Epopeea relatiilor comerciale Transnistria-UE

, , , , , , , ,
 
Evghenii Sevciuc, ingrijorat de situatia economica a regiunii separatiste

Evghenii Sevciuc, ingrijorat de situatia economica a regiunii separatiste

La 7 decembrie, un comunicat al aparatului “prezidenţial” transnistrean a anunţat o nouă “victorie a diplomaţiei transnistrene”, care în cadrul negocierilor directe cu experţii Comisiei Europene a reuşit să îi convingă asupra păstrării posibilităţii de comerţ fără taxe pe piaţa europeană pentru întreprinderile din Transnistria. Ştirea a apărut cu mai puţin de o lună de la termenul când sistemul de preferinţe autonome al UE (ATP) urma să fie abolit şi înlocuit cu Zona liberă de comerţ cu UE (DCFTA).
În primă fază analiştii de la Chişinău au fost de părere că Tiraspolul dezinformează, deoarece un sistem paralel de preferinţe pentru Transnistria ar fi imposibil fără implicarea şi acordul Chişinăului.
Totuşi, de această dată comunitatea analiştilor din Chişinău a dat greş, ştirea fiind (semi) confirmată de către vice-premierul de Reintegrare interimar, Victor Osipov, care a declarat pentru Teleradio Moldova că „este devreme de a anunța un rezultat în acest sens și că cei de la Tiraspol s-au grăbit în a face declarații. Peste o săptămână lucrurile vor fi clare și vor fi oferite mai multe informații”. Afirmaţiile oficialului nu infirmă că a fost identificat deja un mecanism, mai mult, faptul că “peste o săptămână lucrurile vor fi clare” ne permite să afirmăm că discuţiile sunt foarte aproape de finalizare, urmând ca în următoarele zile noul mecanism să fie deja aprobat.

Preferinţele autonome ale UE (ATP)

De-a lungul istoriei relaţiilor comerciale bilaterale cu UE, Republicii Moldova i-au fost acordate succesiv o serie de regimuri preferinţiale unilaterale, care presupuneau exportul fără taxe a produselor moldoveneşti pe piaţa comunitară. Astfel, Sistemul Generalizat de Preferinţe (GSP) a fost extins la GSP+ în 2006, iar începând cu martie 2008 a fost introdus sistemul de Preferinţe Comerciale Autonome (ATP), care a permis accesul liber în UE a tuturor mărfurilor originare din Moldova, cu excepţia câtorva produse la care au fost aplicate cote. Regimurile acopereau întregul teritoriu al ţării, inclusiv Transnistria.
La 1 septembrie 2014, preferinţele comerciale autonome (şi unilaterale) ale UE (ATP) au fost înlocuite cu prevederile mutual avantajoase ale Acordului de Asociere, care prevede crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între Republica Moldova şi UE, din care Transnistria a refuzat să facă parte. Pentru a nu periclita stabilitatea economică a regiunii, sistemul ATP a fost prelungit pentru companiile transnistrene pentru un an.
Aceste regimuri comerciale, au permis ca într-o perioadă relativ scurtă, UE să devină principalul partener comercial al Moldovei, cu o cotă de aproape 50% din comerţul extern în 2014 şi 62% în anul curent. La fel s-a întâmplat şi în Transnistria, unde, conform datelor Comitetului vamal transnistrean, în anul curent circa 65% din exporturi (fără a include Moldova) s-au îndreptat către UE.
Piaţa Uniunii Europene este vitală pentru Transnistria, iar abolirea preferinţelor comerciale şi introducerea taxelor la export pentru companiile din regiune ar fi însemnat pierderea pieţei de desfacere, deoarece mărfurile din regiune ar fi devenit ne-competitive pe piaţa comunitară, din cauza unui preţului care ar fi crescut.

Calea lungă

Economia din regiune şi aşa o duce din rău, în mai rău, iar pierderea pieţei europene ar fi însemnat o catastrofă economică şi socială de proporţii. Şocul unui astfel scenariu fiind posibil fatal pentru acest stat nerecunoscut.
Autorităţile transnistrene înţeleg pericolul unui comerţ ne-preferenţial cu UE, acesta însemnând pierderea a 10 mii de locuri de muncă şi un minus anual de  30-40 milioane dolari SUA la bugetul regiunii, date pe care le vehiculează chiar autorităţile nerecunoscute. Totuşi, Tiraspolul a refuzat permanent să accepte ca Zona de Liber Schimb (DCFTA) să acopere şi Transnistria.
Motivaţia acestui refuz este exclusiv politică şi ţine de faptul că un astfel de pas ar fi dus la includerea companiilor transnistrene în sistemul economic moldovenesc, un control foarte rigid al întregului ciclu de producţie şi conformarea la normele şi standardele de calitate ale UE, care în  opinia Tiraspolului nu ar fi compatibile cu cele ale CSI şi ale Federaţiei Ruse. Mai mult, autorităţile transnistrene ar fi trebuit să asigure accesul organelor de control constituţionale pe malul stâng, fapt care ar ştirbi din “suveranitatea” Transnistriei.
Pe parcursul ultimilor 3 ani liderii transnistreni erau prinşi între propriul discursul populist privind integrarea în Uniunea Vamală (ciocan) şi realităţile economice care impun o apropiere de spaţiul economic european (nicovală), rezolvarea acestei dileme părea extrem de complicată.
În mod ideal, Tiraspolul spera la prelungirea sistemului de preferenţe ATP, sau la un regim comparabil cu acesta, dar fără a avea careva obligaţii faţă de Chişinău. Doar că spaţiul de manevră pentru Tiraspol a fost extrem de mic, pentru că poziţia Chişinăului şi a Bruxelles-ului părea consolidată şi fără alternative: Transnistria trebuia să accepte Zona de Liber Schimb şi să păstreze accesul neîngrădit pe piaţa UE, în caz contrar, pierdeau un partener comercial vital.
Totuşi, “diplomaţia” transnistreană a reuşit în 2014 să prelungească sistemul de preferinţe autonome pentru un an, iar la 7 decembrie au anunţat că au negociat un mecanism separat de comerţ preferenţial cu UE.

Şi lupul sătul, şi capra întreagă

Din comunicatul “preşedinţiei transnistrene”, dar mai cu seamă din declaraţiile unei surse guvernamentale către agenţia moldovenească Infotag, reiese că de-a lungul a 3 ani şi în urma a 8 runde de negocieri foarte complicate cu experţii UE, Transnistria a reuşit să înduplece Bruxelles-ul să accepte un sistem de preferinţe intermediar între ATP şi Zona de Liber Schimb, care ar putea fi păstrat o perioadă îndelungată. Detaliile finale şi procedurile ce ţin de implementarea sistemului urmează să fie convenite până la finele acestui an de către Guvernul Republicii Moldova şi UE, cu participarea reprezentanţilor transnistreni.
Conform noului model, companiile din regiune vor putea avea relaţii comerciale cu UE în baza aceloraşi norme şi reguli ca şi cele din restul Moldovei, dar fără îndeplinirea condițiilor privind certificarea mărfii, contabilizarea volumului de producției, modernizarea proceselor tehnologice ş.a. Pentru îndeplinirea acestor condiții companiilor transnistrene li se va acorda timp suplimentar, care nu a fost specificat.
Faptul că există careva condiţii ce trebuie îndeplinite de către autorităţile şi companiile transnistrene este confirmat de Iurii Ganin, Președintele Camerei de Comerț din Transnistria, care a declarat pentru portalul “Știrile Transnistriei (Novosti Pridnestrovia)” că în pofida faptului că întreprinderile vor putea în continuare să exporte în UE fără taxe, Transnistria va avea de rezolvat o mulţime de probleme: “Trebuie să recunoaștem că, dacă dorim să facem parte din comerţul internaţional în baza tuturor regulilor şi normelor, atunci trebuie să avem un sistem de impozitare care să fie armonizat cu principalii parteneri comerciali – şi europeni, şi eurasiatici”.

Bluf sau şantaj?

Din declaraţiile responsabililor şi experţilor din Transnistria reiese că UE nu a avut încotro şi a fost nevoită să ofere un sistem separat deoarece, în caz contrar, ar fi survenit “în primul rând, deteriorare semnificativă a relațiilor moldo-transnistrene, în al doilea rând, o separare reală și gravă a celor două spații vamale” (Iurii Ganin).
Totodată, Serghei Shirokov, Directorul Oficiului din Tiraspol a Biroului de Studii Politice și Tehnologii Informaționale „Mediator” a subliniat faptul că “UE nu a dorit să fie văzută ca partea în culpă, responsabilă de noua criză. Evenimentele din anul 2013 în Ucraina au fost legate exact de semnarea Acordului de asociere şi au demonstrat deja ce consecinţe pot avea”.
Indiferent cât de convingătoare au fost argumentele sau reale ameninţările, implementarea unui nou sistem de preferinţe comerciale pentru Transnistria, este o victorie mare a Tiraspolului. Va fi însă aceasta o înfrângere sau nu pentru Chişinău, o va arăta doar timpul.
Cert este însă faptul că odată cu aprobarea noului sistem de preferinţe, Chişinăul va rata o şansă de a “reintegra” Transnistria din punct de vedere al comerţului cu UE, dar şi de a pune presiune suplimentară prin creşterea preţului pe care ar fi trebuit să-l plătească Moscova pentru supravieţuirea economică a Transnistriei.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *