Arde nordul Africii

Arde nordul Africii

Tunis violence

Violentele din Tunisia in scopul rasturnarii vechiului regim de 23 de ani al presedintelui Zine el Abidine Ben Ali tind sa se extinda tuturor statelor din nordul continetului african, aruncand acest vast teritoriu in haos. Dupa modelul barbatului tunisian care s-a autoincendiat pe 17 decembrie, mai multe proteste prin autoincendiere s-au inregistrat in Egipt, Algeria si Mauritania, transmit agentiile internationale de presa. Dupa incidentele din Tunsia, un barbat s-a autoincendiat, luni, in fata Adunarii Poporului din Cairo, Guvernul egiptean reactionand de urgenta pentru a minimiza un gest care reaminteste de cel al tanarului tunisian care a declansat un val de proteste. Barbatul s-a stropit cu benzina si si-a dat foc, dar un politist care se afla in apropiere a reusit sa il stinga rapid, conform agentiei Mena. Barbatul a fost transportat la spital, dar a suferit doar arsuri superficiale, a dat asigurari ministrul Sanatatii, Hatem al-Gabali. Potrivit agentiei Mena, Abdo Abdelmoneim, in varsta de 50 de ani, este proprietarul unui restaurant la Qantara si a protestat pentru ca nu primise cupoane de paine. Presedintele Senatului, Safouat el-Cherif, a dat asigurari ca este vorba de o problema birocratica, fara conotatii politice si sociale. “Nu se poate spune ca avea probleme mentale, ci doar probleme personale si emotionale, cum au majoritatea egiptenilor”, afirma Hamid Megahed, unul dintre prietenii barbatului. In urma cu doua zile in Algeria, un barbat a murit dupa ce s-a autoincendiat sambata, alte trei persoane recurgand la proteste similare iar in Mauritania un barbat si-a dat foc in fata sediului Presedintiei.

Paralela ruseasca

Despre gestul extrem al barbatului din Tunisia, un liderl al Opozitiei de la Moscova, Boris Nemtov, a afirmat ca initiativa este tragica dar laudabila si ca Tunsia este o tara care “seamana mult cu Rusia”. Afirmatia vine la o zi dupa ce acesta a petrecut 15 de zile intr-o inchisoare din Rusia pentru faptul ca a protestat impotriva Puterii. “Exemplul Tunisiei este remarcabil. Tunisia este o tara indepartata, musulmana, africana, dar este o tara care seamana mult cu Rusia”, a declarat Nemtov, un fost premier, care conduce miscarea de opozitie Solidarnost. “Din punctul de vedere al perspectivelor putinismului, exemplul tunisienilor mi se pare instructiv”, a adaugat el. Denuntand o putere “dezlantuita si corupta”, reprezentata, in opinia sa, de premierul si fostul presedinte Vladimir Putin, el a estimat ca anul viitor, odata cu apropierea alegerilor legislative, de la sfarsitul lui 2011, si a alegerilor prezidentiale din 2012, va fi anul “represiunilor in masa”. Alti doi lideri ai Opozitiei, Konstantin Kosiakin si Ilia Iasin, au fost, de asemenea, arestati, alaturi de alte cateva zeci de manifestanti, si au fost condamnati la pedepse cuprinse intre cinci si zece zile de detentie. Postul national de televiziune NTV a calificat, duminica, drept “lovitura de stat” indepartarea de la putere a presedintelui Zine El Abidine Ben Ali, care a fugit din tara vineri, dupa o luna de actiuni populare contra regimului sau.

Share our work
Modelul turc

Modelul turc

Politicile economice promovate de Ankara inspira statele arabe

Politicile economice promovate de Ankara inspira statele arabe

Putere economica emergenta, laborator al modernitatii politice musulmane, actor diplomatic de neocolit in Orientul Mijlociu – astfel, adica elogios, defineste un site musulman orientarea, de aproape un deceniu, a politicii Ankarei, iar acestea sunt si ratiunile pentru care Turcia genereaza atentie si interes in crestere peste hotare.

Relatiile turco-arabe in general, si relatiile dintre Ankara si statele din Magreb cunosc un reviriment spectaculos ca urmare a “noului tropism oriental al diplomatiei turce”, cum numeste sursa mentionata (de fapt, acum mentionata: “Al-islam-fi-nafsi”), politica initiata de partidul premierului Erdogan.

Decenii in sir, lumea araba si cea turca mai degraba s-au ignorat reciproc decat au conlucrat, lasand deoparte un indelungat trecut comun. Statele arabe si-au focalizat atentia, in deceniile postbelice, pe propriile probleme,nationale si regionale, inclusiv cele ale postcolonialismului, lumii a treia, confruntarea cu Israelul, in timp ce Turcia, in anii razboiului rece, s-a inregimentat in NATO si a aspirat tenace la integrare europeana institutionalizata.

De la inceputul anilor 2000, prioritatile s-au reasezat si intr-o parte, si in cealalta. Au fost identificate si se definesc interese comune sau convergente. Mutatiile care se produc in “noua Turcie” trezesc curiozitatea magrebienilor, indeosebi in Tunisia si Algeria, care, spre deosebire de Masrek, au pastrat o aminitre impregnata de o anumita nostalgie a perioadei otomane, observa siteul citat. Patronatele algerian, tunisian, marocan, isi multiplica deplasarile in Turcia pentru a cunoaste si a reflecta la modelul economic al unei tari cu o productie industriala mai mare decat cea insumata a statelor arabe si cu o crestere economica anuala cvasiconstanta de circa sapte la suta. Se pun bazele unor parteneriate economice si apar primele rezultate. Algeria a devenit primul partener comercial din Africa al Turciei, iar schimburile turco-tunisiene sporesc, si ele, in ritm alert.

Societatea civila magrebiana este atrasa de experimentul islamo-conservator al conducerii de la Ankara. Reformele politice initiate in 2002, care au impulsionat democratizarea si au dus la “recucerirea institutiilor de catre civili” sunt observate si analizate cu interes in Magreb. Dinamica acestui tip de islam politic este interpretata ca o optiune politica judicioasa, care atesta ca islamismul “poate fi solubil in democratie”, iar laicitatea poate fi practicata intr-o tara musulmana. Experienta turca are rezonante semnificative in regiunea Magrebului, dar nu numai in aceasta zona a lumii musulmane.

Share our work