Rebeliunea armată a mercenarilor Wagner a arătat fragilitatea aparentă a regimului lui Vladimir Putin. Având calea deschisă până la Moscova, mercenarii înarmați conduși de „Bucătarul lui Putin”, printre ei numărându-se și contingente recrutate din sistemul penitenciar rusesc, au trecut granița în Rusia din teritoriile ucrainene ocupate și au preluat controlul orașului Rostov, un important centru logistic și militar din sudul Rusiei. Mercenarii Wagner au luat-o apoi pe autostrada M4 care duce până la Moscova, fără a întâmpina o rezistență deosebită. Lipsa de combativitate a forțelor militare regulate au deschis o adevărată Cutie a Pandorei, de la loialitatea corpului de comandă rus față de Kremlin până la luptele intestine puternice dintre grupările politico-oligarhice care controlează vastul sistem al serviciilor de informații și securitate din Federația Rusă. Grupul Wagner a recrutat pe scară largă din rândul condamnaților aflați în sistemul penal al Rusiei, iar printre liderii de rang înalt ai companiei se numără foști membri ai armatei ruse căzuți în dizgrație. 

Ce este Wagner?

Compania Wagner este o companie privată de securitate și mercenariat cu sediul în Rusia. Ea este cunoscută și sub numele de Grupul Wagner sau Organizația Wagner. Compania a fost înființată în jurul anului 2014, războiul din Ucraina aducând la lumină relațiile dintre aceasta și guvernul rus.

Wagner este implicată în furnizarea de servicii de securitate și mercenariat în zone de conflict din întreaga lume. A fost raportată prezența membrilor Wagner în conflicte precum războiul din Ucraina, războiul civil din Siria și conflictul din Libia. Aceste servicii de securitate privată pot include antrenament militar, protecție personală, securitate a infrastructurii și așa mai departe. Compania Wagner lucrează alături de guverne sau entități non-guvernamentale cu interese similare, în diferite zone de conflict.

Deși informațiile despre Wagner sunt limitate și opace, există suspiciuni că grupul ar fi implicat în activități ilegale și neconvenționale, inclusiv în războaiele hibride și în influențarea politică în diferite regiuni ale lumii. Compania Wagner a fost criticată pentru presupusele încălcări ale drepturilor omului și pentru lipsa de transparență în operațiunile sale.

Numele „Wagner” provine de la numele de cod folosit de fondatorul companiei, Dmitriy Valeryevich Utkin, în timpul serviciului său în Forțele Speciale ale Rusiei. Compania Wagner a fost criticată pentru presupusele încălcări ale drepturilor omului și pentru acțiuni ilegale sau neconvenționale. De asemenea, există suspiciuni că ar fi implicată în activități de influențare politică și în războaiele hibride, utilizând tactici și strategii neortodoxe.

Mare parte din membrii Wagner sunt foști militari din Rusia și din alte țări post-sovietice. Compania ar folosi diferite metode de recrutare, inclusiv selecția din rândurile veteranilor militari și oferirea unor beneficii atractive, cum ar fi salarii ridicate și asigurare. Datorită războiului din Ucraina, compania a recrutat masiv prizonieri din vastul sistem penitenciar rusesc, cu sprijinul direct al serviciilor speciale rusești.

Compania Wagner este învăluită într-un mare mister, iar detalii exacte despre structura sa internă, organizație și operațiuni sunt puțin cunoscute. Acest nivel ridicat de securitate a generat multe speculații și teorii în jurul companiei.

Modelul patentat

Modelul Wagner a fost urmat și de alte companii, precum Patriot ori Redut. Acestea sunt mult mai specializate, recrutând cu prioritate veterani ai forțelor militare ori ai serviciilor de informații din Federația Rusă și diferite state din CSI.

Printre alte companii mai enumerăm

-RSB-Group, o companie privată de securitate cu sediul în Rusia. Ea oferă servicii de securitate, inclusiv antrenament militar, protecție personală și consultanță de securitate.

-MAR: MAR (Military Attaché Reserve) este o companie privată rusă specializată în furnizarea de forțe militare și de securitate private. Aceasta oferă servicii de securitate, protecție personală și asistență logistică în zone de conflict.

-Corpul Slavon este o companie de mercenari privată înființată în 2013 în Rusia. Se presupune că era legată de Wagner și a fost implicată în războiul civil din Siria, Libia dar și Yemen.

-Grupul de securitate Moran este o companie privată de securitate cu sediul în Rusia, care oferă servicii de securitate și protecție personală. Compania are o prezență extinsă în Rusia și în alte țări.

Mercenarii Wagner, dar și ai celorlalte companii militare rusești, nu sunt însă activi doar în Ucraina, ci în până la 30 de alte țări de pe patru continente. Deși în bună măsură acestea fac servicii în beneficiul puterii de la Moscova, acestea acționează deseori independent de guvernul rus și fără a se supune conducerii forțelor militare convenționale.

De la începutul războiului din Ucraina, gruparea Wagner este frecvent prezentă în știri și de multe ori chiar în titlul acestora. Prezența mercenarilor a fost semnalată pentru prima dată în 2014 în regiunea Donbas din Ucraina, unde i-au sprijinit pe separatiștii pro-ruși. De atunci, armata privată a crescut constant. Mercenarii au jucat un rol important în bătălia pentru orașul Bahmut din estul ucrainean. După ce și-au declarat victoria acolo, în mai anul trecut, au anunțat că vor preda teritoriul armatei statului rus.

Prezență globală

Prezența Wagner este deosebit de activă în Africa, unde, se presupune, acționează în interesul Rusiei inclusiv subminând actorii democratici și investind în campanii de dezinformare.

În Sudan, influența Moscovei este dintre cele mai puternice de pe continentul african iar grupul paramilitar este activ acolo de ani de zile, în folosul guvernului militar al țării. Potrivit observatorilor, scopul principal al armatei private asociate Kremlinului este de a asigura accesul Rusiei la materii prime valoroase, inclusiv zăcăminte de aur, mangan, siliciu și uraniu.

„Evgheni Prigojin și rețeaua sa exploatează resursele naturale ale Sudanului pentru câștig personal și răspândesc influențe maligne pe tot globul”, aprecia fostul secretar al Trezoreriei Statelor Unite, Steven Mnuchin, în 2020. Era momentul în care administrația americană anunța un nou pachet de măsuri economice punitive la adresa lui Prigojin și a unor entități care l-au sprijinit să eludeze sancțiuni anterioare.

Printre companiile supuse atunci sancțiunilor administrației de la Washington s-au aflat mai multe companii rusești, între care M Invest, cu sediul la Sankt Petersburg, considerată o interfață a grupului Wagner, care a obținut, în 2017, concesiune pentru explorarea și protecția siturilor aurifere din Sudan. Anterior, relata un comunicat oficial al Trezoreriei SUA, M Invest „a fost responsabilă pentru dezvoltarea planurilor prin care fostul președinte sudanez Omar al-Bashir a suprimat protestele democratice”.

Conducătorii militari din Mali, care au preluat puterea printr-o lovitură de stat în 2021, lucrează și ei cu grupul Wagner. Națiunile Unite au cerut chiar declanșarea de investigații pe marginea unor presupuse crime comise de luptătorii Wagner împreună cu forțele guvernamentale de la Bamako. Experții ONU primiseră încă din 2021 „relatări alarmante despre execuții îngrozitoare, gropi comune, tortură, viol și violență sexuală, jafuri, detenții arbitrare și dispariții organizate de armata din Mali și de aliații acesteia”, se arată într-un comunicat al forului mondial.

La fel ca și în Mali, incidența cazurilor de încălcări ale drepturilor omului de către grupul Wagner este tot mai crescută și în Republica Centrafricană, după anul 2021: folosirea excesivă a forței, violuri, torturi și jafuri pe scară largă. Într-un interviu din februarie 2023, ambasadorul Rusiei în Republica Centrafricană a spus că în această țară se aflau 1890 de „instructori ruși”. Mercenarii Wagner au venit oficial cu mandate de „consilieri” și „instructori militari” și servesc, de asemenea, la asigurarea securității președintelui Faustin-Archange Touadera. În schimbul acestui tip de sprijin, grupul militar privat rus a obținut contracte de exploatare a resurselor centrafricane, între care diamante, aur și cherestea din lemn valoros.

Din Africa în Asia

În Libia, Wagner a acționat ca o forță de sine stătătoare care sprijină una dintre taberele implicate în conflictul în curs de desfășurare în statul nord-african. Din 2014, după ce dictatorul Muammar Gaddafi a fost răsturnat în urma revoluției supranumită „Primăvara Arabă”, Libia a fost împărțită în două, cu câte un guvern în estul, respectiv în vestul țării.

Se presupune că luptătorii Wagner se aflau în Libia încă din 2014, cu misiunea – plătită de guverne din lumea arabă – de a sprijini tabăra din est și pe șeful acesteia, fostul rebel libian Khalifa Hifter. De altfel, în 2019, mercenarii ruși au participat în mod deschis la atacul lui Hifter asupra guvernului din vestul libian, care își are sediul în capitala Tripoli. O altă ipoteză vehiculată este că Wagner, care avea la un moment dat în jur de 2000 de luptători în Libia, folosește această țară și drept bază pentru operațiunile din Sudan.

Prezența luptătorilor Wagner în Siria a fost confirmată pentru prima dată la sfârșitul anului 2015, după ce unii dintre mercenari au fost identificați printre adversarii uciși de milițiile antiguvernamentale. Rusia, vechi aliat al regimurilor autoritare de la Damasc, intervenise în sprijinul dictatorului sirian Bashar al-Assad de la începutul acelui an. Alături de trupele oficiale ale Moscovei au fost participat la intervenție și mercenari Wagner. Se presupune că, la apogeul prezenței rusești, se aflau în Siria peste 5.000 de luptători din armata privată.

Conflictul sirian se află acum într-un fel de impas, mai ales după ce, de la începutul războiului din Ucraina, luptătorii ruși, inclusiv combatanții Wagner, au fost retrași de pe acest front din Orientul Mijlociu.

Atât în Libia, cât și în Siria, luptătorii Grupului Wagner au fost acuzați de tortură, omucideri și alte crime de război.

O companie de consultanță ucraineană a publicat un catalog cu 37 de companii militare rusești care lucrează în străinătate iar Wagner este unul dintre mai multele PMC-uri rusești care ar activa în Sri Lanka. O complexă rețea de conexiuni a putut fi identificată folosind exclusiv informații din domeniul public.

Potrivit agenției de presă Reuters, membrii Wagner au fost la Caracas în 2019 pentru a asigura securitatea președintelui Nicolas Maduro, după protestele antiguvernamentale din Venezuela. Cu această ocazie au și format acolo unități de luptă de elită.

Venezuela și Rusia au legături strânse, atât militare, cât și economice, de ani de zile. Rusia este unul dintre cei mai mari creditori ai guvernului venezuelean, căruia i-a acordat împrumuturi de peste 15 miliarde de euro în ultimii aproape 20 de ani. Rusia este interesată să își asigure acces la petrolul Venezuelei, țara cu cele mai mari rezerve dovedite de țiței din lume.

Jocuri politice interne

Serviciile de informații americane susțin că știau că ceva de acest gen va avea loc în Rusia, așa că este aproape imposibil ca cel puțin serviciul rus de informații militare GRU, care are legături strânse cu Wagner, să nu fi aflat nimic despre pregătirile de rebeliune. Absența unor acțiuni preventive sugerează faptul că anumiți jucători importanți au decis să aștepte și să vadă dacă zilele președintelui îi sunt numărate. Totuși, fără un sprijin mai însemnat din partea armatei și a unor jucători importanți, precum liderul cecen Ramzan Kadîrov, rebeliunea lui Prigojin era sortită eșecului, ceea ce explică parțial decizia sa de a abandona brusc insurecția și de a accepta înțelegerea intermediată de satrapul prorus Alexander Lukașenko.

Lovitura de stat a eșuat, dar pierzătorul cel mai mare este tot Putin. Comportamentul său este complet diferit de imaginea încrezătoare oferită de un Boris Elțîn suit pe tanc în timpul loviturii de stat din 1991 împotriva lui Mihail Gorbaciov. Soarta ultimului lider sovietic a fost atunci pecetluită: Partidul Comunist s-a prăbușit complet, iar, patru luni mai târziu, URSS-ul s-a destrămat. Atitudinea lui Prigojin și trădarea sa au lăsat impresia că lipsa de loialitate se ascunde la mică distanță de suprafață. Într-un singur weekend, sistemul s-a blocat, unele personaje importante ale regimului au rămas tăcuți sau au tras de timp, fără îndoială în încercarea de a-și da seama cine va ieși învingător din tot balamucul creat de rebeliunea Wagner. Oamenii din Rostov au ieșit în stradă să îi aclame pe rebeli.

În timp ce propagandistul Vladimir Soloviov se întreba la TV de ce coloanele de tancuri Wagner nu sunt oprite în drumul lor spre Moscova, Țarigrad, un post naționalist ortodox, anunța: „Rusia a evitat o catastrofă. În final, vărsarea de sânge a putut fi oprită, deși Rusia a fost la un pas de război civil. Politic, echilibrul forțelor existene a fost deja distrus. Notoriile ‘turnuri ale Kremlinului’ se zdruncină. Unii oameni s-ar putea să fie nevoiți să plece.” Așadar, puciul eșuat a fost doar un episod dintr-un serial ce va continua: va urma probabil o „vânătoare de vrăjitoare” și încă și mai multe conflicte interne pe măsură ce diversele facțiuni încearcă să se asigure că măcar nu vor ajunge victime când balonul se va înălța într-un final la cer. „Nu am văzut încă ultimul act”, a spus duminică Secretarul de Stat american Antony Blinken într-un interviu pentru CBS. Încercarea de „lovitură de stat a fost una dintre cele mai grave evenimente politice care au avut loc în Rusia în ultimii 20 de ani”, a spus și Hodorkovski. Dar „opoziția democratică nu a reușit să profite de situație pentru că se pregătea de scenarii diferite. Mișcarea democratică trebuie să învețe o lecție: schimbarea de regim nu va veni de la urnele de vot”.

Spărgătorii de gheață

La fel ca în timpul revoluției din 1917, opoziția din Rusia este divizată, fiind împărțită în facțiuni aflate în competiție care se suspectează reciproc și care au agende politice și ideologii diferite. Când colapsul final va avea loc, acesta va fi cel mai probabil unul haotic și violent. Cei mai puternici „siloviki” – oficiali importanți ai serviciilor de securitate din Rusia – nu vor ceda puterea cu ușurință, cel mai bun scenariu fiind acela în care aceștia ajung la un acord, punându-l în fruntea țării probabil pe premierul Mihail Mișustin. Dar, chiar și dacă lucrurile se vor desfășura în acest fel, cât de mult va trece până când diferitele facțiuni intră într-un conflict hrănit și de ultranaționaliștii pro-război.

Iar dacă lucrurile se vor destrama cu repeziciune, cum vor reacționa regiunile și minoritățile din Rusia care își doresc autonomie sau independență? De câteva luni încoace, elemente ale serviciului de securitate FSB au purtat discuții cu grupurile de opoziție aflate în exil, potrivit unui dizident important care a cerut să rămână anonim. Există, deci, speranța că siloviki și grupurile de opoziție din Rusia ar putea ajunge la o înțelegere pentru a se asigura că înlăturarea lui Putin se va face în condiții cât mai pașnice, ambele grupuri temându-se de posibilitatea ca ultranaționaliștii să ajungă la putere și să pornească într-un război încă și mai feroce și nesăbuit în Ucraina. Totul este, însă, învăluit prea mult de imprevizibil.

„În mod intenționat sau nu, șeful Wagner Evgheni Prigojin, comandantul Wagner Dmitri Utkin și mercenarii lor au devenit ‘spărgătorii de gheață’ ai schimbării politice din Rusia”, a spus Pavel Luzin, profesor invitat al Școlii de Drept și Diplomație Fletcher de la Universitatea Tufts. „Ceea ce a început ca o confruntare internă a declanșat ceea ce va fi o luptă de lungă durată pentru ‘moștenirea lui Putin’, pentru ‘Putinismul fără Putin’ și/sau pentru ‘Rusia postbelică/post-Putin’”, a continuat Luzin. „Mulțumim Wagner – ei au demonstrat că totul este posibil în Rusia și că regimul este extrem de slab. Salutări tuturor celor din opoziție care nu au înțeles asta încă”, a scris pe Facebook Ilia Ponomarev, fost parlamentar rus, acum dizident care trăiește la Kiev. Alți lideri ai opoziției sunt mai pesimiști. Din cauza experiențelor negative din trecut legate de intervenționism, puterile occidentale, la fel ca majoritatea opoziției ruse, cel mai probabil, nu își vor asuma decât un rol de observatori ai unei noi perioade tulburi în Rusia ce va avea consecințe globale uriașe.