Atacul Hamas asupra Israelului și desfășurarea răspunsului statului evreu asupra acestei agresiuni va complica dezbaterea în Statele Unite și la nivel internațional cu privire la susținerea asistenței pentru Ucraina în timp ce aceasta este în plin conflict cu Rusia, fără mari rezultate în contraofensivă care să o ajute în ochii Occidentului. Și aceasta dintr-un motiv evident: Israel este o țară mult mai vizibilă și conectată la centrele de decizie din marile cancelarii mondiale în timp ce Ucraina este o țară din Europa mult mai puțin prezentă în imaginarul public, cu toată propaganda de care a beneficiat.

Angajamentul american de a sprijini Israelul vine într-un moment prost pentru Kiev în care parlamentarii conservatori și grupurile de reflecție din Statele Unite pun la îndoială ajutorul financiar masiv acordat Ucrainei. De aceea, vocile care reclamă riscul căderii Ucrainei pe plan secund au apărut în mediile occidentale, fie la nivel instituțional sau în presa internațională.

Astfel, cu câteva zile în urmă, secretarul armatei Christine Wormuth, a declarat că SUA trebuie să sprijine „simultan” Israelul și Ucrainei, solicitând Congresului să mărească finanțarea pentru muniție.

Tot ea a mai spus că susținerea Israelului de către SUA este „de fier”, în timp ce asistența la apărarea Ucrainei împotriva invaziei ruse este „direct în interesul național [american]”.

Fostul diplomat american P. Michael McKinley scrie in articolul We Need to Reframe the Debate Over Ukraine, găzduit de site-ul politico.com: Israelul merită sprijinul incontestabil al aliaților săi, deoarece răspunde celei mai semnificative provocări cu care s-a confruntat de la Războiul Yom Kippur din 1973. Fostul diplomat sesizează, însă, riscul mare pentru Ucraina să cadă în plan secund în planurile și prioritizarea ajutoarelor americane care să bată pasul pe loc și, prin extensie, să determine și Europa să amâne subsidiile către Kiev. Apelul este acum către a nu se cădea în capcana de a muta atenția cu preponderență catre Orientul Mijlociu.

McKinley spune că lumea în care intrăm devine un loc mai volatil și mai violent iar necesitatea rămânerii Ucrainei în prioritățile Occidentului este viabilă din cauză că a fost subminată ordinea internațională în mod accelerat de la invazia Rusiei în Ucraina, iar evenimentele din Israel sunt cea mai recentă expresie. De aceea, conflictul din Ucraina nu ar trebui să treacă în plan secund.

Astfel, Ucraina se transformă în prima linie de apărare împotriva tendinței entropiei actualei post-ordini unipolare. Calculul riscului este simplu: Israelul este mult mai puternic față de organizația Hamas și va câștiga acest conflict, mai ales ca primește sprijin, dar fără asistență continuă din partea Statelor Unite și a aliaților săi este mult mai puțin probabil ca Ucraina să-și câștige războiul cu Rusia. Iar semnele se văd încă din aceste zile când Rusia începe să câștige teren pe frontul ucrainean, pe măsură ce ochii s-au mutat de la Ucraina.

Dacă mediatic Ucraina este deja pe loc second, în acest moment, riscul cel mai mare este deschiderea încă unui front pentru America în Orientul Mijlociu din cauza riscului de extindere și escaladare către un conflict regional prin atragerea altor țări de religie islamică, cum este Iranul, dar nu numai.

Mesajele privind Ucraina ar trebui să includă un realism mai mare cu privire la conflict, complexitatea acestuia, rezultatul probabil al acestuia și ce înseamnă acesta pentru securitatea globală.

Pentru un Occident care deja dă semne de oboseală, susținerea asistenței pentru Ucraina devine o provocare atât psihologică cât și politică. În pofida declarațiilor liniștitoare ale președintelui Joe Biden și ale liderilor europeni în privința sprijinului financiar suplimentar pentru efortul de război, riscul pentru Ucraina este real.

Apelul vectorilor de opinie din Occident este ca liderii occidentali să fie mai direcți și pragmatici în a explica care este miza susținerii cu asistență militară și financiară a Ucrainei: înfrângerea Rusiei și transformarea militară a Ucrainei într-o importantă putere militară care să poată servi drept bastion împotriva agresiunii viitoare (potențiale) a Rusiei în Europa și Asia Centrală. Dacă până în prezent Rusia a fost prezentată drept deja pierzătoare pe frontul din Ucraina, narativul incepe să se schimbe iar liderii occidentali sunt îndemnați să admită faptul că Rusia este mai puternică din punct de vedere militar și politic (alianțele globale realizate de Kremlin și prezența rusească pe teren în multe zone pe glob). Această realitate face ca Occidentul să trebuiască să vadă Rusia drept o amenințare pe termen mai lung la adresa stabilității globale și să recunoască public faptul că războiul poate continua ani înainte timp și nu are un orar anterior stabilit. Ucraina este considerată o stavilă ce trebuie susținută permanent indiferent de implicațiile Americii si Occidentului în dosarele fierbinți de pe glob.

La Washington, însă, dorința Administrației Biden este legarea ajutorului SUA față de Israel la pachet cu ajutorul Ucrainei, o cale prin care s-ar putea depăși opoziția republicană persistentă. Secretarul Apărării Lloyd Austin a subliniat că nu există nicio contradicție între aprovizionarea atât Ucrainei cât și Israelului: „Le putem face pe amândouă și le vom face pe amândouă”.

Rămâne de văzut dacă Statele Unite și Europa vor reuși să nu lase Ucraina în urmă.