Republica Georgia, ca țară situată strategic între Caucaz, Asia Centrală și Europa, joacă un rol important în sectorul energetic și este implicată în mai multe proiecte energetice majore menite să asigure o independență energetică a diferite state ori blocuri (precum Uniunea Europeană) față de Federația Rusă. Instabilitatea politică globală provocată de invazia militară rusă împotriva Ucrainei oferă noi șanse geopolitice guvernului de la Tbilisi. Acesta poate juca cartea energetică pentru îmbunătățirea relațiilor cu statele Uniunii Europene, NATO și nu numai, în pofida tacticilor dure aplicate în raport cu opoziția.

Proiecte energetice

Georgia participă, direct ori indirect la mai multe proiecte energetice majore, care oferă acestui stat caucazian rolul de poartă către resursele energetice caspice și central-asiatice. Acest statut poate atrage și garanții suplimentare de securitate din partea statelor beneficiare ale acestor proiecte energetice majore, precum și importante investiții.

Printre acestea se numără conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC),  conductă petrolieră de aproximativ 1.768 de kilometri care transportă petrol din zăcămintele din Marea Caspică (Azerbaidjan) prin Georgia până la portul Ceyhan din Turcia, de la Marea Mediterană. BTC reprezintă o rută alternativă de export pentru petrolul din Azerbaidjan, evitând teritoriul Rusiei și asigurând accesul la piețele internaționale.

Conducta Baku-Tbilisi-Erzurum (South Caucasus Pipeline – SCP) este o conductă de gaze naturale care face parte din Proiectul Coridorului Sudic pentru gaze naturale. Începând din Azerbaidjan, conducta trece prin Georgia (Tbilisi) și apoi se îndreaptă spre Turcia. SCP servește ca o componentă importantă în efortul de a diversifica traseele și sursele de aprovizionare cu gaze naturale în regiune.

Proiectul Trans-Anatolian Natural Gas Pipeline (TANAP) nu traversează direct Georgia, dar are o importanță semnificativă pentru țara vecină. Conducta transportă gaze naturale din Azerbaidjan către Turcia și are potențialul de a facilita exportul de gaze naturale către Georgia și alte țări din regiune.

Proiectul Trans-Adriatic Pipeline (TAP) este un proiect major de infrastructură energetică care face parte din Proiectul Coridorului Sudic pentru gaze naturale. TAP transportă gaze naturale din Azerbaidjan către Europa, traversând Grecia, Albania și ajungând în Italia. Gazele naturale provin inițial din câmpurile din Azerbaidjan, iar conducta se leagă de conducta TANAP din Turcia pentru a facilita transportul spre Europa.

La rândul său, Coridorul Sudic al Gazelor reprezintă o rețea integrată de conducte și infrastructură energetică care transportă gaze naturale din Azerbaidjan către Europa prin mai multe țări de tranzit. Proiectul include conducta TANAP, conducta South Caucasus Pipeline (SCP) prin Georgia și conducta Trans-Adriatic Pipeline (TAP) prin Grecia, Albania și Italia. Este un efort semnificativ pentru a diversifica sursele de aprovizionare cu gaze naturale în Europa și pentru a reduce dependența de importurile de gaze rusești.

Georgia are un potențial semnificativ pentru dezvoltarea energiei hidroelectrice, având numeroase râuri și cascade. Țara a dezvoltat mai multe proiecte hidroelectrice, inclusiv în parteneriat cu investitori străini, pentru a-și crește capacitatea de producție de energie verde. Mișcările secesioniste din Abhazia și Oseția de Sud pun în pericol orice strategie pe termen lung în acest domeniu datorită instabilității politice.

Aceste proiecte energetice au adus beneficii economice și au consolidat poziția Georgiei ca un nod important în transportul și tranzitul de resurse energetice între Asia Centrală și Europa. Totodată, ele au contribuit la dezvoltarea infrastructurii energetice în regiune și la diversificarea surselor de aprovizionare cu energie în această zonă geografică.

Cele enumerate mai sus sunt doar câteva exemple dintr-o serie de inițiative și propuneri pentru a dezvolta infrastructura energetică și pentru a diversifica sursele de aprovizionare în regiunea Caucazului de Sud și în apropierea Mării Caspice. Ele au scopul de a asigura aprovizionarea cu energie în mod sigur și eficient, reducând dependența de furnizorii tradiționali și consolidând securitatea energetică în Europa și zonele adiacente.

Eșecul Nabucco

Nabucco a fost un proiect european major în domeniul transportului de gaz natural, care a fost propus ca o alternativă la dependența energetică față de Rusia și pentru a diversifica sursele de aprovizionare cu gaze naturale în Europa. Proiectul a fost denumit după opera lui Giuseppe Verdi, „Nabucco”, și a fost susținut de Uniunea Europeană și mai mulți actori din industria gazelor naturale.

Printre obiectivele proiectului Nabucco putem enumăra: diversificarea surselor de aprovizionare, având în vedere că proiectul ar fi permis transportul de gaze naturale din regiuni din Asia Centrală (cum ar fi Azerbaidjan, Turkmenistan, Kazakhstan) și Orientul Mijlociu către Europa, reducând dependența de gazele naturale provenite din Rusia; creșterea securității energetice a Europei, având în vedere că prin asigurarea unor rute alternative pentru importurile de gaze naturale, se dorea reducerea vulnerabilității față de posibile întreruperi ale aprovizionării din partea unor furnizori; sprijinirea dezvoltării economice și promovarea cooperării regionale, având în vedere că proiectul Nabucco ar fi putut contribui la dezvoltarea economiilor țărilor de tranzit și ar fi deschis noi oportunități pentru dezvoltarea infrastructurii energetice. Proiectul ar fi implicat mai multe țări de tranzit și ar fi stimulat cooperarea între ele și cu țările producătoare de gaze naturale.

În ciuda susținerii și interesului inițial din partea Uniunii Europene, proiectul Nabucco s-a confruntat cu numeroase provocări și obstacole. Unul dintre principalele obstacole a fost asigurarea aprovizionării cu suficient gaz natural pentru a umple conducta de dimensiuni mari. Mai mult, construcția și finanțarea proiectului au fost subiectul negocierilor și disputelor îndelungate între părțile implicate.

În cele din urmă, proiectul Nabucco a fost abandonat oficial în 2013, din cauza dificultăților financiare și a lipsei de angajament din partea furnizorilor de gaze naturale. În schimb, alte proiecte de infrastructură energetică au fost dezvoltate în regiune, cum ar fi conducta TANAP (Trans-Anatolian Natural Gas Pipeline) și proiectul South Stream (care a fost ulterior înlocuit cu proiectul Turkish Stream).

Deși proiectul Nabucco nu a reușit să devină realitate, inițiativa și eforturile sale au arătat importanța diversificării surselor de energie și a consolidării securității energetice în Europa.

Fantoma AGRI

În 2022, compania de stat Romgaz, cel mai mare producător de gaze naturale din România, anunța semnarea cu gigantul petrolier de stat al Azerbaidjanului, SOCAR, a unui memorandum privind o investiție comună într-un terminal de gaze naturale lichefiate (LNG) la Marea Neagră, relatează mass-media. Premierul român de atunci, Nicolae Ciucă declara că ″în urma întâlnirii pe care am avut-o pe 1 octombrie la Sofia cu președintele Azerbaidjanului, domnul Alyiev, am căzut de acord să analizăm împreună posibilitatea demarării unui proiect comun la Marea Neagră, de gaz lichefiat. Astăzi, o echipă de la compania SOCAR din Azerbaidjan este prezentă în România. (…) Vom semna împreună un memorandum care va sta la baza unei investiții comune într-o facilitate de LNG la Marea Neagră″.

″Este un proiect nou, atât pentru noi, cât și pentru Azerbaidjan. Implementarea va demara cu un studiu de fezabilitate finanțat în comun de către ambele părți, iar la final sperăm să avem cele două terminale, de pe malul Mării Caspice și de pe cel al Mării Negre, astfel încât să putem să diversificăm și să suplimentăm coridoarele de aducere a gazului din bazinul Mării Caspice către Europa. Așteptăm să vedem în foarte scurt timp studiul de fezabilitate finalizat. Ne-am angajat ca o companie internațională să deruleze studiul de fezabilitate și, în felul acesta, să avem garanția că el va fi adus la bun sfârșit într-o perioadă scurtă de timp, pentru că avem nevoie de acest gaz și de construcția capabilităților necesare pentru a-l aduce″, a spus ulterior ex-premierul Nicolae Ciucă.

El a adăugat că a discutat cu partea azeră și despre posibile importuri de gaze prin conducte, inclusiv pentru Republica Moldova. ″Căutăm în continuare soluții pentru aducerea de gaze din Marea Caspică, prin conducta trans-anatoliană Turcia-Bulgaria-România, iar din România către celelalte țări beneficiare, una dintre ele fiind Republica Moldova. Este un angajament al nostru și al Azerbaidjanului, să putem să sprijinim Republica Moldova cu cantitatea de gaze necesară″, a menționat Ciucă. 

″Prin acest Memorandum de Înțelegere cele două companii oficializează intenția lor de a explora oportunitățile de dezvoltare în comun a unui proiect de gaze naturale lichefiate la Marea Neagră. Proiectul ar consta într-un terminal de lichefiere a gazelor naturale și un terminal de regazeificare, precum și alte instalații și facilități necesare în scopul transportului de gaze din zona caspică în România. Companiile semnatare își propun să inițieze elaborarea în comun a unui studiu care să identifice fezabilitatea tehnică, financiară și comercială a unui asemenea proiect, iar în baza rezultatelor acestuia să demareze negocieri în vederea încheierii unui acord privind termenii și condițiile de dezvoltare a proiectului GNL Marea Neagră. În contextul energetic actual, inițiativa celor două companii reprezintă o nouă oportunitate de asigurare a accesului pieței din România și a celor din regiune la resurse de gaze naturale din zona Mării Caspice, cu impact pozitiv semnificativ asupra siguranței energetice a statelor din Europa Centrală și de Sud-Est″, a transmis ulterior Romgaz, printr-un comunicat, citat de mass-media

Reamintim că proiectul AGRI avea drept scop transportul de gaze naturale din regiunea Mării Caspice către Georgia, România, Ungaria și alte țări din estul Europei. În Georgia, gazul urma să fie lichefiat și transportat pe Marea Neagră, pe nave specializate. Procesul de regazeificare urma să aibă loc pe țărmul românesc, la Constanța. În iulie 2016, transportatorul național român de gaze Transgaz a semnat cu compania petrolieră azeră SOCAR un memorandum privind construcția de terminale necesare importului de gaze naturale lichefiate (GNL) în cadrul proiectului AGRI.

Pod energetic peste Marea Neagră

Proiectul cablului submarin din Marea Neagră este unul grandios, impresionant, care va fi făcut pentru generaţiile viitoare, a declarat recent ministrul Energiei, Sebastian Burduja, citat de mass-media de la București.

„Este un pod energetic între ţărmurile Mării Negre, 1.200 de kilometri pe sub Marea Neagră, şi conectează practic doi poli energetici, Marea Caspică şi Marea Neagră, şi, dincolo de asta, către Europa Centrală, dar şi către Balcani şi, bineînţeles, şi către Republica Moldova. (..) Este un proiect pentru noile generaţii. Acest proiect nu se va face de azi pe mâine. Este un proiect impresionant, e un proiect grandios, dar se va face pentru generaţiile viitoare”, a spus Sebastian Burduja, după prima parte a reuniunii ministeriale referitoare la Acordul între Guvernele Republicii Azerbaidjan, Georgiei, României şi Ungariei privind Parteneriatul Strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei verzi.

El a precizat că, la Bucureşti, a avut loc semnarea unui Memorandum de înţelegere prin care cele patru state s-au angajat să creeze un joint-venture, o companie care va fi reprezentată de către o companie din fiecare stat membru al acestui parteneriat. Din partea României, în baza unui Memorandum, Guvernul a desemnat Transelectrica, operatorul sistemului de transport.

„De acum urmează negocierile între cele patru companii pentru a merge înainte cu studiul de fezabilitate şi cu implementarea acestui proiect foarte important. Am zis astăzi că este un moment istoric, pentru că, pe de o parte, vorbim despre tranziţie verde şi nu există tranziţie verde fără transport. Transportul de energie electrică pe noi ne ajută şi pentru a duce curent electric din capacităţile de supraproducţie din Dobrogea către vestul ţării, pentru că noi deja avem această provocare. În acelaşi timp, vorbim despre inovare, despre sprijinirea tranziţiei verzi de către toate statele prezente, despre diversificarea surselor de energie şi, bineînţeles, despre creştere a gradului de siguranţă a furnizării de energie electrică”, a subliniat Burduja.

„Aşteptăm cu mare interes continuarea acestui proiect strategic pentru România şi toate statele implicate”, a punctat el.

Georgia, implicare strategică

Oficiali din România, Azerbaidjan, Georgia şi Ungaria s-au reunit marţi, la Bucureşti, la a IV-a reuniune ministerială referitoare la Acordul între Guvernele din cele patru ţări privind Parteneriatul Strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei verzi.

Acordul între Guvernele Republicii Azerbaidjan, Georgiei, României şi Ungariei privind Parteneriatul Strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei verzi a fost semnat în data de 17 decembrie 2022. Acesta se fundamentează pe interesele celor patru state legate de consolidarea securităţii energetice naţionale şi regionale şi a conectivităţii în bazinul Mării Negre, diversificarea surselor de aprovizionare, valorificarea potenţialului de producere a energiei regenerabile din zona caspică şi creşterea ponderii energiei regenerabile în mixul energetic naţional, conform unui comunicat al Preşedinţiei.

Acordul cvadrilateral interguvernamental va oferi cadrul financiar şi tehnic pentru realizarea proiectului cablului submarin de transport de energie electrică din surse regenerabile între România şi Azerbaidjan, via Georgia şi Marea Neagră, şi, ulterior, pentru transportul acestei energii către Ungaria şi restul Europei, prin sistemul european de transport.

Proiectul cablului submarin de transport de energie electrică prin Marea Neagră face parte din acordurile în domeniul energiei convenite între Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană, şi Republica Azerbaidjan, acesta fiind, în acelaşi timp, un proiect tip flagship pentru Georgia, ca parte a strategiei EU Global Gateway.

Strategie europeană

Acest proiect face parte dintr-un impuls mult mai mare al Uniunii Europene asigurarea accesului la resursele energetice pentru următoarele câteva decenii. Uniunea Europeană dorește să securizeze aceste resurse din diferite regiuni pentru că o face nu vreau să redevin ostatici ambițiilor politice ale altora puteri, cum a fost cazul Federației Ruse în ultimul timp cativa ani. Acest proiect se potrivește, de asemenea, foarte bine ambițiilor UE de a deveni mai eficient energetic, în ciuda situației geopolitice actuale. Acesta este un proiect foarte important pentru energia națională românească strategie de securitate, dar și pentru Ungaria și Bulgaria, de asemenea membre ale UE și NATO. Împreună cu alte proiecte, inclusiv extragerea gazelor de la Marea Neagră, acest tip de parteneriat va deveni piatra de temelie a politicii energetice a României în viitor. România a încercat ani de zile să creeze un parteneriat strategic cu Baku și mulți din București ar dori să extindă acest gen de cooperare și în alte domenii: economic, social, politic și cultural. România speră să atragă mai multe investiții din Azerbaidjan și salutări Baku ca o poartă către Caucaz și Asia Centrală. Între România şi Azerbaidjan nu există probleme și avem geopolitică reciprocă prieteni precum Turcia și Israelul. România are ambiția de a deveni un hub energetic pentru restul UE, Ucraina și Balcanii de Vest. Bulgaria și Ungaria au similare ambiții, deci faptul că aceste țări cooperează în acest proiect este o dovadă a importanței sale. Să sperăm că ambițiile politice va fi pus deoparte în România, Ungaria și Bulgaria, iar acest proiect va primi întregul sprijin de care are nevoie pentru a fi implementat.

Azerbaidjanul s-a dovedit a fi un partener de încredere în acest domeniu, așa că este normal ca UE să construiască acest tip de relație strategică cu Baku. Georgia joacă un rol important în acest sens. Implementarea acestui acord este un test pentru toate părțile implicat și se așteaptă să fie folosit ca precedent pentru alte similare acorduri ale UE. Invazia rusă a Ucrainei are o influență covârșitoare, inclusiv în Regiunea Mării Negre, deci este o necesitate pentru diferite țări să caute noi modalităţi de a-şi asigura viitorul economic.

După eliberarea de către armata azeră a Qarabağ și a altor regiuni ocupată de separatişti armeni, regiunea Caucaz a devenit mai mult sigură și permite UE și Baku să creeze noi legături. Baku a dovedit el însuși capabil să ofere garanții de securitate pentru a implementa acest lucru acord. UE va avea nevoie de resurse energetice uriașe în următoarele câteva decenii și Azerbaidjanul este capabil să le aprovizioneze. Baku poate juca, de asemenea, un rol crucial rol în relațiile UE-Asia Centrală, inclusiv în domeniul energetic. Poate că acest tip de parteneriat strategic va deveni norma în următorul deceniu, la fel este un test pentru toți cei implicați. 

UE va face tot posibilul pentru a evita un alt eșec în stilul NABUCCO și puterile politice ale diferitelor state UE au susținut acest lucru parteneriat cu Azerbaidjan. Este de așteptat ca acest aranjament să fie consolidat dacă este un succes, inclusiv state mai puternice ca Germania sau Italia. Berlin, Roma, Viena și alte capitale importante în UE urmărește foarte atent această evoluție. Timpul va spune. Deoarece din locațiile sale strategice și stabilitatea, Azerbaidjanul este un logic partener pentru UE, împreună cu Georgia.