Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut comunităţii internaţionale să ”reacţioneze” după lansarea de către Rusia a unei noi rachete balistice hipersonice asupra Ucrainei, ceea ce creşte „amploarea şi brutalitatea” războiului dintre cele două ţări. „Lumea trebuie să reacţioneze. Deocamdată nu există o reacţie puternică”, a afirmat Zelenski într-un mesaj postat pe reţelele de socializare. „Trebuie să reacţionăm. Trebuie să punem presiune. Rusia trebuie împinsă către o pace adevărată, care este posibilă doar cu forţa”, a spus el.
Avertisment dur
Acest atac cu rachetă balistică cu raza medie de acţiune asupra Ucrainei este „dovada că Rusia nu doreşte absolut deloc pacea (…) Aceasta este o creştere evidentă şi serioasă a amplorii şi brutalităţii acestui război”, a continuat Zelenski. Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat joi seara, într-un discurs către naţiune, că Rusia a lansat un atac cu rachetă balistică hipersonică cu rază medie de acţiune asupra unei instalaţii militare ucrainene şi a avertizat Occidentul că Moscova ar putea lovi instalaţiile militare ale oricărei ţări ale cărei arme sunt folosite împotriva Rusiei. Vladimir Putin a declarat că Occidentul escaladează conflictul din Ucraina permiţând Kievului să lovească Rusia cu rachete cu rază lungă de acţiune şi că acest conflict a devenit un conflict global.
Răspuns NATO
Folosirea de către Rusia a unei noi rachete balistice cu rază medie de acţiune împotriva Ucrainei „nu va schimba nici cursul conflictului, nici determinarea aliaţilor NATO de a sprijini Ucraina”, a declarat joi un purtător de cuvânt al Alianţei Nord-Atlantice. „Rusia a lansat o rachetă balistică experimentală cu rază medie de acţiune împotriva Ucrainei. Acesta este un nou exemplu de atacuri ale Rusiei împotriva oraşelor ucrainene. Rusia încearcă să terorizeze populaţia civila din Ucraina şi să-i intimideze pe cei care susţin” ţara, a declarat purtătorul de cuvânt al NATO, Farah Dakhlallah. Parlamentul Ucrainei a amânat din motive de securitate o şedinţă care ar fi urmat să aibă loc vineri, a informat postul public de televiziune Suspilne. „Pe 22 noiembrie, planurile prevedeau o sesiune a Radei Supreme (parlament), care includea întrebări adresate guvernului, dar aceasta a fost anulată din motive de potenţiale probleme de securitate”, a indicat Suspilne. Potrivit sursei citate, membrii parlamentului au primit ordin să-şi ducă familiile departe de districtul guvernamental al Kievului şi pentru moment următoarea şedinţă nu va avea loc până în decembrie.
Războiul declarațiilor
Kremlinul a afirmat că Rusia va face ”maximum de eforturi” pentru a împiedica un război nuclear, după revizuirea doctrinei ruse ce extinde posibilitatea de a utiliza arma atomică, în plină tensiune între Moscova şi Occident pe tema conflictului din Ucraina. ”Am subliniat că, urmându-ne doctrina, Rusia adoptă o poziţie responsabilă pentru a face maximum de eforturi astfel încât să nu permită un asemenea conflict”, a declarat purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Peskov, care şi-a exprimat speranţa că şi ”alte ţări vor adopta această poziţie responsabilă”. El a refuzat să comenteze acuzaţia că Rusia a lansat o rachetă intercontinentală împotriva Ucrainei. ”Nu am nimic de spus pe această temă”, a afirmat Peskov. Media ucrainene au identificat racheta intercontinentală rusă lansată joi asupra oraşului ucrainean Dnipro drept una de tipul RS-26 Rubej. Acest model de rachetă are o rază de acţiune de 5.800 km. Kremlinul a afirmat, de asemenea, că nu are comentarii de făcut despre faptul că Ucraina a lansat rachete britanice Storm Shadow asupra Rusiei, precizând că eventuale comentarii pot fi făcute de armata rusă. Pe de altă parte, MAE rus a anunţat că Moscova este gata să ia în considerare orice iniţiativă ”realistă” pentru pace care ţine cont de interesele Rusiei şi de situaţia din teren. ”Suntem deschişi la negocieri, suntem gata să analizăm orice iniţiativă realistă, evident nepolitizată”, a spus purtătoarea de cuvânt a diplomaţiei ruse, Maria Zaharova. ”Aş dori să subliniez din nou: cuvântul-cheie este luarea în calcul a intereselor ţării noastre, a situaţiei actuale de pe front şi a garanţiilor de respectare a acordurilor”, a explicat ea.
Amenințare nucleară
În a 1000-a zi a ofensivei sale contra Ucrainei, Vladimir Putin a semnat marţi un decret ce extinde posibilităţile de recurgere la arma nucleară, la scurt timp după ce Statele Unite au autorizat Kievul să folosească rachete de producţie americană cu rază lungă de acţiune ATACMS pentru a lovi în interiorul teritoriului rus. La finalul lunii septembrie 2024, Putin avertizase că orice atac efectuat de o ţară non-nucleară, dar susţinută de o putere ce dispune de armă atomică ar putea fi considerat drept o agresiune ”comună”, ceea ce poate implica o recurgere la arma nucleară. Această revizuire a doctrinei nucleare ruse a fost denunţată pe scară largă de către ţările occidentale.
Deci, Rusia a testat în luptă sistemul de rachete hipersnonice „Oreşnik” (aluniş) ca răspuns la acţiunile agresive ale ţărilor NATO împotriva Rusiei, a declarat Vladimir Putin în discursul său difuzat de televiziunea de stat rusă. „Ca răspuns la utilizarea armelor cu rază lungă de acţiune americane şi britanice, la 21 noiembrie a.c., forţele armate ruse au lansat un atac combinat asupra uneia dintre instalaţiile complexului militar-industrial din Ucraina”, a declarat Putin, după ce Kievul denunţase anterior în cursul zilei că Rusia a efectuat un atac cu rachetă intercontinentală asupra oraşului Dnipro, unde a lovit infrastructură critică, între care şi uzina de rachete şi tehnologie spaţială Iujmaş. „În condiţii de luptă, a fost testat, printre altele, unul dintre cele mai noi sisteme ruseşti de rachete cu rază medie de acţiune. În acest caz, o rachetă balistică dintr-un echipament hipersonic fără încărcătură nucleară”, a spus preşedintele rus. În discursul său către naţiune, Putin a declarat că conflictul în Ucraina a căpătat un „caracter mondial”, atribuind Occidentului responsabilitatea pentru că a permis Kievului utilizarea de rachete americane şi europene cu rază lungă de acţiune împotriva teritoriului rus. „Din momentul în care (aceste rachete au fost trase asupra Rusiei) şi, aşa cum am subliniat de multe ori (înainte), conflictul provocat de Occident în Ucraina a preluat elementele unui (conflict) global”, a declarat preşedintele rus, afirmând totuşi că loviturile rachetelor occidentale lansate de Ucraina spre teritoriul rus au eşuat.
Vecin nebun
„Vecinul nebun” rus foloseşte Ucraina ca „teren de testare”, a denunţat anterior preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, ale cărui forţe aeriene au acuzat Moscova că a lansat joi o rachetă intercontinentală asupra teritoriului ucrainean, pentru prima dată în istorie un vector de descurajare nucleară într-un conflict armat, Rusia a avertizat Statele Unite cu 30 de minute înainte de lansarea unei rachete balistice hipersonice cu rază medie de acţiune asupra Ucrainei, a declarat joi purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, citat de agenţiile de presă ruse. „Alerta a fost trimisă automat cu 30 de minute înainte de lansare”, a spus Peskov, precizând că Moscova a menţinut „o comunicare constantă” cu Statele Unite pe tema armelor nucleare. Vladimir Putin a declarat anterior că Occidentul escaladează conflictul din Ucraina permiţând Kievului să lovească Rusia cu rachete cu rază lungă de acţiune şi că acest conflict a devenit un conflict global. Ca reacţie, Casa Albă a declarat că „Rusia este cea care provoacă escaladarea” în Ucraina, în condiţiile în care Moscova acuză Washingtonul că a agravat conflictul autorizând armata ucraineană să folosească arme cu rază lungă de acţiune pentru a lovi teritoriul rus. „Escaladarea majoră este că Rusia s-a îndreptat către o altă ţară”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karine Jean-Pierre, referindu-se la faptul că soldaţi nord-coreeni luptă în prezent împotriva Ucrainei. Statele Unite „nu au niciun motiv” să-şi schimbe doctrina nucleară după ce Rusia a făcut acest lucru, a mai spus ea. „Este acelaşi discurs iresponsabil pe care îl auzim din partea Rusiei de doi ani”, a mai spus Karine Jean-Pierre după ce Moscova a extins posibilitatea utilizării de arme nucleare
Răspuns ONU
Utilizarea de către Moscova a unei rachete balistice hipersonice cu rază medie de acţiune pentru a lovi Ucraina este o „nouă evoluţie îngrijorătoare” în conflict, a declarat purtătorul de cuvânt al secretarului general al ONU, Stéphane Dujarric. „Aceasta este o nouă evoluţie îngrijorătoare, totul merge într-o direcţie greşită”, a spus Dujarric pentru presă. El le-a cerut părţilor în conflict „să ia măsuri urgente către o detensionare a situaţiei, pentru a asigura protecţia civililor şi a infrastructurii civile critice”, repetând apelul secretarului general al ONU, Antonio Guterres, pentru încetarea acestui război în conformitate cu dreptul internaţional. Întrebat în legătură cu anunţul privind decizia Statelor Unite de a furniza mine antipersonal Ucrainei, Dujarric a subliniat că „poziţia noastră împotriva folosirii minelor antipersonal oriunde în lume rămâne neschimbată”.
Startegie dură
Federația Rusă utilizează o varietate de rachete și drone pentru a ataca Ucraina, vizând atât infrastructura critică, cât și obiective militare și civile.
Rusia folosește rachete precum Kalibr și Kh-101, lansate de pe nave, submarine sau avioane, capabile să lovească ținte la distanțe mari cu precizie. Sisteme precum Iskander și Kinzhal sunt utilizate pentru a lovi rapid ținte strategice, având viteze mari și traiectorii greu de interceptat.
Rusia a integrat drone de tip Shahed, de fabricație iraniană, în arsenalul său. Acestea sunt drone de unică folosință, echipate cu explozibili, care se autodistrug la impact, fiind folosite pentru a suprasolicita apărarea antiaeriană ucraineană.
Rusia lansează adesea atacuri simultane cu rachete și drone, vizând infrastructura energetică și alte obiective critice. De exemplu, pe 17 noiembrie 2024, Rusia a lansat un atac masiv cu aproximativ 120 de rachete și 90 de drone asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, cauzând daune semnificative și întreruperi de curent în mai multe regiuni.
Rusia a dezvoltat drone termobarice, care produc explozii de mare intensitate, și drone señuelo, menite să inducă în eroare apărarea antiaeriană ucraineană, forțând-o să consume resurse pe ținte false.
O strategie constantă a Rusiei este de a viza infrastructura energetică a Ucrainei, în încercarea de a destabiliza țara și de a afecta moralul populației.
Aceste atacuri au dus la pierderi de vieți omenești, distrugerea infrastructurii critice și perturbarea serviciilor esențiale. De exemplu, un atac cu drone în regiunea Sumy a provocat moartea a opt persoane, inclusiv un copil, și rănirea altor doisprezece.
Ucraina a intensificat eforturile de apărare antiaeriană, reușind să intercepteze o parte semnificativă a rachetelor și dronelor lansate de Rusia. De asemenea, Ucraina a efectuat contraatacuri, inclusiv atacuri cu drone asupra teritoriului rus, vizând infrastructura militară și logistică.
Federația Rusă utilizează o combinație de rachete și drone pentru a ataca Ucraina, implementând tactici menite să suprasolicite apărarea antiaeriană și să provoace daune semnificative infrastructurii și populației civile.
Avertisment britanic
Ministrul britanic al apărării, John Healey, a afirmat că ruşii pregătesc „de luni de zile” un tir cu o „nouă rachetă balistică”, dar fără să confirme lansarea unei rachete intercontinentale de către Moscova asupra teritoriului ucrainean în cursul acestei dimineţi. „Există astăzi informaţii de presă, neconfirmate, potrivit cărora Rusia ar fi utilizat noua sa rachetă balistică într-un atac asupra Ucrainei, ceea ce ei (ruşii) pregăteau de luni de zile, din câte ştim”, a declarat John Healey în faţa comisiei de apărare din parlamentul britanic. Ministrul a refuzat din nou să confirme dacă rachete de croazieră britanice Storm Shadow au fost lansate de Ucraina spre ţinte din adâncimea teritoriului Rusiei. Ministerul rus al apărării a anunţat că a doborât două rachete de acest tip lansate de Ucraina şi care vizau teritoriul rus, fără a preciza locul sau ora acestor interceptări. „Acţiunile ucrainenilor pe teren vorbesc de la sine, nu am nicio îndoială că guvernul britanic îşi sporeşte sprijinul pentru Ucraina”, a spus John Healey, amintind că a discutat cu omologul său ucrainean, Rustem Umerov, marţi şi cu cel american, Lloyd Austin, duminică. „Nu voi intra în detaliile operaţionale ale conflictului. Acest lucru ar pune în pericol securitatea operaţiunilor şi, într-un final, singurul care ar beneficia de o astfel de dezbatere publică este preşedintele Putin”, a explicat el. Un atac cu rachetă intercontinentală al Rusiei împotriva Ucrainei ar fi „iresponsabil” şi ar marca „o escaladare” din partea Moscovei, a declarat joi purtătorul de cuvânt al premierului britanic Keir Starmer. „Informaţiile care vin din Ucraina sunt profund îngrijorătoare (…) Dacă s-ar adeveri, acesta ar fi un nou exemplu de comportament imoral, iresponsabil, ce ar marca o escaladare din partea Rusiei”, a afirmat purtătorul de cuvânt citat în faţa presei.
Tactici nucleare
Racheta balistică intercontinentală (ICBM) despre care Ucraina afirmă că a fost lansată joi de Rusia asupra oraşului Dnipro a fost o RS-26 Rubej, a relatat publicaţia ucraineană Ukrainska Pravda, citând surse anonime. Cu toate acestea, potrivit unor surse din domeniul apărării, există îndoieli cu privire la faptul că arma utilizată ar fi fost o rachetă RS-26 Rubej, o evaluare exactă pe baza imaginilor disponibile fiind dificilă, afirmă experţi. Think-tank-ul american Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (Centre for Strategic and International Studies/CSIS) a declarat că, deşi R-26 este clasificată drept ICBM în conformitate cu tratatul de reducere a armelor nucleare New START dintre SUA şi Rusia, aceasta poate intra, de asemenea, în categoria rachetelor balistice cu rază intermediară atunci când este utilizată cu încărcături utile mai grele la distanţe mai mici de 5.500 km. ICBM-urile au o viteză de câţiva kilometri pe secundă. Venind din Rusia, ICBM ar avea nevoie de aproximativ 40 de minute pentru a ajunge la o ţintă din SUA, potrivit unei surse militare citate de Reuters. Parcurgerea distanţei de peste 700 km până la Dnipro din regiunea rusă Astrahan, de unde forţele aeriene ucrainene au declarat că rachetă a fost trasă joi, i-ar lua mai puţin de 10 minute. Dacă această lovitură s-ar confirma, ar fi vorba de prima utilizare a unui ICBM în luptă, de când a fost dezvoltată arma, la începutul Războiului Rece, potrivit experţilor.
Războiul gazelor
Rusia consideră că sistarea livrărilor de gaze către Austria este pe deplin justificată, a declarat Ministerul de Externe de la Moscova. „Nu intenţionăm să ne angajăm în acte de caritate în acest caz”, a declarat purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova, conform agenţiei de presă oficiale ruse TASS, citată de Karadeniz press. Rusia a întrerupt livrările de gaze către Austria în urma unui litigiu între compania energetică austriacă OMV, deţinută parţial de stat, şi gigantul energetic rus Gazprom cu privire la sincope în livrarea volumelor contractate de gaze. Maria Zaharova a declarat că au existat motive obiective pentru reducerea aprovizionării în septembrie 2022 şi a citat explozia conductei Nord Stream, care trece pe sub Marea Baltică, şi închiderea tranzitului prin conducta Yamal-Europa. Aceşti factori, a afirmat ea, nu au fost luaţi în considerare de Austria. Moscova însăşi oprise deja complet livrările de gaze prin conducta Yamal-Europa în primăvara anului 2022, justificându-şi decizia la momentul respectiv prin faptul că Polonia nu era dispusă să treacă la plata în ruble. Tribunalul de arbitraj a decis despăgubiri de 230 de milioane de lire sterline (241 de milioane de dolari) pentru OMV în litigiul juridic. Compania a intenţionat să compenseze această sumă cu livrările în curs ale Gazprom. Dar compania rusă a răspuns cu o întrerupere totală a livrărilor. Cancelarul austriac Karl Nehammer a reacţionat printr-un mesaj pe platforma X vineri seara, înainte de oprirea aprovizionării: „Nimeni nu va îngheţa la iarnă şi niciun apartament nu va rămâne rece”.
Austria răspunde
Ministrul austriac al Energiei, Leonore Gewessler, a declarat că este la latitudinea acţionarilor şi şefilor OMV AG dacă se va renunţa la contractul pe termen lung pentru gazele naturale din Rusia, acum existând suficientă protecţie faţă de ceea ce oficialul a descris ca fiind un potenţial şantaj în privinţa livrărilor, transmite Bloomberg. Acordul de aprovizionarea semnat în 2018, în timpul ultimei vizite a preşedintelui rus Vladimir Putin la Viena, este valabil până în 2040. Atenţia spre acest contract a sporit, în urma deciziei unui tribunal de arbitraj care a cerut Gazprom să plătească 230 milioane de euro către OMV, pentru nereguli în livrările de gaze spre Germania care trebuiau făcute de Gazprom. După ce grupul energetic austriac şi-a declarat intenţia de a pune în aplicare decizia, Gazprom a oprit livrările de gaze. Leonore Gewessler, care supervizează comisia care verifică condiţiile în care a fost semnat contractul, a spus că ţara sa dispune de o aprovizionare diversificată adecvată cu gaze din afara Rusiei şi următoarele decizii sunt de competenţa OMV. Într-un interviu acordat săptămâna trecută, directorul general de la OMV, Alfred Stern, a refuzat să discute despre viitorul contractului cu Gazprom.
Piață sensibilă
„Treaba mea este să mă asigur că nu mai suntem dependenţi de un autocrat care încearcă să ne şantajeze cu gazele şi preţul gazelor. OMV va lua propriile sale decizii economice”, a declarat ministrul austriac al Energiei. Piaţa europeană a gazelor este în mod special sensibilă la perturbări, după criza energetică din 2022, orice întrerupere putând duce la creşterea preţurilor. În ultimele luni au urcat preţurile de referinţă la gaze naturale pe piaţa din Europa pe fondul sporirii riscurilor la adresa aprovizionării. OMV a dat recent asigurări că-şi poate îndeplini obligaţiile de aprovizionare prin surse alternative în eventualitatea în care aprovizionarea cu gaze din Rusia, conform contractului său pe termen lung, este obstrucţionată.
Belarus, fortăreață rusă
O nouă serie de sisteme antiaeriene ruse Tor-M2 a sosit, în Belarus, în cadrul cooperării militare dintre cele două ţări, a informat Ministerul Apărării de la Minsk într-un comunicat. „Sosirea noului lot de sisteme de rachete antiaeriene este un exemplu clar al cooperării tehnico-militare fructuoase dintre Belarus şi Rusia”, se arată în comunicatul ministerului. Potrivit Minskului, sistemele Tor-M2 se caracterizează printr-o „mobilitate ridicată şi timp scurt de reacţie”, între altele.
Aceste sisteme care au ajuns în Belarus reprezintă variante modificate de către specialiştii ruşi, ţinându-se cont de experienţa utilizării lor în războiul din Ucraina, conform ministerului citat. Sistemele Tor-M2, susţine Moscova, sunt capabile să lovească simultan 16 ţinte la o distanţă de până la 13 kilometri şi la o altitudine de 10 kilometri, atât ziua, cât şi pe timp de noapte şi în orice condiţii meteorologice. Belarus, un aliat fidel al Rusiei în războiul acesteia în Ucraina, găzduieşte, de asemenea, arme nucleare ruseşti începând din 2023. Forţele armate ruse şi belaruse s-au antrenat în comun în timpul verii „pentru utilizarea în luptă a armelor nucleare non-strategice”, pentru a garanta necondiţionat suveranitatea şi integritatea Uniunii statale Rusia-Belarus.
Îngrijorare poloneză
Comandamentul operaţional al forţelor armate poloneze a anunţat, într-un comunicat, activarea „tuturor forţelor şi resurselor disponibile”, inclusiv „avioane de luptă, sisteme de apărare antiaeriană, sisteme de apărare terestră şi sisteme de recunoaştere radar”, care au fost plasate în „stare de alertă maximă” în urma ultimelor atacuri ale Rusiei în Ucraina. Mesajul, publicat pe reţelele de socializare ale acestui organism militar, subliniază gravitatea situaţiei şi informează că „din cauza unui nou atac al Federaţiei Ruse asupra unor obiective situate, printre altele, în vestul Ucrainei, avioane poloneze şi aliate au început să opereze în spaţiul nostru aerian”. Ca măsură de precauţie, Comandamentul operaţional polonez a ordonat activarea unui număr nespecificat de escadrile de vânătoare. „Obiectivul principal al acestor măsuri este garantarea securităţii în regiunile limitrofe zonelor (de la frontiera Poloniei cu Ucraina) în pericol” de a fi lovite de rachetele trase asupra Ucrainei, aşa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri de la începutul războiului, conform acestuia. Comandamentul operaţional polonez a asigurat că toate „forţele şi resursele din subordinea sa sunt pe deplin pregătite pentru un răspuns imediat”. Nu este prima oară când Comandamentul operaţional polonez este nevoit să reacţioneze în acest mod la atacurile Rusiei în Ucraina.
Bază americană
Ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, a declarat luna trecută că Polonia şi alte ţări care se învecinează cu Ucraina sunt „obligate” să doboare rachetele ruseşti înainte ca acestea să intre în spaţiul lor aerian, deşi ministerul polonez de externe a clarificat ulterior că declaraţia lui Sikorski reprezenta o opinie personală şi nu poziţia oficială a guvernului de la Varşovia. Cu câteva zile în urmă, la Radzikowo, în nordul Poloniei, a fost inaugurată oficial o bază militară americană echipată cu sisteme Aegis, destinate apărării împotriva rachetelor balistice. Împreună cu instalaţia similară de la Deveselu, în România, aceasta are sarcina de a detecta şi intercepta rachetele de croazieră pe teritoriul NATO. Purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de externe, Maria Zaharova, a declarat că baza de apărare antirachetă a SUA staţionată în Polonia se numără de mult timp printre ţintele prioritare ale forţelor armate ruse în cazul unui potenţial atac. Împreună cu alte acţiuni ale Washingtonului, deschiderea bazei de apărare antirachetă din Polonia creşte nivelul general de pericol nuclear, a afirmat Zaharova în briefingul său periodic de la MAE rus.
Probleme demografice
Rusia ”are nevoie” de migranţi pentru a se dezvolta în contextul unei situaţii demografice ”tensionate”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, într-un interviu pentru agenţia RIA Novosti publicat vineri. ”Migranţii sunt o necesitate”, a afirmat Peskov. ”Problema este că noi suntem într-o situaţie demografică foarte tensionată. Trăim în cea mai mare ţară din lume, dar nu suntem atât de numeroşi”, a detaliat el. Rusia a adoptat, încă din 12 noiembrie, o lege ce interzice promovarea unui mod de viaţă fără copii, în încercarea de a depăşi criza profundă moştenită din perioada sovietică şi amplificată masiv de conflictul militar din Ucraina. ”Pentru a ne putea dezvolta într-o manieră dinamică şi a realiza toate proiectele de dezvoltare, avem nevoie de mână de lucru”, a subliniat Peskov, care a adăugat că autorităţile ruse nu pot decât să ”salute” sosirea migranţilor în ţară. În luna iulie, Kremlinul a recunoscut o situaţia demografică ”catastrofală pentru viitorul naţiunii” ruse. În 2023, rata natalităţii în Rusia a fost de 1,41 copii la o femeie cu vârsta de a procrea, potrivit autorităţii ruse de statistică (Rosstat) citate de publicaţia economică RBC. Rusia nu comunică pe subiectul pierderilor sale militare pe frontul din Ucraina, dar conflictul nu face decât să accentueze această tendinţă. Conform Rosstat, 920.200 de copii s-au născut în Rusia în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie a acestui an, în scădere cu 3,4% faţă de perioada similară a anului 2023, acesta fiind cel mai grav bilanţ din ultimii 25 de ani
Tactici diplomatice hibride
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a primit, în plină conferinţă de presă, instrucţiuni să nu comenteze atacul din cursul dimineţii asupra oraşului ucrainean Dnipro, care – potrivit Kievului – a fost efectuat cu o rachetă intercontinentală (ICBM). Maria Zaharova a fost întreruptă de un apel telefonic, conform înregistrării video a briefingului difuzat în direct pe Youtube de către Ministerul rus de Externe. În înregistrare se aude o voce gravă la celălalt capăt al firului. „În ceea ce priveşte atacul cu rachetă balistică asupra Iujmaş (uzină de rachete şi sateliţi), despre care Occidentul a început să vorbească, nu comentaţi deloc!”, i-a transmis interlocutorul său neidentificat, care nu a menţionat vreo rachetă intercontinentală. „Da, mulţumesc”, a răspuns Maria Zaharova, înainte de a închide şi de a-şi relua conferinţa de presă. Uzina Pivdenmaş (Iujmaş, în limba rusă) este situată în apropiere de centrul oraşului Dnipro, în zona central-estică a Ucrainei. Potrivit forţelor aeriene ucrainene, Dnipro a fost vizat de o lovitură implicând mai multe tipuri de rachete ruseşti, între care o rachetă balistică intercontinentală, pentru prima oară de la începutului conflictului în februarie 2022. Această rachetă este concepută să transporte ogive nucleare şi să lovească la mii de kilometri distanţă. Moscova nu a comentat pentru moment această acuzaţie. Armata rusă păstrează tăcerea, la fel şi Kremlinul. Dacă utilizarea respectivei rachete se confirmă, aceasta ar marca o nouă escaladare, în timp ce Rusia a declarat că pregăteşte un răspuns „adecvat” la recurgerea de către Ucraina la rachete occidentale cu rază lungă de acţiune pe teritoriul rus, ceea ce Moscova a calificat drept o linie roşie.
Repetiție nucleară
A fost o „repetiţie a unei lovituri nucleare”, susţine expertul Oleg Katkov, redactor-şef al publicaţiei ucrainene specializate pe teme militare Defense Express, la Radio NV, adăugând că ar avea nevoie de mai multe detalii pentru a spune clar ce fel de tip de rachetă a utilizat Rusia în atacul asupra Dnipro. Unii dintre experţii militari ucraineni înclină să creadă că este vorba de racheta balistică intercontinentală Rubej, care ar putea fi echipată cu ogive nucleare. Conform media ucrainene, în atacul de joi asupra infrastructurii critice din Dnipro forţele ruse au utilizat racheta RS-26 Rubej de 50 de tone, cu mai multe focoase. Dezvoltată la mijlocul anilor 2000 pe baza modelelor din perioada sovietică şi utilizată în cadrul unui test în 2011, aceasta este capabilă să lovească ţinte situate la o distanţă de până la 6.000 de kilometri. RS-26 Rubej era planificată să fie pusă în funcţiune în 2017, dar apoi a fost exclusă din planurile de apărare ale Moscovei în favoarea rachetelor Iskander, conform antenei ruse a Deutsche Welle. Canalele ucrainene de Telegram au publicat un videoclip cu presupusa cădere a şase focoase ale rachetei în Dnipro. În acelaşi timp, un expert de la publicaţia de investigaţii The Insider a pus la îndoială faptul că partea rusă ar fi utilizat o rachetă ICBM, ai cărei parametri şi componente sunt clasificaţi şi care ar putea provoca pagube nu cu mult mai mari decât racheta X-22 sau bomba cu planare FAB-1500.
Şeful diplomaţiei italiene Antonio Tajani a reafirmat la Bruxelles poziţia Italiei asupra armelor furnizate Ucrainei, care, potrivit Romei, „pot fi utilizate doar în interiorul teritoriului ucrainean”. „Poziţia noastră asupra utilizării de arme de către Ucraina nu s-a schimbat, ele pot fi utilizate doar în interiorul teritoriului ucrainean”, a declarat şeful diplomaţiei italiene în marginea unei reuniuni a miniştrilor de externe ai ţărilor din UE.
Sprijin SUA
Această precizare intervine în condiţiile în care Washingtonul a autorizat Ucraina să lovească teritoriul rus cu rachete cu rază de acţiune lungă furnizate de SUA, potrivit unor responsabili americani, o schimbare strategică majoră cu câteva săptămâni înainte de preluarea puterii de către Donald Trump. Aceste rachete cu o rază de acţiune maximă de mai multe sute de kilometri i-ar permite Ucrainei să lovească situri logistice ale armatei ruse şi aerodromuri de unde decolează bombardiere. Tajani s-a declarat de asemenea „favorabil unei conferinţe de pace în prezenţa ruşilor, chinezilor, indienilor şi brazilienilor”. „Aş vrea ca Beijingul să poată juca un rol pozitiv în a face Moscova să înţeleagă că trebuie încetat acest război lipsit de sens”, a adăugat Tajani. „În mod cert, prezenţa de soldaţi nord-coreeni nu este un semnal bun”, a mai apreciat el.
Rolul Italiei
În perioada 2022-2024, Italia a oferit un sprijin semnificativ Ucrainei în diverse domenii, inclusiv militar, umanitar, financiar și diplomatic. Italia a aprobat și furnizat opt pachete substanțiale de asistență militară către Ucraina, care au inclus echipamente letale și non-letale, adaptate nevoilor forțelor armate ucrainene.
În februarie 2024, Parlamentul italian a aprobat prelungirea autorizării pentru furnizarea de echipamente militare către Ucraina pe tot parcursul anului 2024. Italia a oferit asistență umanitară semnificativă, inclusiv prin trimiterea de echipamente medicale și alte materiale esențiale pentru a sprijini populația afectată de conflict.
Italia a primit aproximativ 173.000 de refugiați ucraineni și a alocat peste 800 de milioane de euro pentru sprijinirea acestora. Italia a contribuit cu aproximativ 2 miliarde de euro în asistență bilaterală către Ucraina, excluzând asistența militară și contribuțiile la nivel european.
În iunie 2024, Italia a anunțat un sprijin suplimentar de 140 de milioane de euro pentru infrastructura energetică, căi ferate, sănătate, agricultură și reconstrucția patrimoniului cultural din Odesa. La 24 februarie 2024, Italia și Ucraina au semnat un acord bilateral de cooperare în domeniul securității, consolidând angajamentul Italiei de a sprijini pe termen lung securitatea Ucrainei.
Italia a participat activ la conferințe internaționale privind reconstrucția Ucrainei, inclusiv la conferințele de la Lugano (2022), Londra (2023) și Berlin (2024), și va găzdui următoarea conferință la Roma în 2025. Aceste acțiuni reflectă angajamentul ferm al Italiei de a sprijini Ucraina în fața agresiunii și de a contribui la stabilitatea și reconstrucția țării.
Arme pentru Ucraina
Italia a furnizat Ucrainei diverse echipamente militare pentru a sprijini eforturile de apărare împotriva agresiunii rusești. Printre principalele arme și echipamente livrate se numără sisteme de apărare aeriană, precum SAMP/T MAMBA. Acest sistem de apărare aeriană are o rază medie, capabil să intercepteze rachete balistice și aeronave. Italia, în colaborare cu Franța, a furnizat Ucrainei o baterie SAMP/T în mai 2023 și a anunțat livrarea unei a doua baterii în iunie 2024.
Italia a mai livrat artilerie autopropulsată, precum sistemul PzH 2000. Acesta este un abuzier autopropulsat de 155 mm, cu o rază de acțiune de până la 40 km și o rată de foc de aproximativ 10 lovituri pe minut. Italia a livrat șase unități în ianuarie 2023.
M109L este un obuzier autopropulsat de 155 mm, modernizat, cu o rază de acțiune de aproximativ 24 km. Italia a furnizat peste 100 de unități începând din octombrie 2022.
Roma a mai livrat Kiev-ului artilerie tractată precum sistemul FH-70. Acest obuzier tractat de 155 mm are o rază de acțiune de până la 24 km și o rată de foc de 3-6 lovituri pe minut. Italia a livrat aceste sisteme în mai 2022.
Sisteme performante
Italia a mai furnizat câteva zeci de vehicule blindate, precum VTLM Lince. Acest vehicul tactic ușor blindat este utilizat pentru transportul trupelor și recunoaștere. Italia a furnizat aceste vehicule în iunie 2022.
Ucraina a mai primit sisteme portabile de apărare aeriană (MANPADS), precum FIM-92 Stinger. Această rachetă sol-aer portabilă, eficientă împotriva aeronavelor la altitudini joase, are o rază de acțiune de până la 4,8 km. Italia a livrat aceste sisteme în primăvara anului 2022.
Roma a mai livrat și arme antitanc, precum MILAN. Acest sistem de rachete ghidate antitanc, cu o rază de acțiune de până la 2 km, este utilizat împotriva vehiculelor blindate. Italia a furnizat aceste arme înainte de aprilie 2022.
Panzerfaust 3 este un lansator de grenade antitanc portabil, eficient împotriva vehiculelor blindate, cu o rază de acțiune de aproximativ 400 m. Italia a livrat aceste sisteme începând cu martie 2022.
Aceste livrări reflectă angajamentul Italiei de a sprijini Ucraina în eforturile sale de apărare și de a contribui la stabilitatea regională.
Rol esențial
Italia, ca membru fondator al NATO din 1949, joacă un rol esențial în Alianța Nord-Atlantică, contribuind semnificativ la securitatea regională și internațională. Italia participă activ la misiuni și operațiuni NATO, inclusiv în Kosovo și Irak. De asemenea, găzduiește structuri importante ale Alianței, precum Comandamentul Forței Comune de la Napoli, care coordonează operațiuni în regiunea mediteraneană.
Italia a fost un susținător al extinderii atenției NATO către flancul sudic, evidențiind importanța securității în regiunea mediteraneană și în Africa de Nord.
Italia și Rusia au menținut relații economice și culturale strânse de-a lungul timpului, cu schimburi comerciale semnificative și colaborări în diverse domenii.
În urma invaziei Ucrainei de către Rusia în 2022, Italia a condamnat acțiunile Moscovei și a sprijinit sancțiunile impuse de Uniunea Europeană. Cu toate acestea, anumite segmente politice italiene au manifestat simpatie față de Rusia, generând dezbateri interne privind direcția politicii externe.
Sub conducerea premierului Giorgia Meloni, Italia și-a reafirmat angajamentul față de NATO și partenerii occidentali, menținând o poziție fermă în sprijinul Ucrainei și al sancțiunilor împotriva Rusiei.
Italia rămâne un pilon important în cadrul NATO, contribuind activ la securitatea regională și globală, în timp ce gestionează cu atenție relațiile complexe cu Rusia, adaptându-se la dinamica geopolitică actuală.
Rezultatele finale ale controversatelor alegeri legislative desfăşurate la sfârşitul lunii octombrie 2024 în Georgia au confirmat victoria partidului de guvernământ, Visul Georgian, a anunţat Comisia Electorală, după ce opoziţia a denunţat că votul a fost „furat”, iar Occidentul a cerut investigaţii aprofundate.
Visul Georgian și furtul electoral
Partidul de guvernământ Visul Georgian a câştigat 53,93% din voturi faţă de 37,79%, cât a obţinut o alianţă a partidelor de opoziţie, potrivit rezultatelor finale. Visul Georgian respinge acuzaţiile de derivă autoritară pro-rusă şi dorinţa de a îndepărta Georgia de Uniunea Europeană. Opoziţia a acuzat guvernul că a cumpărat voturi la alegerile din 26 octombrie şi a supus alegătorii la presiuni, în special în zonele slab populate, printre alte metode. Sute de susţinători ai opoziţiei s-au adunat sâmbătă în faţa sediului Comisiei Electorale din capitala Tbilisi. Acesta este cel mai recent miting dintr-o serie de demonstraţii organizate după alegeri, care au reunit uneori mii de cetăţeni. Sesiunea Comisiei a fost întreruptă pentru scurt timp când un reprezentant al opoziţiei i-a aruncat ceea ce părea a fi vopsea neagră în faţa preşedintelui organismului, Giorgi Kalandarişvili, înaintea anunţării rezultatelor.
Alegeri noi
Preşedinta ţării, Salome Zurabişvili, a solicitat organizarea de noi alegeri. „Astăzi ne confruntăm cu o criză”, a asigurat ea, afirmând că este necesar să se organizeze „noi alegeri pentru ca Georgia să poată avea un parlament legitim, un guvern legitim”. Preşedinta Georgiei, care are puteri limitate, a acuzat Rusia de ingerinţă, acuzaţie respinsă de Kremlin. După anunţarea rezultatelor, ea a denunţat un sistem sofisticat de fraudă după o „metodologie rusească”, dar apoi a refuzat să răspundă la o somaţie a parchetului pentru a detalia aceste acuzaţii. La începutul lunii noiembrie, un institut de sondare a opiniei şi o organizaţie de observatori electorali au declarat că analiza rezultatelor sugerează o fraudă pe scară largă. Washington şi Bruxelles, îngrijoraţi de „nereguli”, au cerut investigaţii.
Amenințări dure
Premierul Irakli Kobakhidze a declarat că partidul de guvernământ ia în considerare interzicerea partidelor de opoziţie „dacă persistă în comiterea de acte ce încalcă Constituţia”. După scrutin, premierul georgian a asigurat că alegerile au fost „pe deplin corecte” şi a promis că „integrarea europeană” rămâne „prioritatea principală” a conducerii ţării. Apartenenţa la UE şi NATO este inclusă în Constituţia Georgiei. UE făcuse din aceste alegeri un test în perspectiva acestei aderări în contextul în care, după promulgarea, în primăvară, a unei legi „privind influenţa străină” inspirată din legislaţia rusă, Bruxelles-ul a îngheţat procesul de aderare ca formă de protest. O lege adoptată recent, care restricţionează drepturile persoanelor LGBT+, este un alt motiv de dezacord între Tbilisi şi Bruxelles. Unii lideri ai partidului de guvernământ, inclusiv liderul său, puternicul şi extrem de bogatul Bidzina Ivanişvili, şi-au înmulţit declaraţiile ostile faţă de Occident.
Complexitate geopolitică
Relațiile dintre Rusia și Georgia sunt o ilustrare a complexității geopolitice în regiunea Caucazului. De-a lungul secolelor, cele două entități au fost prinse într-un dans tensionat de alianțe, conflicte și schimbări de putere. Povestea lor începe cu multe secole în urmă, dar capătă accente dramatice în ultimele două sute de ani.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Georgia se afla într-o poziție vulnerabilă, prinsă între Imperiul Otoman și cel Persan. În această perioadă, regatul Kartli-Kakheti a căutat sprijinul Rusiei pentru a-și proteja teritoriile. Tratatul de la Gheorghevski, semnat în 1783, a marcat începutul unei relații formale între cele două puteri, prin care Rusia promitea protecție militară în schimbul unei influențe semnificative în politica georgiană.
Cu toate acestea, această protecție s-a dovedit a fi doar începutul expansiunii ruse în Caucaz. În 1801, după moartea regelui georgian George al XII-lea, Imperiul Rus a anexat Kartli-Kakheti. În deceniile următoare, toate regiunile Georgiei au fost integrate în Imperiul Rus, punând capăt independenței sale.
Rusia imperială și identitatea georgiană
În perioada dominației imperiale, Rusia a adus modernizare în anumite aspecte, cum ar fi infrastructura și educația. Cu toate acestea, politica de rusificare a generat nemulțumiri. Biserica Ortodoxă Georgiană a fost subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse, iar limba rusă a devenit predominantă în administrație și educație. Elitele georgiene au fost împărțite între colaborarea cu autoritățile ruse și păstrarea identității culturale.
Această perioadă a fost marcată și de mișcări de renaștere națională. Scriitori, intelectuali și politicieni georgieni au militat pentru păstrarea limbii și culturii georgiene, pregătind terenul pentru viitoarele lupte pentru independență. Represiunea țaristă a provocau sciziuni în societatea georgiană, anihilind posibilitatea opunerii unei opoziții eficiente.
După Revoluția Rusă din 1917, Georgia și-a declarat independența în 1918, formând Republica Democrată Georgia. Totuși, această independență a fost de scurtă durată. În 1921, Armata Roșie a invadat Georgia, iar țara a fost integrată în Uniunea Sovietică.
Deși Georgia a beneficiat de o anumită autonomie culturală în cadrul URSS, regimul sovietic a adus și represalii dure. Colectivizarea forțată, epurările politice și persecuțiile religioase au lăsat urme adânci în societatea georgiană. În ciuda acestor dificultăți, Tbilisi a devenit un centru cultural și intelectual important în Uniunea Sovietică.
Ironia soartei face ca unul dintre cei mai influenți lideri sovietici, Iosif Stalin, să fie georgian de origine. Cu toate acestea, regimul său autoritar nu a cruțat Georgia, care a suferit la fel de mult ca alte republici sovietice.
Independența post-sovietică: promisiuni și provocări
Prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 a adus o nouă eră pentru Georgia. Țara și-a declarat independența, dar a fost imediat confruntată cu instabilitate internă și conflicte regionale. În anii 1990, războaiele din Abhazia și Osetia de Sud au dus la pierderea controlului asupra acestor regiuni, unde separatiștii susținuți de Rusia au declarat independența.
Anii de după independență au fost marcați de sărăcie, corupție și instabilitate politică. Cu toate acestea, Revoluția Trandafirilor din 2003 a adus un nou val de speranță, odată cu venirea la putere a lui Mihail Saakașvili. Georgia a început să se orienteze spre Occident, căutând integrarea în Uniunea Europeană și NATO.
Relațiile dintre Rusia și Georgia au atins un punct critic în august 2008, când un conflict izbucnit în Osetia de Sud a escaladat într-un război de cinci zile. Rusia a intervenit militar, invocând protecția cetățenilor săi din Osetia de Sud și Abhazia. După război, Rusia a recunoscut oficial independența acestor două regiuni, o mișcare condamnată de comunitatea internațională.
Pentru Georgia, acest conflict a fost o traumă profundă, dar și un moment de mobilizare națională. Țara a continuat să caute sprijin internațional și să își consolideze poziția pe scena mondială, în ciuda presiunilor ruse.
Relațiile contemporane: între conflict și pragmatism
După 2008, relațiile dintre Rusia și Georgia au rămas tensionate, dar au existat și momente de cooperare pragmatică, mai ales în domeniul economic. Rusia rămâne un partener comercial important, iar remitențele din partea georgienilor care lucrează în Rusia reprezintă o sursă semnificativă de venituri pentru multe familii georgiene.
Totuși, aspirațiile pro-occidentale ale Georgiei și sprijinul constant al Rusiei pentru regiunile separatiste mențin o stare de neîncredere reciprocă, care este folosită de Moscova pentru a diviza societatea georgiană.
Relațiile dintre Rusia și Georgia sunt un exemplu clar al complexității geopolitice din regiunea Caucazului. Trecutul lor comun, marcat de conflicte și intervenții, influențează în continuare prezentul. În timp ce Georgia își continuă drumul spre integrarea europeană și atlantică, Rusia își menține influența în regiunile separatiste și încearcă să păstreze controlul asupra fostelor republici sovietice.
Viitorul acestor relații va depinde de evoluțiile regionale și globale, dar și de dorința celor două națiuni de a găsi un echilibru între securitate și suveranitate.
Qatarul a confirmat că şi-a suspendat medierea pentru un acord de încetare a focului în Fâşia Gaza până când mişcarea palestiniană Hamas şi Israelul dovedesc „voinţă şi seriozitate” în negocieri. Surse diplomatice de la Ankara au declarat că Turcia este pregătită să se implice mai activ în negocierile menită să asigure pacea în regiunea greu încercată.
Eforturi suspendate
„Acum zece zile, în timpul ultimelor (negocieri) în încercarea de a se ajunge la un acord, Qatarul a informat părţile că intenţionează să-şi suspende eforturile de mediere între Hamas şi Israel dacă nu se ajunge la un acord în timpul acestei runde”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Majed Al Ansari, potrivit unui comunicat. „Qatarul va relua eforturile de mediere când părţile vor da dovadă de voinţă şi seriozitate” pentru a pune capăt ostilităţilor, a adăugat sursa citată. Împreună cu Statele Unite şi Egipt, Qatarul a mediat între cei doi beligeranţi de la singurul armistiţiu în conflict, în noiembrie 2023, care a durat o săptămână şi a dus la eliberarea unor ostatici deţinuţi în Gaza în schimbul unor prizonieri palestinieni ţinuţi captivi de Israel. De atunci, au avut loc multe sesiuni de negocieri fără niciun rezultat. Hamas şi Israelul se acuză reciproc că blochează orice acord, fiecare parte refuzând termenii celeilalte pentru o încetare a focului în războiul care a început pe, cu un atac al mişcării islamiste palestiniene asupra Israelului.
Decizie dură
Qatarul a mai afirmat că biroul Hamas din Doha „nu mai are motiv să existe”, a adăugat aceeaşi sursă, fără a spune în mod explicit dacă biroul va fi închis. „Qatarezii i-au informat pe israelieni şi pe Hamas că, atâta timp cât cele două părţi refuză să negocieze un acord cu bună credinţă, nu vor putea continua să joace rolul de mediator. Ca urmare, biroul politic al Hamas (din Doha) nu mai are motiv să existe”, a spus sursa, vorbind sub protecţia anonimatului. Emiratul Qatarului, un aliat al SUA bogat în gaze, găzduieşte biroul politic al Hamas de mai bine de un deceniu, iar în Qatar trăia fostul lider al mişcării palestiniene, Ismail Haniyeh, care a fost ucis pe 31 iulie într-un atac la Teheran pus pe seama Israelului. Biroul Hamas din Qatar a fost „deschis în 2012 în coordonare cu guvernul SUA, în urma cererii acestuia de a avea un canal de comunicare” cu mişcarea, a declarat un oficial din Qatar la începutul războiului. Biroul „a servit la medieri coordonate cu mai multe administraţii americane pentru a stabiliza situaţia din Gaza şi Israel”, a adăugat el.
Factorul Turcia
Turcia, datorită poziției sale geografice și influenței regionale, are potențialul de a juca un rol semnificativ în promovarea păcii în Orientul Mijlociu. Președintele Recep Tayyip Erdoğan a propus convocarea unei conferințe internaționale de pace pentru a găsi o soluție durabilă la conflictul israeliano-palestinian, subliniind disponibilitatea Turciei de a acționa ca garant al păcii.
Relațiile dintre Turcia și Israel au fost tensionate în ultimele decenii, dar au cunoscut perioade de reconciliere. În septembrie 2023, Erdoğan și premierul israelian Benjamin Netanyahu s-au întâlnit la New York, sugerând o îmbunătățire a relațiilor bilaterale.
Cu toate acestea, în urma escaladării conflictului dintre Israel și Hamas, Turcia și-a intensificat criticile la adresa Israelului, acuzându-l de crime de război și solicitând sancțiuni internaționale.
În ceea ce privește relația cu Hamas, Turcia nu consideră această organizație drept teroristă, spre deosebire de Statele Unite și Uniunea Europeană. Ankara găzduiește membri ai Hamas și menține legături politice cu aceștia. Această poziție a fost criticată de Israel și de aliații săi, care acuză Turcia că oferă sprijin unei organizații implicate în acte de terorism
Deși Turcia are potențialul de a contribui la eforturile de pace în Orientul Mijlociu, relațiile sale complexe cu Israelul și sprijinul acordat Hamasului complică rolul său de mediator imparțial în regiune.
Ambiții personale
Liderul turc Recep Tayyip Erdoğan s-a implicat în mai multe demersuri complexe menite să aducă pacea în Ucraina ori Orientul Mijlociu, încercând să obțină inclusiv o îmbunătățire a imaginii sale la nivel internațional, grav afectate de politica sa din diferite domenii.
Turcia are experiență în medierea conflictelor, iar poziția sa de țară musulmană dar și aliată a Occidentului îi permite să fie un canal de comunicare între părțile implicate.
Turcia a propus recent organizarea unei conferințe internaționale de pace. Prin implicarea comunității internaționale, poate contribui la inițierea unui dialog mai larg care să includă nu doar Israelul și entitățile palestiniene, ci și alte state regionale și puteri globale.
Turcia menține relații strânse cu Hamas, ceea ce îi oferă posibilitatea de a facilita negocieri indirecte între această organizație și Israel. Deși criticată, această relație poate fi folosită pentru a diminua tensiunile și pentru a negocia încetarea focului.
Pe lângă Hamas, Turcia susține și Autoritatea Palestiniană (AP), ceea ce îi permite să promoveze o abordare unitară în negocierile palestiniene.
Turcia poate folosi influența sa în Organizația Națiunilor Unite și în Organizația Cooperării Islamice pentru a susține inițiative de pace, rezoluții internaționale și sancțiuni împotriva părților care escaladează conflictul.
Turcia poate sprijini eforturile umanitare în Gaza și Cisiordania, contribuind la reducerea suferinței populației civile și la stabilizarea regiunii. Prin investiții și proiecte de infrastructură în teritoriile palestiniene, Turcia poate contribui la crearea unei baze economice care să susțină pacea pe termen lung.
Cooperare regională
Autoritățile din Turcia pot lucra împreună cu state din regiune, precum Egipt, Iordania și Qatar, pentru a crea o coaliție care să sprijine un proces de pace. Aceste state au influență asupra diferitelor părți implicate în conflict.
Prin relațiile sale cu Republica Iran și alte state, Turcia poate contribui la deblocarea unor impasuri diplomatice mai largi.
Deși relațiile sunt tensionate, Turcia și Israel au interese comune, cum ar fi securitatea energetică și lupta împotriva terorismului. Îmbunătățirea relațiilor bilaterale poate crea un climat favorabil pentru negocieri mai largi. Turcia poate stimula comerțul și colaborarea economică cu Israelul, folosind aceste relații pentru a promova dialogul politic.
Legăturile puternice cu Hamas pot limita credibilitatea Turciei ca mediator imparțial. Abordarea dură a Turciei față de Israel poate întâmpina rezistență din partea statelor occidentale.
Turcia poate contribui la pacea în Orientul Mijlociu printr-o combinație de mediere diplomatică, presiune internațională și eforturi umanitare și economice. Totuși, succesul acestei strategii depinde de capacitatea președintelui turc Erdogan de a echilibra relațiile complexe cu diferitele părți implicate.
Grupul petrolier russc Lukoil are de gând ca, până la finele acestui an, să îşi vândă rafinăria de la Burgas (Bulgaria) către un consorţiu de firme din Qatar şi Marea Britanie, relatează mass-media internațională, inclusiv Financial Times, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Binecuvântarea lui Putin
Sursa citată precizează că Lukoil i-a trimis o scrisoare preşedintelui rus Vladimir Putin, în care îl informează că intenţionează să vândă o participaţie majoritară la rafinăria Lukoil Neftohim Burgas către un consorţiu compus din firmele Oryx Global, controlată de omul de afaceri Ghanim Bin Saad Al Saad din Qatar, şi traderul de materii prime DL Hudson, cu sediul la Londra. Termenii financiari ai tranzacţiei, care are nevoie de aprobarea lui Putin, nu au fost dezvăluiţi. Mai multe surse din apropierea acestui dosar au dezvăluit pentru Financial Times că cel puţin şase grupuri şi-au exprimat interesul de a cumpăra rafinăria Lukoil de la Burgas, dar la final grupul rus a ales consorţiul compus din firme din Qatar şi Marea Britanie drept ofertant preferat. În runda finală de ofertanţi pentru Lukoil Neftohim Burgas au mai fost Socar, compania energetică de stat din Azerbaidjan, KazMunayGas, grupul energetic de stat din Kazahstan, şi grupul petrolier turc Opet.
Embargou european
După debutul invaziei ruseşti în Ucraina, în 2022, Uniunea Europeană a impus un embargou privind importurile de petrol rusesc, ceea ce face dificil pentru Lukoil să continue operaţiunile în Bulgaria. În luna decembrie 2023, Lukoil a anunţat că analizează mai multe opţiuni pentru afacerile sale din Bulgaria, inclusiv o posibilă vânzare. Lukoil este prezent în Bulgaria de peste 20 de ani, perioadă în care investiţiile sale în rafinăria de la Burgas au depăşit 3,4 miliarde de dolari. În paralel însă, Lukoil se bucură de o poziţie cvasi-monopolistă pe piaţa din Bulgaria graţie unei reţele compusă din nouă depozite petrolier şi 220 de benzinării. În România, Lukoil deţine rafinăria Petrotel şi comercializează carburanţi printr-o reţea de 300 de staţii de distribuţie.
Obiectiv strategic
Lukoil Neftohim Burgas este cea mai mare rafinărie de petrol din Balcani și una dintre cele mai mari întreprinderi industriale din Bulgaria. Situată la aproximativ 15 km de orașul Burgas, pe coasta Mării Negre, rafinăria a început operațiunile în 1964 și a devenit parte a grupului Lukoil în 1999.
Rafinăria are o capacitate de procesare de aproximativ 7 milioane de tone pe an, cu o adâncime de rafinare de 91,3% și un randament de produse petroliere ușoare de 80,8% (date din 2019). Printre produsele fabricate se numără: benzină auto (A-92, A-95, A-98), motorină conform standardului Euro-5, combustibil pentru aviație Jet A-1, bitum, propan-butan, polipropilenă. Aceste produse sunt furnizate atât pe piața internă din Bulgaria, cât și în statele din regiunea înconjurătoare.
Rafinăria primește țiței prin intermediul terminalului portuar Rosenets, situat în apropiere, de unde este transportat prin conducte către unitatea principală de producție. În 2011, Lukoil a obținut o concesiune de 35 de ani pentru operarea terminalului Rosenets.
În contextul sancțiunilor europene împotriva importurilor de petrol rusesc, Bulgaria a obținut o derogare care permite rafinăriei să importe țiței rusesc până în decembrie 2024, cu anumite condiții privind exportul produselor rafinate.
Lukoil Neftohim Burgas joacă un rol esențial în industria energetică a Bulgariei și a regiunii balcanice, fiind un furnizor major de produse petroliere și polimeri. Totuși, evoluțiile recente indică posibile schimbări în proprietatea și operațiunile rafinăriei, pe fondul sancțiunilor și presiunilor politice actuale.
Interes semnificativ
Qatarul și-a manifestat un interes semnificativ în regiunea Mării Negre, vizând în principal investiții în infrastructură și energie. În aprilie 2024, premierul României, Marcel Ciolacu, a purtat discuții cu oficiali qatarezi privind atragerea de investiții în valoare de aproximativ 15 miliarde de euro. O prioritate în aceste discuții a fost dezvoltarea Portului Constanța, considerat un hub esențial de distribuție la Marea Neagră pentru Europa Centrală și de Est. Autoritățile române au subliniat necesitatea expertizei qatareze în managementul și digitalizarea operațiunilor portuare.
De asemenea, au fost discutate posibile investiții în Aeroportul Internațional Timișoara și parteneriate public-private pentru construcția autostrăzii Comarnic-Brașov și modernizarea căii ferate Predeal-Brașov.
Qatarul și-a exprimat interesul pentru concesionarea unor perimetre în Marea Neagră, având în vedere potențialul ridicat al României în producția de energie eoliană offshore. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a menționat că discuțiile cu partea qatareză au vizat oportunități de investiții în acest domeniu, subliniind potențialul de 76 GW al Mării Negre în energie eoliană.
Aceste inițiative reflectă dorința Qatarului de a-și diversifica portofoliul de investiții și de a se implica în proiecte strategice în regiunea Mării Negre, contribuind astfel la dezvoltarea infrastructurii și a sectorului energetic din România.
Bulgaria și Turcia
Qatarul și-a manifestat un interes semnificativ în Bulgaria și Turcia, concentrându-se pe investiții în diverse sectoare economice considerate strategice. În 2010, Bulgaria și Qatar au convenit să înființeze o companie mixtă pentru a facilita investițiile qatareze în Bulgaria, vizând sectoare precum turismul, infrastructura și agricultura.
În 2012, premierul bulgar de atunci, Boyko Borisov, a anunțat că Qatarul intenționează să investească în trei sectoare principale: turism, infrastructură și agricultură.
În 2019, în cadrul unui forum economic, oficialii au subliniat potențialul de cooperare în domenii precum infrastructura, energia și agricultura, evidențiind relațiile economice în creștere dintre cele două țări.
În 2022, volumul schimburilor comerciale între Qatar și Bulgaria a crescut cu 38%, ajungând la 109 milioane de riali qatarezi, reflectând o intensificare a relațiilor economice bilaterale.
Relațiile economice și politice dintre Qatar și Turcia s-au consolidat semnificativ în ultimii ani. În 2018, Qatar a promis investiții de 15 miliarde de dolari în Turcia, în contextul unei crize valutare și a tensiunilor diplomatice cu SUA.
În 2021, liderii celor două țări au semnat 15 acorduri menite să întărească cooperarea economică, acoperind domenii precum cultura, economia, apărarea și securitatea.
În 2023, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan și emirul Qatarului, Sheikh Tamim bin Hamad Al Thani, au prezidat cea de-a noua reuniune a Comitetului Suprem de Cooperare Strategică Turcia-Qatar, semnând 12 acorduri de cooperare în diverse domenii.
