În urma invaziei de anvergură a Federației Ruse împotriva Ucrainei din 24 februarie 2022, Uniunea Europeană a impus o serie de sancțiuni guvernului de la Moscova. Până în prezent au fost aprobate 11 pachete de sancțiuni, iar la începutul lunii noiembrie au început dezbaterile privind aprobarea unui nou pachet de sancțiuni.

Scopul acestor restricții au menirea de a produce consecințe grave economiei rusești, încât continuarea războiului să ajungă a fi prea costisitoare. Pe lângă aceste restricții au fost luate măsuri privind vizele și sancțiunile individuale. Lista UE cuprinde un număr de aproape 1800 de persoane și entități care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

În listă se regăsesc persoane, de la cel mai mare rang din administrație, precum Vladimir Putin, Serghei Lavrov, până la propagandiști pro-kremlin precum Olga Skabeeva și Vladimir Soloviov. De asemenea, au fost vizate entități bancare, societăți din sectorul militar și din cel al apărării, partide politice, organizații mass-media responsabile de propagandă și dezinformarea societății din sectorul aviației, al construcțiilor navale, al construcțiilor de mașini etc.

Drept rezultat, Comisia Europeană a înghețat active ale persoanelor fizice în valoare de 21,5 miliarde de euro și 300 miliarde euro active ale Băncii Centrale a Rusiei. Din februarie 2022, conform Comisiei Europene, Uniunea Europeană a impus interdicții asupra exporturilor către Rusia în valoare de peste 43,9 miliarde EUR și a restricționat importurile de mărfuri în sumă de peste 91,2 miliarde EUR.

Astfel, procentul exporturilor afectate a atins 49%, iar cel al importurilor a ajuns la 58%, comparativ cu datele din 2021. UE nu mai exportă în Rusia următoarele tipuri de produse: tehnologie de vârf (de exemplu: semiconductori avansați, calculatoare cuantice), anumite tipuri de mașini și echipamente de transport, produse și tehnologii specifice necesare pentru rafinarea petrolului, echipamente, tehnologie și servicii ale industriei energetice, produse și tehnologii din industria aviatică și spațială (de exemplu aeronave, motoare de aeronave, piese de schimb sau orice tip de echipament pentru avioane și elicoptere, combustibil pentru avioane), produse de navigație maritimă și tehnologii de radiocomunicații, o serie de produse cu dublă utilizare (produse care ar putea fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare), cum ar fi drone și software pentru drone sau dispozitive de criptare, produse de lux (de exemplu mașini de lux, ceasuri de mână, bijuterii), arme de foc pentru uz civil, componente ale acestora și alte materiale militare și alte mărfuri care ar putea consolida capacitățile industriale rusești.

De asemenea, în lista de sancțiuni se regăsesc și servicii, precum: consultanță în domeniul IT, consultanță juridică, servicii de arhitectură și de inginerie, servicii de publicitate, de cercetare de piață și de sondaje de opinie.

Uniunea europeană s-a dezis de o serie largă de produse importate din Rusia, cum ari fi: țiței și produse petroliere rafinate (cu câteva excepții cărbune și alți combustibili fosili solizi), oțel, produse siderurgice și fier, aur, inclusiv bijuterii, ciment, asfalt, lemn, hârtie, cauciuc sintetic și materiale plastice, fructe de mare și băuturi alcoolice (de exemplu caviar, vodcă), țigări și produse cosmetice.

Colaborarea extinsă a Uniunii Europene în eforturile de impunere a sancțiunilor evidențiază determinarea acesteia de a spori eficiența măsurilor luate în contextul unor provocări internaționale. Parteneriatele strategice dezvoltate cu diverse țări și organizații demonstrează abordarea complexă și solidaritatea comunității internaționale în fața unor probleme geopolitice sensibile. Cooperarea strânsă cu Statele Unite, Australia și Canada consolidează frontul de acțiune împotriva actorilor, care încalcă normele și regulile internaționale. Această alianță nu numai că sporește impactul sancțiunilor, dar și subliniază angajamentul comun pentru valorile democratice și respectul pentru drepturile omului. De asemenea, frontul comun privind impunerea sancțiunilor este completat și de o serie de organizații internaționale, precum: Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

În pofida faptului că în 2022 Rusia a devenit cea mai sancționată țară din lume, cu peste 14.000 de sancțiuni, urmată de Iran cu 4191, economia rusă nu a suferit un colaps. Deși sancțiunile sunt resimțite atât de Kremlin, cât și de Occident, acestea nu au capacitatea să producă un impact major pe termen scurt. De exemplu, Fondul Monetar Internațional estima la începutul conflictului că economia Rusiei va înregistra o contracție de 8,5% în 2022, însă PIB-ul a scăzut doar cu 2,1%. Pentru anul 2023 FMI estimează o creștere a PIB-ului rusesc cu 0,7%, în timp ce ministrul rus de economie anticipează o creștere de 2,8%.

De asemenea, în 2022, Federația Rusă a reușit să vândă o cantitate record de produse petroliere și gaz în valoarea totală de 383,7 miliarde $, cu 43% mai mult decât în 2021. După introducerea embargoului din 5 februarie a UE, împotriva importului sau transferului de țiței și de anumite produse petroliere pe cale maritimă din Rusia către UE, veniturile au scăzut. În perioada ianuarie-februarie, Rusia a vândut petrol în valoarea de 7210,2 miliarde ruble. Pe întreg parcursul anului 2021 a înregistrat un venit de 9 056,5 miliarde ruble, iar în 2020 un venit de 5 235.2 miliarde ruble.

Contrar prognozelor din primăvara anului 2023, economia Rusiei a surprins prin rezistența sa și a evitat intrarea într-un colaps economic. Abilitatea sa de a se adapta rapid la schimbările din peisajul economic a fost un factor crucial în acest sens, permițând țării să eludeze, în mare măsură, impactul negativ al sancțiunilor impuse. Desigur, efectele sancțiunilor rămân a fi un subiect de dezbatere și controverse.

Cu toate acestea, perspectiva lor de a deveni mai eficiente în viitorul apropiat, pare să fie legată de eforturile țărilor occidentale de a identifica și elimina golurile sau lacunele care au permis Rusiei să gestioneze în mod relativ bine presiunea externă. Un exemplu în acest sens îl constituie și discuțiile privind cel de-al 12 pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei. Pe lângă sancțiunile privind diamantele rusești, ce aduc un venit de 4-5 miliarde dolari Kremlinului, iar noile restricții includ și măsuri menite să împiedice Moscova să ocolească interdicțiile existente prin intermediul țărilor terțe.

Cu toate că UE a rupt aproape toate legăturile economice cu Rusia, Bruxelles continuă să evite impunerea de sancțiuni contra uneia dintre cele mai mari corporații de stat ruse, Rosatom. Nici în discuțiile preliminare privind cel de-al 12 pachet de sancțiuni nu se regăsește numele acestui gigant rus. Această corporație este un holding care întrunește active în mai multe sectoare: energetic, inginerie mecanice și construcțiilor. Rosatom este lider pe piața rusă de producere a energiei electrice, aproximativ 20% din consumul total al Rusiei și lider mondial în ceea ce privește cel mai mare portofoliu de comenzi pentru construcția de centrale nucleare: 33 de unități se află în diverse stadii de implementare în alte 10 țări. Întâietatea mondială a companiei se datorează, atât materiei prime de care dispune statul rus, cât și a tehnologiilor avansate din acest domeniu.

Deci, Rosatom este singura companie din lume care are competențe în întregul lanț tehnologic al ciclului combustibilului nuclear, de la extracția uraniului natural, până la darea în exploatare a centralei nucleare. Pe lângă construirea și aprovizionarea centralelor nucleare, lista de activități ale întreprinderii include și alte domenii: fabricarea de produse nucleare și non-nucleare inovatoare, cercetarea științifică, proiecte de mediu, precum dezvoltarea unui sistem de management al deșeurilor industriale periculoase. De asemenea, corporația are și o latură militară, fiind responsabilă de producerea armamentului nuclear și gestionarea programelor nucleare militare.

Din cadrul Rosatom fac parte 400 de companii ce însumează peste 330.000 de locuri de muncă. Din octombrie 2020, Rosatom State Corporation este membru al Pactului Global al Națiunilor Unite, cea mai mare inițiativă internațională a ONU pentru afaceri în domeniul responsabilității sociale corporative și al dezvoltării durabile.

Compania nucleară rusă este implicată direct în războiul din Ucraina. De la începutul invaziei, forțele armate ruse au reușit să ocupe centrala nucleară Zaporojie, aflată în apropierea orașului Enerhodar, pe malul lacului de acumulare Kahovka de pe râul Nipru. Centrala de la Zaporojie este cea mai mare din Europa și numără 6 reactoare, care însumează o putere totală de 5.700 MW. În data de 12 martie, centrala a trecut sub gestiunea companiei Rosatom, iar buna funcționare fiind asigurată de personalul ucrainean.

La începutul lunii iulie, armata rusă a instalat o bază militară complexă, unde au fost instalate și lansatoarele de rachete BM-30 Smerch. Prin această mișcare Federația Rusă nu doar a creat un precedent, prin capturarea unui centrale nucleare, dar și a transformat-o într-un scut împotriva atacurilor ucrainene.

La 5 octombrie 2022, Vladimir Putin a semnat un decret prin care confirmă că centrala Zaporojie este proprietatea statului rus, conform legislației ruse. Astfel centrala a devenit proprietate a gigantului nuclear rus. Prin controlul pe care îl exercită Rosatom asupra centralei de la Zaporojie, corporația rusă și-a încălcat obligațiile asumate prin trate internaționale. Conducerea corporației a fost pe deplin conștientă de încălcările drepturilor omului de la centrală: intimidarea personalului cu arma, obligarea de semnare a noilor contracte de muncă și cazurile de tortură. Conform unei analize efectuate de Truth Hounds, peste 1000 de oameni au fost torturați în interiorul centralei.

În privința dreptului internațional, Rusia a încălcat două convenții majore. Una dintre ele este Convenția privind Securitatea Nucleară, adoptată în 2005, care are drept obiectiv prevenirea furtului și traficului ilegal al materialelor nucleare, asigurând securitatea adecvată a acestora și a facilităților nucleare. Statele semnatare și-au asumat: dezvoltarea cooperării internaționale, adoptarea de legislație internă și promovarea schimbului de informații și tehnologie pentru a consolida securitatea atomică globală. A doua convenție încălcată este reprezentată de Convenția privind Protecția Fizică a Materialelor Nucleare (CPPNM), adoptată în 1980 și amendată în 2005, care stabilește standarde internaționale pentru securitatea fizică a materialelor nucleare și instalațiilor. Obiectivul principal al CPPNM este prevenirea furtului, traficului ilegal și utilizării neautorizate a materialelor nucleare, inclusiv extinderea securității fizice la instalațiile nucleare.

Rusia ocupă o poziție de lider în producția de uraniu îmbogățit la nivel mondial, contribuind cu aproximativ 43% din producția globală a acestei resurse strategice. Urenco Ltd. reprezintă unicul furnizor comercial de uraniu îmbogățit în America de Nord, iar fabrica sa din New Mexico asigură aproximativ o treime din cererea totală a Statelor Unite pentru acest tip de uraniu.

Recent, capacitatea fabricii a fost extinsă cu 15%. Și în prezent Kremlinul furnizează combustibil nuclear pentru o pătrime din cele 92 de reactoare americane. În 2022, Federația Rusă și-a mărit cu 20% exportul de combustibil nuclear și tehnologie nucleară. Livrările de combustibil nuclear din Rusia către Uniunea Europeană au atins un record în ultimii 3 ani. Merită de subliniat că Slovacia, Cehia, Ungaria și Bulgaria sunt dependente în totalitate de importul de combustibil nuclear rusesc. De asemenea, au crescut exporturile și în țări precum China, India, Egipt, Iran.

Conform evaluărilor Institutului Royal United Services (RUSI), în luna decembrie 2022, exporturile totale de energie atomică ale Rusiei au atins suma de 201,5 milioane de dolari americani, marcând astfel cea mai înaltă cifră lunară de export din ultimii trei ani, în condițiile în care în această perioadă cea mai mare valoare lunara nu a depășit 160 de milioane de dolari americani. Este important de menționat că datele furnizate de RUSI nu includ livrările de combustibil nuclear către Iran.

China împreună cu Rusia construiesc aproximativ 70% din reactoarele nucleare la nivel global. Beijing are o listă de 46 de reactoare în construcție, în timp ce Moscova are o lista de 30 de reactoare. Conform datelor din 2021, Rusia este lider în construcția reactoarelor în afara țării, 15 dintre aceste se află în afara granițelor rusești. Printre aceste țări se află: Turcia, Ungaria, China, Bangladesh și Egipt. Conform datelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, în 2021 în lume erau în funcțiune 439 de reactoare, cu excepția celor suspendate. Aproximativ 10%, adică 42 de reactoare din afara Rusiei, se bazau pe tehnologia de construcție rusă, în timp ce altele utilizau modele provenite din țări precum SUA, Canada, Germania și Franța.

De departe, Ucraina se distinge cu cel mai mare număr de reactoare construite după modelul rusesc în afara Rusiei, cu toate cele 15 reactoare operaționale folosind această tehnologie, iar Republica Cehă ocupă locul doi, având șase astfel de reactoare.

Conform spuselor lui Mark Hibbs, membru senior nerezident al programului de politică nucleară Carnegie Endowment for International Peace, în Uniunea Europeană sunt 18 centrale nucleare construite după modelul rusesc, în 5 state: Cehia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria și Finlanda. Prin urmare aceste centrale au nevoie nu doar de combustibil nuclear pentru funcționare, dar și de tehnologie, servicii de întreținere etc. În 2022, Institutul Royal United Services a estimat că Federația Rusă valoarea importurile de combustibil atomic a depășit cifra de 1 miliarde $. De asemenea, unele țări europene și-au redus importul de produse nucleare: Bulgaria cu 47%, iar Cehia cu 26%. În același timp, Finlanda a mărit importurile cu 20%, Ungaria cu 65% și Slovacia cu 72%. Reducerea importurile în Bulgaria și Cehia se datorează faptului că au fost semnate contracte de livrare a combustibilului nuclear cu firma americană Westinghouse, însă substituirea combustibilului rusesc ar putea dura aproximativ 3 ani. În unele cazuri această substituirea va fi un proces de lungă durată. De exemplu, noul reactor de la centrala Mochovce 3, pus în funcțiune la începutul lunii februarie 2023, va fi alimentat cu combustibil rusesc cel puțin până în 2026.

Până la sfârșitul lunii februarie sancțiunile occidentale au evitat și filiala navală a Rosatom, Atomflot, furnizând acesteia echipamente occidentale. Atomflot are sarcina de a gestiona și menține flota de spărgătoare de gheață nucleare a Rusiei compusă din 7 spărgătoare, la care se adaugă altele 5 în construcție și planificare. În ultimii 3 ani, Rusia a reușit să producă 3 spărgătoare de gheață nucleare. Baza flotei se află în orașul Murmansk și are ca obiectiv major fiind dezvoltarea economică a Rutei Mării Nordului. În pofida sancțiunilor impuse, navele Atomflot continuă să intre fără restricții în porturile UE.

Agresiunea rusă împotriva Ucrainei nu a oprit nici liderul Uniunii Europene în domeniul energiei atomice să rupă colaborarea cu autoritatea nucleară rusă. Franța a semnat mai multe acorduri de cooperare strategică cu Rusia. De exemplu, acordul dintre firma franceză Framatome a semnat un acord privind dezvoltarea tehnologiei de fabricare a combustibilului nuclear și a sistemelor de control pentru reactoare cu Rosatom în 2021. Acordul însă se află în vigoare. Nici firma de stat Electricité de France (EDF) care a semnat în 2021 cu Rosatom un acord de cooperare strategică privind hidrogenul verde nu a fost denunțat. De asemenea, Franța, care nu este dependentă de combustibilul atomic rusesc, a cumpărat uraniu îmbogățit din Rusia în valoare de 830 milioane euro în 2022, de 3 ori mai mult decât în 2021.

În decembrie 2014, Rusia și Ungaria au încheiat un contract pentru edificarea a două noi unități la centrala de la Paks, fiecare cu o capacitate de 1,2 Gigawați. În conformitate cu programul inițial, demararea construcției era programată să înceapă în 2018, iar prima unitate urma să fie finalizată până în 2025. Pentru finanțarea proiectului, Rusia a promis acordarea unui împrumut de 10 miliarde de euro, ce ar fi trebuit achitat până în 2046 cu o rată anuală a dobânzii cuprinsă între 3,9% și 4,9%.

În august 2022, Autoritatea pentru Energie Atomică din Ungaria a acordat licență de construcție pentru cele două reactoare la centrala din Paks. Noile estimări prevăd ca reactoarele să fie construite până în 2030. Acordarea autorizației de construcție confirmă faptul că proiectul prevede respectarea standardelor europene și maghiare de securitate.

În iulie 2023, Rosatom a început demararea primei etape de construcție a reactoarelor nucleare. Compania rusească oferă o garanție de 60 de ani reactoarelor. La centrala nucleară Pask mai funcționează alte 4 reactoare rusești, construite după modelul sovietic. Acestea produc peste 50% din energia electrică din Ungaria.

În ciuda faptului că Uniunea Europeană pare să nu ia în calcul o ruptură de la relațiile strânse cu Rosatom, există țări care sunt pregătite să reducă colaborarea sau să renunțe la proiecte în desfășurare. În plus față de Bulgaria și Cehia, care au diminuat importul de produse nucleare, Finlanda a luat măsuri suplimentare. Consorțiul finlandez Fennovoima a decis să anuleze un contract semnat anterior cu Rosatom, referitor la construcția unui reactor nuclear cu o capacitate de 1.200 de megawați.

Fennovoima, având în proporție de două treimi deținută de un consorțiu de societăți finlandeze și 34% deținută de Rosatom, a trebuit să facă o decizie dificilă. Anularea contractului în valoare de 7,5 miliarde de euro nu a avut doar implicații în ceea ce privește colaborarea cu gigantul rus, ci și consecințe financiare semnificative. Investiții considerabile, evaluate la între 600 și 700 de milioane de euro, care au fost deja efectuate în cadrul proiectului, ceea ce a complicat și mai mult decizia.

Această mișcare din partea Finlandei sugerează o reevaluare a priorităților și o posibilă schimbare în atitudinea ei față de cooperarea nucleară cu Rusia în contextul schimbărilor geopolitice și a preocupărilor privind securitatea energetică. Este un exemplu semnificativ al modului în care țările pot reacționa la evenimentele internaționale și la schimbările în peisajul politic și economic global.

Dependența SUA față de combustibilul nuclear rusesc a fost catalogată drept o problemă de securitate națională și un impediment în atingerea obiectivelor climatice. Kathryn Huff, secretar adjunct pentru energie atomică, a cerut Congresului american o sumă suplimentară de 2,16 miliarde $ pentru a încuraja industria nucleară proprie. SUA și-a intensificat colaborarea cu partenerii tradiționali în acest domeniu: Canada, Franța, Japonia și Marea Britanie pentru a securitiza lanțul de aprovizionare și a demara viitoarele proiecte.

De exemplu finanțarea firmei Urenco în extinderea capacității de îmbogățire a uraniului. Finalizarea proiectului este estimat pentru anul 2027. Departamentul de Energie a SUA a cofinanțat și un proiect pilot a firmei Centrus, pentru producerea primului său lot de combustibil Haleu.

Directorul executiv al firmei Daniel Poneman, a declarat că: „materialele rusești rămân indispensabile și sunt cumpărate și vândute”, fapt ce subliniază încă odată dependența tehnologică față de gigantul rusesc.

În concluzie, putem observa că Rosatom este una din cele mai competitive companii de stat rusești. Deși nu putem vorbi de un monopol total asupra pieței nucleare mondiale, Federația Rusă este lider incontestabil în ceea ce privește producția de combustibil nuclear, construcția de reactoare atomice, prestarea serviciilor de mentenanță și tehnologia nucleară.

Situația complexă a relațiilor comerciale, dintre corporația atomică rusă și companiile americane și cele europene, devine evidentă în contextul post-invadare al Ucrainei. Contrar așteptărilor, numeroase companii au ales să își mențină colaborarea cu colosul nuclear rus, chiar și în condițiile tensionate ale conflictului din Ucraina. Această decizie pare să fie motivată de prioritizarea relațiilor comerciale și a cooperării tehnologice, în ciuda presiunilor politice și a conotațiilor geopolitice.

Surprinzător este faptul că puține companii și-au asumat riscul de a anula contracte cu Rosatom, inclusiv țări care nu sunt dependente de combustibilul nuclear sau tehnologia rusească. Aceasta sugerează o complexitate a interdependenței economice și tehnologice în sectorul nuclear, unde pragmatismul comercial poate primi prioritate în fața factorilor politici. Deși valoarea importurilor de combustibil nuclear a depășit 1 miliard de dolari, această sumă este eclipsată de veniturile semnificative ale Rusiei din sectorul petrolului și gazelor, care au atins 200 miliarde de dolari în 2022.

Totuși, pentru Rosatom, principala sursă de venit provine din construcția reactoarelor nucleare. În 2020, comenzi externe de 138,3 miliarde de dolari au fost primite, din care 89,1 miliarde de dolari au fost destinate construcției de reactoare atomice. Acest aspect subliniază importanța capitală a industriei de construcție a reactoarelor pentru economia rusă. Sistarea aprovizionării cu combustibil nuclear rus ar crea dificultăți semnificative pentru centralele europene și americane în ceea ce privește producerea de energie electrică. Statele Unite importă aproximativ 20% din totalul de combustibil nuclear din Rusia, iar în țările Uniunii Europene, procentajul variază de la 0 până la 100%, accentuând o dependență diversificată de resursele nucleare rusești.

Această dependență reprezintă cu adevărat o problemă de securitate naționale, iar soluționarea acesteia este una costisitoare și consumatoare de timp. Dacă în cazul petrolului și gazului rusesc, Uniunea Europeană a găsit soluții prin creșterea importurilor din mai multe țări, precum SUA, Norvegia, Azerbaidjan, Algeria, Arabia Saudită, în cazul combustibilului nuclear și a construcției de reactoare, diversificarea nu reprezintă o soluție, chiar dacă nu există prea multe alternative.

De exemplu, compania Tenex, deținută de Rosatom, este singura din lume la ora actuală care poate produce Haleu (high-assay low-enriched uranium), care ar putea să devină principalul combustibilul pentru viitoarele reactoare nucleare mici, mai eficiente. Deși Rusia nu este în top 5 țări după extragerea uraniului, ea menține poziția de lider în privința îmbogățirii uraniului. În 2021 Moscova deținea 40% din infrastructura totală de îmbogățirea a uraniului și 46% din capacitatea de îmbogățire a uraniului din lume (2018).

O situație similară poate fi urmărită și în cazul construcției de reactoare peste granița proprie, unde piața este dominată de 3 mari state: Federația Rusă, Coreea de Sud, Franța și China. Între anii 2012 și 2021 au fost inițiate construirea a 23 de reactoare nucleare în afara granițelor naționale ale executanților. Federația Rusă s-a clasat pe primul loc, cu 15 reactoare, urmată de Coreea de Sud cu 4 reactoare, Franța și China câte 2 reactoare fiecare. Astfel, peste 65% din șantierele de construcție a reactoarelor nucleare au revenit corporației Rosatom.

În doar 15 ani de la înființarea sa, Rosatom a devenit hiper-competitivă în domeniul industriei atomice. Compania are un portofoliu diversificat care acoperă întregul ciclu de combustibil nuclear, de la extracția uraniului și îmbogățirea uraniului până la construcția de centrale nucleare, soluții tehnologice, mentenanță și gestionarea deșeurilor radioactive. Această diversificare îi permite să ofere servicii complete în domeniul nuclear. Fiind singura pe piața internațională care poate oferi toate serviciile în domeniul industriei nucleare, i-a permis să ofere un raport calitate-preț foarte atractiv.

În aceste condiții devine aproape imposibil să izolezi un jucător atât de mare cum este Federația Rusă pe piața nucleară. Lipsa de alternativă privind furnizarea de combustibil, servicii de mentenanță și tehnologie reprezintă una din cele mai mari provocări la adresa statelor membre UE și SUA. Dezvoltarea propriei industrii atomice este restricționată de resursele naturale, expertiza, tehnologia pe care o deține o țară, dar și opinia publică.

De asemenea, un alt impediment îl constituie timpul necesar coagulării tuturor elementelor pentru a obține produsul final. Chiar și în cazul SUA ruperea relațiilor comerciale și a colaborării cu Rusia este costisitoare.

Pentru Uniunea Europeană dezicerea de serviciile și combustibilul nuclear furnizat de gigantul rus este și mai dificilă. Încercările de sancționarea a acestei companii ar putea fi stopate de interesele naționale ale unor țări membre UE dependente de gigantul nuclear rus. Astfel, avioanele companiei Rosatom continuă să circule în continuare deasupra spațiului european, fiind scutite de restricții. În discuțiile prezente despre cel de-al doisprezecelea pachet de sancțiuni împotriva Federației Ruse nu sunt luate în calcul restricții privind compania nucleară rusă. Acest fapt evidențiază fragilitatea poziției Uniunii Europene și dificultatea în impunerea unor restricții privind domeniul nuclear. Prin urmare avioanele gigantului rusesc vor continuă să aterizeze fără nici un impediment pe aeroporturile din UE, la fel ca și navele Rosatom ce intră în porturile europene.