În ultima perioadă, au apărut diverse informații în spațiul public care subliniază din nou angajamentul decidenților politico-militari de a face din România un jucător important și influent în afara regiunii carpato-danubiano-pontice, acesta fiind mai degrabă un obiectiv pe termen mediu și lung.

Pe site-ul Secretariatului General al Guvernului a fost publicat un proiect de Ordonanță de Urgență prin care fabricile de armament ale statului român, în mare parte aflate într-o stare financiară precară, sunt transferate către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), o instituție responsabilă cu gestionarea activelor statului. Scopul acestui demers este de a crea parteneriate cu mari producători internaționali de echipament militar sau de a le vinde, în încercarea de a le revigora. Potrivit proiectului de OUG aflat în dezbatere publică, AAAS va prelua companiile din industria de apărare care au datorii la Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în domeniul Fiscal, fie că acestea sunt în stare de insolvență sau nu, pentru a căuta soluții de redresare și dezvoltare împreună cu investitori privați. Contextul internațional marcat de amenințările la adresa securității naționale este prezentat ca motiv pentru această OUG, argumentând că este necesar ca societățile considerate de interes strategic să fie scutite de datorii și de insolvență pentru a-și valorifica potențialul în domeniul securității alături de parteneri din sectorul privat.

Textul proiectului de OUG specifică că AAAS va prelua creanțele bugetare, inclusiv impozitele, taxele și contribuțiile, ale unor societăți cu capital majoritar sau integral de stat, administrate de ANAF, asigurându-se că aceste creanțe își vor menține aceeași natură juridică. După preluare, ANAF va șterge aceste creanțe din evidențele sale, iar AAAS va prelua responsabilitatea pentru recuperarea acestora. Detaliile despre modalitatea în care societățile preluate vor fi dezvoltate sau valorificate nu sunt furnizate în mod explicit de către AAAS, lăsând incertitudinea privind eventualele joint-ventures cu parteneri privați sau vânzarea firmelor.

Cu privire la identitatea societăților vizate, se poate consulta lista companiilor din portofoliul Ministerului Economiei, care cuprinde aproape toată industria de apărare românească. Majoritatea fabricilor de pe listă se confruntă cu probleme financiare și au datorii considerabile către ANAF, ceea ce le face candidați potențiali pentru aplicarea acestei OUG.

Investitori din industria apărării au început deja să arate interes pentru unele dintre aceste fabrici, cum ar fi Fabrica de Pulberi Făgăraș, unde compania germană Rheinnmetall intenționează să investească 47 de milioane de euro pentru a reîncepe și a dezvolta producția de pulberi militare. Cu toate acestea, multe dintre aceste fabrici se află într-o situație extrem de dificilă, fără comenzi și necesitând investiții semnificative pentru a fi modernizate și aduse la standardele moderne. Există fonduri disponibile atât din bugetul de stat, având în vedere angajamentul României de a aloca minim 2,5% din PIB pentru înzestrarea Armatei, cât și fonduri europene și private.

Date fiind tensiunile din regiunea Ucrainei, România ar putea atrage mari jucători mondiali din industria militară. Cu toate acestea, fabricile de armament din România produc în principal echipament de tip sovietic, folosind tehnologii învechite de peste cinci decenii. Multe dintre aceste uzine au fost în trecut companii private care au început să producă armament în timpul Primului Război Mondial, însă ulterior au fost preluate de către stat și reorientate către producția de armament de tip sovietic.

De asemenea, decidenții din România par să exploreze o nouă mișcare cu implicații strategice în sectorul energetic. S-a relatat că România și-a manifestat interesul pentru obținerea unei cote de 10% din platforma plutitoare de gaze naturale lichefiate (GNL) de la Alexandroupoli, conform informațiilor apărute în presa elenă și preluate de către Rador Radio România. Mai precis, se ia în considerare achiziționarea unei părți din capitalul social al companiei care va opera această nouă unitate plutitoare destinată primirii navelor cu GNL.

Cel mai probabil scenariu este ca participarea României la această platformă va avea loc prin intermediul companiei de stat Transgaz, responsabilă cu administrarea sistemului de transport al gazelor naturale din țară. Dacă această acțiune se va materializa, România va deveni a doua țară balcanică, după Bulgaria prin intermediul Bulgartransgaz, care investește capital în acest proiect. Această inițiativă subliniază importanța noii unități plutitoare pentru asigurarea diversificării surselor de alimentare cu gaze naturale pentru întreaga regiune a Europei de Sud-Est.

Infrastructura GNL de la Alexandroupoli urmează să fie pusă în funcțiune la sfârșitul acestei luni, lucrările de construcție fiind finalizate recent. Această infrastructură constă într-o unitate plutitoare de stocare și regazificare a gazelor naturale, ancorată permanent la 18 km sud-vest de portul Alexandroupoli. Cu o capacitate de stocare a GNL-ului de până la 170.000 de metri cubi și o capacitate de regazificare de 22,7 milioane de metri cubi pe zi, această platformă reprezintă o contribuție semnificativă la infrastructura energetică a regiunii și la securitatea energetică a Europei de Sud-Est.

Având în vedere aceste mișcări, se poate preconiza că rolul României va crește semnificativ în următorii ani în Europa de Est, iar din acest motiv echilibrul de putere regional va fi afectat suficient de mult încât să genereze consecințe și în regiunile geopolitice adiacente.