Premierul francez, Gabriel Attal, a declarat că Parisului sprijină candidatura omologul său olandez, Mark Rutte, la conducerea NATO, susţinută deja de mai multe state membre, dar contestată de Ungaria, relatează mass-media regională.

Securitate colectivă

„Evident, sprijinim candidatura lui Mark Rutte pentru NATO, având în vedere experienţa sa, capacitatea sa de a forma coaliţii mari, precum şi capacitatea sa de a acţiona pentru securitatea noastră colectivă”, a declarat Gabriel Attal.

Numele şefului demisionar al guvernului olandez circulă de luni de zile cu insistenţă ca cel mai probabil urmaș al norvegianului Jens Stoltenberg, actual secretar general al Alianţei Nord-Atlantice. Decizia este luată prin consens între statele membre pentru acest post care revine unui reprezentant al unui european.

Mark Rutte (56 de ani), premierul în exercițiu al Olandei, este principalul favorit pentru a prelua funcția de secretar general al NATO. Postul de secretar general al NATO va deveni vacant în luna octombrie.

Sprijin extins

Statele Unite, Marea Britanie și Franța au anunțat la unison că îl susțin pe premierul Mark Rutte pentru a-i urma lui Jens Stoltenberg în funcția de secretar general al NATO, un semnal care îl plasează pe politicianul olandez într-o poziție de forță pentru a obține postul.

Succesorul lui Stoltenberg, al cărui mandat va expira în luna octombrie, va prelua șefia alianței într-un moment crucial, el urmând a fi nevoit să convingă aliații să continue sprijinirea costisitoare a Ucrainei, dar în același timp să prevină o escaladare periculoasă care să atragă NATO într-un conflict militar deschis cu Rusia.

„Președintele Biden susține puternic candidatura premierului Rutte să fie următorul secretar general al NATO”, a declarat joi un oficial american pentru Reuters.

„Premierul Rutte are o înțelegere profundă asupra importanței alianței, este un lider și orator natural iar conducerea sa ar fi un serviciu pentru alianță în acest moment critic”, a adăugat oficialul de la Washington.

În funcție de rezultatul alegerilor prezidențiale ce vor avea loc în SUA în luna noiembrie, următorul secretar general al NATO ar putea fi pus în situația de a gestiona un al doilea mandat al fostului președinte republican Donald Trump, care recent a pus sub semnul îndoielii angajamentul SUA de a veni în ajutorul aliaților care nu cheltuie 2% din PIB pe apărare.

ADVERTISING

Comentariile făcute de acesta la un miting electoral au provocat consternare în rândul aliaților europeni și au fost denunțate în termeni duri de unii lideri din Europa.

Însă Rutte, care era văzut deja de anul trecut drept favorit pentru a deveni noul șef al alianței, a declarat anterior că Europa „ar trebui să nu se mai plângă și vaite și să fie cicălitoare” cu privire la Trump și să se concentreze în schimb pe ceea ce poate face ea pentru Ucraina.

„Trebuie să lucrăm cu oricine este pe ringul de dans”, a declarat el în timpul Conferinței de Securitate de la Munchen.

Rutte, cel mai longeviv premier din istoria Olandei, a anunțat pe neașteptate în iulie anul trecut că se va retrage din politică, dar asigură în continuare interimatul funcției în condițiile în care partidele olandeze nu reușesc să creeze o coaliție de guvernare după ce alegerile parlamentare din noiembrie au fost câștigate de Partidul Libertății condus de Geert Wilders.

Opoziție maghiară

Numirea unui secretar general al NATO se face prin consens între cele 31 de ţări membre la capătul unei proceduri adesea opace și în urma unor negocieri între ambasadorii din cadrul Alianţei, la indicaţiile capitalelor lor. Decanul reprezentanţilor permanenţi (ambasadorii) pe lângă alianță, în prezent croatul Mario Nobilo, este cel care este însărcinat să testeze apele în vederea obţinerii unui consens.

Doi diplomați au declarat pentru Reuters că în prezent Rutte se bucură de susținerea a 20 dintre statele membre. Suedia urmează să devină în curând a 32-a țară NATO, după ce premierul ungar Viktor Orban a anunțat duminica trecută că Budapesta va renunța la opoziția sa iar ratificarea aderării țării nordice a fost în sfârșit pusă pe agenda de vot a legislativului maghiar.

Ministerul britanic al externelor a anunțat joi într-un comunicat remis presei înainte de declarația venită de la Washington că îl susține pe Rutte pentru funcția de secretar general și a afirmat despre acesta că este un politician respectat în cadrul alianței, are expertiza necesară în domeniul securității și apărării și că este o persoană care va garanta că NATO rămâne puternică și pregătită să se apere, în cazul în care se va ivi o astfel de necesitate.

Stoltenberg, un fost premier al Norvegiei, ocupă funcția de secretar general al NATO din 2014. Mandatul său a fost prelungit pentru a patra oară în luna iulie a anului trecut în contextul în care alianța a dorit să rămână cu un lider care cunoaște bine aliații, în loc să numească un șef nou în timp ce cel mai mare conflict militar de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial are loc pe flancul său de est.

Sursele diplomatice ale celor de la Reuters afirmă că, deși în presă au apărut și nume precum cel al premierului eston Kaja Kallas și a ministrului leton de externe Krisjanis Karins, Rutte este singurul candidat în cursa pentru șefia NATO în momentul de față.

Premierul danez Mette Frederiksen, pe care unii au menționat-o de asemenea ca posibilă succesoare a lui Stoltenberg, a exclus joia trecută această posibilitate, afirmând inclusiv că va refuza poziția dacă i se oferă.

În ceea ce-l privește pe Rutte, un posibil handicap pentru el ar putea fi faptul că Olanda și-a tăiat cheltuielile militare în timpul anilor de austeritate fiscală din mandatul său. Însă după începerea invaziei rusești în Ucraina Olanda și-a sporit din nou cheltuielile militare, acestea urmând să ajungă în jurul nivelului de 2% din PIB convenit de aliați cu un deceniu în urmă.

Iar Franța a anunțat și ea miercuri după-amiaza, la câteva ore după anunțurile SUA și ale Marii Britanii, că îl va susține pe Rutte. Având în vedere acest ultim anunț, este aproape sigur că premierul olandez nu se va lovi de obstacole majore în drumul său spre funcție. Franța și Germania sunt de regulă țările care încearcă să limiteze influența prea mare a țărilor anglo-saxone în alianță, însă Rutte a menținut relații bune cu Parisul și Berlinul.

NATO a mai fost condusă de 3 ori în istoria sa de secretari generali din Olanda, ultima oară între 2004 și 2009 de fostul ministru de externe Jaap de Hoop Scheffer.

Joseph Luns, un alt fost șef al diplomației olandeze, a condus alianța timp de 12 ani și 268 de zile între 1971 și 1984, fiind cel mai longeviv secretar general din istoria sa.

„Teflon Mark”

Faptul că Rutte va fi următorul secretar general al NATO după sprijinul anunțat de Washington, Londra și Paris pare atât de sigur încât agenția Reuters i-a făcut deja un portret în care amintește că el predă sociologie la un liceul din Haga o oră pe săptămână și a spus anterior că nu se poate gândi la o slujbă mai bună după ce se va retrage din politică decât să devină profesor cu normă întreagă.

El s-a răzgândit însă în această privință în octombrie anul trecut, când a anunțat în public că este interesat să devină viitorul secretar general al NATO.

În vârstă de 57 de ani, Rutte este necăsătorit, nu are copii și nu a avut nicio relație sentimentală cunoscută în cei 18 ani de când a devenit lider al partidului olandez VVD. Născut și crescut la Haga, el a locuit toată viața sa în acest oraș în care se află sediul guvernului olandez.

El locuiește de ani de zile în aceeași casă modestă și se mândrește cu faptul că încă are aceeași mașină Saab pe care a cumpărat-o second-hand în urmă cu peste un deceniu.

Rutte a studiat istoria la prestigioasă universitate olandeză din Leiden și a intrat în guvern în 2022 ca viceministru pentru probleme sociale. Înainte de aceasta el a lucrat timp de câțiva ani ca manager de resurse umane la multinaționala de bunuri de larg consum Unilever.

Pentru o bună parte a mandatului său în fruntea Olandei el a fost cunoscut în principal ca politician axat pe politica internă, devenind un jucător la nivel european doar în ultimii ani. El a supraviețuit mai multor scandaluri care au zguduit clasa politică olandeză, ceea ce a făcut presa locală să îl poreclească „Teflon Mark”.