Bulgaria, pregătită pentru zona Euro

Bulgaria, pregătită pentru zona Euro

Sofia este aproape de aderarea la Zona Euro, a afirmat Iliya Lingorski, membru al Consiliului de Administraţie al BNB (Banca Naţională a Bulgariei), în timpul unui forum dedicat avantajelor adoptării euro pentru economie şi afaceri, relatează mass-media bulgară, citată de presa de la București.

„În virtutea apartenenţei Bulgariei la Uniunea bancară europeană şi a mecanismelor ale cheie – Mecanismul de supraveghere unic şi Mecanism de restructurare unic – Banca Naţională a Bulgariei participă la luarea celor mai importante decizii privind supervizarea şi restructurarea băncilor din zona euro, inclusiv băncile din Bulgaria”, a subliniat Lingorski.

foto: wikipedia
foto: wikipedia

Ministerul de Finanţe şi Banca Naţională a Bulgariei lucrează împreună la sincronizarea activităţilor organizaţionale, tehnice şi de reglementare, pentru accesul ţării la moneda comună europeană, în condiţiile în care sunt îndeplinite deja criteriile tehnice, a explicat oficialul bulgar.

În timpul forumului a fost menţionat exemplul Croaţiei, care, după adoptarea euro la începutul acestui an, a înregistrat o creştere a economiei de 2,8% şi o reducere a inflaţiei de la 10% la 8%.

Cu un produs intern brut per capita situat la jumătate faţă de media din UE, Bulgaria speră că aderarea la euro va accelera viteza cu care va reduce decalajul care o separă de ţările bogate din Occident. 

România: Strategia Mării Negre, discutată pe axa SUA-România

România: Strategia Mării Negre, discutată pe axa SUA-România

Ministrul Apărării Naţionale, Angel Tîlvăr, a avut recent la sediul MApN de la București, o întrevedere cu Jessica Lewis, secretar asistent pentru relaţii politico-militare în cadrul Departamentului de Stat al SUA, context în care cei doi au vorbit despre situaţia de securitate generată de războiul de agresiune declanşat de Federaţia Rusă în Ucraina şi despre implicaţiile asupra securităţii euroatlantice, fiind subliniată importanţa coagulării unei strategii SUA la Marea Neagră.

Conform comunicatului Ministerului Apărării de la București, vizita „reprezintă o reconfirmare a relaţiilor excelente pe dimensiunea securităţii în cadrul Parteneriatului Strategic româno-american, componentă majoră a politicii externe şi de securitate a ţării noastre”.

În plus, au fost aduse în atenţie, în acest context, deciziile summitului de la Madrid, respectiv măsurile de întărire a apărării şi descurajării pe flancul estic al NATO şi modul de implementare a acestora, inclusiv în perspectiva apropiatului Summit NATO de la Vilnius.

Înaltul oficial român a reiterat importanţa menţinerii solidarităţii aliate, „a implementării depline a deciziilor luate de liderii aliaţi cu prilejul Summit-ului de la Madrid, consolidarea posturii de descurajare şi apărare a NATO la Marea Neagră, fiind evidenţiată în egală măsură importanţa unor decizii ce vizează modalităţi concrete de sprijin a partenerilor din regiune – Ucraina, Republica Moldova şi Georgia”.

Ministrul Apărării Naţionale a reiterat, de asemenea, angajamentul României faţă de Alianţa Nord-Atlantică şi faţă de securitatea regională şi a mulţumit partenerului american pentru prezenţa persistentă a forţelor armate ale SUA în România şi în regiunea Mării Negre, respectiv contribuţia la postura aliată de descurajare şi apărare pe Flancul Estic. 

Georgia, joc geopolitic între Moscova și Kiev

Georgia, joc geopolitic între Moscova și Kiev

Invazia militară rusă împotriva Ucrainei a scos în evidență importanța Republicii Georgia în complexul joc geopolitic regional și mondial dintre Moscova și Kiev. Tbilisi este forțat să adopte o politică externă și internă complexă pentru a nu se implica direct în război.

Axa Tbilisi-Kiev

Relațiile dintre Ucraina și Georgia au evoluat într-un mod complex de-a lungul timpului. Ambele țări sunt foste republici sovietice și au în comun aspirația de a consolida democrația, de a se apropia de valorile europene și de a consolida securitatea regională. Cu toate acestea, există și unele diferențe în abordarea lor.

În ceea ce privește cooperarea bilaterală, Ucraina și Georgia și-au consolidat relațiile economice și comerciale, în special în domeniul energetic, în transport și în turism. De asemenea, cele două țări au colaborat în cadrul platformelor regionale, cum ar fi Inițiativa Mării Negre și Organizația pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (BSEC), pentru a promova dezvoltarea economică și cooperarea regională.

(Foto Wikipedia/U.S. Army photo by Pfc. Jason Dangel 4th BCT PAO, 4th Inf. Div.)
(Foto Wikipedia/U.S. Army photo by Pfc. Jason Dangel 4th BCT PAO, 4th Inf. Div.)

Pe plan politic, atât Ucraina, cât și Georgia s-au confruntat cu provocări similare, inclusiv conflicte teritoriale nerezolvate și presiuni din partea Rusiei. Ucraina se confruntă cu conflictul din regiunea Donbas și cu anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014. Georgia se confruntă cu conflictele din regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud, care și-au declarat independența în 1990 și au fost recunoscute ulterior de Rusia.

Atât Ucraina, cât și Georgia au manifestat dorința de a se apropia de Uniunea Europeană și NATO, ca parte a eforturilor lor de integrare europeană și de consolidare a securității lor naționale. Ucraina a semnat un Acord de Asociere cu Uniunea Europeană în 2014 și și-a exprimat în mod repetat dorința de a adera la NATO. Georgia, la rândul său, a semnat un Acord de Asociere cu Uniunea Europeană în 2014 și a dezvoltat un parteneriat strâns cu NATO, inclusiv prin Programul de Parteneriat pentru Pace.

Este important de menționat că relațiile dintre Ucraina și Georgia nu sunt doar limitate la aspectele politice și economice, ci există și un schimb cultural și umanitar între cele două țări.

Moștenire complexă

Relațiile dintre Rusia și Georgia au fost tensionate și complexe în ultimele decenii. În principal, acestea sunt influențate de conflictele teritoriale nerezolvate din regiunile separatiste ale Abhaziei și Osetiei de Sud, care și-au declarat independența în 1990 și au fost recunoscute ulterior de Rusia.

În 2008, a avut loc un conflict armat între Rusia și Georgia în urma unor confruntări militare în Osetia de Sud. Rusia a intervenit militar și a ocupat o parte semnificativă din teritoriul georgian, inclusiv regiunile Abhazia și o parte din Osetia de Sud. Acest conflict a avut un impact semnificativ asupra relațiilor bilaterale și a contribuit la creșterea tensiunilor dintre cele două țări.

Rusia a recunoscut independența Abhaziei și Osetiei de Sud, în ciuda opoziției Georgiei și a majorității comunității internaționale, care consideră aceste regiuni ca parte integrantă a teritoriului georgian. Prezența militară rusă și consolidarea controlului rus în aceste regiuni continua să fie o sursă majoră de tensiuni între cele două țări.

Relațiile economice dintre Rusia și Georgia au fost afectate de aceste tensiuni politice. În 2006, Rusia a impus embargouri comerciale asupra produselor georgiene, iar în 2019, Rusia a suspendat zborurile directe către Georgia și a impus restricții de călătorie pentru cetățenii georgieni.

Cu toate acestea, există și anumite aspecte de cooperare între Rusia și Georgia. Există schimburi comerciale și economice limitate, iar unele companii georgiene își desfășoară afacerile în Rusia. De asemenea, există fluxuri de turism între cele două țări, în special din partea turiștilor ruși care vizitează Georgia.

Foto: Wikipedia
Foto: Wikipedia

Evoluții recente

Ucraina a criticat recent reluarea legăturilor aeriene între Rusia şi Georgia, decisă de Moscova săptămâna trecută, după o interdicţie de patru ani. Decizia este luată în plin război, fiind puternic contestată de diferiți politicieni occidentali. „Lumea este pe cale să izoleze Rusia pentru a o forţa să înceteze războiul, însă Georgia primeşte companiile ariene ruse şi le trimite pe ale sale la Moscova”, a denunţat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei ucrainene, Oleg Nikolenko, pe Twitter. „Kremlinul nu poate decât să se bucure de un asemenea rezultat”, a adăugat el.

Zborurile din Rusia spre Georgia, fostă republică sovietică din Caucaz, erau interzise din 2019. Preşedintele rus Vladimir Putin a ridicat această blocadă miercurea trecută, acordând totodată un regim fără vize cetăţenilor georgieni care doresc să se deplaseze în Rusia.

Cu toate acestea, relaţiile diplomatice dintre Rusia şi Georgia rămân rupte după războiul în care cele două ţări s-au confruntat în 2008 şi în urma căruia Moscova a desfăşurat trupe în două teritorii separatiste proruse georgiene.

De mai multe luni, opoziţia georgiană denunţă ceea ce ea consideră a fi un viraj prorus al guvernului, care îngrijorează de asemenea Uniunea Europeană la care Tbilisi aspiră să adere.

Provocare a Moscovei?

Preşedinta georgiană Salome Zurabişvili, o pro-occidentală cu puteri limitate, a denunţat reluarea zborurilor cu Rusia drept „o provocare” a Moscovei.

La rândul său, Moscova a pledat în favoarea acestor măsuri menite să „faciliteze progresiv schimburile şi contactele” între cetăţenii ruşi şi georgieni.

Premierul georgian, Irakli Garibaşvili, a apărat în faţa Uniunii Europene (UE) reluarea zborurilor directe cu Rusia, cu promisiunea că ţara sa nu va încălca sancţiunile impuse Moscovei din cauza războiului din Ucraina.
”Vreau să îi asigur pe prietenii noştri din UE că este vorba doar de relaţii economice şi comerciale şi că zborurile vor fi efectuate doar cu companii şi aeronave nesancţionate”, a declarat Garibaşvili joi, la postul de televiziune Imedi, conform EFE.
Şeful guvernului georgian a reamintit că Bruxellesul continuă să facă comerţ cu Rusia şi a estimat la 300 de miliarde de dolari suma de bani pe care au primit-o cuferele Rusiei în timpul campaniei militare.
În schimb, a adăugat el, „volumul schimburilor comerciale dintre UE şi Rusia în patru zile este egal cu cel al nostru într-un an întreg, aproximativ un miliard de dolari”.
”Aşadar, îi întreb pe prietenii noştri occidentali: când spuneţi că ar trebui să oprim comerţul cu Rusia şi că nu ar trebui să restabilim comunicaţiile aeriene, voi de ce nu o faceţi? De ce aţi dat Rusiei 300 de miliarde de dolari anul trecut? De ce nu aţi oprit comerţul”, a spus el. Noi ducem o politică în interesul ţării şi al poporului nostru, a spus el, afirmând că este politica răbdării strategice, pragmatică şi aceasta va duce la unificarea Georgiei.

Foto: kremlin.ru
Foto: kremlin.ru

Războiul acuzațiilor

Premierul georgian Irakli Garibaşvili a acuzat Kievul de ”amestec direct” în aceste proteste. El a reacţionat, la declaraţii ale preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care le- urat un ”succes democratic” manifestanţilor.

”Respingem în mod cvategoric asemenea insinuări, care nu au nimic a face cu realitatea”, a reacţionat un purtător de cuvânt al Ministerului ucrainean de Externe, Oleg Nikolenko, într-o postare pe Facebook.

El dă asigurări că autorităţile georgiene ”îşi caută inamicul în locul greşit”.

”Atunci când o persoană care face război găseşte timp să vorbească despre o manifestaţie distrugătoare (…), acest lucru este o dovadă directă a faptului că această persoană este implicată”, declara Irakli Garibaşvili la postul proguvernamental de televiziune Imedi TV.

Zeci de mii de persoane au manifestat la Tbilisi împotriva unui proiect de lege denunţat drept o copie a unei legi ruseşti privind ”agenţii străini”, folosită în Rusia în reprimarea criticilor Kremlinului.

După două nopţi de proteste marcate de ciocniri cu poliţie, Guvernul georgian a dat înapoi şi a retras acest proiect de lege.

Moscova a acuzat, la rândul său, ţări terţe de urzirea acestor manifestaţii şi le-a catalogat drept o ”tentativă de lovitură de stat”.

Georgia vrea, în mod oficial, să adere la Uniunea Europeană (UE) şi NATO, însă ONG-uri şi activişti din opoziţie acuză Partidul Visul Georgian, aflat la putere, de încurajarea unei derive autoristariste.

Avertisment rusesc

Kremlinul a declarat că vede riscuri de posibile „provocări” în Osetia de Sud și Abhazia, două regiuni separatiste din Georgia susținute de Rusia.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Moscova urmărește situația „cu îngrijorare”. Acesta a acuzat Statele Unite că alimentează sentimentele antirusești în rândul protestatarilor. „Vedem de unde se adresează președintele Georgiei poporului său. Ea nu susține un discurs din Georgia, ci din America”, a declarat reporterilor purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, acuzând „mâna vizibilă a cuiva” de a alimenta sentimentul „antirusesc”.

„În calitate de partid de guvernare responsabil față de fiecare membru al societății, am decis să retragem necondiționat acest proiect de lege pe care l-am susținut”, a declarat partidul Visul Georgian într-un comunicat pe site-ul său.

Partidul de guvernământ – Visul Georgian – spune că aceasta este inspirată din legislația americană care datează din anii 1930. Criticii, inclusiv președintele Salome Zourabicivili, spun că amintește de o lege rusă pe care Kremlinul a folosit-o pe scară largă pentru a reprima disidența și ar putea afecta șansele Georgiei de a adera la Uniunea Europeană.

Ruptură internă

Problema a adâncit o ruptură între Visul Georgian, care conduce guvernul și are majoritatea parlamentară, și Zourabicivili, o proeuropeană care s-a îndepărtat de partid de când a fost aleasă cu sprijinul acestuia în 2018.

Ea i-a susținut pe protestatari, afirmând marți că legislatorii care au votat pentru proiect au încălcat Constituția. De asemenea, ea s-a angajat să se opună prin veto proiectului de lege dacă acesta va ajunge pe biroul ei, deși parlamentul poate trece peste ea.

Criticii spun că Visul Georgian este prea apropiat de Rusia și că a dus țara într-o direcție mai represivă în ultimii ani. Societatea georgiană este puternic anti-Moscova, în urma unor ani de conflicte legate de statutul a două regiuni separatiste susținute de Rusia, care s-au transformat într-un scurt război în 2008.

Comisia Helsinki din SUA, o agenție guvernamentală care monitorizează drepturile în Europa, a calificat proiectul de lege drept un „atac la adresa democrației în curs de slăbire a țării”, care reflectă influența crescândă a Moscovei la Tbilisi”.

Președintele Visului Georgian, Irakli Kobakhidze, a declarat anterior că legea va ajuta la eliminarea celor care lucrează împotriva intereselor țării și a puternicei Biserici Ortodoxe Georgiene. El a criticat „opoziția radicală” din Georgia pentru că a incitat protestatarii să comită „violențe fără precedent” în timpul mitingurilor de protest.

Mai mulți oficiali UE și-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea. Anul trecut, Bruxelles-ul a respins încercările Georgiei de a deveni țară candidată la aderarea la UE, afirmând că trebuie să accelereze reformele.

Foto: president.az
Foto: president.az

El Dorado energetic

Georgia joacă un rol important pe ruta resurselor energetice din Marea Caspică spre statele Uniunii Europene, inclusiv România. Recent, liderul azer a anunțat că Azerbaidjanul este pregătit să dubleze livrările de gaze naturale către Europa pînă în 2027.

„Avem de gând să dublăm livrările de gaze naturale pînă în 2027. Astăzi livrăm gaze din Azerbaidjan către Georgia, Turcia, Bulgaria, Italia, anul acesta vom începe să furnizăm gaze în România, iar dacă toate conductele intersistemice vor funcționa cu succes, pînă la sfîrșitul anului și în Ungaria și Slovacia. În viitor sperăm să furnizăm gaze nu către 6, ci către 10 state europene”, a declarat Aliyev, participînd la ceremonia oficială de semnare a unui memorandum de înțelegere și cooperare între operatorii de sisteme de transport de gaze din Bulgaria (Bulgartransgaz), România (Transgaz), Ungaria (FGSZ), Slovacia (Eustream) și Compania petrolieră de stat din Azerbaidjan (Socar). Documentul a fost elaborat în cadrul inițiativei comune a inelului de solidaritate pentru a îmbunătăți securitatea și a spori aprovizionarea cu gaze naturale a UE. 

Memorandumul de înțelegere și cooperare între operatorii sistemului de transport de gaze din Bulgaria (Bulgargaz), România (Transgaz), Ungaria (FGSZ), Slovacia (Eustream) și Compania petrolieră de stat din Azerbaidjan (Socar) a fost semnat la Sofia în prezența președinților Ilham Aliev și Rumen Radev ai Bulgariei. Documentul a fost elaborat în cadrul inițiativei „Solidarity Ring” propusă de Bulgaria pentru a îmbunătăți securitatea și a crește volumul de aprovizionare cu gaze naturale a țărilor UE printr-o rută sigură. Aliyev mai declara atunci că „resursele Azerbaidjanului îi permit să furnizeze Europei gaze timp de 100 de ani”. 

Furnizarea de gaze din Azerbaidjan este cea mai realistă soluție la problemele existente în acest moment, pe fondul invaziei militare ruse. Rolul Uniunii Europene în acest proces este susținerea financiară și politică a proiectelor de diversificare, în caz contrar încrederea publică în rolul de lider al UE în domeniul energetic poate fi subminată, inclusiv de către mașinăria de propagandă rusă.

Epopee spre UE

O parte din liderii europeni sunt nemulțumiți de modul în care Tbilisi își îndeplinește obligațiile.

„Georgia se află la o răspântie pe calea integrării europene. S-au aplicat numeroase reforme după aderarea la Consiliului Europei şi s-au realizat progrese semnificative. În acelaşi timp, în acest moment important pentru perspectivele de integrare europeană ale Georgiei, procesul de reformă pare clar într-un punct mort”, au comunicat reprezentanţii Consiliului Europei.

Țara cu patru milioane de locuitori doreşte de mai mulţi ani să devină membră a Uniunii Europene, însă demersurile au fost puse la îndoială după arestarea fostului preşedinte georgian Mihail Saakaşvili în 2021 şi după mai multe măsuri controversate luate de partidul de guvernământ.

UE a refuzat în 2022 să acorde Georgiei statutul de candidat, pe care l-au obţinut însă Ucraina şi Republica Moldova. Bruxellesul cere autorităţilor georgiene în special reforme în justiţie, în sistemul electoral, în privinţa libertăţii presei şi a luptei împotriva oligarhilor.

În privinţa lui Saakaşvili, raportorii Consiliului Europei susţin să se permită accesul unor medici străini la fostul şef de stat, în prezent spitalizat. „Este important să fie depolitizată starea sa de sănătate şi să acţioneze pentru a permite tuturor părţilor implicate să se bazeze pe informaţii neutre, fiabile şi demne de încredere”, au subliniat ei.

Saakaşvili, în vârstă de 55 de ani, a fost arestat la revenirea în Georgia după opt ani în exil şi execută acum o pedeapsă cu închisoarea pentru abuz de putere, în urma unei condamnări pe care o consideră motivată politic. Unii medici au afirmat că viaţa sa este în pericol din cauza mai multor afecţiuni grave, inclusiv a unei greve a foamei de 50 de zile, ca protest împotriva condiţiilor din penitenciar, şi ca urmare a unei intoxicaţii cu metale grele în timpul detenţiei.

Fostul președinte al Georgiei, Mihail Saakaşvili, a susținut permanent că este pe moarte după ce a fost „torturat sistematic” și este convins că a fost otrăvit cu „metale grele”.

Ucrainizarea Georgiei

Prim-ministrul georgian Irakli Garibaşvili a denunţat periodic o „conspiraţie” împotriva ţării sale cu scopul de a o face să repete soarta Ucrainei şi să deschidă un al doilea front pentru Rusia în Caucazul de Sud.

Ar fi vorba de un aşa-numit plan de „ucrainizare” a ţării şi transformarea Georgiei într-un „al doilea poligon şi un al doilea front” de luptă.

„Aş dori să reamintesc tuturor că ţara noastră nu este membră a Uniunii Europene sau a NATO şi nu avem nicio garanţie de securitate”, a declarat Garibaşvili în parlament, unde a fost invitat de opoziţie pentru a răspunde la întrebări privind securitatea ţării, care se scufundă într-o nouă criză politică.

Premierul a menționat că 20% din teritoriul ţării „este ocupat de puterea nucleară numărul unu”, referindu-se la pierderea controlului asupra regiunilor separatiste Abhazia şi Osetia de Sud, care au fost recunoscute de Rusia ca state independente cu 15 ani în urmă.

În urmă cu mai multe săptămâni, premierul Garibaşvili îl acuza pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski de imixtiune în politica internă a Georgiei prin comentariile  cu privire la protestele desfăşurate la Tbilisi.

„Când o persoană care este în război (…) răspunde acţiunilor distructive a câtorva mii de persoane aici în Georgia, aceasta este o dovadă directă că această persoană este implicată, motivată să facă să se întâmple şi aici ceva, o schimbare”,  spunea premierul Garibaşvili, referindu-se la Volodimir Zelenski.

În ianuarie ambasadorul ucrainean la Tbilisi – Andrii Kasianov – a fost citat de site-ul web ucrainean Evropeyskaya Pravda spunând că ridicarea interdicției de zbor cu Rusia și venirea unui nou aflux de ruși în Georgia ar pune probleme siguranței refugiaților ucraineni care locuiesc în Georgia, ceea ce ar putea determina evacuarea ucrainenilor din Georgia. 

A doua zi Ministerul de Externe georgian l-a convocat pe Kasianov pentru explicații, iar Irakli Kobakhidze, președintele partidului de guvernământ Visul Georgian, a calificat remarca lui Kasianov drept „rușinoasă și speculativă”, argumentând că afluxul rușilor din timpul războiului nu a creat niciun risc de securitate, „inclusiv pentru securitatea ucrainenilor care trăiesc în Georgia”.

În Georgia sunt înregistrați aproximativ 25.000 de refugiați de război ucraineni, dar și între 75.000 și 100.000 de ruși care au fugit de represiunea Kremlinului, a efectelor sancțiunilor și a mobilizării. 

Autoritățile georgiene oferă în continuare Ucrainei ajutor umanitar și susțin rezoluțiile în favoarea Ucrainei în forurile internaționale, timp în care efectuează controale la export pentru a împiedica Rusia să folosească teritoriul georgian pentru evaziunea sancțiunilor, dar evită să acorde vreun ajutor militar Ucrainei. 

Foto: Wikipedia/U.S. Army photo by Sergeant 1st Class David Trice (RELEASED)
Foto: Wikipedia/U.S. Army photo by Sergeant 1st Class David Trice (RELEASED)

Separatism pro-rus

Relațiile dintre Rusia și Abhazia, dar și dintre Rusia și Oseția de Sud au o dinamică specială, întrucât Rusia este un susținător și aliat-cheie al Abhaziei și Oseției de Sud. După conflictul din 2008 dintre Rusia și Georgia, în care Rusia a intervenit militar în Georgia și a recunoscut independența Abhaziei și Osetiei de Sud, relația dintre Rusia și aceste regiuni sepratiste s-a consolidat.

Rusia oferă sprijin politic, economic și militar semnificativ Abhaziei și Oseției de Sud. Acest sprijin include asistență financiară, investiții în infrastructură, ajutor umanitar și asistență în domeniul securității. Rusia menține prezența militară în cele două regiuni prin trupele sale de menținere a păcii și a oferit cetățenie rusă locuitorilor.

Abhazia, Oseția de Sud și Rusia au semnat mai multe acorduri de cooperare în diverse domenii, cum ar fi comerțul, transportul, energia și turismul. Rusia este principalul partener comercial al Abhaziei și Oseției de Sud, asigurând majoritatea asistenței financiare către regiune.

De asemenea, cetățenii regiunilor separatiste beneficiază de facilități de călătorie și acces la sistemul de învățământ și sănătate din Rusia. Există, de asemenea, cooperare în domeniul cultural, cu schimburi culturale și educaționale între cele două părți.

Este important de menționat că recunoașterea internațională a independenței Abhaziei și Oseției de sud este limitată. Cu excepția Rusiei și a câtorva state non-recunoscute, majoritatea comunității internaționale nu recunoaște independența Abhaziei și Oseția de Sud, considerând regiunile ca parte integrantă a teritoriului georgian.

Alegeri cruciale: va preda Erdogan puterea?

Alegeri cruciale: va preda Erdogan puterea?

Peste 60 de milioane de cetățeni turci cu drept de vot sunt așteptați să voteze în alegerile parlamentare și prezidențiale din Turcia. Este unul dintre cele mai importante scrutine din istoria de 100 de ani a Republicii Turcia, actualul preşedinte Tayyip Erdogan putând să piardă puterea. Stat membru NATO și aspirant la statutul de membru al UE, Turcia a dezvoltat relații apropiate cu Federația Rusă, pe fondul războiului ruso-ucrainean și a unei crize economice prelungite.

Turcia, între NATO și neo-otomanism pontic
Turcia, între NATO și neo-otomanism pontic

Războiul sondajelor

Sondajele de opinie îi dau un uşor avans principalului contracandidat al lui Erdogan, Kemal Kilicdaroglu, care conduce o alianţă formată din şase partide de opoziţie, dar dacă niciunul dintre ei nu reuşeşte să obţină mai mult de 50% din voturi, va avea loc un al doilea tur de scrutin la 28 mai.

Alegerile au loc la trei luni după cutremurele din sud-estul Turciei, care au provocat moartea a peste 50.000 de persoane. 

Va fi ales, de asemenea, un nou parlament şi probabil va fi o cursă strânsă între Alianţa Populară a lui Erdogan şi Alianţa Naţiunii a lui Kilicdaroglu.

Alianţa Populară, este formată din partidul lui Erdogan AKP, care este un partid conservator, de sorginte islamistă, şi MHP, un partid naţionalist. Acestora li s-au alăturat şi alte formaţiuni mai mici, fiind considerate partide satelit ale principalelor formațiuni politice .

Alianţa Naţiunii, care îl susţine pe Kemal Kilicdaroglu, este formată din şase partide de opoziţie, între care Partidul Republican al Poporului (CHP). Este un partid laic, înfiinţat de fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, şi al cărui preşedinte este Kilicdaroglu.

Aproximativ 3 milioane de alegători de peste hotarele Turciei cu drept de vot – dintre care 1,5 milioane numai în Germania – au putut să voteze în secțiile de vot deschise în masă.

Lovituri de stat

O serie de experți consideră că Erdogan ar putea să nu predea puterea, în cazul în care va pierde alegerile, cu toate acestea liderii AKP au menționat că vor respecta rezultatul alegerilor.

Turcia a trecut prin mai multe lovituri de stat sau încercări de lovitură de stat, aceste evenimente marcând profund viața și cultura politică turcă.

Lovitura de stat din 1960: A avut loc în timpul guvernului democrat al lui Adnan Menderes. Acesta a fost arestat și ulterior executat, iar armata a preluat controlul țării. Guvernul militar a condus țara până în 1961, când au avut loc primele alegeri democratice.

Lovitura de stat din 1971: A fost o încercare nereușită a armatei de a prelua controlul asupra guvernului. Deși nu a fost o lovitură de stat în sensul strict al cuvântului, a avut un impact semnificativ asupra politicii turcești, forțând guvernul să înceapă un program de reformă socială.

Lovitura de stat din 1980: A fost una dintre cele mai brutale lovituri de stat din istoria Turciei moderne. Guvernul a fost răsturnat, partidele politice au fost interzise, liderii politici au fost arestați, tortura și detenția fără judecată au fost larg răspândite. Lovitura de stat a condus la o perioadă de regim militar care a durat până în 1983.

Încercarea de lovitură de stat din 2016: În iulie 2016, o facțiune a armatei turcești a încercat să preia controlul asupra guvernului. Președintele Erdogan a acuzat mișcarea Hizmet și a apelat la populație să iasă în stradă și să oprească lovitura de stat, ceea ce a dus la eșecul acestuia. Mai mult de 250 de oameni au murit în confruntări, iar guvernul turc a lansat o campanie largă de represiune împotriva susținătorilor presupusei lovituri de stat.

Turcia,grav afectată de pandemie
Turcia,grav afectată de pandemie

2016, moment de cotitură

Loviturile de stat au avut un impact semnificativ asupra politicii turcești și asupra societății turcești în ansamblu. În ciuda faptului că Turcia a avut o istorie agitată în ceea ce privește loviturile de stat, țara a continuat să își consolideze democrația și să se integreze în comunitatea internațională.

În iulie 2016, o fracțiune a armatei turcești a încercat să preia controlul asupra guvernului prin forță, însă încercarea a eșuat după ce președintele Erdogan a îndemnat populația să iasă în stradă și să se opună. În urma acestei încercări, guvernul turc a lansat o amplă campanie de represiune împotriva susținătorilor presupusei lovituri de stat, ceea ce a condus la o perioadă de instabilitate politică și socială în țară.

Pe fondul acestei încercări de lovitură de stat, au avut loc confruntări violente între susținătorii și opozanții președintelui Erdogan, iar peste 250 de persoane au murit și mai mult de 2.000 au fost rănite. În urma eșecului lovituri de stat, guvernul turc a lansat o amplă campanie de reprimare împotriva presupușilor susținători ai acestuia, care a afectat un număr semnificativ de persoane din diverse sectoare ale societății turcești.

Această campanie de reprimare a dus la arestarea a zeci de mii de persoane, inclusiv jurnaliști, academicieni, funcționari publici, judecători și avocați. Mulți dintre aceștia au fost acuzați de infracțiuni precum terorismul, încălcarea securității naționale și legături cu organizații teroriste.

În timpul campaniei de reprimare, guvernul turc a introdus și o serie de măsuri de urgență, care au fost criticate de organizațiile pentru drepturile omului, de guvernele străine și de alte organizații internaționale. Aceste măsuri au inclus interzicerea unor organizații și mass-media, suspendarea unor drepturi și libertăți civile, precum și închiderea unor școli și universități considerate a fi legate de organizația religioasă Fethullah Gülen, pe care guvernul turc o acuză de orchestrarea încercării de lovitură de stat.

În prezent, Turcia se confruntă cu o serie de provocări politice, economice și de securitate, iar evenimentele din 2016 au avut un impact semnificativ asupra țării și a relațiilor sale cu comunitatea internațională.

Ucraina: milioane de refugiați, protecție temporară în UE

Ucraina: milioane de refugiați, protecție temporară în UE

Putin oficializează intrarea războiul din Ucraina

Putin oficializează intrarea războiul din Ucraina

La 31 martie 2023, 3,9 milioane de cetăţeni din afara UE care au fugit din Ucraina în urma invaziei ruseşti, din 24 februarie 2022, beneficiau de statut de protecţie temporară în statele membre UE, relatează mass-media, citând datele publicate de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat).
Principalele ţări care găzduiesc beneficiarii de protecţie temporară din Ucraina sunt Germania (1.067.755 persoane; 27% din total), Polonia (976.575; 25%) şi Cehia (325.245; 8%), arată datele publicate luni de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat).
În România, la 31 martie 2023, erau 124.035 de cetăţeni care au fugit din Ucraina.
Comparativ cu finalul lunii februarie 2023, numărul beneficiarilor de protecţie temporară din Ucraina a scăzut în UE (minus 116.930; 3%), în urma procedurilor de radiere a statutelor lor de protecţie temporară. Cele mai semnificative scăderi au fost observate în Cehia (minus 122.585; 27%), Suedia (minus 23.635; 49%) şi Polonia (minus 17.180; 2%), creşteri fiind înregistrate în Germania (33.125; 3%), Italia (7.430; 5%) şi România (6.640; 6%).

Protecție temporară

Eurostat precizează că datele prezentate se referă la acordarea protecţiei temporare pe baza implementării deciziei Consiliului Uniunii Europene 2022/382 din 4 martie 2022, care stabileşte existenţa unui unui aflux masiv de persoane strămutate din Ucraina, din cauza invaziei militare a Rusiei, şi are ca efect introducerea protecţiei temporare.
Comparând populaţia fiecărui stat membru UE, cel mai ridicat număr de beneficiari de protecţie temporară la o mie de persoane, în martie 2023, a fost observat în Cehia (30,9), Estonia (27,8), Polonia (25,9), Lituania (24,2) şi Bulgaria (22,5), în timp ce în UE nivelul era de 8,7.
La finalul lunii în martie 2023, cetăţenii ucraineni reprezentau 98% din beneficiarii de protecţie temporară. Femeile adulte reprezentau aproape jumătate (47%; majoritatea cu vârsta între 35-64 ani) din beneficiarii de protecţie temporară în UE. Copii reprezentau uşor mai mult de o treime (35%), iar bărbaţii adulţi mai puţin de o cincime (18%) din total.
La 4 martie 2022, UE a activat Directiva privind protecţia temporară. Directiva UE a fost adoptată în 2001, în urma strămutărilor masive cu care s-a confruntat Europa din cauza conflictelor armate din Balcanii de Vest, în special din Bosnia şi Herţegovina şi din Kosovo.