Georgia se uită cu îngrijorare la modul în care autoritățile de la Baku au rezolvat problema separatismului armean din regiunea Nagorno-Karabach. Experiența războiului ruso-georgian din 2008 și consecințele ulterioare, precum recunoașterea de către Moscova a independenței Abhaziei și Oseției de Sud sunt lecții geopolitice dure pentru Tbilisi. Desfășurarea de contingente militare navale, terestre și aeriene ruse în Abhazia și Oseția de Sud oferă avantaje strategice semnificative părții ruse în bazinul Mării Negre și în zona caucaziană.

Apropierea de UE

Preşedinta georgiană Salome Zurabişvili a cerut Uniunii Europene să acorde ţării sale statutul de candidată la aderare, susţinând că acest lucru va contribui la securitatea europeană, va spori influenţa regională a blocului comunitar şi va ajuta democraţia din Georgia.

După începerea invaziei ruse în Ucraina în februarie anul trecut, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina au solicitat statutul de candidată la aderarea la UE, însă blocul comunitar l-a acordat doar ultimelor două. Statele UE au declarat că sunt pregătite să acorde şi Georgiei acest statut, dar au precizat că ţara trebuie întâi să accelereze reformele în domenii precum statul de drept, independenţa justiţiei şi libertatea presei.

”Statutul de candidat european nu se referă doar la recomandări democratice esenţiale, ci şi la viitoarea arhitectură a securităţii europene. Este vorba despre stabilitate pe termen lung. Acest statut ar cimenta rolul Georgiei ca forţă proeuropeană în regiune. Europa înţelege importanţa acestei regiuni pentru noua lume care apare. Ea ştie că Georgia este nu numai un bastion democratic şi european, dar şi un element central al unei Mări Negre sigure şi al unei regiuni caucaziene stabile”, a declarat Zurabişvili într-un discurs rostit recent în plenul Parlamentului European.

Ea a adăugat că Georgia este şi cheia către noile proiecte de conectivitate prin Marea Neagră şi Caucaz către Marea Caspică şi Asia Centrală într-o perioadă când Uniunea Europeană încearcă să-şi diversifice sursele sale de petrol şi gaz în afara Rusiei.

”Promovarea aderării Georgiei la UE face parte dintr-o viziune strategică mai amplă referitoare la noua ordine europeană care va apărea după ceea ce am încredere că va fi o victorie ucraineană”, a afirmat şefa statului georgian, care a evidenţiat solidaritatea ţării sale cu Kievul împotriva invaziei ruse.

Rusia este considerată inamic de numeroşi georgieni, după ce în anii ’90 Moscova a sprijinit separatiştii din regiunile georgiene Abhazia şi Osetia de Sud. 

Dilemă georgiană

Tbilisi nu-şi poate permite să impună Rusiei sancţiuni care ar „devasta” economia georgiană, a declarat miercuri premierul acestei ţări, Irakli Garibaşvili, la un forum din Qatar. După restabilirea legăturilor aeriene între Tbilisi şi Moscova, în plin război în Ucraina, liderul georgian a apărat poziţia ţării sale în faţa criticilor internaţionale.

„Nu numai că am aduce prejudicii Georgiei, dar ne-am devasta de asemenea economia şi am pune în pericol interesele ţării şi ale poporului nostru dacă am impune Rusiei orice formă de sancţiuni economice”, a spus el, subliniind că schimburile comerciale bilaterale se ridică la circa un miliard de dolari pe an.

Georgia, o fostă republică sovietică din Caucaz, s-a confruntat cu Rusia în 2008 într-un blitzkrieg care s-a încheiat cu recunoaşterea de către Moscova a independenţei a două republici separatiste pro-ruse, Osetia de Sud şi Abhazia, care s-au separat de Georgia în 1992.

Irakli Garibaşvili a criticat inacţiunea comunităţii internaţionale de la acea vreme, „care a continuat să trateze în mod normal cu Rusia”. „Unde este logica? Războiul nostru nu a fost un război, iar războiul ucrainean este un război”, s-a întrebat el, amintind că Rusia a cucerit 20% din teritoriul georgian în 2008 şi a instalat acolo două baze militare.

„Nimeni nu ştie” cum se va încheia războiul din Ucraina, a adăugat premierul georgian, deplângând lipsa de măsuri pentru „a încuraja discuţiile de pace”.

Anterior, premierul de la Tbilisi a mai menționat că Georgia este mult mai dezvoltată decât Moldova și Ucraina și merită să fie în UE, dar se află într-o situație foarte dificilă din cauza geografiei sale. Într-un interviu, jurnalistul l-a întrebat: „Țări precum Moldova și Ucraina au ambiții de a fi în UE. Iar Dvs. se pare că nu aveți astfel de ambiții. Acest lucru este dovedit de comportamentul dvs. față de Ucraina”. Premierul Georgian a răspuns că „dacă e să judecăm după nivelul de dezvoltare al țărilor, desigur, noi nu ne comparăm cu Moldova și Ucraina, dar suntem mult mai dezvoltați decît ele. Dacă vorbiți despre abordarea bazată pe „meritele” condiționate, atunci Georgia se află într-o poziție foarte dificilă din cauza geografiei noastre. <…> Am o întrebare: Ce ar trebui să facă Georgia pentru a sprijini Ucraina? Prietenii noștri ucraineni declară public că vor să vadă un „al doilea front” în Georgia. Dar nouă ne ajung atâtea războaie!”

Amenințări americane

Departamentul de Stat al SUA nu exclude impunerea de sancțiuni împotriva Georgiei pentru restabilirea legăturilor aeriene directe cu Rusia, a declarat anterior reprezentantul Departamentului de Stat al SUA, Matthew Miller. Oficialul american a reamintit că multe țări occidentale, inclusiv SUA, interzic avioanelor rusești să intre în spațiul lor aerian. „Am fost îngrijorați de restabilirea zborurilor directe între Rusia și Georgia. Acest lucru ar putea însemna că societățile, aeroporturile georgiene ar putea fi expuse riscului de sancțiuni”, a spus Miller. El a subliniat că „acum nu este momentul pentru a crește interacțiunea cu Rusia”. Reamintim că, în ultimele zile, Georgia a permis ca trei companii aeriene să opereze zboruri directe către Rusia, inclusiv cele care deservesc zboruri către Crimeea. Primele zboruri au avut deja loc pe 19 și 20 mai.

Și Ucraina a criticat reluarea legăturilor aeriene între Rusia şi Georgia, după o interdicţie de patru ani, în plin război cu Kievul. „Lumea este pe cale să izoleze Rusia pentru a o forţa să înceteze războiul, însă Georgia primeşte companiile ariene ruse şi le trimite pe ale sale la Moscova”, a denunţat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei ucrainene, Oleg Nikolenko, pe Twitter. „Kremlinul nu poate decât să se bucure de un asemenea rezultat”, a adăugat el.

Zborurile din Rusia spre Georgia, fostă republică sovietică din Caucaz, erau interzise din 2019. Preşedintele rus Vladimir Putin a ridicat această blocadă miercurea trecută, acordând totodată un regim fără vize cetăţenilor georgieni care doresc să se deplaseze în Rusia.

De mai multe luni, opoziţia georgiană denunţă ceea ce ea consideră a fi un viraj prorus al guvernului, care îngrijorează de asemenea Uniunea Europeană la care Tbilisi aspiră să adere.

Preşedinta georgiană Salome Zurabişvili, o pro-occidentală cu puteri limitate, a denunţat reluarea zborurilor cu Rusia drept „o provocare” a Moscovei.

La rândul său, Moscova a pledat în favoarea acestor măsuri menite să „faciliteze progresiv schimburile şi contactele” între cetăţenii ruşi şi georgieni.

Putin, surprins

Ulterior, liderul de la Kremlin a declarat că a fost „total surprins” de demonstraţiile din Georgia împotriva Kremlinului, care au avut loc cu ocazia restabilirii, de către Rusia, a legăturile aeriene cu această ţara caucaziană pro-occidental.

„Sincer, am fost total surprins de această reacţie”, a declarat preşedintele rus în cadrul unei întâlniri cu oameni de afaceri georgieni și ruși. „M-am gândit că toată lumea va spune:”Ei bine, mulţumesc, e bine”. Dar nu, s-a făcut o vâlvă cu totul de neînţeles pe această problemă”, a continuat Vladimir Putin în faţa camerelor.”Când mă uit la de aici, mă gândesc:”Au înnebunit, nu este clar ce se întâmplă acolo”, a adăugat Vladimir Putin.

Ca răspuns la protestele împotriva Moscovei de la Tbilisi, Rusia a interzis în 2019 legăturile aeriene cu Georgia. Însă, în mod neaşteptat, preşedintele Putin a ridicat interdicţia luna aceasta, şi, în plus, a aprobat un regim de 90 de zile fără vize pentru cetăţenii georgieni care călătoresc în Rusia.

Şeful statului rus a declarat că a înţeles că liderii georgieni sunt cei care au cerut „în repetate rânduri” Rusiei să ridice interdicţia în cazul acestor zboruri, precum şi această nouă politică de vize.

În acelaşi timp, liderul de la Kremlin a asigurat că Moscova nu se va amesteca în treburile interne ale Georgiei.”Ceea ce se întâmplă în ţară nu este treaba noastră”, a spus el, adăugând că poporul georgian ar trebui să îşi aleagă propria cale.

Săptămâna trecută, protestatarii din Tbilisi afişau pancarte pe care scria:”Nu sunteţi bineveniţi” şi „Rusia este un stat terorist”. Autorităţile georgiene sunt acuzate că au cooperat în secret cu Kremlinul după ani de tensiuni, iar guvernul insistă că trebuie să menţină legăturile economice cu Rusia.

Exemplul armeano-azer

Relația dintre Armenia și Azerbaidjan a fost marcată de tensiuni și conflicte de-a lungul istoriei lor comune. Cauza principală a acestor tensiuni este disputa teritorială asupra regiunii Nagorno-Karabah, un teritoriu situat în Azerbaidjan, dar cu o majoritate de populație armeană.

Conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan cu privire la Nagorno-Karabah a izbucnit în 1988, în timpul perioadei Uniunii Sovietice, când Armenia a cerut recunoașterea regiunii ca parte a teritoriului lor. Conflictul a escaladat în 1991, după prăbușirea Uniunii Sovietice, și a dus la un război între cele două țări. În 1994, a fost semnat un acord de încetare a focului, care a pus capăt luptelor active, dar nu a rezolvat problema de fond.

De-a lungul anilor, au avut loc repetate încălcări ale acordului de încetare a focului, sporind tensiunile între Armenia și Azerbaidjan. În septembrie 2020, conflictul a escaladat din nou într-un război major, cu lupte violente și pierderi semnificative de vieți omenești. În noiembrie 2020, un acord de încetare a focului a fost semnat sub egida Rusiei, punând capăt luptelor active și stabilind o prezență militară rusească în regiune.

Cu toate acestea, problema de fond privind statutul Nagorno-Karabah rămâne nerezolvată, iar relațiile dintre Armenia și Azerbaidjan continuă să fie tensionate. Există provocări legate de întoarcerea refugiaților și persoanelor strămutate, reconstrucția regiunilor afectate și reluarea dialogului politic pentru a ajunge la o soluție durabilă și pacifică. Comunitatea internațională, inclusiv Organizația Națiunilor Unite și Grupul de la Minsk co-prezidat de Franța, Rusia și Statele Unite, continuă să fie implicată în eforturile de mediere și rezolvare a conflictului.

ambele țări au semnat un acord de pace, sub egida Grupului de la Minsk, care a reconfirmat încetarea focului și a stabilit un cadru pentru rezolvarea conflictului. 

Acord problematic

Acest acord a fost întâmpinat cu speranță și oarecare prudență, deoarece există îngrijorări cu privire la punerea sa în practică și la durabilitatea soluției propuse.

Acordul de pace prevede retragerea forțelor armate din regiunea Nagorno-Karabah și restabilirea controlului azer asupra anumitor teritorii ocupate anterior de către Armenia. De asemenea, prevede deschiderea coridoarelor de transport și de legătură între Azerbaidjan și enclava armeană a Nagorno-Karabah, sub supravegherea unei forțe de menținere a păcii ruse.

Cu toate acestea, punerea în aplicare a acordului se confruntă cu provocări semnificative. Întoarcerea refugiaților și persoanelor strămutate în regiunea lor de origine, precum și reconstrucția și reconectarea regiunilor afectate, sunt sarcini complexe care necesită cooperare și angajament din partea ambelor părți. De asemenea, există tensiuni continue și riscuri de escaladare în zonă, iar procesul de reconciliere și reconstrucție va necesita timp și efort.

Comunitatea internațională, inclusiv Rusia, Statele Unite și alte state membre ale Grupului de la Minsk, au promis sprijin pentru implementarea acordului și pentru stabilirea unei păci durabile în regiune. Este important ca toate părțile implicate să se angajeze pe deplin în aplicarea acordului și să continue dialogul politic pentru a aborda toate problemele rămase și pentru a promova reconcilierea și stabilitatea pe termen lung între Armenia și Azerbaidjan.