Vaticanul, anchetat pentru spalare de bani

, , ,
 

Statul papal, acuzat de spalare de bani pentru mafia ruseasca

Statul papal, acuzat de spalare de bani pentru mafia ruseasca

Guvernatorul Băncii Vaticanului, Ettore Gotti Tedeschi, este anchetat pentru spălare de bani, în cadrul unei anchete mai ample, au anunţat surse din poliţia italiana, citate de postul britanic BBC. Ancheta a fost lansată după ce Fiscul italian a descoperit două tranzacţii suspecte între Banca Vaticanului şi două bănci italiene diferite. De asemenea, procurorii au confiscat 23 de milioane de euro pe care Banca Vaticanului a încercat să îi transfere de la mica bancă italiană Credito Artigianato. Din această sumă, 20 de milioane de euro erau destinaţi JP Morgan, din Frankfurt, iar restul urmau să ajungă la Banca del Fucino, din Italia.
Magistraţii din Roma verifică în prezent dacă Tedeschi şi directorul general al băncii, Paolo Cipriani, au încălcat legile care cer băncilor să divulge informaţii despre operaţiunile financiare. Astfel, Banca Vaticanului nu ar fi informat autorităţile financiare de unde provin banii.

Papa uimit

Vaticanul s-a declarat „uimit” şi şi-a exprimat încrederea deplină în Tedeschi şi Cipriani. Într-un comunicat, Sfântul Scaun a dat asigurări că datele necesare sunt disponibile deja la Banca Naţională a Italiei. Tedeschi, expert în etică financiară, conduce Banca Vaticanului de un an. Anterior, el a fost şeful pentru operaţiuni în Italia al băncii spaniole Santander.
Banca Vaticanului, cunoscută oficial drept Institutul pentru Lucrări Religioase (IOR), a fost înfiinţată oficial în timpul celui de al Doilea Război Mondial pentru a administra conturile ordinelor religioase, cardinalilor, episcopilor şi preoţilor. IOR a fost implicată într-un scandal şi în 1982, când guvernatorul său, arhiepiscopul Paul Marcinkus, a fost pus sub acuzare pentru implicare în prăbuşirea uneia dintre cele mai mari bănci private din Peninsulă, Banco Ambrosiano. Arhiepiscopul Paul Marcinkus nu a fost arestat niciodată.

Dificultati persistente

Vaticanul a cerut anterior ajutor financiar din partea credinciosilor Bisericii Catolice, motivand ca aceasta se confrunta cu „dificultati persistente”, relateaza agentiile internationale de presa. Cardinalii insarcinati cu controlul finantelor Sfantului Scaun si ale statului Vatican si-au exprimat speranta intr-o balanta financiara mai buna, in pofida unui ”cadru general de dificultati persistente” pentru anul 2010, se arata in acelasi document. Cardinalii reuniti sub autoritatea lui Tarcisio Bertone, ”numarul doi” in ierarhia Vaticanului au pledat pentru  ”necesitatea pastorala’ de a suscita o mai mare atentie din partea credinciosilor – mai sensibili de a contribui la proiecte specifice sau mai apropiate – fata de structurile Bisericii care presteaza servicii de ordin general. Cifrele sunt in general publicate vara. In 2008, Vaticanul (activitatile Papei, congregatiile etc.) a avut un deficit de 911.514 euro, fata de circa 9 milioane in 2007. Dimpotriva, statul Vatican (curia si dicasterele, muzeele, media Vaticanului etc.), care s-a confruntat cu criza economica mondiala, a incheiat anul 2008 cu un deficit de 15 milioane de euro. Donatiile Bisericilor catre Papa, indeosebi de sarbatoarea sfintilor Petru si Pavel, au fost de 75,78 milioane de dolari, in usoara scadere fata de 2007. Cele mai importante contributii au venit din partea unor catolici americani, italieni si germani, dar, raportat la numarul de catolici, Coreea de Sud si Japonia se afla in fruntea listei.

Bancherii lui Dumnezeu

Publicatia Panorama relata anterior ca Vaticanul este suspectat a fi implicat intr-un scandal privind spalarea unor sume uriase de bani prin diverse artificii bancare. Sursa media explica ca Vatican Bank este anchetata pentru implicare in spalare de bani prin folosirea de conturi la una din cele mai mari banci din Italia. Oficiali ai Unitatii de Informatii Financiare a Bancii Italiei au identificat tranzactii de 180 milioane de euro ce incalca reglementari contra spalarii de bani in conturi detinute la filiala UniCredit de langa biserica San Pietro. Sursa citata mentioneaza ca procurorii coopereaza cu Guardia di Finanza in cadrul anchetei contra bancii, cunoscuta formal ca Institutul pentru Opere Religioase (IOR). Anchetatorii analizeaza toate tranzactiile IOR din perioada 2006 -2008. In aceasta perioada, peste 180 de milioane de euro in cecuri si transferuri s-au mutat prin conturi. Aceasta este cea mai grava ancheta contra Vatican Bank din 1982, cand s-a prabusit Banco Ambrosiano, in care era actionar majoritar. In 2007, un tribunal a stabilit ca mafia se afla in spatele asasinarii, in 1982, a lui Roberto Calvi, presedintele Banco Ambrosiano, cunoscut drept ‘bancherul lui Dumnezeu’.

Religie politica

Saptamanalul american Philadelphia Trumpet scria pe pagina sa electronica, in luna octombrie a anului trecut, ca atat Germania, in plan politic, cat si Vaticanului in cel religios, pun la cale un plan meticulos de mutare a centrului de putere dinspre SUA spre Europa. Sursa memntionata opina ca papa Benedict al XVI-lea precum si toata ierarhia Vaticanului doresc, pe fondul actualei crize mondiale, sa profite si sa stabileasca catolicismul ca o forta de conducere in spatelele formarii unei super-puteri europene care sa aiba drept repere de lidership, Germania si Vaticanul. In sprijinul acestei ipoteze, jurnalistii americani aduc in discutie un scurt discurs al lui Tarcisio Bertone, secretarul de stat al Vaticanului, din 30 septembrie 2009, publicat in oficiosul Vaticanului, L’Osservatore Romano, in care acesta sustinea ca aceasta criza se datoreaza lipsei de credinta. „Politica are nevoie de religie. Atunci cand Dumnezeu este ignorat, capacitatea de a respecta drepturi si de a recunoaste bunurilor comune dispare”, spunea Bertone. El a mers atunci si mai departe si explicat ca actuala criza financiara este rezultatul lipsei valorilor crestine in politica globala.  Comentariile lui Bertone au fost urmate de o mustrare din partea secretarului Consiliului Pontifical pentru Justitie si Pace, Giampaolo Crepaldi, care a facut apel la catolici sa joace un rol mult mai activ in politica si sa nu mai il „mai lase pe Dumnezeu doar in strana”. Astfel de pareri au fost sustinute si de Papa, care declara o luna mai tarziu, pe 6 octombrie 2009, ca prabusirea unor importante banci arata ca banii sunt „nimic” si numai „cuvintele lui Dumnezeu sunt realitati solide”.

Vaticanul, spalatoria de bani a mafiei rusesti

Principala banca a Bisericii Romano-Catolice este anchetata de autoritatile italiene pentru implicarea in operatiuni de spalare de bani prin folosirea de conturi la una dintre cele mai mari banci din Italia, relateaza agentiile de presa internationale. Conform saptamanalului italian „Panorama”, ofiteri ai Unitatii de Informatii Financiare a Bancii Italiei au identificat tranzactii de peste 180 milioane de euro, ce incalca legislatia italiana impotriva spalarii de bani, in conturi detinute la filiala UniCredit de langa biserica San Pietro, una dintre cele mai importante filiale ale bancii.
Ancheta a fost declansata ca urmare a demersurilor principalei institutii financiare din Italia, Bankitalia, Procuratura din Roma si Garda Financiara demarand o ampla ancheta privind o serie de „conturi lipsite de transparenta“ ce ar fi tranzitat IOR (Institutul Operelor Religioase), supranumit „Banca Vaticanului”. Procurorii italieni cred ca ar fi fost incalcata legea 231/2007 care reglementeaza normele referitoare la spalarea de bani pe teritoriul Italiei, si destinata sa combata in principal operatiunile Mafiei. Anchetatorii Unitatii de Informatii Financiare a Bancii Italiei, seviciul secret de informatii in domeniul financiar al Italiei, cerceteaza depozite bancare prin care, in ultimii trei ani, au tranzitat peste 180 de milioane de euro.

Banii mafiei pentru Papa

Conform datelor citate de „Panorama”, oficialii italieni considera ca IOR a servit drept „ecran” pentru persoane fizice si societati ce au creat un flux financiar ilicit intre acesta si alte institutii de gen din Italia, dintre care unele sunt considerate o fatada pentru activitatile mafiei ruse si ucrainene. IOR, cunoscut si ca banca preotilor, gireaza conturile diferitelor ordine religiose si asociatii catolice si greco-catolice, organizatii care beneficiaza de imense donatii. Numele acestuia a fost implicat in cateva scandaluri in istoria recenta a statului Vatican, referitoare la mafia siciliana Cosa Nostra sau la loja masonica italiana P2. La 23 septembrie, presedinte al IOR a fost numit Ettore Gotti Tedeschi, profesor de etica finantelor la Universitatea catolica din Milano si consilier la Casa italiana de economii. In 2008, patrimoniul Bancii Vaticanului a fost estimat de mass-media italiana la peste cinci miliarde de euro.
Potrivit cotidianului englez „The Times”, actuala ancheta este cea mai importanta dupa actiunea legala din 1982, an in care a falimentat „Banco Ambrosiano” a carui actionar principal era Banca de la Vatican (acelasi „IOR” sau „Institut al Servicilor Religioase”). Totodata in 2007, un tribunal a stabilit ca mafia se afla in spatele asasinarii, in 1982, a lui Roberto Calvi, presedintele Banco Ambrosiano, cunoscut drept “bancherul lui Dumnezeu”.

Mostenire sumbra

Banca Vaticanului are un trecut plin de pete negre, de la conturi pentru mafioti si mita pana la tainuire, actualul pontif, Benedict al XVI-lea, intentionand acum sa faca putina curatenie, scrie ziarul austriac Die Presse, citat de mass-media de la Bucuresti. Misterul legat de Institutul pentru Opere Religioase (IOR), asa cum se numeste oficial banca pontificala, incepe odata cu limba care apare pe ecranul bancomatului si anume limba oficiala a statului Vatican, latina. Adevaratul mister priveste insa banii vehiculati de banca, de unde vin ei, de ce sunt depozitati aici si cine se bucura de ei.
Zidul leonin, care inconjoara Vaticanul, a fost totdeauna un zid al tacerii, insa din nicio parte a micului stat papal nu ajunge atat de putin la lumea dinafara ca din sumbrul bastionul Niccolo V, care isi inalta silueta langa palatul apostolic. Din acest bastion, elita finantelor papale vegheaza din 1942 la tezaurul statului catolic, stapana peste active in valoare de 5 miliarde de euro si cu o rezerva de o tona si jumatate de aur in subterane. Miercuri, 23 septembrie, presedintele bancii IOR a fost demis din functie, contractul lui Angelo Caloia in fruntea bancii fiind anulat prematur. Cu un an si jumatate inainte de pensionare, el va fi mutat pe un post administrativ din cadrul consiliului de stat. Locul sau este luat de Ettore Gotti Tedeschi, care pana acum a indeplinit functia de sef pentru Italia al bancii spaniole Santander. Decizia a fost luata de comisia formata din 5 cardinali, care alcatuiesc un fel de consiliu de supraveghere al bancii, fiind direct subordonati Suveranului Pontif.
Motivele deciziei ar fi ramas ascunse publicului la fel ca dezbaterile din cadrul conclavului daca nu ar fi existat cartea de scandal “Vatican SA”, aflata din iunie pe lista bestseller-urilor in librariile italiene si care a dus la caderea lui Caloia. De atunci, toate cicatricile care au patat imaginea institutiei cu decenii in urma au inceput din nou sa sangereze.

Profituri sfintite

IOR este o banca ca toate celelalte doar dintr-un singur punct de vedere si anume pentru faptul ca, potrivit statutului sau comercial, trebuie sa obtina profit. Conform sursei citate, acest profit, care formal apartine Papei, fiind folosit pentru biserica, misiuni si scopuri caritabile. Cei 1.400 de clienti ai bancii sunt in principal episcopi, cardinali calugarite si angajati laici ai Statului Vatican. Insa la ghiseele sale nu stau la coada doar spirite pioase, sarace lipite, pentru ca banca – cel putin pana acum 3 ani – a deschis conturi pentru clienti privati alesi, care varsa capital masiv in conturi, relateaza mass-media austriaca. Printre acesti clienti alesi se gaseau persoane cu relatii si care promiteau sa doneze mai devreme sau mai tarziu o parte a profiturilor obtinute.
In schimb, investitorul se bucura de conditii paradisiace: nu trebuie sa plateasca taxe si are parte de o discretie totala. Regula tacerii este mai riguroasa ca la o manastire de trapisti: nicio colaborare cu fiscul si politia, anonimitate totala, niciun fel de bilanturi si evidenta a conturilor. Concordatul (tratat incheiat intre Vatican si state seculare, pentru reglementarea statutului bisericii, n.red.) cu Italia garanteaza protectie iar IOR nu a semnat nici pana azi vreun acord pentru reglementarea pietelor financiare. Pe scurt, este vorba aici de un paradis offshore pe pamant, inclusiv caderea in pacat.
Oferta a atras rapid investitori care nu doreau sa-si spele constiinta ci banii proveniti din afaceri mafiote, coruptie si evaziune fiscala. Bomba a explodat in 1982, odata cu falimentul bancii ambroziene din Milano, al carei presedinte, Roberto Calvi, forma impreuna cu bancherul sicilian Michele Sindona si cu seful de atunci al bancii vaticane, monseniorul Paul Marcinkus, un trio fara scrupule de spalatori de bani, in contact cu mafia, potrivit Die Presse.
Calvi si Sindona nu au mai apucat sa cada in ispita de a da totul in vileag, primul fiind gasit spanzurat sub un pod londonez, iar al doilea otravit cu cianura de potasiu in inchisoarea de maxima securitate. Marcinkus s-a ascuns intre zidurile Vaticanului, Ioan Paul al II-lea impiedicand ani de zile predarea sa in mainile justitiei italiene.
Abia in 1990, papa Wojtyla l-a inlocuit pe clericul american cu un consiliu laic, format din cinci membri, care urma sa aiba grija de un comportament corect in aceasta oaza financiara. In fruntea acestei consiliu se afla Angelo Caloia, omul curat, inlocuit de curand. Legat de integritatea sa personala nimeni nu se indoieste pana in ziua de azi. Acestuia i-a scapat insa in primii ani faptul ca un secretar privat al lui Marcinckus continua afacerile criminale intr-o banca din umbra.

„Cu mainile curate”

Donato de Bonis a tesut o retea de conturi mascate, create pe numele unor institutii fictive precum “Fundatia pentru copiii saraci” sau “Lupta contra leucemiei”, in spatele acestor conturi ascunzandu-se sefi economici si politicieni. De Bonis vehicula saptamanal cu carul bani pesin cu origine dubioasa. Doar pentru primul sau client, premierul Giulio Andreotti, cu numele de cod “Omissis”, suma se ridica la 26 de milioane de euro. In bastionul Niccolo V au fost spalati luna mai inainte de toate o parte din banii proveniti din afacerea Tangentopoli, cel mai mare scandal de mita din istoria Italiei.
Seful oficial, Caloia si-a pastrat haina curata desi, din 1992, si el si Papa, stiau ce se intampla. “Roma”, asa cum este numit De Bonis in notele interne, a fost ce-i drept mutat un an mai tarziu, in functia de capelan al cavalerilor de Malta, insa catre exterior, conform traditiei, nu s-a suflat o vorba. Procurorii din Milano, care au descoperit cazul Tangentopoli, au batut si ei in zadar cu “mainile lor curate” la portile Vaticanului. Ce politicieni se ascundeau sub numele de cod “Ancona” si “Siena”, Caloia nu a dezvaluit nici pana azi.
Doar o persoana nu a dorit sa mentina tacerea, cel putin postum, si anume consilierul papal Renato Dardozzi, care a creat o arhiva formata din 5.000 de documente, ascunzand-o in doua valize la o ferma din Elvetia si lasand-o mostenire unui jurnalist de incredere, Gianluigi Nuzzi. Acesta, pazit de garzi de corp, a luat-o de acolo, dupa moartea lui Dardozzi, in 2003, compiland cu ajutorul ei bestsellerul “Vatican SA”. Ultimul capitol al cartii este si cel mai nelinistitor, acesta cuprinzand un interviu cu fiul unui fost primar din Palermo, primul politician italian care a ajuns dupa gratii pentru complicitate cu mafia. Acesta servea drept om de paie pentru transferurile catre bosii mafioti sicilieni si nu doar in epoca bancherului din umbra ci si mai tarziu, ultima plata fiind se pare facuta acum 2 ani.

Fiscalitatea papala

Toate acestea au fost un motiv suficient pentru noul pontif de aborda din nou problema, prin demiterea intreprinsa, Papa Ratzinger dorind sa traga o linie asupra trecutului si sa creeze “transparenta”, altfel riscand sa contrazica noua sa enciclica Caritas in Veritate (Iubire in adevar) in care, la capitolul “Efectele globalizarii”, sunt criticate paradisurile fiscale. Noul sef al bancii vaticane l-a propus pe Benedict al XVI-lea, datorita acestei enciclici, la premiul Nobel pentru economie. Partial, aceasta este o lauda de sine, mai ales ca Gotti Tedeschi l-a consiliat el insusi pe Papa la redactarea textului, considera sursa citata. Gotti este un apropiat al Opus Dei si preda etica financiara la o universitate din Milano. El a mai scris o carte cu titlul “Banii si paradisul” si ar trebui de aceea sa stie ca drumul catre paradis nu prea trece printr-un paradis fiscal pentru bietii pacatosi.

Reforme tardive

„Cetatea Vaticanului se angajeaza sa adopte toata legislatia comunitara pertinenta din domeniul bancar si financiar daca si atunci cand este creat un sector bancar in Cetatea Vaticanului. Comitetul examineaza la fiecare cinci ani adecvarea proportiei minime de monede care urmeaza a fi introduse la valoarea nominala si poate decide sa o majoreze. Monedele euro din Cetatea Vaticanului vor fi batute de Instituto Poligrafico e Zecca dello Stato (Institutul Poligrafic si Monetaria de Stat). Cu toate acestea, Cetatea Vaticanului are posibilitatea de a alege un alt contractor din randul monetariilor din Uniunea Europeana care bat monede euro, cu acordul comitetului mixt. Volumul monedelor emise de Cetatea Vaticanului va fi adaugat la volumul de monede emise de Italia, pentru ca BCE sa aprobe volumul total al emisiunii” se arata intr-un proiect postat pe site-ul BCE si semnat de seful institutiei, Jean Claude Trichet.
Potrivit documentului, citat de agentiile internationale de presa, adaugarea volumului la cel al tarii-gazda a monetariei producatoare ar crea un numar de probleme practice privind stabilitatea obligatiilor de raportare fata de BCE cu privire la monedele emise in situatiile in care tara-gazda a monetariei producatoare se poate schimba din cand in cand. Dat fiind ca raportarea respectiva nu este indeplinita in prezent de catre monetarii, ar putea fi asigurata o predictibilitate mai mare prin adaugarea volumului de monede emise de Cetatea Vaticanului la volumul de monede emise de Italia, avand ca rezultat cooperarea dintre autoritatile italiene si cele din Vatican in scopul raportarii catre BCE a volumelor de monede emise.
Practic, la 27 octombrie 2009, Banca Centrala Europeana a primit din partea Consiliului Uniunii Europene solicitari de aviz cu privire la o recomandare de Decizie a Consiliului privind pozitia care urmeaza a fi adoptata referitor la renegocierea acordului monetar cu Cetatea Vaticanului. „BCE saluta proiectele de decizii care, la zece ani de la introducerea monedei euro, au ca obiectiv modificarea acordurilor monetare cu Cetatea Vaticanului si cu San Marino, in special, in vederea asigurarii unor conditii egale cu privire la obligatiile tarilor care au semnat acorduri monetare cu Comunitatea”, se mai arata in documentul semnat de presedintele BCE, Jean Claude Trichet, citat de mass-media.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *