Bugetul Uniunii Europene, amenintat de criza

Zona euro si Uniunea Europeana nu vor supravietui daca problemele bugetare ale unor state membre nu sunt rezolvate, a declarat recent presedintele UE, Herman Van Rompuy. „Ne confruntam cu o criza de care depinde supravietuirea noastra. Trebuie sa colaboram pentru a permite zonei euro sa supravietuiasca. In cazul in care zona euro se prabuseste, nu va supravietui nici UE. Am incredere, insa, ca vom depasi aceste probleme”, a afirmat Van Rompuy. Zona euro traverseaza o noua zona cu turbulente puternice din cauza ingrijorarilor pe care le ridica Irlanda si alte state cu probleme ale uniunii monetare, precum Portugalia, Grecia sau chiar Spania. Aceste tari se confrunta cu deficite bugetare foarte mari. Ministrii de Finante din zona euro s-au reunit marti la Bruxelles pentru a discuta situatia regiunii.
Negocierile privind bugetul UE pentru anul 2011, care au avut loc intre Parlamentul European si Consiliu, au ajuns la un impas, dupa ce o minoritate din guvernele statelor membre a refuzat discutarea unei proceduri care ar fi implicat Parlamentul in discutiile despre sistemul de finantare al UE pe termen mediu, in ciuda unor concesii majore facute de catre Parlament. Echipa de negociere a Parlamentului a subliniat disponibilitatea PE de a limita cresterea platilor in 2011 la 2,91 %, in timp ce pragul angajamentelor financiare (care determina viitoarele plati) a fost stabilit la 1%. Totusi, membrii Parlamentului European au reiterat solicitarea de a deschide discutiile privind implicarea Parlamentului in revizuirea sistemului de finantare UE pe termen mediu, pentru a evita viitoare crize bugetare.

PE se implica

Parlamentul European doreste sa fie implicat in discutiile cu privire la cadrul financiar, privind bugetul pe perioada 2014-2020, pentru ca este preocupat de faptul ca, in conditiile alocarii unor responsabilitati suplimentare catre UE, prin Tratatul de la Lisabona, vor fi necesare din ce in ce mai multe manevre bugetare ad-hoc sau, in cel mai rau caz, nu se vor identifica modalitatile pentru a finanta politicile si sarcinile adoptate. Daca ar fi implicat in discutiile pe marginea bugetului (de exemplu in calitate de observator) – Parlamentul European nu numai ca ar putea contribui, prin prezentarea punctelor de vedere din PE in dezbateri inca de la inceputul procedurii, dar, prin aceasta ar putea facilita adoptarea de catre Parlamentul European a rezultatului negocierilor, prin prezenta reprezentantilor sai la discutii si solutii propuse. (Pentru adoptarea viitorului cadru financiar, este necesara aprobarea Parlamentului European).
Majoritatea Membrilor Parlamentului European considera ideea unei taxe UE ca fiind nerealista. Pentru a crea o astfel de taxa nu numai ca este necesara unanimitatea in Consiliu, dar si aprobarea tuturor parlamentelor nationale ale Statelor membre: e vorba de asa numita „dubla unanimitate”. Parlamentul European cere doar deschiderea unor discutii cu privire la noi surse de finantare pentru Uniunea Europeana, fara a defini anticipat care ar putea fi aceste surse de finantare.
Principalul motiv pentru care Parlamentul European cere deschiderea acestor discutii este faptul ca sistemul actual pune prea multa presiune asupra bugetelor nationale, ceea ce face ca procedura anuala de bugetare sa fie foarte dificila si prea concentrata pe plafonul general al bugetului UE, in detrimentul a ceea ce este mai important, si anume continutul bugetului. Pe 19 octombrie 2010, inclusiv Comisia Europeana a prezentat un numar de optiuni atunci cand s-a pronuntat in ceea ce priveste revizuirea bugetara. Parlamentul European doreste sa se ajunga la un acord asupra unei proceduri si a unei agende de lucru a discutiilor inainte ca Uniunea Europeana sa trebuiasca sa decida asupra viitorului cadru bugetar pe termen lung („Cadrul Financiar Multianual – CFM”, cunoscut si sub numele de „perspectiva financiara”).

Crestere de 2,9%?

Comisia Europeana este institutia care gestioneaza si implementeaza bugetul UE, ceea ce face ca aceasta institutie sa fie cea mai in masura sa calculeze nivelul platilor pentru un anumit an. Prin urmare, Parlamentul European a fost de acord sa accepte estimarea Comisiei Europene de crestere cu 6% pentru platile necesare in 2011, decat cresterea de 2,9% propusa initial. Pentru a ajunge la un acord asupra bugetului pe 2011, principala conditie a Consiliul a fost insa de a avea un nivel mai scazut de plati. Chiar daca multi europarlamentari considera nerealista aceasta cerinta, sunt constienti de faptul ca partea importanta a bugetului o reprezinta nivelul angajamentelor. In fapt, nivelul de plati agreat reglementeaza momentul la care platile ar trebui facute, pe cand angajamentele sunt decizii politice care determina cat de mult si unde anume Uniunea Europeana ar trebui sa cheltuiasca, atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Din cauza situatiei economice dificile in UE, Parlamentul pledeaza pentru o crestere a angajamentelor de aproximativ 1%, sub nivelul inflatiei.

Chestiunea Tratatului de la Lisabona si marirea bugetului

Tratatul de la Lisabona prevede, referindu-se la urmatoarele negocieri bugetare pe termen lung („Cadrul Financiar Multianual – CFM”, cunoscut si sub numele de „perspectiva financiara”), ca cele trei institutii europene, Consiliul, Comisia si Parlamentul European „trebuie sa ia orice masura necesara pentru a facilita adoptarea bugetului”. In general, in privinta bugetelor anuale, CFM si resurse proprii, presedintii celor trei institutii europene „trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a promova consultarea si reconcilierea pozitiilor institutiile pe care le conduc, in scopul de a facilita punerea in aplicare a prezentului Titlu”(articolul 324 TFUE). Practic, ceea ce vrea Parlamentul European este sa se ajunga la un acord asupra a cea ce inseamna acest lucru in practica, mai exact sa se stabileasca o metoda pragmatica de lucru. De fapt, Parlamentul European nu doreste un buget mai mare in viitor. Europarlamentarii doresc ca bugetul (limitele superioare) pentru 2012 si 2013 sa fie suficient de flexibil pentru a face loc noilor sarcini stabilite prin Tratat fata de acum cinci ani cand a fost adoptat cadrul bugetar actual. Astea inseamna resurse pentru noul Serviciu pentru Actiune Externa, actiunile pentru prevenire a viitoarelor crize financiare, o crestere a bugetului pentru noile Autoritati de Supraveghere Financiara, intensificarea luptei impotriva schimbarilor climatice, precum sau pentru proiectul de cercetare pentru energie din fuziune nucleara – „ITER”, care beneficiaza de o sustinere puternica din partea Statelor Membre. O astfel de ajustare nu trebuie sa insemne o crestere a bugetului total al Uniunii Europene, ci ar trebui mai degraba sa creasca posibilitatea mutarii fondurilor de la o linie bugetara la alta. In prezent, mutarea fondurilor intre diferitele parti ale bugetului este foarte dificila.

Flexibilitate bugetara

Un alt aspect important pentru Parlamentul European – preocupat sa existe suficiente fonduri disponibile pentru a pune in aplicare deciziile – este asa-numita marja de „flexibilitate”. Acest lucru are in vedere urmatorul aspect: daca exista o nevoie reala, dar neprevazuta, de fonduri suplimentare, atunci se pot adauga fonduri suplimentare la bugetul UE, pana la valoarea de 0,03% din venitul total brut. In anii trecuti aceasta „flexibilitate” a fost folosita de Consiliu pentru a finanta construirea satelitului european „Galileo”, pentru a atenua criza alimentara din tarile africane, iar, anul trecut, pentru a finanta pachetul de redresare economica pentru UE. Punctul de vedere al Consiliului in prezent este ca, in urma Tratatului de la Lisabona, acesta trebuie sa decida prin unanimitate pentru eliberarea „flexibilitatii” de 0,03%, in timp ce pana acum a folosit ca procedura de decizie votul prin majoritate calificata (PE hotarand prin 3/5 din voturile din Parlamentul European). Aceasta metoda de lucru (decizie prin majoritate calificata in Consiliu si votul a 3/5 in Parlamentul European) fusese inclusa in Acordul Interinstitutional dintre Parlamentul European, Consiliu si Comisie privind disciplina bugetara si buna gestiune financiara (punctul 22, paragraful doi). Ignorarea acestui aspect al Acordului Interinstitutional ar insemna ca un singur Stat Membru poate decizia in Consiliu.

Compentente asupra bugetului

Parlamentul European nu doreste decat punerea in aplicare a prevederilor Tratatului de la Lisabona. Parlamentul European doreste un acord asupra felului in care aceste prevederi vor fi puse in aplicare. Deputatii europeni vor un acord asupra metodei de lucru cu celelalte institutii cu privire la stabilirea urmatorului cadru bugetar pe termen lung (asa numitul Cadru Financiar Multianual). Potrivit prevederilor legale, este necesara aprobarea unui nou cadru financiar de catre Parlamentul European.
Parlamentul a propus utilizarea precedentului utilizat prin participarea la Conferintele Interguvernamentale, si anume 3 membri ai Parlamentului European care sa participe la toate discutiile, pentru a facilita astfel adoptarea in Parlament a textului propus si evitarea blocajelor.

Negocierile dintre Parlament si Consiliu

Conferinta Presedintilor (structura decizionala a PE reunind toti presedintii grupurilor politice din PE) a formulat 7 cereri, care ar conduce la un angajament mai clar din partea Consiliului in directia structurarii unei metode formalizate prin care sa implice Parlamentul European in viitor in dezbaterile privind sistemul de finantare a Uniunii Europene (Cadrul financiar multianual). Aceste cereri ale PE s-au referit, printre altele, la: aducerea la zi a cadrului financiar actual in raport cu noile sarcini ale UE, asa cum trebuie sa rezulte din aplicarea Tratatului de la Lisabona; Revizuirea la mijlocul perioadei cadrului financiar pentru anii 2012 si 2013 (ceea ce nu presupune mai multi bani pentru buget, ci punerea in aplicare a unei metode de revizuire in concordanta cu competentele rezultate din aplicarea Tratatului de la Lisabona, posibile masuri anti-criza etc); implicare adecvata in pregatirile si negocierile cu privire la noul cadru financiar multianual (conform Tratatului).

Lipsa acordului si consecintele

Comisia a anuntat ca va pregati un nou proiect de buget cat mai repede. Dupa aceasta propunere, Consiliul trebuie sa adopte pozitia sa in termen de o luna, iar europarlamentarii au la dispozitie 42 de zile pentru a decide daca il aproba. Acestea sunt limitele maxime admise – institutiile ar putea, insa, sa adopte pozitiile lor mult mai repede, tintind un acord in luna decembrie. Parlamentul isi exprima convingerea ca sefii de stat si de guvern ai UE, care se vor reuni la un Summit in perioada 16-17 decembrie, vor impulsiona gasirea solutiilor necesare.
Care ar fi consecintele intoarcerii la sistemul de previzionare pe 12 luni ? Cat timp nu exista buget pentru anul 2011, va fi utilizat bugetul anului precedent, cu sume anuale impartite in 12 parti, pentru fiecare luna. Implicatiile sunt severe, dar nu sunt catastrofice. Sistemul de previzionare pe 12 luni implica bugete lunare pentru fiecare categorie care reprezinta exact a douasprezecea parte din bugetul anului 2010. Acest sistem nu ia in considerare faptul ca platile sunt mai mari in anumite luni decat in altele. Solutia la aceasta problema se afla la art. 315 din Tratat, care spune ca „pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul, cu majoritate calificata, poate decide sa adauge fondurile necesare”. Apoi, Parlamentul European trebuie sa aprobe sau sa reduca aceasta suma in termen de 30 de zile.
Aceasta procedura poate fi folosita pentru a ajuta realizarea platilor in special in domeniul agriculturii. Statele membre au avansat platile directe catre agricultori in valoare de 30 de miliarde de euro, iar Comisia Europeana trebuie sa le compenseze in ianuarie 2011. Pe baza sistemului de previzionare pe 12 luni, in absenta bugetului, Comisia Europeana va avea doar 6 miliarde de euro disponibile – si astfel, Statele membre si Comisia risca sa se confrunte cu probleme serioasa. Acesta este un exemplu de consecinte ce pot aparea in cazul in care bugetul nu va fi aprobat inainte de luna ianuarie.
Toate politicile adoptate recent vor intampina probleme bugetare din moment ce nu exista bani (sau foarte putini) pentru punerea lor in aplicare conform bugetului pe 2010. Exemplele sunt noile Autoritati de Supraveghere Financiara, Serviciul pentru Actiune Externa si proiectul de cercetare privind energia din fuziune nucleara – „ITER”. In proiectul de buget pentru 2011, a fost planificata si o crestere de 14% pentru politica de coeziune.