Turcia nu accepta ca un yesman scutul antiracheta american


 

Premierul turc Erdogan, liderul incontestabil de la Ankara

Premierul turc Erdogan, liderul incontestabil de la Ankara

Turcia a decis, in sfarsit, sa intre in sistemul de aparare antiracheta al NATO, de fapt al Statelor Unite. In sud-estul tarii va fi amplasat un radar cu o raza de observatie de 1000 km, care va permite detectarea timpurie a lansarii de rachete cu raza medie de actiune si va putea stabili elementele traiectoriei lor.

Decizia Ankarei vine dupa cativa ani de analiza si reflectie in guvern, la Ministerul de Externe si la Marele Stat Major, unde, declara premierul Erdogan, au fost luate in consideratie “in detaliu” toate elementele si dezvoltarile posibile. Decizia guvernului a fost luata “dupa consultari pe baza cea mai larga”.

In prealabil si in paralel, Ankara a discutat amanuntit proiectul si la NATO, si cu Washingtonul, iar negocierile in materie cu SUA sunt inca in desfasurare. Iar principalele paretide de opozitie ale tarii au, in continuare, obiectii sau nelamuriri in privintas proiectului. Este si “o problemea de poltica interna, cele doua principale partide de opozitie acuzand guvernul de protejare a intereselor altor state si nu a intereselor nationale ale Turciei”, explica ziarul “Zaman”.

In dezbaterea poltica si publica au fost formulate o serie de intrebari care ating elemente esentiale ale securitatii nationale a Turciei. Va fi acoperit intregul teritoriu al tarii de radarul proiectat si de sistemul antiracheta al NATO? Nu cumva acest sistem serveste mai degraba intereselor Israelului, nu ale Turciei? Nu cumva acest sistem are in vedere state vecine, ca Rusia, Iranul, Siria, tari cu care Turcia are bune relatii si nu doreste sa le tensioneze? Raspunsul oficial la asemenea intrebari este mai degraba unul de ordin general: “Turcia sprijina planurile NATO de a construi un sistem de aparare antiracheta, care va contribui la apararea nationala impotriva amenintarii crescande a proliferarii rachetelor balistice”.

Rusia, care a reactionat prompt si energic la ideea scutului american in Europa, apreciaza acum ca, in varianta Obama a proiectului, acesta nu mai reprezinta pentru ea o amenintare directa, nici prin elementele ce vor fi amplasate in Turcia, nici prin cele proiectate in Romania. Dar riscuri de perspectiva vor exista, caci, observa un comentator de la RIA-Novosti, “arhitectura ABM american asigura o suplete fara precedent a sistemelor de observatie si de ghidare a sistemelor de atac. Toate componentele ABM vor fi capabile sa se deplaseze si, in caz de amenintare, sa adopte configuratia necesara Pentagonului”. De aceea, Moscova doreste sa se puna de acord cu NATO, inainte de summitul Aliantei din mai 2012 de la Chicago, in privinta scutului antiracheta din Europa si sa obtina cel putin o garantie din partea Washingtonului ca acest scut nu va viza teritoriul Rusiei.

Iranul se considera insa vizat in mod direct de proiect si un oficial de la Teheran a declarat: “Ne asteptam de la tari prietene si vecine sa nu adopte politici generatoare de tensiuni si care, cu siguranta, vor complica situatia”. Dar, si mai direct formulat: “Instalarea de elemente ale unui scut antiracheta al NATO in Turcia nu va ameliora securitatea si stabilitatea in regiune”.

Reactiile controversate al din capitalele unor state vecine Turciei alimenteaza obiectiile si preocuparile opozitiei politice de la Ankara fata de proiectatul scut. “S-a spus ca nu Iranul este tinta, dar este evident ca Iranul este cel vizat. Daca nu este Iranul, cine este tinta, Papua-Noua Guinee?’” – se intreaba  sarcastic liderul adjunct parlamentar al Partidului Republican al Poporului, Muharrem Ince. Iar omologul sau din Partidul Miscarii Nationaliste, Oktay Vural completeaza: “Guvernul trebuie sa explice de unde vine amenintarea si necesitatea implicarii in scutul antiracheta. Sursele NATO si SUA spun ca sistemul va fi creat ca raspuns la amenintarile Iranului. Din nefericire, guvernul nu ne da explicatii in aceasta privinta”.

De la negocierile turco-americane asupra scutului, inca in desfasurare, se asteapta ultime, dar importante clarificari in privinta pasului decis de Ankara. Oricum, angrenarea Turciei in sistemul antiracheta al NATO nu este rezultatul unei acceptari servile a proiectului marelui aliat american, ci al unor analize politico-militare responsabile si al unor dezbateri publice aprofundate.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *