“Regele strazii arabe” isi face turul de onoare


 

Premierul turc Erdogan, regele strazii arabe

Premierul turc Erdogan, regele strazii arabe

Turneul premierului Erdogan in tarile primaverii arabe care i-au inlaturat de la putere pe “liderii pe viata” ai acestor state – Tunisia, Egipt, Libia – a fost si simbolic, si pragmatic. Simbolic, intrucat multimile nemultumite si revoltate pana mai ieri din metropolele din nordul Africii l-au aclamat pe seful guvernului de la Ankara ca “rege al strazii arabe”, dupa ce presa araba il numeste de vreo cativa ani de zile pe Erdogan “noul Nasser”. Oricat de incerte ar fi traiectoriile statelor arabe angajate in schimbari, exemplul turc functioneaza, cel putin sub raport simbolic, ca optiune declarata si a noilor autoritati, si a strazii. Un editorialist de la “Zaman” aminteste ca Turcia este precursor in procesul de schimbari declansat si in lumea musulmana dupa incheierea razboiului rece. Turcia a fost primul dintre aceste state care, printr-o miscare pasnica, nu neparat spectaculoasa, a imprimat, prin Erdogan si partidul sau ajuns la putere prin mijloace democratice, un nou curs politicii interne si externe a tarii, la un deceniu dupa prabusirea regimurilor comuniste in Europa Rasariteana. Dupa inca un deceniu, state arabe importante promit sa se angajeze pe o cale similara. Iar girul acordat de Erdogan acestor cautari da satisfactie – cel putin deocamdata – si noilor puteri, si strazii arabe.

Performanta lui Erdogan este ca el intruneste sufragiile si ale islamistilor, si ale liberalilor arabi. Islamistilor, el le ofera exemplul practicarii politicii si guvernarii in parametrii democratiei, in societati pronuntat religioase. Liberalilor le demonstreaza ca un partid programatic religios poate sa promoveze principii liberale. “Partidul dreptatii si dezvoltarii – scrie Steven A. Cook de la Council on Foreign Relations – a solutionat una dintre problemele politice principale ale lumii musulmane: cetatenii sunt prea adesea nevoiti sa aleaga intre regim autoritarist si o potentiala teocratie a islamismului, ca alternativa”.

Ankara doreste sa se asigure ca statele arabe cuprinse de schimbari nu vor fi conduse de elemente radical, subliniaza Beril Dedeoglu in “Zaman”. Turcia spera sa vada regimuri neradicale si pluraliste in regiune. In consultarile politice si in baile de multime din capitalele vizitate, premierul Erdogn a testat optiunile politice ale zilei, optiuni inca prea putin cristalizate, dar-mi-te consolidate, iar primirea calduroasa care i s-a iafacut ca unui “nou Saladin”, cum scrie presa occidentala, sunt un semn ca in aceasta faza in orice caz, procesul de schimbari din lumea araba nu derapeaza spre Islamism radical. Acesta ar fi, in sfera politicului, principalul castig al turneului premierului turc.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *