Romania a co-sponsorizat, la AG ONU, dezbaterea la nivel de miniștri de externe “Consolidarea Cooperării pentru un Domeniu Maritim Sigur și Stabil”, relatează serviciul de presă al MAE român. În cadrul UNGA80, România a co-sponsorizat miercuri, 24 septembrie 2025, dezbaterea la nivel de miniștri de externe “Consolidarea Cooperării pentru un Domeniu Maritim Sigur și Stabil”.

Aspecte esențiale

În intervenție, ministrul afacerilor externe Oana Țoiu a abordat aspecte esențiale ale securității maritime din perspectiva României ca stat la Marea Neagră și importanța pentru securitatea națională și regională a respectării dreptului internațional, în particular prevederile UNCLOS, a libertății de navigație, protejarea infrastructurilor submarine și protejarea mediului, ecosistemelor și biodiversității marine.

Statele participante la dezbatere, organizațiile internaționale și comunitatea internațională au în România un partener în aplicarea și apărarea UNCLOS.

Ministrul a evidențiat rolul esențial al dialogului diplomatic, al soluționării disputelor prin mijloace pașnice, al cooperării multilaterale și al respectării dreptului internațional în prevenirea tensiunilor și în consolidarea încrederii între state.

România rămâne un partener activ în inițiativele regionale și internaționale privind securitatea maritimă, contribuind la eforturile comune de menținere a păcii, stabilității și libertății de navigație în toate zonele maritime, inclusiv în Marea Neagră.

Ministrul român de externe a salutat anunțul Congresului Statelor Unite ale Americii privind organizarea la 30 septembrie a unor audieri dedicate “Viitorului Strategiei pentru Marea Neagră a SUA”.

România la SEECP

Ministrul afacerilor externe Oana Țoiu a participat recent, în marja AG ONU, la reuniunea informală a miniștrilor afacerilor externe ai Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), organizată de Bulgaria în calitate de președinție-în-exercițiu a Procesului și de Consiliul Cooperării Regionale (RCC).

Discuțiile s-au axat pe obiectivele asigurării stabilității și securității regionale și construirea unor strategii corespunzătoare care să conducă la îmbunătățirea rezilienței, coeziunii și creșterii economice în Europa de Sud-Est. Ministrul român de externe a apreciat relevanța acestor discuții informale și aplicate mai ales în contextul geopolitic actual. A reiterat sprijinul pentru politica de extindere a UE atât în Balcanii de Vest, cât și în vecinătatea estică – Republica Moldova și Ucraina – pe baza meritelor proprii în implementarea agendelor de reforme specifice. A evidențiat că realizarea reformelor angajate va ajuta țările candidate, pe de o parte, pentru a face față mai eficient provocărilor actuale, iar pe de alta, pentru a profita de oportunitățile oferite de aderarea la UE. Ministrul de externe român a evidențiat totodată importanța conlucrării cu SUA în Europa de Sud-Est pentru asigurarea stabilității și securității în această regiune.

Reuniune internațională 

Ministrul afacerilor externe, Oana Țoiu, a participat recent la micul-dejun al Liderilor dedicat Amenințărilor Existențiale Aferente Creșterii Nivelului Mărilor, organizat în marja Adunării Generale a ONU, relatează serviciul de presă al MAE român.

Evenimentul a reunit înalți oficiali guvernamentali și reprezentanți ai organizațiilor internaționale, pentru a discuta despre provocările generate de creșterea nivelului mărilor și a identifica soluții eficiente pentru adaptare și protecție.

În cadrul reuniunii, demnitarul român a subliniat angajamentul ferm al României față de protejarea statelor afectate, evidențiind importanța cooperării internaționale și a respectării cadrului juridic internațional, inclusiv prevederile Convenției Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (UNCLOS).

De asemenea, ministrul român a susținut eforturile globale pentru adoptarea, în anul 2026, a unei Declarații în cadrul Adunării Generale ONU privind creșterea nivelului mării.

Participarea României la reuniune reflectă angajamentul țării noastre de a contribui la acțiunile globale de combatere a schimbărilor climatice și de adaptare la efectele acestora, inclusiv creșterea nivelului mărilor.

Interes strategic

Regiunea Mării Negre a devenit în ultimele două decenii un punct de interes strategic pentru Statele Unite ale Americii, într-un context geopolitic extrem de volatil, marcat de confruntări deschise, conflicte înghețate și competiții geopolitice de mare intensitate. Între flancul estic al NATO, conflictele din Ucraina și Georgia, vulnerabilitățile Republicii Moldova și prezența agresivă a Federației Ruse, Marea Neagră este astăzi o zonă în care se intersectează interesele globale, iar Washingtonul își redefinește permanent strategia pentru a răspunde provocărilor și pentru a-și consolida influența.

Viitorul strategiei americane în Marea Neagră depinde de o serie de factori care țin de evoluțiile interne din regiune, de dinamica conflictului din Ucraina, de poziția aliaților europeni și de modul în care SUA vor reuși să îmbine dimensiunea militară cu cea politică, economică și de securitate energetică. Washingtonul privește Marea Neagră nu doar ca pe o regiune limitată geografic, ci ca pe un spațiu esențial pentru arhitectura de securitate euro-atlantică, un coridor energetic și comercial și o zonă în care se joacă viitorul raportului de forțe dintre Occident și Rusia.

Frontieră avansată

Primul pilon al strategiei americane este consolidarea securității militare. Din perspectiva Pentagonului, Marea Neagră reprezintă o frontieră avansată a NATO și o zonă tampon care protejează Europa Centrală și de Est. După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, SUA și-au intensificat prezența militară în regiune prin exerciții comune, rotația trupelor și dezvoltarea unor facilități logistice și de supraveghere în România și Bulgaria. Baza de la Mihail Kogălniceanu din România, scutul antirachetă de la Deveselu și porturile românești de la Constanța devin elemente-cheie ale acestei arhitecturi. În viitor, Washingtonul are în vedere creșterea interoperabilității cu aliații regionali, dezvoltarea capacităților navale și aeriene și sprijinirea forțelor ucrainene pentru a rezista presiunii rusești.

Un al doilea element este sprijinul politic pentru statele riverane aflate sub presiunea Moscovei. Ucraina și Georgia, aflate de ani de zile în conflict cu Rusia, sunt priorități în politica externă a SUA. Strategia americană pentru Marea Neagră presupune o susținere consistentă pentru integritatea teritorială a acestor state și pentru parcursul lor euro-atlantic. Chiar dacă integrarea în NATO rămâne un subiect delicat, Washingtonul își propune să ofere garanții de securitate, sprijin financiar și militar, precum și asistență pentru reforme democratice. Republica Moldova devine, la rândul ei, o piesă din ce în ce mai importantă în această ecuație, mai ales în condițiile în care Moscova utilizează Transnistria ca pe o pârghie de destabilizare.

Coridor alternativ

Pe plan energetic, SUA văd Marea Neagră ca pe un coridor alternativ pentru a reduce dependența Europei de gazele rusești. Proiectele legate de transportul gazului lichefiat (LNG), exploatarea resurselor offshore din platoul continental românesc și conectarea regiunii la infrastructura energetică europeană reprezintă priorități ale Washingtonului. O strategie americană pe termen lung va urmări diversificarea surselor, atragerea de investiții și întărirea rolului României ca hub regional de energie. Astfel, Marea Neagră devine nu doar un spațiu militar, ci și unul economic, unde concurența pentru resurse și infrastructură are o semnificație strategică.

Un alt aspect important al viitorului strategiei americane este dimensiunea informatică și dezinformarea. SUA au conștientizat că Rusia folosește campanii de propagandă, război cibernetic și manipulare informațională pentru a slăbi unitatea regională. În acest context, Washingtonul va investi în consolidarea securității cibernetice a statelor riverane, în sprijinirea presei independente și în programe de educație media. Obiectivul este reducerea vulnerabilităților democratice și consolidarea rezilienței societăților din regiune în fața războiului hibrid.

Strategia SUA trebuie să țină cont și de relația cu Turcia, un actor esențial la Marea Neagră, dar și unul dificil, din cauza politicilor ambivalente ale Ankarei. Turcia este membru NATO, dar are relații complicate cu Rusia și adoptă adesea o poziție de echilibru între Est și Vest. Pentru Washington, viitorul strategiei în Marea Neagră va depinde și de modul în care va reuși să mențină Turcia în interiorul viziunii aliate, evitând derapaje care ar putea afecta coerența NATO în regiune.

Element-cheie

Un alt element-cheie îl reprezintă relația cu Uniunea Europeană. SUA își doresc ca strategia pentru Marea Neagră să fie complementară cu inițiativele europene, nu paralelă. Uniunea Europeană a început să acorde o atenție sporită regiunii, dar capacitatea de proiecție militară este limitată. Washingtonul mizează pe parteneriatul transatlantic pentru a împărți responsabilitățile. SUA furnizează garanțiile de securitate, iar UE completează cu investiții economice, reforme și integrare politică.

Viitorul acestei strategii depinde și de evoluțiile războiului din Ucraina. Dacă Rusia va continua agresiunea și va reuși să își păstreze controlul asupra Crimeei și a Mării Azov, Marea Neagră va rămâne un spațiu contestat, unde echilibrul de putere se joacă la fiecare incident militar sau diplomatic. Dacă Ucraina va reuși să-și apere suveranitatea și să recâștige controlul asupra teritoriilor ocupate, atunci SUA și aliații lor vor avea șansa să construiască o arhitectură de securitate mai stabilă, care să descurajeze viitoare agresiuni.

Dincolo de dimensiunea militară și geopolitică, Washingtonul încearcă să promoveze și o viziune de dezvoltare regională. Inițiative precum sprijinirea comerțului liber, investițiile în infrastructură, legăturile academice și culturale, dar și consolidarea instituțiilor democratice sunt parte integrantă a unei strategii de durată. Ideea centrală este că securitatea nu poate fi susținută doar prin mijloace militare, ci și prin crearea unor societăți prospere și stabile, capabile să reziste presiunilor externe.

Competiție globală

Un alt factor care va influența viitorul strategiei americane este competiția globală cu China. Deși Marea Neagră nu este o zonă în care Beijingul are o prezență militară directă, interesele economice chineze cresc, în special prin investiții în infrastructură și prin inițiativa Belt and Road. SUA privesc aceste evoluții cu atenție, considerând că o eventuală consolidare a prezenței chineze ar putea slăbi poziția occidentală și ar putea crea noi vulnerabilități.

Privind în perspectivă, viitorul strategiei americane pentru Marea Neagră este unul complex și plin de provocări. Va fi nevoie de o combinație de măsuri militare, diplomatice, economice și sociale pentru a asigura stabilitatea regiunii. Washingtonul va trebui să mențină echilibrul între descurajarea Rusiei, sprijinirea aliaților și partenerilor, gestionarea relației cu Turcia și colaborarea cu Uniunea Europeană. În același timp, va trebui să răspundă rapid la schimbările de pe teren, într-o regiune unde situația se poate transforma radical într-un interval scurt.

În concluzie, Marea Neagră rămâne o zonă test pentru credibilitatea angajamentului american în Europa. Viitorul strategiei SUA în regiune va arăta dacă Washingtonul reușește să construiască o arhitectură de securitate durabilă, să sprijine dezvoltarea democratică a statelor riverane și să contracareze agresiunea rusă și influența altor actori globali. Într-o lume marcată de competiții strategice, cine controlează Marea Neagră influențează nu doar echilibrul regional, ci și stabilitatea întregului continent european.