Din 2022 încoace, Republica Moldova traversează cea mai intensă campanie de influențare externă a voinței electoratului de la proclamarea independenței fostei republici sovietice. Recent, președinta Maia Sandu și-a luat angajamentul de a aduce Republica Moldova în Uniunea Europeană în următorii patru ani. „Nu va fi ușor, dar nici imposibil”, a declarat Maia Sandu. „De aceea, trebuie să muncim în continuare zi și noapte ca să aderăm la UE cât mai repede. Nu peste 10-20 de ani, ci în următorii 4 ani”, a afirmat ea. Cum era de așteptat, aceste declarații au fost aspru criticate de forțele politice pro-ruse.

Amenințări clare

Președinta Republicii Molodva a declarat că Republica Moldova a obținut deja statutul de stat candidat și a inițiat negocierile de aderare, un lucru pe care unii îl considerau imposibil acum cinci ani. Maia Sandu a criticat cu subiect și predicat încercările de destabilizare interne, menționând că unele forțe din Parlamentul Republicii Moldova încearcă să submineze statul. Ea a subliniat că aceste acțiuni pun în pericol securitatea țării și procesul de aderare la UE.

Raportul public prezentat de Serviciul de Informații și Securitate (SIS) în 5 martie 2024 – completat în noiembrie 2024 și reconfirmat în martie 2025 – demonstrează că Federația Rusă (FR) a trecut de la tactici punctuale de propagandă la un război hibrid pe scară largă, menit să compromită vectorul european și să instaleze la Chișinău o guvernare loială Kremlinului.

În iarna anului 2022, la mai puțin de un an după invadarea Ucrainei, Kremlinul și-a recalibrat politica față de spațiul fost sovietic. Oportunitatea s-a ivit prin crize simultane – energetică, economică și de securitate. Potrivit SIS, primul semn clar de escaladare a fost planul rusesc de „rebeliune” pe teritoriul Găgăuziei, menit să forțeze Chișinăul să renunțe la reformele pro-UE. În paralel, rețeaua oligarhului fugar Ilan Șor – deja condamnat definitiv la 15 ani pentru „frauda bancară” – s-a transformat în vîrful de lance al operațiunilor politice ruse.

Anul 2023 aduce primele dovezi publice extrem de clare, contestate desigur de cei vizați. Ancheta Curierul lui Ilan Șor la Moscova publicată de RISE Moldova arată cum mesageri plătiți transportau numerar din Federația Rusă către Chișinău, evitînd sistemul bancar oficial. În noiembrie 2024, SIS publică Raportul privind operațiunea complexă „UTA Găgăuzia”, identificînd „blocul Victorie” – o platformă politică fără personalitate juridică înregistrată la Moscova, dar coordonată în RM prin patru partide paravan (Șansă, Renaștere, Forța Alternativă, Victorie). Cincinalul 2024-2025 devine „an electoral total” (prezidențiale, referendum, parlamentare), iar FR își alocă resurse sporite: finanțare clandestină, soft-power religios, call-centre digitale și tabere de instruire paramilitară.

Antrenamente paramilitare și bani negri

În iulie 2024, potrivit SIS, la periferia Moscovei se organizează un poligon unde 115 tineri moldoveni învață tehnici de penetrare a cordoanelor de poliție, tactici de luptă urbanp și folosirea dispozitivelor pirotehnice. Câteva luni mai tîrziu, sediile CEC, TRM și Guvern devin ținta vandalismului cu vopsea – incidente confirmate de Inspectoratul General al Poliției. Campania culminează în octombrie 2024, cînd, la solicitarea SIS, autoritățile din Bosnia și Herțegovina arestează un instruc­tor rus bănuit că pregătea „grupuri de gherilă urbane”.

Raportul SIS descrie o schemă piramidală impresionantă: staff coordonator (Moscova) → staff executiv (Chișinău) → 119 celule teritoriale → 1 900 celule primare → 33 000 activiști → 84 000 simpatizanți țintiți. Activistul primește 2 000 lei lunar, respectiv 3 000 lei în octombrie de campanie – sumă confirmată de interceptări video prezentate de Ziarul de Gardă, și preluate și de mass-media internațională. Obiectivul fiecărui activist: „recrutează 5-10 votanți contra plată”.

În aprilie 2024 ia naștere ONG-ul rusesc EVRAZIA, înregistrat la Moscova de fosta contabilă a Partidului Șor, Nelli Parutenco. Consiliul de conducere include deputați ai partidului „Edinaia Rossia” – dovezi suplimentare că inițiativa aparține elitei de guvernare ruse. EVRAZIA devine hub-ul financiar-logistic, fiind acordată finanțare prin granturi fictive, contracte de „angajare” și carduri MIR emise de banca sancționată Promsvyazbank. Pentru acoperire erau folosite excursiile „Cunoaște Rusia”, taberele „Tărâmul copilăriei” ori seminariile „Eurasia – continentul oportunităților”;

Ziarul de Gardă a publicat în octombrie 2024 imagini cu Marina Tauber explicînd activiștilor când vor fi reluate „salariile de la Moscova” . Procurorii Anticorupție au confirmat ulterior că 3 milioane de lei cash au fost ridicați după 30 de percheziții simultane . În subsidiar, investigații StopFals și MediaGuard identifică peste 160 de canale Telegram locale care rulează narative identice, de la „colonizarea occidentală” la „obligativitatea educației LGBT”, toate citînd contul personal al lui Ilan Șor.

Războiul pentru sufletul R. Moldova

În urmă cu câteva săptămâni, platforma Sensika, specializată în monitorizarea și analiza media la nivel global, a publicat primul său raport privind amenințările informatice strategice. Intitulat CIDC-Sensika Disinformation Observatory, documentul a analizat 643.601 de articole din 45 de țări, publicate în perioada decembrie 2024 – martie 2025. Concluziile oferă o privire amplă asupra unei vaste campanii de dezinformare rusești, care încearcă să se adapteze după ce mai multe portaluri de știri și posturi de televiziune ruse au fost blocate în mai multe state europene.

În centrul raportului se află rețeaua „Pravda” – o nouă entitate media apărută pe fondul dispariției Russia Today și Sputnik din spațiul european, după declanșarea invaziei ruse în Ucraina. Până la începutul lui 2025, „Pravda” s-a transformat într-un veritabil ecosistem global de propagandă: aproximativ 190 de site-uri și peste 140 de subdomenii difuzează conținut în 83 de țări, în multiple limbi – inclusiv în idiomuri regionale, precum catalana sau basca.

Potrivit unei investigații realizate de DFRLab, operațiunea este dirijată de TigerWeb, o companie IT din Crimeea, cu legături directe cu administrația de ocupație rusă și anturajul apropiat al lui Vladimir Putin. Conținutul promovat de „Pravda” este preluat în principal din surse rusești și canale Telegram care răspândesc conținut neverificat și manipulator. Raportul arată că acest ecosistem diseminează știri ajustate cu o „precizie chirurgicală” pentru a se potrivi particularităților fiecărei țări.

Documentul publicat de Sensika indică trei regiuni principale vizate de campaniile de dezinformare: spațiul ex-sovietic, Balcani și Europa Centrală. Țintele preferate par a fi statele cu importante comunități de vorbitori de limbă rusă, țări cu aspirații euroatlantice și democrații aflate în tranziție sau mai puțin consolidate.

De asemenea, se poate observa o puternică disproporționalitate în ceea ce privește volumul conținutului difuzat și ponderea populației. De exemplu, în statele din fostul spațiu sovietic – Moldova, Letonia, Estonia, Armenia, Lituania, Georgia și Ucraina –, care însumează doar 5,8% din întreaga populație acoperită, îi este destinat 35,8% din conținut. În contrast, țările din Europa Occidentală, care acoperă 43,7% din populație, îi sunt rezervate doar 21,3% din conținutul publicat de „Pravda”. Puțin peste 16% din totalul publicațiilor sunt orientate către statele din Balcani, unde se află 3,2% din populația vizată.

Propagandă cu repetiție

În raportul SIS, citat anterior, se arată cum, după suspendarea licențelor pentru șapte posturi TV re-transmițătoare rusești, frontul informațional se mută pe Telegram, TikTok și Facebook. Analiza MediaGuard (iulie 2024) constată că „Telegram și TikTok au devenit principalele instrumente de propagandă”, generînd milioane de vizualizări săptămînal . Raportul SIS coroborează: 160 canale Telegram, 90 TikTok, 70 grupuri Facebook, 43 bot-farm-uri VKontakte.

Campaniile plătite pe Meta folosesc zeci de pagini anonime – Moldova Culturală Plus, Valorile Moldovenești etc. – cu bugete de peste 138 000 euro în 2024. Narativele recurente folosite sunt deja cunoscute: „Europa vă ia copiii și vă forțează la LGBT”; „Guvernul aduce războiul prin cooperare militară cu NATO”; „Șor plătește pensii și tarife mici – dovadă că banii Moscovei ajută oamenii simpli”.

Între august și septembrie 2024, câteva sute de preoți și enoriași ai Mitropoliei Moldovei (subordonată Patriarhiei Moscovei) primesc invitații la „pelerinaje” în Rusia. La întoarcere, SIS documentează contracte semnate cu EVRAZIA pentru carduri MIR și plăți de 1 000 USD/preot. Clerul este instruit să strîngă semnături împotriva referendumului UE și să difuzeze predici anti-occidentale. În octombrie, Dmitri Chistilin – agent dublu rus-ucrainean – este declarat indezirabil după ce s-a dovedit „punct de contact” între EVRAZIA și clerici.

Atac hibrid

În ziua turului I al prezidențialelor (20 octombrie 2024), infrastructura web a CEC și portalul alegeri.md suferă trei valuri de atacuri DDoS, provenite majoritar din IP-uri rusești mascate prin VPN. STISC implementează rapid geofencing; totuși, actualizarea prezenței la vot întîrzie aproape o oră, alimentînd conspirații online despre „fraudarea scrutinu­lui”.

Concomitent, Russia Today îl trimite la secția de vot din Moscova pe reporterul Konstantin Pridybaylo, care realizează live-uri pe Telegram preluate instant de RT, amplificînd narațiunea „diasporei rusofone persecutate”. SIS notează că la distanță de cîteva minute, canale locale anonime replicau aceleași cadre și subtitrări, semn că primiseră flux video la pachet.

Argumentul cel mai grav din raport rămîne componenta „hard”. Între 19-24 iunie 2024, 115 tineri moldoveni au participat la un stagiu coordonat de organizația de tineret a „Edinaia Rossia” (Molodaia Gvardia). Lecțiile au inclus: tactici de „dezarmare” a forțelor de ordine; folosirea spray-urilor cu vopsea ca armă de orbire; eliberarea complicilor reținuți; sabotaj urban cu pietre, ouă, baloane cu vopsea.

Pe 22 septembrie, mai multe instituții din Chișinău (Televiziunea publică, CSJ, CEC) au fost vandalizate exact conform scenariului. Două dintre persoanele reținute au recunoscut că au fost plătite 5 000 euro pentru „operațiuni de imagine”. În paralel, un grup restrâns a fost trimis la o tabără din Bosnia, unde instructorul Konstantin Goloskokov (cunoscut pentru legături cu Wagner) predă „psihologia maselor protestatare” și „operatorii de drone”. Potrivit MAI BiH, un cetățean rus Alexandr Bezrukovni a fost arestat pentru activitate paramilitară – confirmînd concluziile SIS.

Asalt financiar

Cheia oricărei interferențe rămâne desigur finanțarea. În 2024, SIS a identificat patru canale majore: cărăuși de numerar pe curse aeriene FR → KIV; Promsvyazbank & carduri MIR – conturi deschise la distanță pe date furate; transferuri P2P din Asia Centrală (Uzbekistan, Kîrgîzstan) cu cash-out în RM; crypto: rulări USDT pe Bybit/Binance, conversie la „prestatori” locali care schimbă USDT contra lei la negru (comision 5-7 %).

Poliția și PCCOCS au organizat peste 100 percheziții în octombrie 2024: lideri raionali, schimburi valutare, firme-fantomă; s-au ridicat 3 milioane lei și sute de carduri bancare. Mecanismul „granturilor pentru tineri” masca de fapt plăți electorale către electoratul țintă. SIS avertizează că rețeaua recrutează studenți să-și deschidă conturi, contra 1 000 lei și 30 % din sumă la fiecare „ieșire” de cash. Asemenea rețele au erodat sistemul AML moldovean, iar Banca Națională a RM a convocat bancherii pentru a bloca cardurile cu pattern-uri suspecte.

Anchete media

În mai 2023, RISE Moldova (mai 2023) demonstra cum curierii lui Ilan Șor transportă resursele financiare de la Moscova. Investigația urmărește doi intermediari care transportă, lunar, 300 000 USD în plicuri duble, ascunse printre suvenire religioase. Reporterii filmează momentul în care banii sunt preluați la Aeroportul Sheremetyevo și livrați la un apartament din sectorul Rîșcani.

Ziarul de Gardă publica în perioada august-octombrie 2024 ancheta sub numele În interiorul piramidei. Trei luni de filmări cu cameră ascunsă arată cum activiștii fac liste de electori, promit 3 000 lei/lună „pînă la votare” și livrează clipuri video motivaționale primite pe Telegram de la „sponsorii din Moscova” .

Unimedia publica în martie 2024 un interviu cu șeful SIS de la Chișinău, Alexandru Musteață, care menționa „Telegram și TikTok sunt principalele instrumente; planuri pentru proteste agresive în martie și reactivarea vectorului separatist în Găgăuzia” .

Aceste investigații confirmă afirmațiile SIS și oferă detalii narative care lipsesc din documentele clasificate: nume de intermediari, rute de transport, capturi de ecran, fișiere audio. Sinergia dintre presă și instituțiile statului a mărit presiunea publică și a legitimat contramăsurile.

În ședința Parlamentului din 17 aprilie 2025, Președinta Maia Sandu articulează, pe durata a 35 de minute, cea mai fermă poziționare de la investirea ei.„Atacul hibrid asupra Republicii Moldova nu este doar o provocare politică, ci un pericol direct la adresa democrației noastre. Nu vom ceda în fața șantajului, manipulării sau a banilor murdari. Țara noastră va decide liber dacă merge spre Europa„ a declarat aceasta.

Ea identifică cinci direcții de acțiune: (1) legi mai dure contra finanțării externe a partidelor; (2) consolidarea SIS și STISC; (3) parteneriat strategic cu UE pentru securitate cibernetică; (4) depolitizarea Bisericii; (5) educație media la scară națională.

Deși opoziția pro-rusă a părăsit sala, discursul a produs un efect de galvanizare: voluntarii referendumului s-au înscris în 24 de ore în platforma Votez UE, iar ratingul de încredere al președintei a urcat la 54 % (sondaj IRI, mai 2025).

Răspuns instituțional

Pe plan intern, SIS a raportat faptul că 147 note informative au fost trimise către Procuratură, IGP, CEC, BNM. Printre rezultate-cheie obținute se numără blocarea accesului web la Promsvyazbank; înghețarea a sute de conturi legate de carduri MIR; revocarea acreditării pentru 8 observatori OSCE cu legături GRU; închiderea a zeci de pagini anonime de pe rețeaua Facebook (colaborare Meta);

Pe plan extern, Chișinăul a cerut asistență EPPO și EUROPOL pentru urmărirea fondurilor. Franța a transmis date privind plăți către ONG-uri de fațadă, iar Lituania a confirmat licența „Trustee Plus UAB” folosită la emiterea cardurilor Visa virtuale.

Pe dimensiunea cibernetică, STISC a lansat programul Cyber-Shield MD cu finanțare EU4Digital. Măsuri: firewall DNS, partajare de indicatori cu CERT-UE, exercițiu comun cu SANS-Institute – antrenînd 150 specialiști moldoveni.

Impact și scenarii

Legitimitatea procesului electoral – sondajul IDIS arată că 61 % dintre respondenți consideră că „banii murdari” pot schimba rezultatul votului. Polarizarea socială este un pericol permanent, iar narațiunile identitare pro-ruse reușesc să securizeze 30 % din electorat, în special în Găgăuzia, Taraclia, și municipiile Bălți și Tiraspol pentru Federația Rusă și reprezentanții săi din politica de la Chișinău.

Conform unul scenariu luat în considerare de experți, reziliența instituțiilor din Republica Moldova va crește. Guvernul ar putea adopta legea anti-oligarhi, CEC introduce declararea în timp real a finanțării, BNM finalizează registrul conturilor. Impactul ar fi profund, Federația Rusă fiind nevoită să își reduce cheltuielile.

Un alt scenariu analizat de experți presupune adaptarea rapidă a Federației Ruse, urmând ca Moscova să treacă la un sistem intensiv de micro-plăți crypto și folosirea unor strategii deepfakes cu AI generativ, iar rețeaua Telegram ar urma să devină și mai opacă în fața autorităților din diferite state.

Un scenariu mai violent, analizat de oficiali și experți, presupune o escaladare a violenței, rețele paramilitare urmând să acționeze la Chișinău și în alte mari orașe din Republica Moldova, încercându-se ocuparea Parlamentului și a altor instituții publice.în noaptea anunțării rezultatelor referendumului.

Interferența Federației Ruse în alegerile moldovenești nu este un episod izolat, ci o campanie multi-an, multisectorială, ce combină bani, religie, media și forță brută. Raportul SIS – coroborat cu investigațiile RISE, Ziarul de Gardă, StopFals, Unimedia și cu avertismentele Președintei Maia Sandu – demonstrează că democrația poate fi erodată fără tancuri, doar prin „cash, click & chaos”. Totuși, reacția coordonată a instituțiilor moldovene, sprijinul UE și mobilizarea societății civile au arătat că reziliența este posibilă.

Provocarea pentru 2025-2026 va fi transformarea acestor măsuri defensive în politici permanente: transparență totală a finanțării, cultură media, securitate cibernetică și justiție independentă. Numai astfel Republica Moldova își poate proteja opțiunea europeană – nu prin interdicția unor idei, ci prin imunizarea societății împotriva minciunilor și a banilor otrăviți. Așa cum spunea Maia Sandu la tribuna Parlamentului, „Moldova nu mai este singură”. Dar solidaritatea externă trebuie dublată de responsabilitatea internă. Războiul hibrid nu se cîștigă în tranșee, ci în mintea și portofelul fiecărui cetățean.

Efectele războiului

Președinta a recunoscut că economia moldovenească este afectată de războiul din Ucraina și de instabilitatea globală. Ea a subliniat că accesul la piața Uniunii Europene și fondurile de pre-aderare sunt avantaje importante pentru Moldova. „Exporturile Moldovei în Uniunea Europeană reprezintă 67% din total. Spre deosebire de alte țări mici, noi avem această garanție – că în pofida tuturor războaielor comerciale, putem să beneficiem de acces liber pe piața Uniunii Europene”, a declarat ea. Maia Sandu a promis că va continua să investească în educație, inovație și agricultură pentru a crește competitivitatea țării. Ea a menționat că Moldova va începe să beneficieze de fondurile de pre-aderare, iar Planul de creștere pentru
Moldova, care presupune un sprijin de 1,9 miliarde de euro din partea Uniunii Europene, este doar începutul.

În recentul discurs, președinta Republicii Moldova a abordat și reforma justiției, recunoscând că aceasta este o provocare majoră. Ea a subliniat că, deși au fost făcute progrese, mai este mult de făcut pentru a asigura o justiție independentă și corectă. „Nu există soluții magice de a repara o justiție defectă de multă vreme, nu o poți face nici într-o zi, nici într-un an. Dar există acțiuni care ne pot duce acolo”, a afirmat ea. Maia Sandu a menționat că, în ultimii patru ani, din sistemul judecătoresc au plecat 140 de judecători, iar curățarea sistemului continuă. Ea a promis că va continua lupta împotriva corupției și a cerut cetățenilor să decidă dacă vor să continue acest drum sau să revină la vechile practici.
Încheind discursul, Maia Sandu a transmis un mesaj de speranță, subliniind că Moldova are motive reale de speranță și că, împreună, pot construi o țară protejată, bogată și plină de bucurie. „Avem liniște, avem prieteni, suntem pe drumul european. Moldova are șansa să crească și să ofere cetățenilor un trai demn”, a concluzionat ea.

Falanga ortodoxă

Rolul Bisericii Ortodoxe a Moldovei (subordonată în mod direct Patriarhiei Ruse) în mecanismul de influență rusă este extrem de important. Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove (MCÎM), condusă de Mitropolitul Vladimir (Cantarean), controlează aproximativ 85 % dintre parohiile din fosta republică sovietică, dar și totalitatea mănăstirilor istorice.

Patriarhia Moscovei tratează MCIМ drept avanpost canonic în spaţiul post-sovietic. În predici şi în media bisericească apar temele-cheie ale propagandei ruse: „valorile tradiţionale ameninţate de Occident”, „Uniunea Europeană impune ‘ideologia LGBT’”, „Neutralitatea Moldovei este sacră”. Mesajele sunt reluate de canale Telegram afiliate blocului „Victorie”, contând pe autoritatea socială a clericilor. Analiza MediaGuard din 2024 arată că citate din predici ajungeau, în medie, la 600 000 de vizualizări pe săptămână pe Telegram .

Pelerinajele finanţate de Patriarhia Rusă, organizate în perioada iulie-septembrie 2024, au implicat aproape 500 de preoţi şi enoriaşi moldoveni, care au fost transportaţi gratuit la Moscova, pentru a a primi „sprijin spiritual”, dar în mod neoficial au fost organizate sesiuni de instruire despre „pericolele aderării la UE”.

Contracte cu ONG-ul rus „EVRAZIA” sunt extinse și frecvente. Presa din Republica Molodva a publicat modelul de contract semnat la Moscova: clericii primeau carduri MIR emise de banca sancţionată Promsvyazbank şi o indemnizaţie de 1 000 USD, cu obligaţia de a „sprijini proiectele EVRAZIA în Republica Moldova”.

În cadrul procesului de mobilizare electorală şi împotriva referendumului pentru integrare europeană, clericii MCÎM au fost rugaţi să strângă semnături împotriva referendumului de aderare la UE (în perioada martie-august 2024), să promoveze mesaje pre-ambalate în liturghii şi la evenimente religioase (ex.: „Drumul Crucii / Marşul Păcii” din septembrie din 2024) ori să transmită live din faţa secţiilor de votare din statele europene, unde există diasporă originară din Republica Moldova, acțiuni cu caracter propagandistic anti-european.

Acțiuni subversive

MCÎМ gestionează peste 1 200 de parohii, mănăstiri, zeci de şcoli teologice şi o reţea de ONG-uri sociale, finanţate parţial din granturi venite prin Departamentul de Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, dar și din partea unor organizații europene, fondurile fiind folosite în alte scopuri decât cele declarate.

Conform oficialilor serviciilor de securitate ale Republicii Moldova, câteva zeci de note informative dedicate „exploatării factorului ecleziastic” au fost transmise către Guvernul şi Parlamentul de la Chișinău în 2024.

Pe 14 octombrie 2024, Consiliul UE a trecut EVRAZIA pe lista entităţilor sancţionate pentru „acţiuni destabilizatoare în R. Moldova”, măsură reflectată de mass-media din fosta republică sovietică.

După discursul Maiei Sandu din 17 aprilie 2025, Guvernul a pus în consultare un proiect de lege care interzice finanţarea externă a cultelor în scop politic şi amendează implicarea clericilor în campanie electorală.

Biserica rusă din Moldova funcţionează ca o „platformă de legitimitate morală” pentru naraţiunile Kremlinului. Accesul la comunităţi rurale, autoritatea spirituală şi reţeaua de social-care fac din MCIМ un multiplicator de mesaje politice greu de contracarat prin instrumente pur seculare. În 2024, implicarea ei s-a profesionalizat: contracte scrise, carduri bancare, „manuale” de comunicare primite pe Telegram – semn că actorii ruşi consideră vectorul religios esenţial în ecuaţia electorală.

Totodată, rezistenţa din interior – preoţi care părăsesc jurisdicţia Moscovei – arată că MCÎM nu este monolit, procesul fiind totuși încetinit.

Găgăuzia și Taraclia

În perspectiva alegerilor parlamentare din septembrie 2025, Găgăuzia și Taraclia au devenit piesele cele mai vizibile din angrenajul prin care Federația Rusă încearcă să-și păstreze influența politică în Republica Moldova. Ambele regiuni, cu identități etnice aparte și tradițional sceptice față de orientarea pro-europeană a Chișinăului, sunt astăzi conectate la Moscova nu doar prin afinități culturale, ci printr-o arhitectură financiară și logistică ce le transformă în adevărate bazine de vot controlat.

Primul pas a fost capturarea posturilor de conducere locale și regionale. Odată cu alegerea Evgheniei Guțul în funcția de bașcan al Găgăuziei, la scrutinul din 2023, rețeaua oligarhului fugar Ilan Șor a găsit partenerul ideal pentru a institui la Comrat un „model social” sponsorizat din Rusia. În aprilie 2024, Guțul a semnat la Moscova un acord cu banca de stat Promsvyazbank și cu ONG-ul „Evrazia”, aflat pe lista entităților sancționate de UE pentru ingerințe hibride; documentul a deschis calea unor plăți lunare de 2 000 de lei moldovenești pentru circa un sfert din populația Găgăuziei, bani prezentați oficial drept „donații filantropice”.

În același timp, zece regiuni ruse – de la Sankt-Petersburg la Tatarstan – au încheiat deja protocoale de „cooperare interregională” cu autonomia găgăuză, consolidând o rețea paralelă de influență care ocolește guvernul central.

Schema a fost replicată în 2024 la Taraclia, raionul compact bulgar din sud, unde primarul Veaceslav Lupov a facilitat extinderea „programului Evrazia” spre pensionari și angajați publici locali. Analiștii de la Institute for the Study of War notează că plățile, de aproximativ o sută de dolari pe lună, vizează până la 20 % din populația fiecărei regiuni și creează o dependență economică gestionată direct de Moscova.

Bani pentru proteste

Prin cardurile MIR emise de Promsvyazbank, beneficiarii sunt înregistrați într-o bază de date unificată, ceea ce permite mobilizarea lor rapidă pentru vot sau proteste, conform scenariilor descrise de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Acest mecanism social-financiar este însoțit de o campanie de legitimitate politică. În februarie 2024, un „congres al deputaților” de la Tiraspol a cerut oficial ajutorul Rusiei împotriva „presiunilor Chișinăului și NATO”. Mesajul a fost reluat aproape identic la Comrat de gruparea „Victorie”, vehiculul electoral al lui Șor, subliniind narațiunea că regiunile sudice pot deveni, la nevoie, focare de contestare a rezultatului alegerilor.

Pe rețelele sociale locale, televiziunile din Găgăuzia și Taraclia difuzează talk-show-uri sponsorizate de Fundația Șor, unde alegerile din 2025 sunt prezentate ca o „ultimă șansă” de a bloca aderarea la UE.

Potrivit raportului SIS, bancomatele din Bender și Rîbnița, unde cardurile MIR funcționează nestingherit, sunt folosite pentru a scoate cash destinat activiștilor plătiți. În Taraclia, hale agro-industriale sunt transformate în depozite pentru materiale electorale importate de pe ruta Giurgiulești–Vulcănești. De aici, microbuze cu numere de Găgăuzia livrează afișe, bannere și tricouri în raioanele centrale ale țării, evitând filtrele de control din jurul Chișinăului.

Cu doar câteva luni înainte de declanșarea oficială a campaniei parlamentare, Chișinăul încearcă să rupă acest circuit. În martie 2025, bașcana Evghenia Guțul a fost reținută pe Aeroportul din Chișinău de procurorii anticorupție, sub acuzația de finanțare ilegală a campaniei „Victorie”.

Reacție dură

Reacția Kremlinului – care a condamnat arestarea ca „represiune politică” – arată importanța figurii liderului găgăuz pentru planurile rusești. Între timp, Banca Națională a înghețat 180 de carduri MIR emise pe numele unor rezidenți din Găgăuzia și Taraclia, iar UE a extins regimul de sancțiuni asupra structurii Evrazia și asupra altor oficiali locali implicați.

Totuși, efectele sociale ale „salariului rusesc” se simt deja. În satele găgăuze, discursul anti-european se împletește cu teama că „Bruxellesul va opri banii Moscovei”, iar la Taraclia propaganda exploatează legătura culturală cu Bulgaria pentru a insinua că UE va impune unirea Moldovei cu România. În aceste condiții, experții electorali avertizează că fiecare vot obținut prin loialitatea economică ar putea fi convertit în mandate parlamentare esențiale pentru o nouă majoritate pro-rusă în 2025.

Regiunile Găgăuzia și Taraclia sunt instrumente complementare pentru strategia Federației Ruse: baze de testare a „ajutoarelor sociale” cu iz electoral, coridoare logistice pentru finanțare opacă și rezervoare de narațiuni identitare menite să fractureze electoratul. Succesul sau eșecul acestei tactici va depinde de rapiditatea cu care Chișinăul, sprijinit de partenerii europeni, reușește să rupă cercul banilor veniți prin Promsvyazbank, să ofere alternative economice credibile și să impună transparență absolută asupra finanțării campaniilor locale. Alegerile din 2025 nu vor fi doar un test pentru democrația moldovenească, ci și un referendum tăcut asupra capacității UE de a contracara, în timp real, un model de influență hibridă calibrat special pentru terenul vulnerabil al regiunilor sudice ale Moldovei.

Reduta Transnistria

În toamna acestui an, pe 28 septembrie, Republica Moldova își va alege viitorul parlament sub presiunea celui mai sofisticat arsenal de influență pe care Kremlinul l-a mobilizat vreodată la Nistru. Campania politică a început deja în laboratoarele de la Tiraspol, acolo unde regimul separatist pregătește electoratul pentru a deveni, din nou, masa de manevră a intereselor ruse.

Semnalul politic a fost tras încă din 28 februarie 2024, când așa-numitul „congres al deputaților tuturor nivelurilor” din Transnistria i-a cerut oficial Dumei de Stat de la Moscova „măsuri de protecție” împotriva Chișinăului. Declarația, identică în ton cu cererile de anexare din Donbasul ucrainean, a fost gândită să legitimeze eventuale intervenții sub pretextul apărării „compatrioților ruși”.

De atunci, oficialii regimului de ocupație de la Tiraspol nici nu mai încearcă să își ascundă intențiile ori scenariul pregătit. Dacă forțele pro-europene vor rămâne la putere după alegeri, regiunea ar putea cere recunoașterea de către Moscova, blocând astfel parcursul european al întregii țări, consideră mass-media.

Deasemenea există și mijloacele de presiune militară, accesibile Tiraspolului ori Moscovei. În stânga Nistrului staționează aproximativ 1 500 de militari din Grupul Operativ al Forțelor Ruse (GOTR), formal destinați „misiunii de menținere a păcii”. Deși contingentul îmbătrânește și rotațiile oficiale sunt practic imposibile de la începutul războiului din Ucraina, prezența drapelului rusesc pe depozitul de la Cobasna, unde se află circa 20 000 de tone de muniție sovietică, rămâne un factor de intimidare strategică. Kievul amintește periodic că depozitul poate fi exploatat ca pretext pentru o operațiune sub steag fals sau ca amenințare directă la adresa securității energetice a regiunii. Marea majoritate a soldaților din acest contingent de ocupație este recrutată local, dintre cetățeni ai Republicii Moldova.

Falanga electorală

În martie 2025, GOTR și miliția transnistreană au organizat un exercițiu de „respingeri de sabotori ucraineni”, transmis live pe televiziunea locală. Mesajul principal a fost că trupele din regiune „sunt gata să intervină în cazul tulburărilor legate de alegerile de la Chișinău”.

Manipularea electoratului din Transnistria are, însă, o miză numerică la fel de importantă ca factorul militar. Aproximativ 220 000 de cetățeni moldoveni cu reședința în regiune dețin acte valabile și, la precedentele scrutine, au fost transportați organizat în dreapta Nistrului, cu autocare plătite de fundații apropiate Moscovei. Investigațiile publicate în martie 2025 arată că la alegerile prezidențiale și la referendumul UE din 2024 s-au cheltuit peste 35 de milioane de euro pentru cumpărarea voturilor, o parte venind prin Promsvyazbank și bancomate din Bender.

Pentru septembrie 2025, aceeași infrastructură financiară este deja recalibrată: cardurile MIR continuă să fie alimentate, iar „stipendiile electorale” variază între 50 și 80 de euro per alegător, potrivit unei note SIS citate de presa de la Chișinău.

Criza energetică declanșată la 1 ianuarie 2025, când fluxul de gaz rusesc prin Ucraina a fost oprit, a furnizat regimului de la Tiraspol o altă armă împotriva Chișinăului. Peste 50 000 de gospodării au rămas fără căldură, iar autoritățile transnistrene au acuzat guvernul moldovean de „sabotaj economic”, deși problema ținea de refuzul Gazprom de a găsi rute alternative. Chișinăul a oferit sprijin umanitar și energie din România, propunere respinsă de Tiraspol pentru a menține narativul „asediului occidental”. În paralel, liderii separatiști au promis că „Rusia nu va permite Moldovei să înghețe Transnistria”, reluând tema protecției militare ruse pentru regiune.

Războiul propagandei

Propaganda își face loc în peisaj cu aceeași intensitate. Postul public de la Tiraspol retransmite zilnic talk-show-uri de pe Rossiya-1 și TV Zvezda, iar rețelele de Telegram locale distribuie clipuri împotriva integrării europene. În octombrie 2024, laboratorul DFRLab a identificat peste 40 de canale transnistrene care participau la campanii coordonate cu pagini anonime din Găgăuzia și Taraclia, semn că operațiunea informativă a Kremlinului își sincronizează mesajele pe întreg teritoriul moldovenesc.

Contrabanda rămâne sursa de finanțare care alimentează sistemul paralel din regiune. Coridorul transnistrean, tradițional folosit pentru țigări și alcool către UE, a fost adaptat la transportul de numerar destinat partidelor proruse. Potrivit Serviciului Vamal al Republicii Moldova, în 2024 au fost confiscate peste 14 milioane de euro în cash la punctele de trecere cu Transnistria, o parte dintre sume fiind legate de rețeaua de activiști a blocului „Victorie”. Sursele SIS susțin că fluxul real este cel puțin triplu, iar rețeaua include funcționari din poliția de frontieră locală și factori de decizie din holdingul Sheriff.

Toate aceste elemente converg într-un scenariu de presiune hibridă: voturi cumpărate și transportate organizat, depozit militar folosit ca factor de șantaj, criză energetică menită să stârnească furia civilă și propagandă non-stop care portretizează guvernul de la Chișinău drept „agent NATO”. Pentru Federația Rusă, Transnistria nu este doar un avanpost militar, ci un multiplicator politic și economic prin care poate inversa rezultatul unui scrutin decisiv.

Republica Moldova, la rândul ei, încearcă să răspundă cu măsuri anti-contrabandă și un pachet social ce include compensații la energie pentru locuitorii regiunii, însă impactul acestor politici depinde de rapiditatea livrării și de capacitatea Chișinăului de a convinge populația transnistreană că sprijinul european este mai fiabil decât cel rusesc. În absența unei soluții de reintegrare negociate, scrutinul din 2025 va demonstra dacă mecanismul hibrid al Kremlinului poate transforma Transnistria dintr-un conflict înghețat într-un vot fierbinte împotriva viitorului european al Republicii Moldova.

Ofensivă hibridă

Moscova a testat în ultimii ani o întreagă trusă de unelte hibride în Republica Moldova, iar alegerile parlamentare din 2025 vor fi momentul în care Kremlinul va încerca să combine toate aceste instrumente într-o singură manevră electorală. De această dată, accentul nu mai cade doar pe bastioanele tradiţionale – Transnistria, Găgăuzia sau Taraclia – ci pe celelalte minorităţi dispersate în restul ţării: ruşi, ucraineni, romi şi chiar comunităţile emergente de migranţi economici cu dublă cetăţenie.

Împreună, ele însumează aproape 10 % din populaţie conform datelor provizorii ale recensământului din 2024 – 4,9 % ucraineni, 3,2 % ruşi şi puţin sub jumătate de procent romi – o masă electorală suficientă pentru a decide balanţa într-un scrutin strâns.

Prima pârghie este „paşaportizarea”. În ultimii doi ani autorităţile ruse au accelerat procesarea cererilor de cetăţenie depuse de ruşi şi ucraineni din Republica Moldova. Ministerul Justiţiei de la Chişinău admite că nu face faţă volumului, peste 70 % dintre solicitanţi fiind cetățemi ai Federaţiei Ruse, iar alţi 20 % cetăţeni ai Ucrainei.

Un paşaport rusesc înseamnă automat acces la sistemul de plăţi MIR şi la aşa-numitele „măsuri sociale” promise de Moscova: alocaţii pentru copii, compensaţii pentru energie, burse de studiu. În 2025 aceste beneficii vor fi convertite în „obligaţie morală” de vot pentru listele pro-ruse, îndeosebi în oraşele cu densitate mare de vorbitori de rusă – Bălţi, Tighina, Chişinău şi zonele din nordul Republicii Molcova.

A doua pârghie este dependenţa de remitenţe. Chiar şi după ce băncile moldovene au redus transferurile directe din Rusia, în primul trimestru al lui 2024 rezidenţii moldoveni au primit încă 435 de milioane de dolari din Federaţia Rusă, adică în jur de un sfert din totalul banilor trimişi acasă de muncitori migranţi. Un ordin administrativ de la Moscova poate accelera sau îngheţa aceste fluxuri, transformând economia de subzistenţă a zecilor de mii de familii într-un buton de presiune politică. Pe Telegram circulă deja avertismente că „guvernul Sandu” ar putea „confisca” banii veniţi de la rudele din Rusia – un mesaj menit să stârnească nesiguranţă şi să împingă beneficiarii spre partidele declarate deschis prietenoase cu Kremlinul.

Reșele paralele

În paralel, reţeaua organizaţiilor culturale ruse – casele de cultură, centrele „Russkiy Mir”, cercurile de limbă – a primit instrucţiuni să îşi mobilizeze cursanţii la vot sub forma unor excursii culturale. Bursa pentru studenţii rusofoni, de pildă, presupune deja semnarea unui „acord de colaborare civică” care obligă participantul să susţină „proiectele strategice ruseşti din spaţiul CSI”, ceea ce include implicit campaniile electorale moldovene pro-Kremlin. În 2024 aproape o mie de liceeni şi studenţi rusofoni au beneficiat de aceste burse, cu bilete plătite spre Universitatea „Lomonosov” sau către taberele de vară din Soci, după modelul deja aplicat pentru tinerii din Găgăuzia.

Comunităţile de romi, deşi numeric reduse, sunt vulnerabile la cumpărarea votului cash. În circumscripţiile rurale din Cahul, Soroca şi Şoldăneşti, rapoartele locale ale poliţiei menţionează distribuirea de pachete cu produse alimentare şi câte 500-700 de lei în schimbul jurământului de a fotografia buletinul de vot – o tactică pe care anchetatorii o leagă de intermediari apropiaţi fostului bloc „ŞOR”. Cum romii se confruntă deseori cu lipsa actelor de identitate actualizate, fundaţiile filantropice înfiinţate în Federaţia Rusă s-au oferit să plătească taxele de eliberare a paşapoartelor moldoveneşti, condiţionând ajutorul de susţinerea la urne a unor liste „ale poporului simplu”.

Nu trebuie neglijat nici votul diasporei din Rusia. Potrivit Observatorului OSW, în 2023 peste 220 000 de moldoveni lucrau legal în Federaţia Rusă.

În 2025 aceştia vor avea la dispoziţie secţii de votare la Moscova, Sankt-Petersburg şi alte mari centre urbane, iar logistica transportului este de mult acaparată de ONG-urile satelit ale Ambasadei ruse.

Deasupra tuturor acestor pârghii planează ameninţarea militară simbolică. Grupul Operativ al Forţelor Ruse din Transnistria poate oricând lansa exerciţii de „apărare a minorităţilor” pe Nistru. Chiar dacă trupele nu se vor mişca din cazărmi, efectul psihologic asupra minorităţilor rusofone este puternic: „Rusia e aici, vă protejează, votaţi cu cei ce garantează pacea.” Postul public din Tiraspol retransmite zilnic astfel de mesaje, iar ecoul ajunge în sate mixte din raioanele Călăraşi, Hînceşti sau Drochia, acolo unde populaţia rusă sau ucraineană, deşi redusă numeric, poate înclina rezultatul în secţiile cu prezenţă mică.

Miza Kremlinului nu se rezumă la enclavele separatiste ori la autonomiile etnice formalizate. Strategia din 2025 vizează diaspora din Uniunea Europeană, Marea Britanie, Rusia ori alte state, minorităţile urbane vorbitoare de rusă, comunităţile ucrainene din nord şi vest şi grupurile rome sărace din zonele rurale. Combinând paşaportizarea, pachetele sociale plătite în ruble, propaganda în limba rusă şi mecanisme directe de cumpărare a votului, Federaţia Rusă poate transforma un fragment electoral de 8-10% într-un pivot capabil să decidă majorităţi parlamentare la Chişinău. Dacă aceste planuri nu vor fi contracarate cu transparenţă totală în finanţarea campaniilor, sprijin logistic european pentru supravegherea votului şi contramăsuri rapide împotriva fluxurilor MIR, orice rezultat democratic riscă să fie confiscat de un joc geopolitic din care minorităţile, în realitate, nu câştigă nimic.