Alegerile parlamentare din 2025 reprezintă un moment critic pentru viitorul Republicii Moldova, având loc într-un climat geopolitic tensionat. Miza este extrem de importantă, iar semnalele arată că Federația Rusă tratează acest scrutin ca pe o bătălie strategică pentru menținerea influenței sale în spațiul ex-sovietic. În condițiile în care Chișinăul și-a afirmat ferm parcursul pro-european, Moscova pare dispusă să folosească toate instrumentele, de la propagandă și operațiuni clandestine până la presiuni economice, pentru a influența rezultatul votului.

Contextul geopolitic regional

Regiunea se află în 2025 sub umbra conflictului din Ucraina, declanșat de invazia rusă din 2022 și încă nerezolvat pe deplin. Războiul a destabilizat profund securitatea europeană și a tensionat relațiile dintre Federația Rusă și statele din vecinătatea sa. Republica Moldova, țară mică situată la granița de vest a Ucrainei, se confruntă cu provocări existențiale întrucât Kremlinul o percepe ca pe o fostă republică sovietică ce nu ar trebui să scape de sub influența sa. Chișinăul, în schimb, s-a aliniat clar cu comunitatea occidentală, și a condamnat agresiunea rusă, a oferit sprijin umanitar pentru refugiații ucraineni și, în iunie 2022, a obținut statutul de candidat la aderarea la Uniunea Europeană. Această orientare a amplificat tensiunile cu Moscova, care vede integrarea europeană a Moldovei ca pe o amenințare la adresa intereselor sale strategice.

Relațiile bilaterale dintre R. Moldova și Rusia în 2025 sunt probabil la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii. De la începutul războiului din Ucraina, Moscova a recurs la diferite forme de presiune asupra Chișinăului. Arma energetică a fost utilizată din plin: livrările de gaze rusești către Moldova au fost drastic reduse în 2022-2023, provocând crize energetice și obligând autoritățile moldovene să caute alternative în România și pe piața UE. Totodată, Rusia a impus interdicții la import pentru produse moldovenești (precum fructe și vinuri), folosind embargourile comerciale ca pârghie de șantaj economic. Retorica oficialilor ruși a devenit din ce în ce mai agresivă, Ministerul de Externe de la Moscova și purtătorul de cuvânt al Kremlinului au acuzat frecvent guvernul Maiei Sandu că ar fi o „marionetă a Occidentului” și au avertizat asupra presupuselor planuri ale NATO și României de a absorbi Moldova. În replică, Chișinăul a luat măsuri fără precedent pentru a se apăra: a expulzat diplomați ruși suspectați de spionaj, a limitat propaganda mediatică rusă (prin suspendarea unor posturi TV locale care retransmiteau dezinformări pro-Kremlin) și a cerut în mod repetat retragerea trupelor rusești staționate ilegal pe teritoriul său.

Reduta transnistreană

Un element deosebit de sensibil al contextului regional este prezența militară rusă în Transnistria. În această regiune separatistă a Republicii Moldova, Rusia menține încă aproximativ 1500 de militari (sub pretextul forțelor de menținere a păcii și al Grupului Operativ de Trupe Ruse) și un enorm depozit de armament la Cobasna, reminiscență a epocii sovietice. Transnistria, necontrolată de autoritățile constituționale de la Chișinău, constituie o pârghie permanentă de influență și destabilizare la dispoziția Moscovei. În 2022, în primele luni ale invaziei din Ucraina, au avut loc incidente suspecte în stânga Nistrului, explozii la infrastructuri și zvonuri despre mobilizare, interpretate ca provocări puse la cale pentru a crea pretexte de intervenție sau pentru a tensiona suplimentar situația de securitate a Moldovei. Faptul că trupele ruse din Transnistria sunt acum izolate (Ucraina a blocat accesul dinspre Rusia) nu le face inofensive. Ele pot fi activate oricând într-un scenariu de criză, fie pentru a intimida Chișinăul, fie pentru a deschide un nou front dacă situația regională escaladează.

Astfel, în 2025 Republica Moldova se găsește la intersecția unor turbulențe geopolitice majore. Pe de o parte, are aspirații ferme de integrare europeană și sprijin occidental pentru reforme. Pe de altă parte, se confruntă cu un vecin războinic care consideră că pierderea influenței asupra Chișinăului ar reprezenta o înfrângere strategică în contextul rivalității Est-Vest. În acest climat, alegerile parlamentare din toamnă devin mult mai mult decât un proces democratic intern: ele capătă o dimensiune geostrategică, fiind privite ca un referendum asupra orientării externe a țării și ca o posibilă oportunitate pentru Kremlin de a readuce Moldova pe orbita sa.

Istoria nu iartă

Nu este prima dată când Federația Rusă încearcă să influențeze direct sau indirect opțiunile electoratului moldovean. Dimpotrivă, ingerințele rusești au un istoric bogat în Republica Moldova, adaptându-se contextului fiecărui scrutin. Analiza alegerilor recente, prezidențialele din 2020, parlamentarele din 2021 și localele din 2023, demonstrează un tipar constant al amestecului politic și informațional dinspre răsărit.

În noiembrie 2020, alegerile prezidențiale au pus față în față doi candidați cu viziuni opuse. Pe de o parte pro-occidentala Maia Sandu, pe de alta socialistul Igor Dodon, președinte în funcție cunoscut pentru atitudinea sa prorusă. Implicarea Moscovei în acea campanie s-a manifestat în moduri multiple. Oficial, Kremlinul și-a exprimat susținerea pentru Dodon, președintele Vladimir Putin i-a transmis urări calde și a sugerat că o victorie a lui Dodon ar menține relații apropiate. Neoficial, mașinăria propagandistică rusă a fost pusă în mișcare pentru a-l avantaja. Mass-media rusești foarte populare printre vorbitorii de limbă rusă din Moldova (precum Pervîi Kanal, RTR sau posturi locale finanțate opac) au difuzat reportaje și talk-show-uri denigratoare la adresa Maiei Sandu, pictând-o drept “candidata Occidentului” care ar intenționa să unească Moldova cu România și să distrugă valorile tradiționale. Pe rețelele sociale, o avalanșă de știri false sugerau că, dacă va câștiga Sandu, limba rusă va fi interzisă, Biserica Ortodoxă marginalizată, iar țara va fi atrasă în război împotriva Rusiei. Totodată, există indicii că consultanți politici apropiați de Kremlin au oferit sfaturi strategice taberei lui Dodon, sprijinind mesaje de campanie populiste și anti-occidentale. În pofida acestor eforturi, scrutinul din 2020 a adus o surpriză neplăcută pentru Moscova: mobilizarea masivă a diasporei din Occident (circa un sfert de milion de voturi în străinătate, covârșitor pentru candidatul proeuropean) a contribuit decisiv la victoria Maiei Sandu. Rezultatul, primul șef de stat clar pro-UE la Chișinău, a fost perceput la Moscova ca un eșec strategic, confirmând că influența sa asupra electoratului moldovean scade în fața aspirațiilor de schimbare.

Amenințări electorale

În iulie 2021, după preluarea președinției de către Maia Sandu, Republica Moldova a organizat alegeri parlamentare anticipate cruciale. Și de această dată Rusia a încercat să își joace cărțile. Conștient că partidul prezidențial PAS promova deschis combaterea corupției și integrarea europeană, Kremlinul a pariat pe opoziția socialist-comunistă aliată (Blocul electoral al socialiștilor și comuniștilor condus de Igor Dodon și Vladimir Voronin) și pe alte forțe politice prorus or populiste. În culise, emisari ruși de rang înalt au vizitat Chișinăul înainte de scrutin, cunoscutul strateg Dmitri Kozak ar fi purtat discuții cu liderii de opoziție pentru a consolida frontul pro-Moscova. În spațiul informațional, televiziunile afiliate stângii au intensificat retorica alarmistă: au avertizat că victoria PAS ar însemna “sfârșitul neutralității”, intrarea trupelor NATO în Moldova și degradarea relațiilor economice cu Rusia (în special tăierea gazului). De asemenea, s-au raportat cazuri de mobilizare organizată a alegătorilor din regiunea transnistreană – mii de persoane transportate peste linia administrativă cu autobuzele pentru a vota candidatul blocului prorus, uneori în schimbul unor sume de bani sau pachete cu alimente.

În paralel, controversatul oligarh fugar Ilan Șor și formațiunea sa populistă au fost tacit sprijiniți de interesele pro-ruse, ca o a treia forță menită să erodeze voturile proeuropene. Rezultatul alegerilor din 2021 – o majoritate parlamentară confortabilă obținută de forțele pro-reformă și prounioniste cu UE – a reprezentat o lovitură dureroasă pentru Kremlin. Practic, Rusia și-a pierdut atunci pârghiile directe de influență asupra guvernării de la Chișinău, fiind nevoită să-și recalibreze strategia pentru a submina ulterior guvernarea Sandu.

Tactici de destabilizare

În lipsa controlului politic direct, Moscova a recurs în 2022-2023 la tactici de destabilizare a Moldovei pe alte căi, pregătind terenul pentru viitoare interferențe electorale. Toamna și iarna lui 2022 au fost marcate de proteste masive la Chișinău, organizate de partidul Șor cu o retorică vehement anti-guvernamentală. Mii de oameni, în special din zone defavorizate, au fost aduși periodic în fața Parlamentului, cerând demisia guvernului proeuropean și acuzându-l pentru inflația și criza energetică provocate, în realitate, de șantajul Gazprom. Investigațiile jurnalistice și ale serviciilor moldovene au arătat că aceste manifestații au fost finanțate netransparent, existând o bănuială puternică de sponsorizare rusească (prin intermediul rețelei lui Ilan Șor, care la rândul său ar fi primit fonduri din Federația Rusă). Punctul culminant a fost atins în februarie 2023, când președinta Maia Sandu a dat publicității informații furnizate de Ucraina despre un plan rusesc de lovitură de stat la Chișinău. Conform acestor dezvăluiri, forțe speciale ruse (inclusiv membri ai grupării de mercenari Wagner, coordonați de Evgheni Prigojin) urmau să se infiltreze în Moldova, profitând de protestele violente alimentate de partidul Șor, pentru a ocupa instituții ale statului și a înlătura conducerea legitimă pro-occidentală. Autoritățile au reușit să zădărnicească complotul – mai mulți agitatori străini au fost respinși la frontieră, iar în țară s-au făcut arestări –, însă episodul a confirmat cât de departe este dispus Kremlinul să meargă. Eforturile de destabilizare directă au eșuat atunci (“au încercat să răstoarne guvernul și au eșuat”, după cum declara Maia Sandu), dar Moscova nu a renunțat, ci și-a mutat focalizarea către alegerile viitoare.

În acest context, alegerile locale generale din 2023 au fost privite ca un barometru al influenței ruse la nivelul politicii moldovenești. Deși miza lor a fost mai mică pe plan geopolitic, scrutinul local a oferit câteva indicii relevante. În autonomie găgăuză (region cunoscută pentru orientarea pronunțat prorusă), candidatul susținut deschis de oligarhul Șor a câștigat funcția de başcan (guvernator), semn că rețeaua finanțată de Rusia încă are priză la electoratul local, mai ales într-un teritoriu cu populație minoritară și nemulțumită de Chișinău. La nivel național, partidul de guvernământ PAS a obținut un scor decent per ansamblu, însă a suferit înfrângeri în marile orașe, inclusiv la Chișinău, unde primarul Ion Ceban (fost socialist cu vederi apropiate de Moscova) a fost reales. Observatorii au remarcat că în campania locală s-au regăsit temele propagandei rusești: pretinse eșecuri ale integrării europene, mesaje conservatoare împotriva “valorilor străine” și insinuări că apropierea de NATO ar pune în pericol pacea. Cu alte cuvinte, influența narativelor cultivate de Kremlin a fost departe de a dispărea din spațiul public moldovenesc, chiar dacă canalele oficiale ale acestei influențe (anumite televiziuni, partidul Șor – între timp scos în afara legii pentru extremism – etc.) au fost constrânse sau desființate de autorități.

Războiul împotriva referendumului

Un caz aparte, petrecut la sfârșitul anului 2024, merită menționat ca exemplu maximal al amestecului rusesc, și anume referendumul constituțional privind integrarea europeană și alegerile prezidențiale din octombrie-noiembrie 2024. Atunci, autoritățile și observatorii internaționali au semnalat un amestec fără precedent al Rusiei. Scopul Moscovei a fost să determine un vot negativ la referendumul ce propunea înscrierea în Constituție a obiectivului aderării la UE și, concomitent, să împiedice realegerea Maiei Sandu la președinție. Campania “Nu UE” a fost puternic susținută de propagandă pro-rusă, iar în prima fază tabăra anti-UE a părut să domine, până ce voturile din diaspora occidentală au inversat rezultatul strâns în favoarea “Da”. Maia Sandu a denunțat atunci “un atac masiv asupra democrației”, vorbind despre zeci de milioane de euro pompați de “grupări criminale și forțe ostile din afara țării” pentru a influența rezultatul.

Ulterior, investigațiile au scos la iveală detalii concrete, și anume rețele de cumpărare a voturilor la scară națională, prin care peste 130.000 de cetățeni ar fi primit plăți în numerar (sume mici, dar semnificative pentru oameni săraci) ca să voteze conform indicațiilor. Aceste fonduri – estimate la peste 30 de milioane de euro – proveneau din surse rusești, fiind canalizate prin intermediul unor bănci offshore și distribuite de intermediarii locali afiliați grupării Șor. Practic, frauda electorală organizată de Kremlin a atins un nivel nemaiîntâlnit, ceea ce a determinat Parlamentul European și Comisia Europeană să condamne oficial ingerința Rusiei. Cu toate acestea, chiar și sub asalt, instituțiile democratice moldovenești au rezistat: referendumul pro-UE a trecut la limită, iar Maia Sandu a câștigat turul al doilea al prezidențialelor (circa 55% din voturi), învingând candidatul susținut de socialiști și de propaganda rusă. Pentru Kremlin, eșecul de a “deturna” acel scrutin a fost un semnal că trebuie să-și intensifice eforturile în perspectiva anului 2025.

În concluzie, precedentele recente demonstrează clar amploarea ingerinței rusești: de la influențarea discursului public și finanțarea clandestină a partidelor proruse, până la coruperea alegătorilor și tentative directe de destabilizare. Fiecare victorie electorală a forțelor proeuropene a survenit în pofida acestor ingerințe, ceea ce probabil alimentează dorința Moscovei de răzbunare geopolitică în scrutinul viitor. Alegerile din 28 septembrie 2025 sunt privite de strategii Kremlinului drept șansa de a recâștiga pârghiile pierdute – motiv pentru care se anticipează că amestecul rusesc va fi și mai agresiv și mai inventiv decât în episoadele precedente.

Scenarii posibile

Având în vedere experiențele trecute și indiciile deja apărute în pragul campaniei electorale din 2025, se poate schița un tablou al principalelor instrumente de influență pe care Rusia le-ar putea folosi pentru a modela rezultatul alegerilor în Republica Moldova. Această interferență se înscrie într-un război hibrid mai larg dus de Kremlin contra Chișinăului pro-european, combinând mijloace informaționale, politice, economice și subversive.

1. Campanii de dezinformare și propagandă: Arsenalul propagandistic rusesc va juca, fără îndoială, un rol central. În absența unor televiziuni locale majore care să retransmită direct posturi de la Moscova (după suspendarea unor canale în 2022), influența mediatică a Kremlinului se va muta și mai mult în spațiul online și în canalele informale. Ne putem aștepta la o invazie de știri false, teorii conspiraționiste și manipulări pe rețelele sociale populare în rândul moldovenilor – Facebook, Odnoklassniki, TikTok, Telegram și YouTube. Aceste mesaje vor ținti să discrediteze guvernarea și partidele prooccidentale și să inducă frică și confuzie în rândul alegătorilor. Narativele probabil promovate includ: „Occidentul vă controlează țara și vă va impune valori străine (cum ar fi drepturile LGBT sau secularismul extremist)”, „Integrarea europeană va aduce sărăcie, șomaj și vă va atrage în războiul contra Rusiei”, „Politicienii pro-UE sunt corupți, incompetenți și vânduți americanilor”, respectiv „Opoziția ‘suveranistă’ prorusă este singura care apără neutralitatea, credința și identitatea Moldovei”.
2. Un rol important îl are și Biserica Ortodoxă din Moldova subordonată Patriarhiei Moscovei, care s-a dovedit un vector de influență în trecut. Preoți și ierarhi conservatori pot transmite mesaje subtile sau explicite anti-occidentale către credincioși, de la amvon sau în spațiul public, legitimând propaganda Kremlinului sub masca apărării tradiției și moralei. Această fuziune între discursul religios și cel politic pro-Moscova s-a văzut anterior (cazuri în care preoți îndemnau enoriașii să nu voteze “împotriva credinței”), și e posibil să reapară în 2025. De asemenea, Rusia își va folosi rețeaua de agenți de influență locali, analiști, politicieni marginali, ONG-uri paravan și portaluri de știri dubioase, pentru a inunda spațiul informațional cu narațiuni favorabile intereselor sale.

Autoritățile de la Chișinău au avertizat chiar asupra unei campanii concertate numite codificat „Matrioșka”, menită să țintească diaspora moldovenească din Occident: potrivit consilierilor pe securitate, Kremlinul încearcă să demoralizeze alegătorii din diaspora (încurajându-i să nu se prezinte la vot) și să îi manipuleze pe alții să susțină formațiuni false pro-europene (în realitate controlate din umbră de Rusia). Această tactică perfidă încearcă atât reducerea impactului diaspora pro-UE – care a înclinat balanța în alegerile precedente –, cât și divizarea electoratului proeuropean prin diversiuni care se prezintă drept “alternative noi, necompromise”. În sinteză, războiul informațional dus de Rusia în 2025 va fi omniprezent: de la mediul online (unde conturi false și “trolli” vor multiplica propaganda), până la zvonuri plasate în sate și întreținute prin vorba bătrânilor la poartă. Scopul fundamental este distorsionarea percepțiilor publicului și cultivarea unui climat de neîncredere generalizată, în care alegătorii ori își pierd orientarea (și stau acasă), ori cad pradă falselor speranțe oferite de exponenții prorusi.

2. Sprijinirea partidelor și candidaților proruși (inclusiv prin fragmentarea electoratului pro-UE): O altă axă majoră de acțiune va fi cea politico-financiară, vizând influențarea directă a ofertei electorale. După cum au indicat chiar oficialii moldoveni, Moscova a pus la cale o strategie de a infiltra viitorul Parlament prin candidați loiali intereselor sale, prezentându-i drept “independenți” sau “noi forțe”. Președinta Maia Sandu a vorbit despre existența a “trei tipuri de proiecte politice” prin care Rusia acționează concomitent în alegeri:

Curentul “suveranist” – partide și blocuri politice recent formate, care pretind că luptă pentru suveranitatea și neutralitatea Moldovei, dar care în realitate promovează un euroscepticism agresiv și dependența de Rusia. Aici se încadrează, de pildă, alianțe precum nou-creatul bloc al socialiștilor-comuniștilor (PSRM-PCRM) alături de figuri aparent “naționaliste” ca Irina Vlah sau alții, ori diverse partide minuscule care clamau în 2025 că se opun “amestecului străin”. Mesajul acestor forțe este aparent patriotic, însă vocabularul lor – anti-UE, anti-NATO, anti-România – reflectă fidel tezele propagandei de la Kremlin. Rusia îi susține deoarece, sub paravanul “apărării statalității”, aceste grupări contestă orientarea pro-occidentală și ar facilita reorientarea geostrategică a Chișinăului către Est.

Gruparea populist-agresivă, legată de rețeaua Șor – deși Partidul Șor a fost scos în afara legii, oamenii și infrastructura controlate de oligarhul fugar Ilan Șor continuă să opereze. Această grupare (rebotezată sub diverse denumiri sau infiltrată în alte partide obscure) excelează în tactici de destabilizare: organizarea de proteste violente, cumpărarea voturilor la scară largă, mituirea alegătorilor vulnerabili cu bani sau produse, precum și recrutarea de elemente criminale pentru acțiuni de stradă. Este, în esență, un instrument de perturbare internă aflat la dispoziția Moscovei, folosit pentru a crea haos și a submina încrederea cetățenilor în autoritățile legitime. În campania 2025, ne putem aștepta ca rețeaua Șor (chiar decapitată formal) să furnizeze logistica “murdară” – de la saci cu bani negri distribuiți prin sate pentru a cumpăra voturi, până la campanii de denigrare și provocări menite să discrediteze procesul electoral. Dezvăluirile din 2024 despre cele 15 milioane de dolari trimiși prin off-shore-uri rusești către zeci de mii de moldoveni, ca mită electorală orchestrată de oamenii lui Șor, confirmă că astfel de operațiuni sunt o realitate. În 2025, sumele alocate ar putea fi chiar mai mari, având în vedere importanța strategică a acestor alegeri.

“Proiectele sub steag fals” – aici intră candidaturi independente și formațiuni noi care se prezintă drept nealiniate, echidistante critic față de toată lumea, dar care în culise sunt susținute de resurse și consultanți conectați la Moscova. Aceste “moiștri troieni” electorali au menirea de a fura din voturile electoratului dezamăgit, în special din tabăra centristă și proeuropeană, canalizându-le spre persoane care ulterior ar putea trăda cauza occidentală. Spre exemplu, s-a observat în 2025 o abundență neobișnuită de candidați independenți pe liste – unii fără notorietate, fără șanse reale de a trece pragul de 2% legal, dar insistenți în a promova un discurs de tip “nici Vest, nici Est – noi suntem pentru popor”. Astfel de candidați aparent apolitici ar putea fi finanțați pe ascuns doar pentru a fragmenta votul reformator și a semăna confuzie printre cei nehotărâți. Autoritățile moldovene estimează că Rusia este dispusă să investească sume colosale (s-a vehiculat cifra de circa 100 de milioane de euro) în susținerea acestor “vehicule politice” camuflate, tocmai pentru a-și asigura prezența unor agenți de influență în viitorul legislativ, fie și ca deputați independenți sau grupări minore cu rol de balama.

La nivel politic, tactica Rusiei în 2025 va fi diversificarea ofertei electorale proruse: de la partide tradiționale proruse (socialiști, comuniști) revigorate și unite în blocuri, la noi partide suveraniste, la sateliți ai rețelei Șor și până la independenți de fațadă. Toți aceștia, deși se prezintă diferit publicului, ar putea fi coordonați, direct sau indirect, de același centru de comandă strategică de la Moscova, cu scopul comun de a diminua ponderea forțelor proeuropene și de a aduce la putere fie o majoritate clar prorusă, fie măcar un parlament fragmentat și incapabil să mențină cursul pro-occidental.

3. Presiuni economice și arme energetice: Economia este un front pe care Rusia l-a folosit repetitiv pentru a influența atitudinile populației înainte de alegeri, și 2025 nu va face excepție. Deși Moldova a reușit în ultimii doi ani să își reducă dependența critică de gazul rusesc (prin interconectarea cu piața europeană și importuri alternative, în special din România), Gazprom rămâne formal furnizorul principal pentru regiunea transnistreană și păstrează un control asupra robinetului. Nu este exclus ca, pe durata campaniei electorale sau în preajma iernii, Moscova să recurgă la șantaj energetic: reducerea și mai drastică a livrărilor de gaze (sau menținerea acestora doar către Transnistria, provocând tensiuni interne), majorarea unilaterală a prețurilor, ori chiar deconectarea curentului electric livrat din centrala de la Cuciurgan (aflată pe teritoriul separatist). Astfel de acțiuni ar provoca nemulțumire socială – creșterea facturilor, penurii, eventuale pene de curent – de care propaganda prorusească ar da vina pe guvernarea pro-UE, acuzând-o că “s-a certat cu Rusia” și a lăsat populația în frig și întuneric. În paralel, instrumente economice precum embargourile comerciale pot fi intensificate. Rusia ar putea extinde lista produselor moldovenești interzise pe piața sa (folosind pretexte fitosanitare inventate), lovind deliberat segmente precum agricultorii de fructe și vinificatorii, care depind tradițional de exportul spre Est. Scopul unei asemenea mișcări ar fi să creeze un curent de opinie intern împotriva apropierii de UE: fermierii afectați, de pildă, ar putea fi instigați să protesteze și să susțină partidele care promit reluarea relațiilor comerciale cu Rusia. Nu trebuie uitată nici arma remitențelor: sute de mii de cetățeni moldoveni încă lucrează în Federația Rusă, iar banii trimiși de aceștia acasă constituie un suport vital pentru multe familii. Autoritățile de la Moscova ar putea exercita presiuni subtile asupra diasporei din Rusia – de exemplu, amenințarea cu îngreunarea regimului de ședere sau de muncă, hărțuirea liderilor comunităților de moldoveni, ori mesaje alarmiste că “dacă la Chișinău câștigă rusofobii, moldovenii din Rusia vor fi expulzați”. Astfel de intimidări ar urmări să influențeze votul diasporei aflate la Est (să o orienteze spre candidați proruși care promit relații bune cu Kremlinul) sau măcar să îi reducă participarea la vot. Per ansamblu, instrumentarul economic al Rusiei – gaze, comerț, locuri de muncă pentru emigranți – rămâne un mijloc de coerciție politică: provocând dificultăți materiale populației exact înainte de alegeri, Kremlinul mizează că electoratul își va vărsa frustrarea la urne pedepsind guvernarea pro-UE, ceea ce ar favoriza întoarcerea forțelor proruse.

4. Operațiuni cibernetice și atacuri asupra infrastructurii critice: În era digitală, alegerile pot fi perturbate nu doar prin mijloace tradiționale, ci și prin atacuri cibernetice orchestrate de actori statali. Moldova nu face excepție, mai ales că în ultimii ani a înregistrat o creștere a tentativelor de hacking asupra instituțiilor sale. În 2025, este foarte probabil ca grupuri de hackeri afiliate serviciilor secrete rusești să încerce să compromită integritatea procesului electoral moldovenesc. Vizați pot fi, de exemplu, serverele și bazele de date ale Comisiei Electorale Centrale sau ale Registrului electronic al alegătorilor – un atac informatic în preziua alegerilor ar putea perturba comunicarea rezultatelor, generând haos și suspiciuni de fraudă. De asemenea, site-urile oficiale guvernamentale, inclusiv cele de știri și de comunicare publică, ar putea fi ținta unor atacuri de tip DDoS (blocare a accesului) exact în momentele cheie, pentru a împiedica transmiterea informațiilor verificate către populație. Un alt risc este spargerea conturilor și scurgerea de informații compromițătoare: hackeri patronați de Rusia ar putea sustrage corespondență sensibilă a liderilor politici prooccidentali, pe care apoi să o publice selectiv sau să o distorsioneze (așa-numitele operațiuni de tip “hack and leak”), cu scopul de a scandaliza opinia publică sau de a discredita candidații favoriți ai Vestului. De pildă, divulgarea înainte de scrutin a unor e-mailuri private, extrase din context, ar putea alimenta teorii ale conspirației despre “trădarea intereselor naționale” de către guvernanți. Să ne amintim că metode similare au fost folosite de agenți ruși în alte țări (precum faimosul hacking al serverelor Partidului Democrat în SUA, 2016). Nu în ultimul rând, există amenințarea unor atacuri hibride asupra infrastructurii critice: tăierea curentului prin atacuri cibernetice asupra rețelei electrice interconectate cu Ucraina, blocarea comunicațiilor mobile, sau crearea de incidente artificiale de securitate cibernetică care să semene panică (de exemplu, alerte false de bombă transmise masiv prin e-mailuri și SMS-uri, tactică de care Moldova s-a mai lovit în 2022-2023). Scopul acestor acțiuni cibernetice ar fi în ultimă instanță compromiterea credibilității procesului electoral – dacă sistemele electronice cad sau sunt piratate, publicul ar putea fi făcut să creadă că rezultatele “au fost măsluite”, ceea ce ar alimenta contestările și ar slăbi viitorul guvern.

5. Destabilizare securitară prin regiunea transnistreană și alte elemente separatiste: Pe fondul campaniei electorale, Rusia ar putea recurge și la provocări de ordin militar sau paramilitar, profitând de prezența sa în Transnistria și de alte clivaje interne ale Moldovei. Un posibil scenariu ar fi crearea deliberată de incidente la frontiera administrativă de pe Nistru: de exemplu, autoritățile separatiste de la Tiraspol (fidele Moscovei) ar putea pune în scenă un incident armat sau o diversiune (explozie, focuri de armă în apropierea Zonei de Securitate), pe care apoi să o atribuie fie Ucrainei, fie “sabotajului” moldovenesc. O astfel de escaladare ar avea efectul de a speria populația de pe malul drept – brusc, spectrul extinderii războiului în Moldova ar deveni mai palpabil. În consecință, partidele proruse ar clama că neutralitatea țării e în pericol sub guvernarea actuală și că doar o întoarcere la politica externă “echilibrată” prorusă poate evita un conflict. Chiar fără incidente concrete, retorica de amenințare va fi utilizată: Moscova ar putea declara prin canale oficiale sau propagandistice că “nu va sta impasibilă” dacă cetățenii rusofoni din Transnistria sau Găgăuzia sunt “amenințați” de rezultatul alegerilor, insinuând posibilitatea unei intervenții. Astfel de declarații au menirea de a intimida electoratul și decidenții de la Chișinău, creând dileme de securitate tocmai în momentele în care țara ar trebui să se concentreze pe scrutin.

Transnistria și Găgăuzia

Transnistria oferă și alte mijloace de influență. Votul cetățenilor transnistreni în alegerile moldovenești este el însuși un fenomen orchestrabil: de regulă, regimul separatist mobilizează zeci de mii de locuitori cu cetățenie moldovenească să voteze în secțiile special amenajate la frontieră, îndrumându-i către candidații proruși. În 2025, această practică va continua, eventual însoțită de stimule materiale (s-a raportat în trecut că unii transnistreni au fost plătiți sau transportați organizat la urne). Practic, o rezervă de voturi controlată politic de Moscova poate fi injectată în rezultatul alegerilor, mai ales la marja pragului electoral, unde câteva mii de voturi pot decide intrarea unui partid în parlament. Similar, în sud, Autonomia Găgăuză ar putea fi folosită de Kremlin ca focar de tensiune: conducerea găgăuză (ea însăși pro-rusă) ar putea amenința voalat cu nerespectarea unor eventuale decizii ale Chișinăului după alegeri sau chiar cu declanșarea procedurii de autodeterminare (conform unui vechi articol din legislația autonomiei Găgăuziei, care prevede dreptul la secesiune dacă Moldova își schimbă statutul internațional). Reanimarea acestui subiect – de pildă, printr-o declarație a Adunării Populare de la Comrat în plină campanie – ar oferi propagandei ruse motivul să clameze că “vedeți, cursul pro-UE duce la dezmembrarea țării”.

Nu trebuie uitat nici rolul serviciilor secrete ruse în posibile acțiuni sub acoperire: în trecut, s-au descoperit agenți GRU și FSB care coordonau din umbră rețele locale (inclusiv personal militar travestit în “antrenori de sport” sau “turiști” infiltrați). În 2025, este probabil ca atare operațiuni clandestine să continue – de la recrutarea de indivizi violenți pentru provocări stradale, până la plasarea de materiale explozive sau incendierea unor obiective (sediile unor partide, spre exemplu), totul pentru a crea impresia de haos și insecuritate.

Dimensiunea securitară a amestecului rusesc se poate manifesta prin orchestrarea instabilității, iar Rusia are capacitatea, folosindu-se de enclavele separatiste și de rețelele sale, să ridice temperatura crizei dincolo de sfera politică, într-o zonă periculoasă ce amenință ordinea publică și chiar pacea. Un asemenea context tensionat ar pune o presiune enormă pe autoritățile legitime și ar putea fi exploatat de forțele proruse pentru a reclama starea de urgență, amânarea alegerilor sau invalidarea lor, toate, ținte ce servesc intereselor Kremlinului de a bloca consolidarea democratică a Republicii Moldova.