Blocul Alternativa din Moldova prezintă o schimbare bruscă. Mulți dintre liderii săi obișnuiau să exprime opinii pro-ruse. Acum se prezintă ca fiind pro-europeni. Schimbarea pare a fi determinată mai mult de o strategie electorală decât de o schimbare ideologică profundă. În același timp, criticii avertizează asupra contradicțiilor. Aceștia observă că unele dintre acțiunile sau legăturile anterioare ale blocului indică încă influența rusă. Unii se tem că schimbarea este superficială, iar retorica lor vizează câștigarea de voturi. Întrebarea centrală: este noua poziție pro-UE a Alternativei reală sau cosmetică?

Contextul politic al Alternativei

Blocul Alternativa este o alianță politică din Moldova fondată la începutul anului 2025. Aceasta reunește patru personalități/partide politice: Ion Ceban (Mișcarea Alternativă Națională, MAN), Ion Chicu (Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei, PDCM), Alexandr Stoianoglo (fost procuror general) și Mark Tkaciuk (Congresul Civic). Blocul a fost anunțat oficial pe 31 ianuarie 2025. Acordul formal de creare a Alternativei a fost semnat pe 7 februarie 2025. Semnatarii s-au angajat la acțiuni comune: politici de integrare europeană, reintegrare a țării, modernizare, progres social, norme democratice. Alternativa se descrie ca fiind centristă / centru-stânga, pro-europeană, angajată în îmbunătățirea guvernării, statului de drept, justiției sociale și administrației publice competente. Unii dintre lideri au istorii politice lungi, care includ o aliniere strânsă cu partide sau ideologii pro-ruse. De exemplu, Ion Ceban a fost anterior în Partidul Socialiștilor și s-a aliat cu Igor Dodon. Blocul susține acum că susține limba română, condamnă agresiunea Rusiei în Ucraina și promite în mod clar integrarea europeană.

Profiluri de lideri și schimbări retorice

Ion Ceban are o lungă istorie politică legată de grupuri pro-ruse sau cel puțin de stânga/cu înclinații spre Rusia. A făcut parte din socialiști (PSRM) și anterior a cooperat sau a fost aliat cu personalități considerate pro-ruse. Din jurul anului 2024, retorica sa s-a schimbat. A fondat Mișcarea Alternativă Națională (MAN), parte a Alternativei. Acum pune accent pe integrarea cu Uniunea Europeană, statul de drept și transparența. Acțiunile lui Ceban întăresc această schimbare. El prezintă Alternativa ca o „alternativă competentă, pro-europeană la guvernarea actuală”. Folosește un limbaj precum: „Construim Europa aici, acasă, la noi”şi „Alternativa este unitatea pentru dezvoltarea țării și dreptate pentru fiecare”. El promite reforme concrete: îmbunătățirea educației, combaterea incompetenței, reducerea corupției, ascultarea cetățenilor din toate regiunile. Totuși, o parte din trecutul său a rămas. Criticii indică afilierile sale anterioare, unele reticențe anterioare sau retorica din trecut, care a pus mai puțin accent pe integrarea europeană sau chiar pe respingerea anumitor acțiuni orientate spre UE (cum ar fi referendumurile) în trecut.

Mark Tkaciuk are probabil cea mai clară schimbare documentată. Rădăcinile sale politice se află în Partidul Comunist, care în mod tradițional a avut o orientare pro-rusă în politica moldovenească. A fost ideolog, consilier și adjunct în cadrul unor astfel de afilieri. În februarie 2025, Tkaciuk a făcut declarații care marchează un punct de cotitură. El declarat „Moldova ca țară nu are altă alternativă. Origini ar adăuga puterea, orice partid, oricum va construi relații cu UE. Simplu! Uniunea Europeană – asta e Uniunea Europeană.” El a adăugat că, printr-o abordare patriotică și efort, Moldova ar putea deveni membră a UE până în 2029. De asemenea, propune pași politici pragmatici, acum mai aliniați cu integrarea europeană: legalizarea drepturilor de proprietate în Transnistria cu ajutorul UE, implicarea tinerilor în programele UE, considerarea rezolvării conflictului transnistrean ca fiind centrală pentru modernizarea economică. Cu toate acestea, unele dintre declarațiile lui Tkaciuk încă provoacă controverse: pozițiile sau asocierile sale anterioare reprezintă obstacole pentru unii alegători. De exemplu, în septembrie 2025, comentariile sale despre o posibilă federalizare (referindu-se la Voronin și la evenimentele trecute) au declanșat proteste din partea veteranilor de război. Așadar, trecerea sa este substanțială, de la comunism / pro-Rusia la o retorică mai mixtă, cu înclinații europene, cu pragmatism.

Ion Chicu a fost prim-ministru în perioada 2019-2020 sub un guvern pro-rus, strâns aliniat cu președintele de atunci, Igor Dodon. Înainte de Alternativa, pozițiile sale au arătat înclinații clare spre sfera rusă, atât în ​​politica externă, cât și în alianțele interne. A făcut parte din guverne care au favorizat relații mai strânse cu Rusia, mai degrabă decât o integrare europeană rapidă. Cu Alternativa, retorica lui Chicu s-a schimbat. Acum, el pune accent pe justiția socială, îmbunătățirea pensiilor, reducerea inegalității și sprijinirea grupurilor vulnerabile. El a prezentat un „Program social amplu” în care susține că actualul guvern a ignorat nevoile oamenilor. Nu își mai formulează politica în principal în termeni de Est vs. Vest. El susține că Alternativa este pentru poporul Republicii Moldova, nu pentru vectorii străini, și dorește să dea dovadă de profesionalism, competență și rezultate.

Alexandr Stoianoglo a fost anterior procuror general, ulterior candidat la președinție susținut de Partidul Socialist (PSRM). Afilierile sale anterioare i-au conferit reputația de a fi mai apropiat de curentele pro-ruse sau cel puțin dispus să colaboreze cu acestea. Înainte de blocul Alternativa, a folosit uneori o retorică care viza un echilibru: menținerea relațiilor Moldovei atât cu Estul, cât și cu Vestul, evitând polarizarea societății. De exemplu, în timpul campaniei prezidențiale din 2024, el a spus: „Trebuie să ținem legătura atât cu Estul, cât și cu Vestul”.

Modele în trecerea de la retorica pro-rusă la cea pro-europeană

La înființare, Alternativa și-a declarat explicit sprijinul pentru integrarea europeană în moduri care o prezintă ca o alegere a poporului, nu ca ceva impus de străini. Acordul lor fundamental (februarie 2025) prevede că integrarea europeană este o cale de dezvoltare urmărită prin mijloace democratice și în beneficiul cetățenilor. În materialele ulterioare ale platformei, aceștia tratează în mod repetat calea UE ca un pilon central: de exemplu, în „patru piloni pentru o guvernare responsabilă” primul pilon este “Moldova europeană – țara în care dreptul cetățean la bunăstare este sacru.” Ion Ceban a spus: „Integrarea europeană nu este un obiectiv de politică externă impus de cineva din exterior; integrarea europeană rămâne, în primul rând, alegerea și speranța a peste jumătate dintre cetățenii Republicii Moldova.” Aceasta contrastează cu retorica mai veche a unora dintre aceiași lideri, care adesea încadra relațiile cu Rusia sau se concentrau pe neutralitate, legături, potențială apartenență la organisme conduse de Rusia.

Liderii alternativi pun accent pe competență, schimbări măsurabile, rezultate imediate, mai degrabă decât pe ideologie sau dezbateri lungi. Aceștia se contrastează cu autoritățile actuale acuzându-le de promisiuni deșarte, management defectuos și lipsă de transparență. De exemplu, Ion Ceban a spus „Patru ani de promisiuni, patru ani de fărădelege”.

Blocul politic folosește deschis limba română în declarațiile sale. Invocă valori comune: dreptate, demnitate, transparență, dezvoltare pentru toți cetățenii. Vizitează diferite regiuni, inclusiv cele cu populații minoritare puternice (de exemplu, Găgăuzia, Comrat), pentru a semnala incluziune. Compară limbajul incluziv cu asocierile anterioare ale liderilor lor cu discursul polarizant pro-rus. De exemplu, Ziarul de Gardă notează că, deși liderii au afilieri pro-ruse în trecut, în conferința de presă din februarie 2025, ei au declarat că „integrarea europeană este obiectiv major al țării.”

Alternativa prezintă schimbarea ca răspuns la crizele economice, sociale și de guvernare: sărăcie, depopulare, tarife mari la utilități, exodul tinerilor. Aceștia prezintă reforme conectate la Europa ca soluții la probleme concrete, mai degrabă decât ca obiective abstracte. De exemplu, în textul programului lor, ei lamentează că „Sărăcia absolută a depășit 30%… Mai mult de jumătate din totalul împrumuturilor sunt contractate pentru alimente, tratament și înmormântări.” Aceștia leagă aceste probleme direct de deficiențele de guvernare și sugerează că integrarea europeană poate ajuta la abordarea acestora. De asemenea, prezintă integrarea europeană ca ceva care ajută la modernizare (infrastructură, investiții, administrație profesională), mai degrabă decât doar la aliniere diplomatică.

Totuși, schimbarea retorică a Alternativei nu neagă întotdeauna trecutul liderilor; mai degrabă, îl trece cu vederea sau îl reformulează. De exemplu, articolele notează că mulți lideri au „ștate vechi” (experiență îndelungată), inclusiv poziții anterioare sau partide cu poziții pro-ruse. Alternativa nu ascunde aceste aspecte, ci tinde să le prezinte ca parte a experienței, maturității sau ca motive pentru a putea contribui la schimbare. În mod similar, proclamația fondatoare a Alternativei subliniază faptul că aceasta reunește politicieni experimentați care au lucrat anterior și care acum se angajează pe o cale europeană.

Schimbarea are loc în perioada premergătoare alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025. Momentul sugerează că schimbarea retorică este parțial o strategie electorală: o repoziționare pentru a capta alegătorii cu înclinații pro-UE, în special pe fondul creșterii sentimentului pro-european în rândul publicului și al îngrijorării cu privire la influența Rusiei. Alternativa își prezintă apariția ca răspuns la frustrarea cetățenilor față de actualul guvern, care este considerat a nu reuși să ofere bunăstare economică, transparență și integrare europeană în practică. Astfel, schimbarea este sincronizată cu oportunitatea politică.

Factorii cheie ai schimbării

Liderii Alternativei par să-și schimbe retorica din cauza alegerilor. Au nevoie de voturi. Alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025 sunt tot mai pregnante. Opinia publică favorizează din ce în ce mai mult integrarea europeană. PAS, partidul de guvernământ pro-UE, a folosit aderarea la UE, reforma și statul de drept ca mesaje centrale. Alternativa riscă să fie exclusă dacă continuă vechile mesaje pro-rusești. Dificultățile economice îi împing pe alegători să se preocupe de competență, prețul utilităților, energie, asistență socială. Atunci când cetățenii suferă din cauza facturilor mari la energie, a inflației, a migrației, un partid care promite integrare europeană plus sprijin social ar putea obține mai mult sprijin decât unul legat de nostalgie sau alianțe ideologice cu Rusia. Programul Alternativei evidențiază deja sărăcia ridicată, exodul tinerilor, poverile legate de utilități. De asemenea, pragul electoral prezintă un risc. Blocurile electorale au nevoie de procente mari pentru a intra în parlament. Pentru blocuri, bariera este de 7%. Alternativa nu își poate permite să-i sperie pe alegătorii moderați pro-europeni sau să fie etichetată în întregime pro-rusă, deoarece acest lucru îi reduce șansele de a trece pragul și de a câștiga locuri. Astfel, liderii își schimbă retorica pentru a-și lărgi baza: alegători moderați pro-UE, cei dezamăgiți de PAS, alegători din mediul urban, diaspora etc. Aceștia încearcă să ocupe un spațiu pro-european de centru/centru-stânga.

Alternativa nu are același nivel de resurse, rețele organizaționale sau sprijin instituțional ca PAS. Analiștii notează că Alternativa duce lipsă de infrastructură integrată a societății civile finanțate din Occident, de acoperire mediatică, de aliați administrativi locali etc. Pentru a compensa, trebuie să se bazeze mai mult pe schimbări simbolice, repoziționare retorică și accesarea rețelelor informale. Liderii cu trecut în partide pro-ruse sau de stânga aduc rețele de cadre vechi, conexiuni locale. Dar pentru a reuși, au nevoie de legitimitate externă, expunere mediatică, poate sprijin din partea diasporei, ONG-urilor, donatorilor UE și realizări vizibile în guvernarea locală (de exemplu, la Chișinău sub Ion Ceban). Succesul de la Chișinău oferă Alternativei o vitrină: proiecte urbane vizibile, îmbunătățiri, modernizare. Acestea ajută la atragerea resurselor și a legitimității. De asemenea, liderii Alternativei își ajustează probabil retorica pentru a atrage finanțare sau cooperare din partea donatorilor, instituțiilor și observatorilor internaționali pro-europeni. A fi percepuți ca fiind pro-UE ajută la accesul la fonduri legate de reforme, granturi și asistență tehnică a UE. Deși dovezile directe ale ajutorului acordat Alternativei sunt limitate în sursele disponibile, concurența generală pentru resurse determină alinierea la așteptările donatorilor. Efectele de rețea contează: diaspora, instituțiile UE, mass-media străină, ONG-urile observă actorii politici; cei cu trecut pro-rus se confruntă cu examinarea atentă. Pentru a evita izolarea, Alternativa are nevoie de o acoperire mediatică favorabilă în străinătate. Reformularea retoricii ajută la deschiderea ușilor.

Unii lideri ai Alternativei au reputații asociate cu poziții pro-ruse sau cu partide criticate anterior pentru corupție sau guvernare ineficientă. Această moștenire creează răspundere. Pentru a câștiga alegătorii care nu au încredere în afilierile anterioare, acești lideri trebuie să repare reputația. Repararea reputației ia mai multe forme. În primul rând, liderii pun accent pe limbajul european, valorile, statul de drept și transparența. Aceștia fac declarații publice prin care condamnă agresiunea rusă în Ucraina sau vorbesc despre integrarea în UE ca fiind inevitabilă. În al doilea rând, ei evidențiază realizări locale, cum ar fi cele de la Chișinău sub Ceban: infrastructură, dezvoltarea orașelor, modernizare. Succesul concret conferă credibilitate noii retorici. Textul programului Alternativei declară că “Chișinău a demonstrat și a dovedit că investițiile europene pot produce rezultate vizibile” (investment produceing visible results).În al treilea rând, liderii se distanțează de declarațiile anterioare, uneori reinterpretându-le. Aceștia evită să susțină politici percepute ca fiind pro-ruse, promit să reducă dependența de Moscova, să diversifice sursele de energie. În cele din urmă, repararea reputației implică încercarea de a atrage alegători moderați care ar fi putut fi alienați de retorica radicală. Alternativa se prezintă ca fiind centristă sau de centru-stânga, punând accent pe justiția socială și integrarea europeană. Acest lucru ajută la diluarea percepțiilor despre înclinațiile extreme sau intransigente pro-ruse.

Rolul actorilor externi și al canalelor de influență

Rusia încearcă să mențină Moldova în orbita sa geopolitică. Folosește mai multe instrumente pentru a face acest lucru: controlul sau influențarea mass-media, finanțarea actorilor politici care favorizează Moscova, utilizarea rețelelor de dezinformare (rețele sociale, Telegram, site-uri web) și valorificarea dependențelor economice (cum ar fi energia și comerțul). O metodă este reprezentată de operațiunile hibride: combinarea propagandei, a instrumentelor cibernetice, a protestelor și a finanțării ilicite. De exemplu, se pare că Rusia implementează dezinformare prin canalele Telegram care critică liderii pro-UE, pentru a răspândi teama cu privire la costul vieții sau la război, pentru a ridica îndoieli cu privire la integrarea în UE. Rusia lucrează, de asemenea, cu sau prin intermediul unor reprezentanți locali: oligarhi precum Ilan Șor, sau prin intermediul instituțiilor media, sau prin intermediul unor actori politici cu legături trecute sau prezente cu Moscova. Acești reprezentanți ajută la amplificarea narațiunilor rusești sau la contestarea celor pro-UE. Cu toate acestea, guvernul moldovean și societatea civilă ripostează. Legile privind securitatea informațiilor, suspendarea licențelor canalelor TV pro-ruse, sancțiunile asupra persoanelor/entităților pentru cumpărarea de voturi sau finanțarea interferențelor politice și monitorizarea dezinformării mass-media se numără printre măsurile de reacție.

Actorii occidentali acționează ca o contrapondere la influența rusă. Aceștia oferă legitimitate, sprijin material și financiar și presiune normativă. Liderii Alternativei consideră probabil alinierea la valorile și instituțiile UE ca o modalitate de a câștiga credibilitate, de a atrage finanțare și de a se distinge de rivalii pro-ruși. Asistența financiară și tehnică internațională (din partea UE, SUA, alte instituții occidentale) vine adesea cu așteptări: transparență, statul de drept, procese democratice. Aceste așteptări împing actorii politici publici să își modifice retorica și comportamentul dacă doresc să acceseze aceste resurse. Analiștii raportează finanțarea către societatea civilă, proiectele de alfabetizare media și sprijinul pentru combaterea dezinformării. Semnalizarea diplomatică occidentală contează. Dorința Moldovei de a adera la UE și răspunsurile UE (de exemplu, declarații, condiționalitate) pun presiune externă asupra actorilor politici pentru a se prezenta ca pro-europeni, dedicați reformelor. Calea de aderare la UE devine un atu strategic pentru Alternativa: le permite să se poziționeze în tabăra pro-europeană, chiar dacă parțial pentru câștig electoral. Actorii externi exercită, de asemenea, presiune prin mijloace de reputație. Observarea internațională a alegerilor, rapoarte ale OSCE, UE, ONG-uri de supraveghere, mass-media. Rapoartele negative privind retorica înșelătoare sau legăturile cu Rusia îngreunează menținerea unor poziții pro-ruse sau ambigue de către actorii politici fără a plăti costuri politice interne și cu partenerii internaționali. Liderii alternativei percep probabil că, pentru legitimitate, atât pe plan intern, cât și în străinătate, trebuie să pară în concordanță cu normele pro-europene dacă vor să fie văzuți ca contestatari serioși. Sancțiunile și consecințele juridice pot, de asemenea, să forțeze schimbări în retorică sau comportament: persoanele legate de finanțarea pro-rusă sau instituțiile media care operează sub pretextul neutralității se pot confrunta cu sancțiuni sau retrageri de licență. Teama de aceste consecințe îi împinge pe actorii să se schimbe.

Concluzii

Alternativa a făcut o schimbare retorică vizibilă de la poziții pro-ruse sau ambigue către o aliniere pro-europeană. Liderii Blocului pun acum accent pe integrarea în UE, responsabilitate și reforme. Această schimbare reflectă probabil un amestec de strategie electorală, presiune din partea actorilor externi, constrângeri de resurse și nevoi de reparare a reputației. Deși retorica s-a schimbat, schimbările structurale profunde sunt mai puțin sigure. Afilierile anterioare, declarațiile ambigue din trecut și capacitatea instituțională slabă rămân riscuri. Alternativa trebuie să-și susțină discursul pro-european cu alegeri politice consecvente, acțiuni transparente și rezultate locale vizibile. Fără aceasta, schimbarea lor riscă să fie respinsă ca fiind oportunistă. Sondajele de opinie publică oferă Alternativei un anumit spațiu: sondajele recente arată că are un procent de peste 10% în rândul alegătorilor probabili. Acest lucru oferă Alternativei o oportunitate reală de a intra în Parlament și de a juca un rol, mai ales dacă PAS scade sub o majoritate puternică sau se confruntă cu oboseala alegătorilor. Dar Alternativa trebuie să depășească fragmentarea, acoperirea limitată a mass-media și a organizațiilor și concurența din partea blocurilor pro-european și pro-rus. Provocările structurale ale Moldovei (dependența energetică, corupția, dificultățile economice, amenințările hibride din partea Rusiei) intensifică miza politică. Actorii externi (UE, donatori, mass-media străină) vor continua să crească așteptările. Calea țării către aderarea la UE rămâne plauzibilă, dar fragilă, în funcție de cât de bine sunt implementate reformele și de cât de stabil rămâne peisajul politic.