Instrumentele Moscovei în Republica Moldova

Moscova a rafinat în ultimii doi ani un ecosistem de instrumente hibride care țintește direct direcția pro-UE a Chișinăului. În plan politic, centrul de greutate a fost reprezentat de rețelele lui Ilan Șor, reconfigurate după interzicerea Partidului Șor, prin blocul Pobeda („Victorie”), lansat la Moscova în aprilie 2024 și continuate prin formațiunile moștenitoare („Renaștere” și „Șansa”). În vara lui 2025, autoritățile și instanțele au menținut excluderea acestor formațiuni de la alegeri, invocând finanțări și coordonare din Federația Rusă, o recunoaștere explicită a canalelor de influență politică pe care Kremlinul le-a externalizat în Moldova.

Un al doilea braț este infrastructura regională a Găgăuziei, unde rețelele pro-Kremlin au cultivat o zonă de presiune internă asupra Chișinăului. În august 2025, un tribunal a condamnat-o pe bașcanul Evghenia Guțul la șapte ani de închisoare pentru canalizarea de fonduri din Rusia către o formațiune interzisă. Procurorii au prezentat dosarul ca o piesă centrală a ingerinței ruse, în timp ce Kremlinul a denunțat verdictul ca fiind „motivat politic”. În paralel, Irina Vlah, fost bașcan, rămâne o voce proeminentă care critică parcursul european și promovează apropierea de Moscova, devenind un simbol al vectorilor regionali de influență.

În plan politic, figura lui Igor Dodon continuă să fie relevantă. Prin Blocul Electoral Patriotic, acesta își propune să reconsolideze electoratul pro-rus, apelând la teme de suveranitate, neutralitate militară și parteneriat strategic cu Rusia. Alături de el, Vladimir Voronin, deși retras din prim-plan, rămâne un reper pentru electoratul nostalgic după perioada comunistă.

Ion Ceban, primarul Chișinăului, a devenit o piesă controversată. Lansarea Blocului Alternativa, împreună cu Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Mark Tkaciuc, a fost prezentată ca o platformă nouă și pro-reformă, dar a ridicat suspiciuni privind orientarea geopolitică reală. Presa a relatat în iulie 2025 că lui Ceban i-a fost aplicată o interdicție de intrare în Spațiul Schengen pe cinci ani din motive de securitate, fapt exploatat de canale pro-ruse pentru a susține narațiuni de victimă și a critica partenerii europeni. Astfel, aceste formațiuni și lideri formează o rețea eterogenă, dar conectată de mesaje și agende compatibile cu interesele Kremlinului.

În plan informațional, Moldova a devenit un teren de test pentru campanii orchestrate pe Telegram și site-uri proxy, cu valuri de narațiuni anti-UE și anti-guvern alimentate de media și operatori afiliați Kremlinului. Investigații recente au documentat zeci de canale „compromise” care au inundat spațiul public înaintea rundelor electorale, o treime dintre sursele care „relatau” despre procesul de vot fiind considerate nesigure. Monitorizări europene au semnalat o campanie sofisticată, denumită „Matryoshka”, ce urmărește decredibilizarea guvernului pro-european. Aceste operațiuni sunt susținute de publicații și figuri media sancționate la nivel internațional pentru rolul în diseminarea dezinformării.

Levierul energetic rămâne o piesă clasică din arsenalul Kremlinului. După ani de dependență, tăierea livrărilor de gaz anunțată de Gazprom la 1 ianuarie 2025 a testat reziliența Moldovei și a alimentat presiuni sociale. Chiar dacă Chișinăul a diversificat achizițiile de gaze din UE și a redus monopolul rus din 2022 încoace, vulnerabilitățile persistă prin centrala MGRES din Transnistria, care produce o mare parte din electricitatea Republicii Moldova pe gaz rusesc. Narațiunea Moscovei combină constrângerea economică cu promisiuni de „stabilitate”, hrănind scepticismul față de integrarea europeană.

Un instrument transversal esențial este sincronizarea. Moscova își calibrează presiunile politice, informaționale și energetice în momente electorale sau simbolice, pentru a maximiza impactul. Înaintea alegerilor parlamentare din Republica Moldova din 28 septembrie, liderii Franței, Germaniei și Poloniei au vizitat Chișinăul cu ocazia celei de-a 34-a aniversări a independenței Republicii Moldova, pentru a contrabalansa această interferență, iar autoritățile moldovene au detaliat public un set de cel puțin zece metode de amestec, de la fluxuri de bani și mită electorală până la operațiuni online, rețele de „protest civic” cu logistică externă și exploatarea faliilor regionale. În paralel, partenerii occidentali au extins listele de sancțiuni asupra intermediarilor media și operatorilor implicați în operațiunile Kremlinului, confirmând caracterul coordonat și multidimensional al acestor instrumente.

Partide politice și influența pro-rusă

Pe scena politică moldovenească, influența pro-rusă nu se manifestă doar prin mesaje geopolitice explicite, ci printr-o rețea de alianțe tactice, repoziționări de lideri și platforme electorale ad-hoc care caută să capteze nemulțumiri sociale și segmente regionale. Înaintea alegerilor parlamentare din septembrie 2025, procesul de consolidare al acestor forțe a avut două dimensiuni complementare: formarea de blocuri electorale cu acoperire națională și plasarea unor actori cu vizibilitate locală în roluri strategice.

Un element central este Blocul Electoral Patriotic, coordonat de Igor Dodon și alcătuit din mai multe formațiuni de stânga. Acest bloc oferă o arhitectură politică clară pentru electoratul sceptic față de parcursul european, mobilizând teme precum neutralitatea, protecția socială și critica austerității ori a reformelor percepute ca impuse din afară. Campania acestui bloc a vizat atât electoratul urban defavorizat economic, cât și comunitățile rusofone și cele din sudul țării, unde mesajele care pun în discuție apartenența geopolitică au mai multă rezonanță.

Pe de altă parte, a apărut Blocul Alternativa, o coaliție mai variată, în jurul unor figuri ca Ion Ceban, Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Mark Tkaciuk. Strategia Blocului Alternativa a fost aceea de a se poziționa ca o opțiune respectabilă și administrativă pentru alegătorii dezamăgiți, combinând retorică anti-elită cu promisiuni pragmatice. Această abordare urmărește să atragă voturi din zona centristă și din electoratul pro-european dezamăgit, punând accent pe management local și pe protecția serviciilor publice, dar lăsând loc unor ambiguități geopolitice exploatabile de parteneri externi.

Instrumental în succesul acestor proiecte politice este tactica unirii temporare a partidelor. Prin blocuri electorale, formațiunile care altfel ar fi slabe la nivel național accesează resurse, structuri de campanie și vizibilitate mediatică. Unificarea forțelor pro-ruse sub umbrela Partidului Patriotic a fost prezentată public drept un proiect menit să protejeze bunăstarea și valorile tradiționale, o retorică capabilă să mobilizeze rapid în perioade de incertitudine economică sau socială.

Conducerea personală a unor figuri cu trecut politic semnificativ, precum Vladimir Voronin, joacă un rol simbolic. Chiar dacă aparițiile sale sunt mai rare, sprijinul tacit sau declarațiile sale rezonează în cercuri electorale nostalgice pentru legături mai apropiate cu Moscova. Între timp, Ion Ceban a devenit o figură controversată și pe plan internațional, presa relatând despre interdicția sa de intrare în spațiul Schengen din motive de securitate, asociată cu suspiciuni privind anumite legături externe. Această temă a fost exploatată în discursul opoziției și de canale pro-ruse.

Un actor suplimentar, cu impact transversal, este AUR. Deși se prezintă ca partid unionist și naționalist, au existat relatări și investigații de presă în 2025 care au semnalat contacte indirecte și co-apariții în spațiul public cu rețele asociate lui Ilan Șor, inclusiv convergențe narative și componente online. Aceste afirmații sunt contestate de părțile vizate și nu există confirmări oficiale; ele indică însă o exploatare pragmatică a nemulțumirilor sociale, indiferent de orientarea declarată.

Tactici non-electorale completează arsenalul politic: folosirea de canale financiare netransparente pentru a sprijini campanii, apeluri la lideri regionali din Găgăuzia și Transnistria pentru a crea efecte de domino și proliferarea de mesaje media care schimbă agenda publică. În 2025 au fost adoptate modificări legislative care înăspresc regulile privind finanțarea partidelor, reglementează blocurile politice și interzic succesorii formațiunilor declarate neconstituționale, iar rapoartele de monitorizare au documentat cazuri și anchete aflate pe rol. Aceste evoluții au determinat autoritățile și observatorii internaționali să solicite consolidarea mecanismelor de transparență și sancțiuni eficiente.

Rezultatul este un peisaj politic flexibil, în care partidele pro-ruse pot alterna între opoziție deschisă și prezentarea unor programe care par reformiste, dar urmăresc propriile interese. Această flexibilitate îngreunează pentru alegători și partenerii externi identificarea rapidă a intențiilor reale, în timp ce permite mobilizarea suficientor segmente pentru a influența deciziile instituționale în momente critice.

Mass-media și dezinformarea coordonată

Mass-media a devenit în ultimii ani un instrument central în strategiile de dezinformare coordonată, folosite pentru a submina parcursul european al Republicii Moldova. Canale media tradiționale, televiziuni online și platforme sociale au fost utilizate pentru a amplifica narative anti-UE, exploatând vulnerabilități precum polarizarea politică, sărăcia și memoria istorică legată de spațiul ex-sovietic.

Potrivit rapoartelor de monitorizare media și analizelor independente, un element definitoriu al acestor campanii a fost dependența de canale rusești care, până la interzicerea lor oficială (în mai multe etape, între 2022 și 2025), difuzau constant mesaje ce prezentau Uniunea Europeană drept un pericol pentru identitatea și tradițiile moldovenești. Decizia autorităților de a suspenda licențele mai multor televiziuni cu capital sau conținut pro-rus a fost justificată prin faptul că acestea promovau narațiunile Kremlinului despre războiul din Ucraina. Golul mediatic creat a fost rapid umplut de noi platforme, care și-au adaptat discursul pentru a evita interdicțiile directe, păstrând însă teme similare.

Un exemplu menționat în analize media este Hai TV, prezentată ca alternativă locală și independentă, dar care, potrivit monitorizărilor, a preluat și difuzat mesaje anti-occidentale. Acestea vizau în special decredibilizarea sprijinului financiar european, accentuând ideea că Republica Moldova ar deveni „dependentă economic” de Bruxelles. Totodată, au fost abordate teme emoționale, precum riscul pierderii suveranității și presupusa impunere a „valorilor străine”, teme recurente în propaganda pro‑Kremlin.

Acest tip de dezinformare nu acționează izolat. El se sprijină pe o rețea mai largă de actori politici și grupuri de influență care folosesc mass-media pentru a slăbi consensul pro-european. Unele investigații media au semnalat că partide populiste, precum AUR, au beneficiat de pe urma acestor mesaje, mai ales atunci când au fost corelate cu acțiuni organizate de grupări afiliate lui Ilan Șor. Deși nu există confirmări oficiale privind o coordonare directă, apariția simultană a mesajelor anti-UE în diverse spații media și politice indică o convergență de interese și teme.

Impactul asupra integrării Moldovei în Uniunea Europeană este semnificativ. Campaniile de dezinformare au alimentat scepticismul intern și au întârziat formarea unui consens social larg în jurul direcției europene. În plus, ele au oferit Bruxelles-ului imaginea unei țări vulnerabile la presiuni externe și interne, ridicând întrebări legate de stabilitatea democratică și de capacitatea instituțiilor de a gestiona pluralismul mediatic.

Dezinformarea coordonată contribuie și la erodarea încrederii în mass-media locală. Publicul devine confuz între informația verificată și narațiunile fabricate, ceea ce creează un teren fertil pentru manipulare electorală. Lipsa unor mecanisme eficiente de autoreglementare în presă și resursele limitate pentru fact-checking agravează situația, lăsând societatea expusă valurilor succesive de propagandă.

Pe termen lung, menținerea acestor rețele de dezinformare reprezintă o barieră serioasă în calea aderării Moldovei la UE. Atâta timp cât mesajele anti-europene reușesc să divizeze societatea și să submineze încrederea în instituțiile democratice, procesul de integrare riscă să fie perceput nu ca o oportunitate istorică, ci ca o sursă de tensiuni interne. Din acest motiv, consolidarea rezilienței informaționale și dezvoltarea unui spațiu mediatic pluralist și transparent sunt condiții esențiale pentru avansarea parcursului european.

Impactul asupra integrării Moldovei în Uniunea Europeană

Interferența pro-rusă a influențat direct calendarul, costurile politice și percepția europeană asupra parcursului de aderare al Republicii Moldova. După decizia Consiliului European din 14 decembrie 2023 de a deschide negocierile și conferința interguvernamentală din 25 iunie 2024, Chișinăul a intrat în screeningul acquis-ului, evaluat de Bruxelles ca progresând bine în 2025. În paralel, UE judecă integrarea și prin prisma rezilienței la ingerințe hibride. Cu alegeri parlamentare pe 28 septembrie 2025 și avertismente recurente privind amestecul Rusiei, riscul de instabilitate politică a devenit un factor semnificativ în analiza politică a statelor membre.

Pe plan politic, campaniile de dezinformare și reconfigurarea formațiunilor eurosceptice pun presiune pe consensul public necesar reformelor. Lideri europeni au venit la Chișinău la începutul lui iulie 2025 pentru Summitul Moldova-UE și din nou pe 27 august 2025, de Ziua Independenței, pentru a semnaliza sprijinul pentru cursul proeuropean și pentru a marca faptul că rezultatul alegerilor va cântări în ritmul negocierilor. Evaluările preelectorale și monitorizările independente indică o competiție strânsă între forțele pro-UE și blocuri apropiate de Moscova, ceea ce ar putea încetini adoptarea și implementarea capitolelor sensibile, precum justiția și statul de drept, dacă o coaliție eurosceptică ar obține pârghii instituționale.

Pe plan economic și sectorial, presiunea energetică a fost utilizată pentru a crea costuri sociale și politice în 2024-2025. Anunțul Gazprom privind stoparea livrărilor către Republica Moldova de la 1 ianuarie 2025 a testat aranjamentele de securitate energetică ale Chișinăului și a alimentat narațiuni care pun la îndoială beneficiile apropierii de UE. Chișinăul a răspuns prin diversificare și importuri din UE și România, iar dialogul cu Bruxelles-ul a inclus integrarea treptată în piețe și infrastructuri europene, inclusiv în domeniul plăților și finanțelor. Aceste ancore tehnice consolidează convergența economică, dar șocurile induse politic rămân o frână asupra sprijinului public pentru reforme.

Componenta informațională afectează criteriile politice ale aderării. Rapoarte independente au documentat exploatarea polemicilor interne pentru a slăbi încrederea în instituții, inclusiv în structurile de comunicare strategică și contracarare a dezinformării, cu scopul de a prezenta statul ca incapabil să protejeze spațiul informațional. Pentru UE, capacitatea de a combate influența malignă și de a asigura un cadru mediatic pluralist sunt semnale ale maturității democratice. Dacă în aceste domenii apar regrese, UE ar putea amâna sau îngreuna deschiderea capitolelor de negociere legate de valorile fundamentale și de integrarea în piața internă.

Diplomatic, vizitele și declarațiile comune UE-Moldova din vara lui 2025 au încercat să neutralizeze efectele campaniilor pro-Kremlin, fixând narațiunea că viitorul țării este european. În același timp, canale pro-ruse au prezentat acest activism european drept ingerință externă, alimentând polarizarea. În astfel de condiții, Comisia și statele membre tind să lege mai strâns etapele negocierilor de livrabile concrete în justiție, anticorupție, securitate informațională și protecția infrastructurilor critice.

În ansamblu, instrumentele hibride pro-ruse nu opresc formal dialogul de aderare, însă încetinesc ritmul prin trei mecanisme. Primul este erodarea sprijinului social pentru reforme costisitoare. Al doilea este creșterea riscului politic perceput de capitalele UE, care poate transforma obiectivele calendaristice în ținte condiționate. Al treilea este deturnarea agendei interne de la transpunerea acquis-ului către gestionarea crizelor, de la energie la dezinformare. În măsura în care Chișinăul reușește să mențină stabilitatea politică, să protejeze alegerile de interferență și să continue convergența economică și instituțională, accelerarea negocierilor rămâne fezabilă, iar semnalele de sprijin european din vara lui 2025 indică un apetit real pentru a ancora Republica Moldova în proiectul european.

UE și România în sprijinul integrării și luptei cu dezinformarea

Uniunea Europeană și România și-au reafirmat angajamentul ferm față de integrarea Republicii Moldova, oferind un mix de asistență financiară, instituțională și tehnică pentru consolidarea democrației și contracararea campaniilor de dezinformare.

Pe 4 iulie 2025, la Chișinău, a avut loc primul summit bilateral Republica Moldova cu Uniunea Europeană în acest format, cu participarea președintelui Consiliului European și a conducerii Comisiei Europene. În cadrul reuniunii a fost agreat „Moldova Growth Plan”, un pachet de asistență de până la 1,9 miliarde euro pentru perioada 2025-2027, din care 270 milioane euro au fost alocate imediat pentru proiecte de infrastructură, reforme și reziliență economică. Summitul a reconfirmat angajamentul Uniunii Europene de a începe negocierile de aderare odată ce vor fi îndeplinite condițiile stabilite de Consiliul European.

În domeniul combaterii dezinformării, Uniunea Europeană a anunțat, în iulie 2025, lansarea proiectului regional FACT în cadrul Observatorului European al Mass-Mediei Digitale, având ca obiectiv monitorizarea campaniilor de manipulare, în special a celor de origine rusă, și sprijinirea actorilor locali în consolidarea rezilienței media, detaliile privind structura și mandatul centrului fiind prezentate în comunicate ale Uniunii Europene și relatări de presă, cu confirmarea oficială completă în curs.

România și-a reconfirmat rolul de partener strategic al Republicii Moldova. În vara anului 2025, liderii români au reiterat sprijinul constant oferit Chișinăului, bazat pe solidaritate culturală și expertiză europeană, furnizând consultanță, logistică și suport tehnic pentru reformele proeuropene.

Pe plan de securitate, Consiliul Uniunii Europene a decis extinderea mandatului Misiunii Civile de Parteneriat (EUPM) în Republica Moldova până la 31 mai 2027, cu un buget de aproape 20 milioane euro, pentru a întări capacitatea instituțiilor moldovenești în fața amenințărilor hibride, inclusiv atacuri cibernetice și campanii informaționale.

Din perspectivă economică, summitul a reconfirmat importanța Acordului de Asociere și a Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA), consolidând integrarea Moldovei în piața unică europeană prin extinderea liberalizării tarifare și a cotelor pentru exporturi, inclusiv pentru produse agricole.

La finalul summitului, președinta Maia Sandu a declarat că „viitorul Moldovei este în mâinile cetățenilor” și a avertizat că dezinformarea și ingerințele externe pot compromite serios parcursul european al țării.

Prin combinarea sprijinului financiar extins, a instrumentelor instituționale pentru combaterea dezinformării, a cooperării în materie de securitate și a dezvoltării economice, strategia Uniunii Europene și a României urmărește să susțină reformele, să consolideze stabilitatea democratică și să contracareze efectele campaniilor proruse. Mesajul transmis este clar: integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană rămâne un obiectiv real și susținut, în pofida presiunilor externe.

Concluzii: lecții și direcții pentru viitor

Tranziția pro-europeană a Republicii Moldova a fost afectată atât de deficiențe interne, cât și de o campanie externă documentată în rapoarte oficiale și analize recente, care a folosit instrumente hibride. Dezinformarea, presiunile economice, finanțarea ilicită și atacurile cibernetice au urmărit să divizeze societatea și să submineze încrederea în instituții. Monitorizări credibile indică un model repetitiv care include delegitimarea actorilor pro europeni, fragmentarea discursului public și amplificarea narațiunilor proruse pe platformele sociale.

Primul învățământ cheie este că reziliența democratică se construiește prin măsuri concrete. Sunt necesare finanțare stabilă pentru mass media independentă, suport tehnic și juridic pentru organizațiile societății civile și instrumente de protecție a infrastructurii informatice critice. Fortificarea acestor piloni reduce vulnerabilitatea la operațiuni hibride și la campanii care folosesc materiale divulgate sau conținut generat artificial pentru a eroda încrederea publică, așa cum au semnalat monitorizările recente.

Al doilea capitol de lecții privește integritatea electorală. Detectarea și combaterea finanțării ilegale a actorilor politici, transparența în donări și mecanisme eficiente de anchetă sunt cruciale pentru a preveni infiltrarea resurselor externe în campanii naționale. Evenimentele din ultimii ani indică persistența riscului de finanțare ilicită și cumpărare de voturi, fapt reflectat în investigații și în anunțuri oficiale.

Pe plan informativ, politicile de alfabetizare mediatică ar trebui integrate atât în curricula școlară, cât și în programe publice pentru adulți. Cetățenii bine informați recunosc mai ușor manipulările narative. În paralel, cooperarea cu platformele digitale pentru a identifica și limita rețelele automate sau conturile coordonate rămâne o prioritate operațională. Rapoarte ale EEAS și inițiative precum EUvsDisinfo oferă baze practice pentru astfel de intervenții, iar obiectivele aferente apar în documentele de pregătire pentru aderare.

Din perspectivă strategică, consolidarea legăturilor economice și energetice cu Uniunea Europeană, împreună cu diversificarea piețelor și a surselor de energie, reduce levierul pe care Rusia îl poate exercita prin presiuni comerciale sau amenințări la adresa securității energetice. Sprijinul financiar european și vizitele liderilor UE în 2025 au semnalat disponibilitatea de a susține Moldova în această direcție, iar transformarea acestor semnale în proiecte pe termen mediu și lung este esențială.

Pe plan de securitate, problema Transnistriei rămâne un nucleu problemă. Formatul 5 plus 2 este suspendat, iar evitarea escaladărilor de natură militară sau hibridă cere o combinație de dialog diplomatic, măsuri de creștere a rezilienței și capabilități de descurajare, sprijinite de parteneri externi. Absența unei soluții durabile menține Republica Moldova într-o stare de vulnerabilitate structurală.

În concluzie, succesul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană depinde de un mix pragmatic. Consolidarea instituțiilor interne, protejarea mediului informațional, transparența financiară în politică, diversificarea economică și cooperarea strategică cu partenerii europeni trebuie implementate consecvent. Monitorizarea independentă și adaptarea continuă la noile forme de război hibrid reprezintă cea mai realistă cale de a transforma vulnerabilitățile actuale în reziliență durabilă.

Surse: Reuters, AP News, Moldpres, IPN, Radio Free Europe/Radio Liberty, NewsMaker, Euronews, DFRLab, EUvsDisinfo, The Guardian, CSIS, Infotag, Carnegie Endowment for International Peace, European Platform for Democratic Elections, The Moscow Times, Balkan Insight, PRO TV Chișinău, Radio Moldova, Disinformation Social Media Alliance, Veridica, RSF, Consiliul Uniunii Europene, Extindere și vecinătatea estică – Comisia Europeană, Yahoo Finance, Egmont Institute, EEAS, Parlamentul European, Friends of Europe, German Marshall Fund of the United States, The European Endowment for Democracy