Vot fără surprize

Adunarea Națională a Franței a adoptat luni, 8 septembrie, un bot de împotriva guvernului condus de François Bayrou. Pentru a doua oară în mai puțin de un an, țara rămâne fără cabinet funcțional, iar președintele Emmanuel Macron este nevoit să numească un nou prim-ministru. Moțiunea de cenzură a fost adoptată cu 364 de voturi pentru, 194 împotrivă și 25 de abțineri. Rezultatul era așteptat: toate principalele partide de opoziție, de la extrema stângă la extrema dreaptă, anunțaseră din timp că vor respinge guvernul Bayrou. În acest context, analiștii politici au numit gestul premierului de a supune cabinetul la testul încrederii drept un „act sinucigaș”. Este pentru prima dată în istoria celei de-a Cincea Republici când un prim-ministru care obținuse anterior sprijinul Adunării este forțat să demisioneze printr-un astfel de vot de neîncredere.

De ce momentul Bayrou este considerat o premieră?

Deși nu este pentru prima dată când un guvern francez cade în fața Parlamentului – în decembrie 2024, Michel Barnier a fost demis tot printr-o moțiune de cenzură –, situația lui François Bayrou rămâne unică în istoria celei de-a Cincea Republici. Barnier a fost înlăturat printr-o inițiativă a opoziției, o procedură clasică și prevăzută în Constituție, chiar dacă rar utilizată. În schimb, Bayrou și-a provocat singur căderea, solicitând în mod voluntar un vot de încredere, deși era evident că nu avea majoritatea necesară. Astfel, pentru prima dată, un prim-ministru care reușise anterior să obțină sprijin parlamentar este demis nu de către adversari, ci printr-un vot declanșat chiar de propriul său guvern – motiv pentru care presa franceză a descris gestul drept „sinucigaș” și „fără precedent”.

De ce a căzut guvernul Bayrou?

François Bayrou, un politician veteran de 74 de ani, a ajuns la Palatul Matignon în decembrie 2024 ca o figură de compromis, menită să aducă stabilitate după ce predecesorul său, Michel Barnier, fusese înlăturat printr-o altă moțiune de cenzură. În doar nouă luni, Bayrou nu a reușit
să creeze alianțe solide nici la stânga, nici la dreapta spectrului politic. Tema bugetului a fost punctul central al mandatului său. Bayrou a încercat să reducă deficitul public, dar a propus măsuri controversate, precum înghețarea unor cheltuieli sociale sau reducerea numărului de sărbători legale. Această idee a stârnit critici vehemente atât din partea sindicatelor, cât și din partea partidelor parlamentare.
Liderul Partidului Socialist, Olivier Faure, declara înaintea votului:
„Susțin nevoia de a reduce deficitul, dar nu cu prețul ca muncitorii, pensionarii și tinerii să fie singurele victime ale acestui plan”.
Lidera extremei drepte, Marine Le Pen, a aruncat vina direct pe șeful statului: „Această criză a fost provocată și alimentată de președintele Emmanuel Macron și de toți cei care l-au servit. Astăzi, din cauza lor, Franța este bolnavul Europei”, a declarat ea, subliniind că responsabilitatea pentru haosul politic aparține în primul rând liderului de la Palatul Élysée.

Ce urmează?

După căderea guvernului, toate privirile s-au îndreptat spre Emmanuel Macron, care are acum două opțiuni majore pe masă: fie să dizolve parlamentul și să convoace alegeri anticipate – o variantă extrem de riscantă în contextul ascensiunii extremei drepte – fie să înainteze o nouă propunere de premier, încercând din nou să găsească un echilibru într-o Adunare Națională divizată. Conform informațiilor pe surse prezentate de mass-media franceze, șeful statului ar înclina mai degrabă spre a doua variantă, mizând pe un ministru de încredere din actualul cabinet sau pe o figură politică capabilă să aducă o minimă stabilitate.
Speculațiile privind succesorul lui François Bayrou s-au intensificat imediat. Printre numele vehiculate se află Gérald Darmanin, ministrul Justiției, și Sébastien Lecornu, ministrul Apărării, ambii considerați apropiați ai președintelui. Alte posibile opțiuni sunt Catherine Vautrin, ministrul Sănătății, și Éric Lombard, ministrul Finanțelor, dar și figuri din afara cercului guvernamental, precum Raphaël Glucksmann sau fostul premier Bernard Cazeneuve. Indiferent de alegere, noul prim-ministru se va confrunta cu o misiune dificilă: un parlament fragmentat și ostil, presiunea adoptării unui buget pentru anul viitor și constrângeri economice majore. Franța are un deficit aproape dublu față de pragul de 3% impus de Uniunea Europeană și o datorie publică echivalentă cu 114% din PIB. Această instabilitate politică nu este doar o problemă internă, ci și un semnal îngrijorător pentru Bruxelles, unde lipsa de coerență la Paris este privită drept „o veste foarte proastă pentru UE” într-un moment în care blocul are nevoie de leadership puternic.