Adoptarea Strategiei Militare 2025–2035 a Republicii Moldova marchează o etapă importantă în procesul de redefinire a politicii de apărare și a modului în care Chișinăul abordează noile realități de securitate din regiune. Documentul, aprobat de Guvernul Republicii Moldova, stabilește principalele direcții de dezvoltare a sistemului național de apărare și reflectă o tentativă de adaptare la transformările rapide din mediul regional, generate de războiul din Ucraina și de intensificarea amenințărilor hibride la adresa statelor din vecinătatea estică a Uniunii Europene.
Strategia propune consolidarea capacităților de apărare ale statului prin modernizarea Forțelor Armate, dezvoltarea apărării aeriene și cibernetice, precum și prin perfecționarea procesului de instruire a personalului militar.
În acest sens, potrivit ministrului Apărării, Anatolie Nosatîi, strategia reprezintă un document de politici publice pe termen lung, care reflectă viziunea instituțională privind transformarea și modernizarea Forțelor Armate. Aceasta completează setul de documente strategice din domeniul apărării — Strategia Securității Naționale (2023) și Strategia Națională de Apărare (2024) și trasează direcțiile de răspuns strategic pentru protejarea suveranității, independenței
și integrității teritoriale a statului. Ministrul a subliniat că modernizarea armatei va fi realizată gradual, în paralel cu creșterea investițiilor și adaptarea la noile provocări de securitate.
După cum a subliniat și premierul Dorin Recean, strategia plasează accentul pe investiția în oameni și în capacitatea de apărare a statului:
„Avem un obiectiv foarte clar – să investim, în primul rând, în oameni, în Armata Națională a Republicii Moldova. Așa că noi vom continua să dezvoltăm armata, să ne apărăm patria și să contribuim la pacea și securitatea globală.”
Declarațiile oficiale care au însoțit adoptarea strategiei transmit dorința autorităților de a rupe cu o perioadă îndelungată de subfinanțare și stagnare instituțională în domeniul apărării. În același timp, discursul politic a evidențiat și polarizarea internă a societății moldovenești față de politica de securitate, un aspect care rămâne relevant pentru implementarea oricărui document strategic. Premierul Recean a remarcat existența unor curente de opinie care se opun investițiilor în armată, punând această atitudine pe seama influenței mediatice a Federației Ruse:
„Când venim cu investiții în apărarea Republicii Moldova, în Armata Națională, de fiecare dată avem voci care sunt împotrivă. […] Ei ridică în slăvi Kremlinul, dar uită să zică că Kremlinul cheltuie 7% din produsul intern brut pentru războaie și 32% din buget.”
Astfel, Strategia Militară 2025–2035 nu este doar un plan tehnic despre cum trebuie modernizată armata, ci și un mesaj politic, prin care autoritățile de la Chișinău încearcă să arate hotărâre și să consolideze capacitatea statului de a face față riscurilor interne și externe. Strategia confirmă totodată că direcția de dezvoltare a apărării Moldovei este una europeană, bazată pe apropierea de standardele Uniunii Europene și ale NATO. Cu toate acestea, statul își păstrează neutralitatea constituțională, iar documentul propune o abordare echilibrată — adică o încercare de a combina nevoia de securitate cu realitățile politice și juridice interne.

Contextul geopolitic și de securitate

Conform Strategiei Militare 2025–2035, mediul de securitate actual în care Republica Moldova își definește politica de apărare este caracterizat prin dinamism, instabilitate și imprevizibilitate. Lumea se află într-o perioadă de reconfigurare a echilibrelor de putere, marcată de competiția tot mai accentuată între regimurile democratice și cele autoritare. Această rivalitate nu se limitează la planul ideologic, ci se traduce prin confruntări economice, tehnologice și militare, care amplifică tensiunile internaționale și slăbesc mecanismele tradiționale de cooperare și securitate.
La nivel global, sursele de insecuritate au devenit tot mai diverse și interconectate. Statele și actorii nonstatali recurg frecvent la forță, coerciție și presiune hibridă pentru a-și promova interesele, ceea ce duce la escaladarea tensiunilor și la extinderea conflictelor. Pe lângă amenințările clasice, documentul identifică un set complex de riscuri asimetrice, precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, traficul ilicit de arme, droguri și persoane, dar și fenomene globale care agravează vulnerabilitățile statelor: schimbările climatice, pandemiile și migrația necontrolată. Toate aceste elemente configurează un mediu de securitate în care granițele dintre amenințările militare, economice și sociale sunt tot mai greu de delimitat.
La nivel regional, documentul subliniază că „agresiunea Federației Ruse asupra Ucrainei, începută în 2014 și escaladată în 2022 printr-o invazie pe scară largă, a generat o criză de securitate profundă în Europa”. În același pasaj, se arată că această situație a determinat Uniunea Europeană și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) „să adopte măsuri suplimentare pentru protejarea statelor membre, precum și pentru sprijinirea Ucrainei și a altor state expuse agresivității ruse”. Tot în viziunea autorilor strategiei, „capacitatea OSCE de a gestiona conflictele regionale s-a redus considerabil, iar arhitectura europeană de securitate, bazată pe sistemul de tratate privind controlul armamentului și neproliferarea, s-a erodat semnificativ”
Strategia subliniază că această transformare a dus la o recalibrare a politicilor de apărare în majoritatea statelor europene, care au început să-și majoreze cheltuielile militare și să-și modernizeze infrastructura de apărare.
În ansamblu, Strategia Militară 2025–2035 descrie un mediu de securitate global și regional caracterizat prin interdependență, competiție și incertitudine. Republica Moldova trebuie să-și consolideze propriile instrumente de apărare și reziliență, într-un context în care marile puteri își redefinesc sferele de influență, iar instituțiile multilaterale tradiționale pierd din eficiență. Prin urmare, documentul fundamentează necesitatea unei adaptări strategice profunde, care să permită statului să facă față unui spectru larg de amenințări, de la agresiunea militară directă până la presiunile cibernetice, informaționale și economice.

Amenințări și riscuri militare în viziunea noii strategii

În viziunea Strategiei Militare 2025–2035, mediul de securitate al Republicii Moldova este definit de o combinație complexă de amenințări convenționale și neconvenționale, provenite atât din exterior, cât și din vulnerabilitățile interne. Documentul subliniază că poziția geografică a țării, „situată, alături de Ucraina, la confluența frontierelor estice ale UE și NATO cu sfera de influență percepută a Federației Ruse”, generează presiuni strategice semnificative și o expunere crescută la riscuri militare.
Potrivit strategiei, continuarea războiului din Ucraina reprezintă principalul factor de insecuritate pentru Republica Moldova. Documentul notează că „invazia Federației Ruse în Ucraina și ocuparea militară a teritoriului suveran ucrainean reprezintă cea mai gravă criză de securitate din Europa din ultimele decenii”, iar conflictul „reprezintă o sursă de amenințări semnificative la adresa securității Republicii Moldova, ce s-a manifestat deja prin violarea suveranității aeriene naționale” Posibilitatea extinderii zonelor ocupate de Rusia
spre granița moldoveană este considerată „o amenințare directă majoră asupra securității și a statalității Republicii Moldova”, întrucât „stabilirea unui coridor terestru până la hotarele țării ar putea provoca presiuni politice și teritoriale adiționale”.
Un alt risc major îl constituie menținerea potențialului militar din regiunea transnistreană. Strategia denunță prezența Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) drept „o încălcare flagrantă a suveranității și a neutralității Republicii Moldova”, menționând și existența „unui arsenal militar necontabilizat, stocat în condiții necunoscute și fără posibilitatea de control” Această formulare arată că documentul tratează regiunea transnistreană nu doar ca o problemă politică, ci și ca o sursă concretă de risc militar și de insecuritate structurală.
În același timp, proliferarea(ilicită) a armelor și tehnologiilor militare este prezentată în strategie ca fiind un alt risc semnificativ, mai ales în contextul existenței „unor importante stocuri de arme și muniții în raioanele de est ale țării, în afara controlului autorităților publice”. Textul avertizează că aceste stocuri „pot alimenta activitățile de contrabandă cu armament”, iar „existența arsenalelor necontabilizate în regiunea transnistreană expune Republica Moldova posibilității producerii unor incidente sau explozii necontrolate”.

Cum este văzută neutralitatea Republicii Moldova în noul context de securitate?

Neutralitatea Republicii Moldova, consfințită constituțional, continuă să fie unul dintre pilonii centrali ai politicii sale de securitate, însă Strategia Militară 2025–2035 o plasează într-un cadru de interpretare modernizat, în care neutralitatea nu echivalează cu pasivitatea strategică. Documentul subliniază că dezvoltarea apărării naționale se bazează pe „angajamentul național pentru o țară europeană, democratică și prosperă, în care cetățenii trăiesc în siguranță și pace” și că, „ținând cont de statutul de neutralitate al țării, prezenta Strategie vizează transformarea Forțelor Armate într-o instituție militară modernă, profesionistă, bine echipată și instruită”, capabilă să apere suveranitatea și integritatea statului, dar și „să participe activ la misiuni internaționale în sprijinul păcii și al securității” (Strategia Militară 2025–2035, p. 11). Prin urmare, neutralitatea este reinterpretată ca un cadru de acțiune responsabil, care nu exclude cooperarea internațională și participarea la eforturile de stabilitate globală, ci presupune construirea unei apărări credibile și a unei reziliențe interne capabile să protejeze neutralitatea însăși într-un mediu marcat de tensiuni și agresiuni hibride.

Direcțiile strategice și prioritățile apărării până în 2035

Noua strategie nu se limitează la o simplă enumerare a amenințărilor, ci propune o viziune nouă asupra transformării Forțelor Armate ale Republicii Moldova. Astfel, documentul dat setează 5 obiective generale și direcțiile prioritare de acțiune. Primul obiectiv, „modernizarea și standardizarea capabilităților militare”, are ca scop „consolidarea capacității de apărare și reacție a Forțelor Armate, asigurând un nivel înalt de interoperabilitate atât cu celelalte forțe destinate apărării naționale, cât și cu partenerii internaționali”. Acest obiectiv marchează o schimbare conceptuală semnificativă, prin introducerea modelului occidental DOTMLPFI, care vizează integrarea doctrinei, organizării, instruirii, echipamentului, formării liderilor, personalului, infrastructurii și interoperabilității într-un cadru unitar de reformă.
Al doilea obiectiv general este „Asigurarea capacității de îndeplinire a misiunilor de apărare și dezvoltarea sistemului de mobilizare”. Documentul prevede modernizarea sistemului de mobilizare prin digitalizare, planificare integrată și dezvoltarea infrastructurii logistice. În același timp, se pune accent pe armonizarea proceselor decizionale pentru implicarea promptă a Forțelor Armate în situații de criză și pe sprijinul acordat altor instituții publice. Strategia include, de asemenea, măsuri de revizuire a cadrului legal privind mobilizarea și de instruire conform standardelor occidentale, precum și continuarea participării la misiunile de menținere a păcii din Zona de Securitate.
Prin obiectivul de asigurare a integrării în arhitectura de securitate și apărare a Uniunii Europene, Strategia Militară propune o ancorare treptată a Republicii Moldova în mecanismele Politicii de Securitate și Apărare Comune, ca parte a efortului mai amplu de apropiere de standardele europene. Documentul prevede consolidarea cooperării instituționale cu structurile de profil ale UE, participarea la misiuni și operații internaționale, precum și utilizarea instrumentelor europene, inclusiv a Instrumentului European pentru Pace. n același timp, Strategia subliniază că aceste procese se vor desfășura „doar într-un format ce nu pune la îndoială statutul de neutralitate al Republicii Moldova”, reafirmând echilibrul pe care Chișinăul caută să-l mențină între neutralitate constituțională și integrarea graduală în sistemul european de apărare.
Mai mult, noua strategie setează ca obiectiv eficientizarea interoperabilității și a mecanismelor de cooperare cu partenerii externi, dezvoltarea parteneriatelor strategice bilaterale, regionale și multilaterale. În această direcția, se va promova consolidarea
cooperării cu partnerii externi, în special cu vecinii România și Ucraina dar și cooperarea cu organizațiile internaționale cum ar fi ONU, NATO sau OSCE.
În acest sens, ultimul obiectiv prezentat în strategie este sporirea contribuției Forțelor Armate la misiuni și operații sub egida organizațiilor internaționale. Acest obiectiv se propune să fie realizat prin a) dezvoltarea colaborării interinstituționale și a parteneriatelor externe pentru participarea Forțelor Armate la misiuni și operații internaționale; b) sporirea contribuției la misiuni și operații ONU; c) participarea la misiunile/operațiile NATO, OSCE și alte organizații internaționale.

Apărare națională complexă

Apare în Strategie un nou concept de apărare națională complexă, care redefinește modul în care Republica Moldova își concepe apărarea în fața amenințărilor contemporane. Acest concept presupune o abordare multidimensională a apărării naționale, ce combină dimensiunea militară cu cea societală, instituțională și civică, prin dezvoltarea unui cadru coerent de rezistență națională. Potrivit Strategiei Militare 2025–2035, implementarea sa include acțiuni de conștientizare în rândul instituțiilor statului și de educare a populației privind importanța apărării. Totodată, documentul corelează acest concept cu statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova, care obligă statul să fie pregătit să răspundă
autonom oricărei forme de agresiune. În cazul unor amenințări directe la adresa suveranității sau integrității teritoriale, Forțele Armate și celelalte structuri de stat vor fi mobilizate prioritar pentru apărarea țării, în timp ce participarea activă a cetățenilor la efortul de rezistență este prezentată ca o datorie fundamentală și un act de devotament față de stat și națiune.

Noua arhitectură a sistemului militar național

Un element central al Strategiei Militare 2025–2035 îl reprezintă noul model de organizare a Forțelor Armate, care își propune să adapteze structura militară a Republicii Moldova la cerințele unui mediu de securitate tot mai complex. Strategia prevede o arhitectură operațională multistratificată, concepută pentru a permite acțiuni coordonate la nivel tactic, operațional și strategic, în domeniile terestru, aerian, informațional, cibernetic și electromagnetic. Structura Forțelor Armate va fi alcătuită din opt componente principale:
1.Structurile de forțe terestre, care vor rămâne elementul principal de manevră, lovire și protecție, valorificând în special capabilitățile brigăzilor de infanterie, ale regimentului de artilerie, batalionului de menținere a păcii și batalionului de geniu;
2.Structurile de forțe aeriene, responsabile de supravegherea și apărarea spațiului aerian, compuse din regimentul de apărare antiaeriană, regimentul de aviație și batalionul de radiolocație;
3.Forțele pentru operații speciale, destinate misiunilor de cercetare specială, acțiuni directe și asistență militară, constituite din batalionul pentru operații speciale;
4.Structurile pentru comunicații, informatică și apărare cibernetică, care vor asigura infrastructura necesară pentru comandă, control și securitate informațională, integrând regimentul de comunicații și informatică și centrul de apărare și securitate cibernetică;
5.Structurile de asigurare cu informații, responsabile de colectarea, analiza și diseminarea informațiilor strategice, operaționale și tactice, formate din batalionul de informații militare și centrul de informații geospațiale;
6.Structurile pentru asigurarea sustenabilității, menite să sprijine funcționarea Forțelor Armate pe timp de pace și în situații de criză, incluzând brigada logistică, centrul de gestionare a resurselor de mobilizare și efectivului, centrele militare teritoriale și instituțiile medicale departamentale;
7.Structurile de instruire militară, care vor asigura formarea profesională a personalului militar și civil, prin intermediul academiei militare, colegiului militar, școlii de sergenți, centrelor de excelență, batalionului de instrucție și centrului sportiv al Forțelor Armate;
8.Structurile de suport instituțional, destinate activităților de disciplină militară, protecție VIP și ceremonial militar, reprezentate de batalionul de poliție militară, Garda de Onoare și Orchestra Prezidențială.
Totodată, Strategia menționează rolul dual al Inspectoratului General de Carabinieri, care va continua să îndeplinească atribuții în domeniul ordinii publice pe timp de pace și sarcini specifice apărării naționale în caz de asediu sau război.
Deși această arhitectură instituțională reflectă o viziune modernizată asupra apărării, implementarea sa va depinde în mod direct de resursele financiare, capacitatea administrativă și nivelul de pregătire profesională. În lipsa unei corelări realiste între obiective și mijloace, riscul este ca reforma structurii militare să rămână la stadiul de intenție strategică.

Este suficient alocarea a 1% din PIB pentru apărare?

Un element care ridică semne de întrebare privind fezabilitatea Strategiei Militare 2025–2035 este dimensiunea bugetară a apărării. În timp ce Republica Moldova își propune modernizarea și apropierea de standardele occidentale, alocarea actuală de aproximativ 1% din PIB pentru apărare pare insuficientă în raport cu noile repere stabilite la nivel aliat. Până recent, statele membre NATO aveau ca obiectiv minim alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, un prag care a fost considerat mult timp standardul de referință pentru credibilitatea militară a Alianței. Totuși, la Summitul NATO de la Haga din iunie 2025, liderii statelor membre au convenit majorarea progresivă a cheltuielilor la 5% din PIB până în 2035, dintre care 3,5% dedicate cheltuielilor militare directe și 1,5% domeniilor conexe, precum securitatea cibernetică, infrastructura critică și sprijinul tehnologic. Secretarul General Mark Rutte a descris această decizie drept un „salt transformator”, necesar pentru a răspunde unui context de securitate tot mai volatil. În acest cadru, devine legitimă întrebarea dacă Republica Moldova poate atinge obiectivele ambițioase ale strategiei sale naționale cu un nivel de finanțare care, raportat la standardele NATO, reflectă o posibilă subfinanțare structurală a sectorului apărării.

Reacția opoziției: între negarea amenințării și critica priorităților guvernului

Adoptarea noii strategii militare a fost întâmpinată cu critici dure din partea opoziției pro-ruse. Partidul Comuniștilor (PCRM) a calificat documentul drept „irațional” și bazat pe un
„argument fals”, ideea că Federația Rusă ar reprezenta o amenințare reală pentru Republica Moldova. Într-un comunicat oficial, PCRM a acuzat guvernarea de „isterie militară” și de utilizarea temei „amenințării ruse” în scop electoral, susținând că lipsesc dovezile care să justifice o asemenea strategie.
Liderul PSRM, Igor Dodon, a denunțat și el decizia guvernului PAS, afirmând că prioritățile ar trebui să fie sociale și economice, nu militare. Într-o postare publică, acesta a acuzat guvernarea că „militarizează” o țară neutră, în timp ce populația se confruntă cu probleme reale precum sărăcia, migrația și creșterea prețurilor. Dodon a susținut că strategia nu reflectă așteptările cetățenilor, ci agenda unei guvernări „subordonate intereselor externe”.

Kremlinul critică noua strategie militară

Noua strategie militară adoptată recent de Republica Moldova, care desemnează Rusia drept principala amenințare la adresa securității naționale, a generat reacții dure din partea Kremlinului. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a criticat Chișinăul pentru ceea ce a numit „o greșeală gravă” și „o linie neprietenoasă” față de Moscova, acuzând liderii moldoveni că urmează o cale conflictuală în numele integrării europene. Într-o retorică deja cunoscută, Peskov a tras o paralelă cu Ucraina, sugerând că apropierea de UE prin antagonizarea Rusiei nu ar aduce beneficii. Declarațiile oficialului rus vin pe fondul unor tensiuni tot mai evidente, alimentate și de acuzațiile autorităților moldovene potrivit cărora Rusia ar fi încercat să influențeze alegerile parlamentare din 2025.
La rândul său, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a susținut că Republica Moldova nu are resursele necesare pentru a implementa strategia propusă, criticând în special creșterea cheltuielilor de apărare la 1% din PIB și alinierea instruirii militare la standardele NATO. Comentariile sale întăresc reacția ostilă a Moscovei față de direcția de securitate și politică externă aleasă de autoritățile proeuropene de la Chișinău.