Pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare din 28 septembrie, tot mai multe sondaje încearcă să surprindă opțiunile de vot ale cetățenilor. Unul dintre cele mai recente a fost realizat de compania iData, pe un eșantion de 1.059 de respondenți din 87 de localități, în perioada 20 august – 3 septembrie. Marja de eroare este de ±2,9%. Rezultatele indică faptul că doar patru formațiuni politice ar depăși pragul electoral și ar intra în Legislativ: Blocul Electoral Patriotic, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), Partidul Nostru și blocul Alternativa. Întrebați pentru ce partid ar vota, 21,6% dintre respondenți s-au declarat indeciși, peste 4% au spus că nu ar participa la vot, iar 4,1% nu au oferit niciun răspuns. În rândul alegătorilor deciși, Blocul „Patriotic” se află pe primul loc, cu 36% din intențiile de vot, urmat îndeaproape de PAS, cu 34,7%. Mult mai în spate se află Partidul Nostru (8,4%) și Blocul Alternativa (7,9%). Dacă rezultatele sondajului s-ar confirma la urne, repartizarea mandatelor ar arăta astfel: Blocul Electoral Patriotic – 42 de mandate, PAS – 40, Partidul Nostru – 10 și Blocul Alternativa – 9. Restul formațiunilor nu ar reuși să depășească pragul electoral. Sondajul nu ia în calcul voturile cetățenilor din diaspora și din stânga Nistrului, care, tradițional, pot influența rezultatul final. Un alt sondaj privind alegerile parlamentare din 28 septembrie a fost realizat de Comunitatea WatchDog.MD și Centrul de cercetări sociologice CBS Research. Cercetarea, desfășurată între 6 și 13 septembrie pe un eșantion de 1.127 de respondenți, este reprezentativă pentru populația adultă a Republicii Moldova și are o marjă de eroare de ±2,9%. Potrivit rezultatelor, dintre cei care și-au declarat opțiunea de vot și intenționează să meargă la urne, PAS ar obține 38,8%, BEP 26,9%, iar Partidul Nostru 14,1%. Blocul Alternativa se situează la 6,9%, sub pragul de 7% necesar pentru blocuri. Alte două partide, „Democrația Acasă” și „Moldova Mare”, se apropie de pragul de 5%, fiecare cu aproximativ 4%. Sondajul relevă și un număr mare de indeciși, 26,8%, și nu include alegătorii din diaspora și din stânga Nistrului, care ar putea influența rezultatele finale. În timp ce cercetarea iData plasa Blocul „Patriotic” ușor în fața PAS, sondajul WatchDog arată un avans al formațiunii de guvernământ. Cele două sondaje evidențiază o luptă strânsă pentru primul loc, cu PAS și BEP ca principali competitori, iar Partidul Nostru își menține poziția de a treia forță politică. Trebuie menționat că o mare parte dintre sondajele realizate înainte de alegerile parlamentare sunt de ordin intern și nu sunt accesibile publicului larg. Totuși, rezultatele unor cercetări se scurg în spațiul public. Un exemplu este un sondaj intern al Institutului Republican Internațional (IRI), realizat la comanda autorităților de la Washington. Potrivit datelor ajunse în presă, un partid și două blocuri electorale ar accede în Parlament: PAS ar obține 39% dintre voturile respondenților deciși, Blocul Electoral Patriotic – 22%, iar Blocul „Alternativa” – 10%. Celelalte formațiuni nu ar depăși pragul electoral. 17% dintre intervievați nu au răspuns sau nu și-au decis opțiunea, iar aproximativ 1% au declarat că nu vor votat. Sondajul a fost realizat între 12 și 27 august, pe un eșantion de 1.217 persoane, și nu include voturile cetățenilor din diaspora și din stânga Nistrului. Rezultatele interne IRI confirmă tendința observată în sondajele publice: PAS rămâne principalul competitor pentru primul loc, urmat de Blocul Elecotoral Patriotic, în timp ce Partidul Nostru și Blocul „Alternativa” își dispută poziția a treia. Diferențele între sondaje evidențiază încă un nivel ridicat de incertitudine, iar procentul mare de indeciși sugerează că rezultatele finale pot fi influențate de mobilizarea alegătorilor în ultimele zile de campanie
În dimineața zilei de 3 septembrie 2025, mai multe canale Telegram conectate la rețeaua lui Ilan Șor au raportat că au fost atacate de hackeri, iar controlul a fost transferat către actori externi. Mesajul a vizat activiști de partid legați de Șor. Acesta scria: «Blocul Victorie a fost spart și nu să mai fiți plătiți. Ilan Șor și Rusia caută să fure viitorul Moldovei. Datele voastre personale și activitatea criminală sunt publice pentru toți. Acum sunteți pe cont propriu». Mesajul includea un link către documente descărcabile. Acele documente enumerau numele și contactele a sute de persoane implicate în proiectele lui Șor, plus sumele plătite pentru rolurile lor. Alte documente au scos la iveală bugetele alocate pentru activități, inclusiv cele conduse de organizația „Eurasia”. Hackul a avut loc la o zi după ce poliția a efectuat zeci de percheziții și a arestat mai multe persoane într-o anchetă privind luarea de mită a alegătorilor și încasarea fondurilor rusești. Cei acuzați au folosit chatboți și servicii VPN pentru a muta fonduri de la Promsvyazbank în lei moldovenești, sub instrucțiunile handler-urilor din Rusia.
Ciblajul informatic expune mecanismele interne ale schemelor de cumpărare a voturilor legate de rețeaua lui Șor. Scopul este de a semăna neîncredere în baza sa de opinie, semnalând că promisiunile de plată nu sunt de încredere. Activiștii ar putea ezita să acționeze dacă se tem de expunere sau de promisiuni false.
Raportul lui Șor către Putin despre lansarea unui centru financiar
Pe 4 septembrie 2025, Ilan Șor a vorbit prin videoconferință cu președintele rus Vladimir Putin. Acesta a relatat despre operațiunile companiei sale A7, înființată la Moscova alături de Promsvyazbank, o bancă rusă aflată sub sancțiuni occidentale. În timpul conferinței, Putin a lansat oficial un centru internațional de decontare financiară din Orientul Îndepărtat, cu sediul la biroul fintech al A7. Șor a prezentat A7 ca un „centru pentru decontări internaționale”, o platformă digitală care utilizează instrumente financiare și de facturare de înaltă tehnologie. El a spus că, pe parcursul a zece luni, platforma a procesat peste 7,5 trilioane de ruble în tranzacții, gestionând între 1.500 și 2.000 de tranzacții pe zi. Planul pentru 2025 include plata a aproximativ 20 de miliarde de ruble în impozite, pe care Șor le-a numit „noi impozite”. El a spus că mai mult de jumătate din decontări sunt cu țări asiatice, iar centrul va deservi nu doar Rusia, ci și alte națiuni în care A7 operează. Discursul lui Șor oferă o perspectivă asupra unei strategii hibride. El construiește o infrastructură financiară care susține activ obiectivele strategice ale Rusiei, canalizând în același timp resurse pentru rețeaua sa. Numirea oficială a acesteia drept centru de decontare o face să sune ca o operațiune fintech legitimă. Însă volumul operațiunilor și legătura cu PSB sugerează că susține și finanțarea transfrontalieră, putând include transferuri ilicite pentru a influența contextul politic al Moldovei.
Mișcarea lui Șor contează deoarece îi oferă o pârghie geopolitică, permite finanțarea ilicită și reprezintă un risc intern serios. Poziționându-se în centrul unei rețele financiare aliniate cu Rusia, el își construiește influența regională. Centrul A7 – o societate mixtă cu Promsvyazbank, o bancă sancționată – poate ocoli restricțiile globale și poate direcționa fonduri către rețele care vizează influențarea Moldovei. Sistemele democratice au de suferit atunci când puterea politică depinde de finanțarea subterană. Liderul PAS, Igor Grosu, a numit discursul lui Șor adresat lui Putin o mărturisire a „acțiunilor de destabilizare, finanțarea corupției și a unei rețele criminale” și a avertizat că această amenințare ar putea „captura Moldova”.
Percheziții la partidul lui Vlah în ajunul alegerilor
Situația la data de 5 septembrie 2025, forțele de ordine din Republica Moldova au efectuat aproximativ 100 de percheziții în nordul și sudul țării. Acestea au vizat o rețea suspectată de cumpărare de voturi, finanțare ilegală a partidelor și spălare de bani la scară largă. Investigațiile s-au concentrat pe operațiuni legate de rețeaua lui Ilan Șor, dar s-au extins la alți actori politici, inclusiv la Partidul „Inima Moldovei” al Irinei Vlah. Patru persoane au fost reținute, inclusiv oficiali din Comrat și un viceprimar. Irina Vlah a denunțat acțiunile drept represiune motivată politic. Ea a susținut că autoritățile foloseau aceste percheziții pentru a submina partidul său în ajunul alegerilor.
Perchezițiile de la partidul lui Vlah au stârnit dezbateri aprinse cu privire la legitimitatea și impactul lor politic. Viorel Cernăuțeanu, șeful Inspectoratului General al Poliției, a respins acuzațiile de părtinire, subliniind că acțiunile s-au bazat pe dovezi concrete de corupție electorală și finanțare ilegală. El a indicat discuții interceptate care au implicat sume precum 1000 de lei, menționând că unul dintre actorii menționați era al doilea candidat de pe lista partidului lui Vlah. În același timp, Irina Vlah a încadrat perchezițiile drept represiune, prezentându-și noul partid drept victimă a presiunilor statului în ajunul primelor alegeri. Această narațiune ar putea energiza susținătorii ei, dar riscă și să amplifice polarizarea. Autoritățile, la rândul lor, susțin că rețeaua investigată are legături cu structurile de influență ale lui Șor, chiar dacă indirect.
Implicațiile sunt semnificative. Criticii avertizează că astfel de percheziții ridică îndoieli cu privire la corectitudinea electorală, mai ales când partide noi precum Inima Moldovei acuză deja blocul de guvernământ că folosește resurse administrative împotriva lor. Dacă aceste investigații par selective sau motivate politic, ele riscă să submineze încrederea publicului în instituțiile electorale. Într-un climat deja marcat de interferențe străine și acuzații persistente de cumpărare de voturi, percepția contează la fel de mult ca temeiurile juridice. Modul în care sunt gestionate aceste cazuri va modela atât credibilitatea alegerilor, cât și echilibrul competiției politice.
„Nunta” politică a lui Renato Usatîi
Pe 2 septembrie, liderii noului format Bloc Electoral Patriotic, inclusiv partidul Irinei Vlah, PSRM, PCRM și partidul Viitorul Moldovei, au semnat un angajament în afara parlamentului. Aceștia s-au angajat să nu formeze nicio coaliție cu partidul de guvernământ PAS după alegerile viitoare. Liderul comunist Vladimir Voronin a numit-o „un test de maturitate politică”, în timp ce Igor Dodon a adăugat că blocul, încrezător în perspectivele sale electorale, va rămâne deschis parteneriatelor cu orice forță parlamentară care îi împărtășește agenda. Irina Vlah a îndemnat „Partidul Nostru” al lui Usatîi și blocul „Alternativ” să se alăture angajamentului, invitându-i chiar și pe cei care nu erau siguri de intrarea în parlament să semneze. Curând, Renato Usatîi a răspuns dur. El a respins cererea ca fiind teatrală și de origine străină. Criticându-i tonul, el a declarat: „Acesta nu este un pact, este nunta altcuiva. Nu sunt aici să acționez ca martor.” El a clarificat că partidul său a exclus deja orice coaliție cu PAS, adăugând că „singura alianță pe care «Partidul Nostru» o va semna este cu cetățenii Moldovei”.
De ce contează? Respingerea de către Usatîi a pactului preelectoral al Blocului Patriotic contează pe mai multe planuri. El își poziționează partidul ca fiind independent și axat pe cetățeni, detașându-se de teatralitatea partidului. Cu Blocul Patriotic în sondaje în jur de 30,1% și Partidul Nostru la aproximativ 9,3%, refuzul său de a se alinia îi conferă o potențială putere de schimb de opinii atunci când se finalizează voturile. Sloganul său despre „nuntă străină” subliniază această distanță față de politica blocului. Această poziție ar putea atrage alegători sătui de alianțele tradiționale, prezentându-l pe Usatîi ca fiind autentic și loial cetățenilor, nu ierarhiilor de partid. Într-o competiție fragmentată, partide precum al său și Alternativa ar putea menține echilibrul puterii. Rămânând nelegat, Usatîi își lasă loc pentru negocieri post-electorale, care s-ar putea dovedi mai influente decât orice acord preelectoral.
Revenirea în cursă a echipei „Moldova Mare”
Pe 5 septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală (CEC) a înregistrat oficial partidul „Moldova Mare”, condus de Victoria Furtună, pentru viitoarele alegeri parlamentare programate pentru 28 septembrie. Această decizie a venit după o serie de contestații în justiție și o hotărâre a Curții Supreme care a anulat respingerea anterioară a CEC pe baza cotelor de reprezentare de gen.
Înregistrarea partidului este semnificativă, deoarece marchează revenirea unei entități politice cu orientare pro-rusă în cursa electorală. Partidul „Moldova Mare” a fost asociat cu Ilan Șor. Furtună, care anterior a fost procuror anticorupție, a negat orice afiliere cu rețeaua lui Șor. Înregistrarea partidului de către CEC indică faptul că acesta a îndeplinit cerințele legale necesare, inclusiv respectarea cotelor de reprezentare de gen și eligibilitatea candidaților săi. Această evoluție adaugă la complexitatea peisajului politic din Republica Moldova, deoarece participarea partidului „Moldova Mare” ar putea influența dinamica alegătorilor, în special în rândul circumscripțiilor pro-ruse. Revenirea partidului în cursă subliniază provocările cu care se confruntă Republica Moldova în echilibrarea cadrelor juridice cu considerațiile politice. Deși decizia CEC respectă standardele juridice, ea ridică și întrebări cu privire la influența actorilor externi și impactul potențial asupra suveranității Republicii și alinierii acesteia cu instituțiile occidentale.
Pe măsură ce alegerile se apropie, strategiile de campanie și alianțele partidului „Moldova Mare” vor fi monitorizate îndeaproape, deoarece acestea ar putea juca un rol esențial în conturarea direcției viitoare a traiectoriei politice a Moldovei.
Moscova a rafinat în ultimii doi ani un ecosistem de instrumente hibride care țintește direct direcția pro-UE a Chișinăului. În plan politic, centrul de greutate a fost reprezentat de rețelele lui Ilan Șor, reconfigurate după interzicerea Partidului Șor, prin blocul Pobeda („Victorie”), lansat la Moscova în aprilie 2024 și continuate prin formațiunile moștenitoare („Renaștere” și „Șansa”). În vara lui 2025, autoritățile și instanțele au menținut excluderea acestor formațiuni de la alegeri, invocând finanțări și coordonare din Federația Rusă, o recunoaștere explicită a canalelor de influență politică pe care Kremlinul le-a externalizat în Moldova.
Un al doilea braț este infrastructura regională a Găgăuziei, unde rețelele pro-Kremlin au cultivat o zonă de presiune internă asupra Chișinăului. În august 2025, un tribunal a condamnat-o pe bașcanul Evghenia Guțul la șapte ani de închisoare pentru canalizarea de fonduri din Rusia către o formațiune interzisă. Procurorii au prezentat dosarul ca o piesă centrală a ingerinței ruse, în timp ce Kremlinul a denunțat verdictul ca fiind „motivat politic”. În paralel, Irina Vlah, fost bașcan, rămâne o voce proeminentă care critică parcursul european și promovează apropierea de Moscova, devenind un simbol al vectorilor regionali de influență.
În plan politic, figura lui Igor Dodon continuă să fie relevantă. Prin Blocul Electoral Patriotic, acesta își propune să reconsolideze electoratul pro-rus, apelând la teme de suveranitate, neutralitate militară și parteneriat strategic cu Rusia. Alături de el, Vladimir Voronin, deși retras din prim-plan, rămâne un reper pentru electoratul nostalgic după perioada comunistă.
Ion Ceban, primarul Chișinăului, a devenit o piesă controversată. Lansarea Blocului Alternativa, împreună cu Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Mark Tkaciuc, a fost prezentată ca o platformă nouă și pro-reformă, dar a ridicat suspiciuni privind orientarea geopolitică reală. Presa a relatat în iulie 2025 că lui Ceban i-a fost aplicată o interdicție de intrare în Spațiul Schengen pe cinci ani din motive de securitate, fapt exploatat de canale pro-ruse pentru a susține narațiuni de victimă și a critica partenerii europeni. Astfel, aceste formațiuni și lideri formează o rețea eterogenă, dar conectată de mesaje și agende compatibile cu interesele Kremlinului.
În plan informațional, Moldova a devenit un teren de test pentru campanii orchestrate pe Telegram și site-uri proxy, cu valuri de narațiuni anti-UE și anti-guvern alimentate de media și operatori afiliați Kremlinului. Investigații recente au documentat zeci de canale „compromise” care au inundat spațiul public înaintea rundelor electorale, o treime dintre sursele care „relatau” despre procesul de vot fiind considerate nesigure. Monitorizări europene au semnalat o campanie sofisticată, denumită „Matryoshka”, ce urmărește decredibilizarea guvernului pro-european. Aceste operațiuni sunt susținute de publicații și figuri media sancționate la nivel internațional pentru rolul în diseminarea dezinformării.
Levierul energetic rămâne o piesă clasică din arsenalul Kremlinului. După ani de dependență, tăierea livrărilor de gaz anunțată de Gazprom la 1 ianuarie 2025 a testat reziliența Moldovei și a alimentat presiuni sociale. Chiar dacă Chișinăul a diversificat achizițiile de gaze din UE și a redus monopolul rus din 2022 încoace, vulnerabilitățile persistă prin centrala MGRES din Transnistria, care produce o mare parte din electricitatea Republicii Moldova pe gaz rusesc. Narațiunea Moscovei combină constrângerea economică cu promisiuni de „stabilitate”, hrănind scepticismul față de integrarea europeană.
Un instrument transversal esențial este sincronizarea. Moscova își calibrează presiunile politice, informaționale și energetice în momente electorale sau simbolice, pentru a maximiza impactul. Înaintea alegerilor parlamentare din Republica Moldova din 28 septembrie, liderii Franței, Germaniei și Poloniei au vizitat Chișinăul cu ocazia celei de-a 34-a aniversări a independenței Republicii Moldova, pentru a contrabalansa această interferență, iar autoritățile moldovene au detaliat public un set de cel puțin zece metode de amestec, de la fluxuri de bani și mită electorală până la operațiuni online, rețele de „protest civic” cu logistică externă și exploatarea faliilor regionale. În paralel, partenerii occidentali au extins listele de sancțiuni asupra intermediarilor media și operatorilor implicați în operațiunile Kremlinului, confirmând caracterul coordonat și multidimensional al acestor instrumente.
Partide politice și influența pro-rusă
Pe scena politică moldovenească, influența pro-rusă nu se manifestă doar prin mesaje geopolitice explicite, ci printr-o rețea de alianțe tactice, repoziționări de lideri și platforme electorale ad-hoc care caută să capteze nemulțumiri sociale și segmente regionale. Înaintea alegerilor parlamentare din septembrie 2025, procesul de consolidare al acestor forțe a avut două dimensiuni complementare: formarea de blocuri electorale cu acoperire națională și plasarea unor actori cu vizibilitate locală în roluri strategice.
Un element central este Blocul Electoral Patriotic, coordonat de Igor Dodon și alcătuit din mai multe formațiuni de stânga. Acest bloc oferă o arhitectură politică clară pentru electoratul sceptic față de parcursul european, mobilizând teme precum neutralitatea, protecția socială și critica austerității ori a reformelor percepute ca impuse din afară. Campania acestui bloc a vizat atât electoratul urban defavorizat economic, cât și comunitățile rusofone și cele din sudul țării, unde mesajele care pun în discuție apartenența geopolitică au mai multă rezonanță.
Pe de altă parte, a apărut Blocul Alternativa, o coaliție mai variată, în jurul unor figuri ca Ion Ceban, Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Mark Tkaciuk. Strategia Blocului Alternativa a fost aceea de a se poziționa ca o opțiune respectabilă și administrativă pentru alegătorii dezamăgiți, combinând retorică anti-elită cu promisiuni pragmatice. Această abordare urmărește să atragă voturi din zona centristă și din electoratul pro-european dezamăgit, punând accent pe management local și pe protecția serviciilor publice, dar lăsând loc unor ambiguități geopolitice exploatabile de parteneri externi.
Instrumental în succesul acestor proiecte politice este tactica unirii temporare a partidelor. Prin blocuri electorale, formațiunile care altfel ar fi slabe la nivel național accesează resurse, structuri de campanie și vizibilitate mediatică. Unificarea forțelor pro-ruse sub umbrela Partidului Patriotic a fost prezentată public drept un proiect menit să protejeze bunăstarea și valorile tradiționale, o retorică capabilă să mobilizeze rapid în perioade de incertitudine economică sau socială.
Conducerea personală a unor figuri cu trecut politic semnificativ, precum Vladimir Voronin, joacă un rol simbolic. Chiar dacă aparițiile sale sunt mai rare, sprijinul tacit sau declarațiile sale rezonează în cercuri electorale nostalgice pentru legături mai apropiate cu Moscova. Între timp, Ion Ceban a devenit o figură controversată și pe plan internațional, presa relatând despre interdicția sa de intrare în spațiul Schengen din motive de securitate, asociată cu suspiciuni privind anumite legături externe. Această temă a fost exploatată în discursul opoziției și de canale pro-ruse.
Un actor suplimentar, cu impact transversal, este AUR. Deși se prezintă ca partid unionist și naționalist, au existat relatări și investigații de presă în 2025 care au semnalat contacte indirecte și co-apariții în spațiul public cu rețele asociate lui Ilan Șor, inclusiv convergențe narative și componente online. Aceste afirmații sunt contestate de părțile vizate și nu există confirmări oficiale; ele indică însă o exploatare pragmatică a nemulțumirilor sociale, indiferent de orientarea declarată.
Tactici non-electorale completează arsenalul politic: folosirea de canale financiare netransparente pentru a sprijini campanii, apeluri la lideri regionali din Găgăuzia și Transnistria pentru a crea efecte de domino și proliferarea de mesaje media care schimbă agenda publică. În 2025 au fost adoptate modificări legislative care înăspresc regulile privind finanțarea partidelor, reglementează blocurile politice și interzic succesorii formațiunilor declarate neconstituționale, iar rapoartele de monitorizare au documentat cazuri și anchete aflate pe rol. Aceste evoluții au determinat autoritățile și observatorii internaționali să solicite consolidarea mecanismelor de transparență și sancțiuni eficiente.
Rezultatul este un peisaj politic flexibil, în care partidele pro-ruse pot alterna între opoziție deschisă și prezentarea unor programe care par reformiste, dar urmăresc propriile interese. Această flexibilitate îngreunează pentru alegători și partenerii externi identificarea rapidă a intențiilor reale, în timp ce permite mobilizarea suficientor segmente pentru a influența deciziile instituționale în momente critice.
Mass-media și dezinformarea coordonată
Mass-media a devenit în ultimii ani un instrument central în strategiile de dezinformare coordonată, folosite pentru a submina parcursul european al Republicii Moldova. Canale media tradiționale, televiziuni online și platforme sociale au fost utilizate pentru a amplifica narative anti-UE, exploatând vulnerabilități precum polarizarea politică, sărăcia și memoria istorică legată de spațiul ex-sovietic.
Potrivit rapoartelor de monitorizare media și analizelor independente, un element definitoriu al acestor campanii a fost dependența de canale rusești care, până la interzicerea lor oficială (în mai multe etape, între 2022 și 2025), difuzau constant mesaje ce prezentau Uniunea Europeană drept un pericol pentru identitatea și tradițiile moldovenești. Decizia autorităților de a suspenda licențele mai multor televiziuni cu capital sau conținut pro-rus a fost justificată prin faptul că acestea promovau narațiunile Kremlinului despre războiul din Ucraina. Golul mediatic creat a fost rapid umplut de noi platforme, care și-au adaptat discursul pentru a evita interdicțiile directe, păstrând însă teme similare.
Un exemplu menționat în analize media este Hai TV, prezentată ca alternativă locală și independentă, dar care, potrivit monitorizărilor, a preluat și difuzat mesaje anti-occidentale. Acestea vizau în special decredibilizarea sprijinului financiar european, accentuând ideea că Republica Moldova ar deveni „dependentă economic” de Bruxelles. Totodată, au fost abordate teme emoționale, precum riscul pierderii suveranității și presupusa impunere a „valorilor străine”, teme recurente în propaganda pro‑Kremlin.
Acest tip de dezinformare nu acționează izolat. El se sprijină pe o rețea mai largă de actori politici și grupuri de influență care folosesc mass-media pentru a slăbi consensul pro-european. Unele investigații media au semnalat că partide populiste, precum AUR, au beneficiat de pe urma acestor mesaje, mai ales atunci când au fost corelate cu acțiuni organizate de grupări afiliate lui Ilan Șor. Deși nu există confirmări oficiale privind o coordonare directă, apariția simultană a mesajelor anti-UE în diverse spații media și politice indică o convergență de interese și teme.
Impactul asupra integrării Moldovei în Uniunea Europeană este semnificativ. Campaniile de dezinformare au alimentat scepticismul intern și au întârziat formarea unui consens social larg în jurul direcției europene. În plus, ele au oferit Bruxelles-ului imaginea unei țări vulnerabile la presiuni externe și interne, ridicând întrebări legate de stabilitatea democratică și de capacitatea instituțiilor de a gestiona pluralismul mediatic.
Dezinformarea coordonată contribuie și la erodarea încrederii în mass-media locală. Publicul devine confuz între informația verificată și narațiunile fabricate, ceea ce creează un teren fertil pentru manipulare electorală. Lipsa unor mecanisme eficiente de autoreglementare în presă și resursele limitate pentru fact-checking agravează situația, lăsând societatea expusă valurilor succesive de propagandă.
Pe termen lung, menținerea acestor rețele de dezinformare reprezintă o barieră serioasă în calea aderării Moldovei la UE. Atâta timp cât mesajele anti-europene reușesc să divizeze societatea și să submineze încrederea în instituțiile democratice, procesul de integrare riscă să fie perceput nu ca o oportunitate istorică, ci ca o sursă de tensiuni interne. Din acest motiv, consolidarea rezilienței informaționale și dezvoltarea unui spațiu mediatic pluralist și transparent sunt condiții esențiale pentru avansarea parcursului european.
Impactul asupra integrării Moldovei în Uniunea Europeană
Interferența pro-rusă a influențat direct calendarul, costurile politice și percepția europeană asupra parcursului de aderare al Republicii Moldova. După decizia Consiliului European din 14 decembrie 2023 de a deschide negocierile și conferința interguvernamentală din 25 iunie 2024, Chișinăul a intrat în screeningul acquis-ului, evaluat de Bruxelles ca progresând bine în 2025. În paralel, UE judecă integrarea și prin prisma rezilienței la ingerințe hibride. Cu alegeri parlamentare pe 28 septembrie 2025 și avertismente recurente privind amestecul Rusiei, riscul de instabilitate politică a devenit un factor semnificativ în analiza politică a statelor membre.
Pe plan politic, campaniile de dezinformare și reconfigurarea formațiunilor eurosceptice pun presiune pe consensul public necesar reformelor. Lideri europeni au venit la Chișinău la începutul lui iulie 2025 pentru Summitul Moldova-UE și din nou pe 27 august 2025, de Ziua Independenței, pentru a semnaliza sprijinul pentru cursul proeuropean și pentru a marca faptul că rezultatul alegerilor va cântări în ritmul negocierilor. Evaluările preelectorale și monitorizările independente indică o competiție strânsă între forțele pro-UE și blocuri apropiate de Moscova, ceea ce ar putea încetini adoptarea și implementarea capitolelor sensibile, precum justiția și statul de drept, dacă o coaliție eurosceptică ar obține pârghii instituționale.
Pe plan economic și sectorial, presiunea energetică a fost utilizată pentru a crea costuri sociale și politice în 2024-2025. Anunțul Gazprom privind stoparea livrărilor către Republica Moldova de la 1 ianuarie 2025 a testat aranjamentele de securitate energetică ale Chișinăului și a alimentat narațiuni care pun la îndoială beneficiile apropierii de UE. Chișinăul a răspuns prin diversificare și importuri din UE și România, iar dialogul cu Bruxelles-ul a inclus integrarea treptată în piețe și infrastructuri europene, inclusiv în domeniul plăților și finanțelor. Aceste ancore tehnice consolidează convergența economică, dar șocurile induse politic rămân o frână asupra sprijinului public pentru reforme.
Componenta informațională afectează criteriile politice ale aderării. Rapoarte independente au documentat exploatarea polemicilor interne pentru a slăbi încrederea în instituții, inclusiv în structurile de comunicare strategică și contracarare a dezinformării, cu scopul de a prezenta statul ca incapabil să protejeze spațiul informațional. Pentru UE, capacitatea de a combate influența malignă și de a asigura un cadru mediatic pluralist sunt semnale ale maturității democratice. Dacă în aceste domenii apar regrese, UE ar putea amâna sau îngreuna deschiderea capitolelor de negociere legate de valorile fundamentale și de integrarea în piața internă.
Diplomatic, vizitele și declarațiile comune UE-Moldova din vara lui 2025 au încercat să neutralizeze efectele campaniilor pro-Kremlin, fixând narațiunea că viitorul țării este european. În același timp, canale pro-ruse au prezentat acest activism european drept ingerință externă, alimentând polarizarea. În astfel de condiții, Comisia și statele membre tind să lege mai strâns etapele negocierilor de livrabile concrete în justiție, anticorupție, securitate informațională și protecția infrastructurilor critice.
În ansamblu, instrumentele hibride pro-ruse nu opresc formal dialogul de aderare, însă încetinesc ritmul prin trei mecanisme. Primul este erodarea sprijinului social pentru reforme costisitoare. Al doilea este creșterea riscului politic perceput de capitalele UE, care poate transforma obiectivele calendaristice în ținte condiționate. Al treilea este deturnarea agendei interne de la transpunerea acquis-ului către gestionarea crizelor, de la energie la dezinformare. În măsura în care Chișinăul reușește să mențină stabilitatea politică, să protejeze alegerile de interferență și să continue convergența economică și instituțională, accelerarea negocierilor rămâne fezabilă, iar semnalele de sprijin european din vara lui 2025 indică un apetit real pentru a ancora Republica Moldova în proiectul european.
UE și România în sprijinul integrării și luptei cu dezinformarea
Uniunea Europeană și România și-au reafirmat angajamentul ferm față de integrarea Republicii Moldova, oferind un mix de asistență financiară, instituțională și tehnică pentru consolidarea democrației și contracararea campaniilor de dezinformare.
Pe 4 iulie 2025, la Chișinău, a avut loc primul summit bilateral Republica Moldova cu Uniunea Europeană în acest format, cu participarea președintelui Consiliului European și a conducerii Comisiei Europene. În cadrul reuniunii a fost agreat „Moldova Growth Plan”, un pachet de asistență de până la 1,9 miliarde euro pentru perioada 2025-2027, din care 270 milioane euro au fost alocate imediat pentru proiecte de infrastructură, reforme și reziliență economică. Summitul a reconfirmat angajamentul Uniunii Europene de a începe negocierile de aderare odată ce vor fi îndeplinite condițiile stabilite de Consiliul European.
În domeniul combaterii dezinformării, Uniunea Europeană a anunțat, în iulie 2025, lansarea proiectului regional FACT în cadrul Observatorului European al Mass-Mediei Digitale, având ca obiectiv monitorizarea campaniilor de manipulare, în special a celor de origine rusă, și sprijinirea actorilor locali în consolidarea rezilienței media, detaliile privind structura și mandatul centrului fiind prezentate în comunicate ale Uniunii Europene și relatări de presă, cu confirmarea oficială completă în curs.
România și-a reconfirmat rolul de partener strategic al Republicii Moldova. În vara anului 2025, liderii români au reiterat sprijinul constant oferit Chișinăului, bazat pe solidaritate culturală și expertiză europeană, furnizând consultanță, logistică și suport tehnic pentru reformele proeuropene.
Pe plan de securitate, Consiliul Uniunii Europene a decis extinderea mandatului Misiunii Civile de Parteneriat (EUPM) în Republica Moldova până la 31 mai 2027, cu un buget de aproape 20 milioane euro, pentru a întări capacitatea instituțiilor moldovenești în fața amenințărilor hibride, inclusiv atacuri cibernetice și campanii informaționale.
Din perspectivă economică, summitul a reconfirmat importanța Acordului de Asociere și a Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA), consolidând integrarea Moldovei în piața unică europeană prin extinderea liberalizării tarifare și a cotelor pentru exporturi, inclusiv pentru produse agricole.
La finalul summitului, președinta Maia Sandu a declarat că „viitorul Moldovei este în mâinile cetățenilor” și a avertizat că dezinformarea și ingerințele externe pot compromite serios parcursul european al țării.
Prin combinarea sprijinului financiar extins, a instrumentelor instituționale pentru combaterea dezinformării, a cooperării în materie de securitate și a dezvoltării economice, strategia Uniunii Europene și a României urmărește să susțină reformele, să consolideze stabilitatea democratică și să contracareze efectele campaniilor proruse. Mesajul transmis este clar: integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană rămâne un obiectiv real și susținut, în pofida presiunilor externe.
Concluzii: lecții și direcții pentru viitor
Tranziția pro-europeană a Republicii Moldova a fost afectată atât de deficiențe interne, cât și de o campanie externă documentată în rapoarte oficiale și analize recente, care a folosit instrumente hibride. Dezinformarea, presiunile economice, finanțarea ilicită și atacurile cibernetice au urmărit să divizeze societatea și să submineze încrederea în instituții. Monitorizări credibile indică un model repetitiv care include delegitimarea actorilor pro europeni, fragmentarea discursului public și amplificarea narațiunilor proruse pe platformele sociale.
Primul învățământ cheie este că reziliența democratică se construiește prin măsuri concrete. Sunt necesare finanțare stabilă pentru mass media independentă, suport tehnic și juridic pentru organizațiile societății civile și instrumente de protecție a infrastructurii informatice critice. Fortificarea acestor piloni reduce vulnerabilitatea la operațiuni hibride și la campanii care folosesc materiale divulgate sau conținut generat artificial pentru a eroda încrederea publică, așa cum au semnalat monitorizările recente.
Al doilea capitol de lecții privește integritatea electorală. Detectarea și combaterea finanțării ilegale a actorilor politici, transparența în donări și mecanisme eficiente de anchetă sunt cruciale pentru a preveni infiltrarea resurselor externe în campanii naționale. Evenimentele din ultimii ani indică persistența riscului de finanțare ilicită și cumpărare de voturi, fapt reflectat în investigații și în anunțuri oficiale.
Pe plan informativ, politicile de alfabetizare mediatică ar trebui integrate atât în curricula școlară, cât și în programe publice pentru adulți. Cetățenii bine informați recunosc mai ușor manipulările narative. În paralel, cooperarea cu platformele digitale pentru a identifica și limita rețelele automate sau conturile coordonate rămâne o prioritate operațională. Rapoarte ale EEAS și inițiative precum EUvsDisinfo oferă baze practice pentru astfel de intervenții, iar obiectivele aferente apar în documentele de pregătire pentru aderare.
Din perspectivă strategică, consolidarea legăturilor economice și energetice cu Uniunea Europeană, împreună cu diversificarea piețelor și a surselor de energie, reduce levierul pe care Rusia îl poate exercita prin presiuni comerciale sau amenințări la adresa securității energetice. Sprijinul financiar european și vizitele liderilor UE în 2025 au semnalat disponibilitatea de a susține Moldova în această direcție, iar transformarea acestor semnale în proiecte pe termen mediu și lung este esențială.
Pe plan de securitate, problema Transnistriei rămâne un nucleu problemă. Formatul 5 plus 2 este suspendat, iar evitarea escaladărilor de natură militară sau hibridă cere o combinație de dialog diplomatic, măsuri de creștere a rezilienței și capabilități de descurajare, sprijinite de parteneri externi. Absența unei soluții durabile menține Republica Moldova într-o stare de vulnerabilitate structurală.
În concluzie, succesul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană depinde de un mix pragmatic. Consolidarea instituțiilor interne, protejarea mediului informațional, transparența financiară în politică, diversificarea economică și cooperarea strategică cu partenerii europeni trebuie implementate consecvent. Monitorizarea independentă și adaptarea continuă la noile forme de război hibrid reprezintă cea mai realistă cale de a transforma vulnerabilitățile actuale în reziliență durabilă.
În ultimul deceniu, votul din diaspora a fost de mai multe ori „factorul decisiv” care a înclinat balanța. În alegerile prezidențiale din 2016, cozile de la secțiile din străinătate au devenit știre în sine; atunci s-a conturat clar că opțiunile diasporei diferă semnificativ de electoratul din interior (pro-european în diaspora vs. mai echilibrat sau pro-estic intern). În 2020, acest clivaj s-a transformat în forță decisivă: în turul al doilea, diaspora a votat masiv, contribuind la victoria Maiei Sandu, cu o mobilizare record și procente covârșitoare în favoarea candidatei pro-UE. Datele publice au consemnat explicit ponderea neobișnuit de mare a votului din afara țării în rezultatul final. În 2021, la parlamentare, diaspora a menținut trendul: un sprijin substanțial pentru formațiunile de dreapta, contribuind la majoritatea PAS. Această dinamică s-a repetat și în ciclul electoral 2024 (prezidențiale și referendum) cu o prezență record de 329775 în turul al 2-lea. În paralel, dimensiunea diasporei a crescut continuu de la proclamarea independenței și până în prezent, iar în termeni electorali diaspora este o bază electorală capabilă să influențeze rezultatul alegerilor, în special în scrutinele unde competiția este una destul de strânsă.
Impactul politic al votului diasporei
Datele statistice publicate de Comisia Electorală Centrală (CEC) arată că diaspora moldovenească votează în mod preponderent partide și candidați pro-europeni. Spre exemplu, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2020, Maia Sandu a obținut aproximativ 93% din voturile exprimate în străinătate, în timp ce Igor Dodon a rămas cu doar aproximativ 6%. Fenomenul nu este singular: la alegerile parlamentare din 2021, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a obținut în diaspora circa 86% din voturi, un scor covârșitor în raport cu alte formațiuni politice. La ultimele alegeri prezidențiale din 2024, Maia Sandu a obținut în turul 2 82,92% din voturile cetățenilor din afara hotarelor, în timp ce Alexandr Stoianoglo a obținut un rezultat de 17,08%. Dincolo de cifre, diaspora joacă și un rol simbolic. Pentru partidele pro-europene, diaspora reprezintă dovada că societatea moldovenească este conectată la Occident și dorește modernizare. De cealaltă parte, opoziția a manifestat deseori scepticism față de votul extern. Având în vedere aceste tendințe constante, este foarte probabil ca și la alegerile parlamentare din septembrie diaspora să ofere un sprijin covârșitor forțelor politice pro-europene. Astfel, votul diasporei ar putea constitui un factor decisiv în echilibrul electoral, consolidând poziția partidelor aflate pe direcția integrării europene. Un subiect recurent în spațiul public îl constituie legitimitatea votului diasporei, care continuă să genereze opinii divergente în societatea moldove. Pe de o parte, există voci care susțin că cetățenii care nu locuiesc în țară nu ar trebui să decidă asupra viitorului politic al celor rămași acasă, invocând faptul că nu resimt în mod direct consecințele deciziilor politice adoptate la Chișinău. Pe de altă parte, o altă parte a opiniei publice consideră că migrația masivă este rezultatul incapacității statului de a oferi oportunități economice și sociale, iar în aceste condiții, dreptul de vot al diasporei apare ca o formă minimă de compensație și de recunoaștere a rolului pe care cetățenii plecați îl au în societate.
Experiența altor state europene privind votul diasporei
Fenomenul votului diasporei nu este specific doar Republicii Moldova. Majoritatea statelor europene au trebuit să regândească modul în care cetățenii lor aflați în străinătate pot participa la viața politică națională. Abordările sunt diverse și reflectă, pe de o parte, dimensiunea și influența comunităților din diaspora, iar pe de altă parte, sensibilitățile politice interne. Fenomenul votului diasporei este abordat diferit de statele europene, în funcție de amploarea migrației și de sensibilitățile politice interne. Italia și Franța au dezvoltat modele avansate, prin care cetățenii din străinătate aleg proprii lor reprezentanți în Parlament – Italia prin circumscripția „Estero”, care trimite 12 deputați și 6 senatori, iar Franța prin 11 circumscripții electorale dedicate diasporei. Și în Republica Moldova, la unicul scrutin electoral desfășurat conform unui sistem mixt de vot în 2019, au fost create trei circumscripții dedicate cetățenilor din afara granițelor – una pentru cei aflați la vest de țară, una pentru est și o a treia pentru SUA și Canada. Alte state, precum România, au introdus votul prin corespondență și au mărit numărul secțiilor de votare după protestele masive din diaspora la alegerile prezidențiale din 2014, însă oferă o reprezentare parlamentare distinctă compusă din doar o circumscripție uninominală, care permite alegerea a 4 deputați și 2 senatori. Polonia menține un sistem mai restrictiv, limitând votul extern la secțiile din ambasade și consulate, fără mecanisme suplimentare. Există însă și state care nu permit votul diasporei, precum Irlanda, Malta sau Cipru, unde migrația nu are dimensiuni de masă și unde au fost invocate motive de securitate sau de tradiție constituțională.
Cadrul legal actual pentru votul în diaspora
Republica Moldova a trecut în 2022 la un nou Cod Electoral și mai recent a introdus reglementări suplimentare pentru a facilita votul în străinătate. Regulile standard prevăd organizarea de secții peste hotare (în misiuni diplomatice sau în locații convenite cu autoritățile statelor gazdă). Determinarea locațiilor secțiilor de votare în străinătate se face de către Comisia Electorală Centrală (CEC) pe baza unor criterii clare: nivelul participării alegătorilor în ultimele trei scrutine, numărul de înregistrări prealabile efectuate de cetățenii aflați peste hotare și datele statistice transmise de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene privind distribuția diasporei. În plus, alegătorii care au completat procedura de înregistrare prealabilă sunt notificați prin e-mail în legătură cu secțiile de votare la care vor putea să-și exercite dreptul de vot. În 2024 a fost adoptată și o lege privind votul prin corespondență, aplicată parțial și pilot în șase țări – SUA, Canada, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia – cu intenția declarată de a mări accesul fără a compromite integritatea procesului. Pentru scrutinul din 28 septembrie, votul prin corespondență se va extinde încă în 4 state: Coreea de Sud, Australia, Japonia și Noua Zeelandă.
Înregistrarea prealabilă a cetățenilor din diasporă
Un element important al cadrului electoral pentru diaspora îl constituie procedura de înregistrare prealabilă, menită să ajute autoritățile în dimensionarea și distribuirea secțiilor de votare peste hotare. Pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, această etapă s-a desfășurat între 22 aprilie și 14 august, încheindu-se cu 45 de zile înaintea scrutinului. În această perioadă au fost depuse 16.149 de cereri din 58 de țări. Distribuția geografică a înregistrărilor prealabile din perioada 2018-2025 confirmă concentrarea tradițională a diasporei moldovenești în statele occidentale și în Federația Rusă. Cele mai mari comunități se regăsesc în Italia (23.186 de înregistrări), Rusia (26.070), Germania (15.324) și Marea Britanie (16.538), urmate de Franța (9.550) și România (7.421). Dintre acestea, Rusia se remarcă printr-o creștere de 13.040 de înregistrări noi doar în 2025, dublând astfel cifrele cumulate anterior, creștere care ridică semne de întrebare privind transparența și onestitea întregului proces. În schimb, în statele Uniunii Europene, dinamica este una constantă, dar mai moderată – de exemplu, Italia a înregistrat un plus de 484 de cereri, Germania 435, iar Marea Britanie 258. Totodată, se remarcă extinderea geografică a înregistrărilor, cu sute de localități acoperite: 1.107 în Italia, 1.028 în Germania și 630 în Statele Unite. Aceste date sugerează că diaspora nu este doar numeroasă, ci și extrem de dispersată, ceea ce complică sarcina autorităților electorale de a organiza logistic procesul de vot.
Câte secții de votare vor fi deschise în diasporă?
Numărul și amplasarea secțiilor de votare destinate cetățenilor moldoveni aflați peste hotare sunt reglementate printr-un set de criterii stabilite de legislație. Potrivit cadrului normativ, trei indicatori au aceeași pondere în procesul decizional: •Dinamica participării alegătorilor la ultimele trei scrutine, ceea ce permite observarea unor tipare de mobilizare și a stabilității comunităților. •Înregistrarea prealabilă a cetățenilor aflați peste hotare, care oferă o imagine mai actualizată asupra intenției de participare la vot. •Numărul și localizarea cetățenilor moldoveni conform datelor Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, indicator ce reflectă dimensiunea reală a comunităților din diasporă. În practică, secțiile de votare se deschid, de regulă, în incinta misiunilor diplomatice și oficiilor consulare. Totuși, legislația permite și constituirea unor secții în afara acestora, cu condiția obținerii acordului autorităților țării gazdă. Mai mult, legea prevede deschiderea obligatorie a unei secții de votare în orice localitate unde există cel puțin 500 de alegători înregistrați. Pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a decis deschiderea a 301 secții de votare peste hotarele țării, dintre care 297 pentru votarea fizică și 4 secții speciale pentru primirea voturilor prin corespondență (în Washington, Ottawa, Stockholm și Tokyo). Cea mai mare concentrare de secții se regăsește în Italia, unde vor funcționa 75 de secții de votare, urmată de Germania cu 36 de secții, Franța cu 26, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu 24, România cu 23, respectiv Statele Unite ale Americii cu 22. În schimb, cea mai mare descreștere comparativ cu alegerile parlamentare precedente se înregistrează în Federația Rusă, unde vor fi deschise doar două secții de votare, față de 17 la scrutinul anterior.
Votul prin corespondență
Votul prin corespondență reprezintă o alternativă la votul tradițional în secțiile de votare, destinată cetățenilor Republicii Moldova aflați în afara țării, acesta realizându-se prin intermediul serviciilor poștale sau de curierat. Pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, această opțiune este disponibilă doar pentru cetățenii moldoveni cu drept de vot care, în perioada scrutinului, se vor afla în una dintre următoarele zece țări: Australia, Canada, Coreea de Sud, Finlanda, Islanda, Japonia, Norvegia, Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii și Suedia. Pentru a putea utiliza acest mecanism, alegătorii au fost obligați să se înregistreze prealabil pe o platformă oficială administrată de Comisia Electorală Centrală. Perioada de înregistrare s-a desfășurat între 3 iunie și 14 august 2025, iar persoanele care nu au respectat termenul nu mai pot vota prin corespondență la scrutinul din acest an. Procesul de votare prin corespondență începe imediat după ce alegătorul primește pachetul electoral, expediat cel târziu cu 20 de zile înaintea alegerilor, și se încheie odată cu recepționarea plicurilor de către organul electoral. Conform regulilor, acestea trebuie să ajungă la destinație până cel târziu la ora 18:00 (ora locală a țării-gazdă), în ziua de vineri premergătoare scrutinului. Pentru a garanta secretul și integritatea votului, alegătorii plasează buletinul completat într-un plic interior anonim, care este sigilat cu etichete de securitate. Acesta este introdus într-un al doilea plic exterior, destinat expediției către autoritatea electorală.
Cum explică CEC deschiderea a doar 2 secții de votare în Federația Rusă
Pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a decis deschiderea a doar două secții de votare pe teritoriul Federației Ruse, ambele în incinta Ambasadei Republicii Moldova la Moscova. În cadrul ședinței CEC, membrul Vadim Filipov a propus menținerea numărului de cinci secții, la fel ca în 2024 (Moscova – ambasadă, Moscova – secția consulară, Sankt Petersburg, Iaroslav și Surgut), însă propunerea nu a acumulat suficiente voturi. Argumentul major invocat de președinta CEC, Angela Caraman, dar și de Ministerul Afacerilor Externe, a fost legat de imposibilitatea asigurării securității procesului electoral și a membrilor birourilor electorale, în condițiile războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Un alt aspect invocat de Comisia Electorală Centrală în justificarea deciziei de reducere a numărului de secții de votare din Federația Rusă ține de caracterul controversat al solicitărilor de înregistrare prealabilă. Președinta CEC, Angelica Caraman, a remarcat că, spre deosebire de anii precedenți (2018–2023), când media cererilor pentru Rusia era de circa 6.000, în 2025 numărul acestora a crescut brusc la peste 13.000. Potrivit acesteia, analiza tehnică a aplicației a scos în evidență nereguli: „Analiza datelor din aplicație privind înregistrările pentru Federația Rusă, și mă refer aici la adresele de e-mail, la IP-urile de pe care au fost făcute aceste înregistrări, la fel ca în scrutinul din 2024, pune la îndoială faptul că majoritatea acestora au fost efectuate personal de către alegători și denotă o acțiune concertată pentru a duce în eroare autoritatea electorală și opinia publică cu privire la veridicitatea acestor înregistrări și numărul real de solicitări privind deschiderea secțiilor de votare în această țară”, a declarat Caraman. Președinta CEC a mai atras atenția asupra unor discrepanțe descoperite la scrutinul prezidențial precedent, când verificările post-electorale au arătat că o parte din cetățenii care s-au înregistrat pentru a vota în Federația Rusă au votat de fapt în Republica Moldova: „Am avut notificări de la cetățeni că atunci când au mers la secția de votare, nu s-au regăsit în lista electorală de bază și au trebuit să voteze pe lista suplimentară. (…) Când am verificat listele pentru înregistrare prealabilă pentru Federația Rusă, marea majoritate a acestor persoane se regăseau printre cei care s-au înregistrat acolo. Asta în condițiile în care unii dintre cetățeni au zis că în ultimii 12 ani nu au părăsit țara.” În completare, vicepreședintele CEC, Pavel Postica, a atras atenția asupra riscurilor de securitate legate de deschiderea secțiilor de votare în afara misiunilor diplomatice în state aflate în conflict militar: „Este aceeași abordare pe care am avut-o și la scrutinul precedent. E vorba de țări care se află în conflicte militare și război, iar în aceste condiții este dificil să punem la dispoziție funcționari electorali fără a-i supune riscului de a fi victime ale unui incident militar. La fel, este destul de complicat să transmitem echipamentele necesare pentru a asigura securitatea cibernetică.”
Perspective pentru votul diasporei
Cel mai probabil, la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, diaspora moldovenească își va menține tendința de a vota cu o majoritate solidă pentru partidele pro-europene. Chiar dacă în precampanie și campania electorală nu sunt realizate sondaje de opinie dedicate exclusiv diasporei, este aproape imposibil ca percepțiile acesteia să se schimbe radical într-un interval scurt. Diaspora rămâne conectată la realitățile și oportunitățile occidentale, iar opțiunile sale electorale reflectă, în mod constant, orientarea pro-europeană. În același timp, putem anticipa și perpetuarea tensiunilor interne legate de legitimitatea votului extern, cu o parte a actorilor politici care continuă să privească sceptic sau critic acest electorat. În ceea ce privește participarea, există premise pentru o prezență la vot relativ înaltă, posibil apropiată celei din turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2024. Aceasta ar putea fi favorizată de numărul mai mare de secții de votare deschise în străinătate, dar și de extinderea statelor în care va fi posibil votul prin corespondență, mecanism ce facilitează accesul cetățenilor aflați la distanțe mari de centrele de vot.
Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova a adoptat, în ședința din 24 august, mai multe hotărâri legate de organizarea alegerilor parlamentare programate pentru 28 septembrie. Potrivit deciziei, peste hotare vor fi deschise 301 secții de votare, dintre care patru vor funcționa prin corespondență pentru cetățenii aflați în: Statele Unite, Canada, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Este cel mai mare număr de secții organizate vreodată pentru diaspora. La scrutinul din anul precedent au fost deschise 234, iar în 2021 doar 150. La alegerile anterioare, peste 330.000 de moldoveni au votat în străinătate, iar în 2021 numărul acestora a fost de aproximativ 212.000.
Între 22 aprilie și 14 august, cetățenii Republicii Moldova aflați peste hotare au putut să notifice autoritățile de la Chișinău privind intenția de a participa la alegerile din toamnă, prin înregistrarea prealabilă. În această perioadă au fost depuse 16.149 de cereri din 58 de țări. Cea mai mare creștere s-a înregistrat în Rusia, unde au fost depuse 13.040 de cereri noi – de două ori mai multe decât totalul acumulat în anii 2018–2024. În celelalte țări, creșterea a fost modestă, de aproximativ 3%.
În total, din 2018 până acum, s-au înregistrat prealabil 127.166 de moldoveni din 88 de state. Totuși, autoritățile au anunțat că în Federația Rusă ar putea fi deschise doar două secții de vot, în cadrul misiunilor diplomatice, din motive de securitate. Aceeași măsură se aplică și în alte țări aflate în război, precum Ucraina și Israel.
De asemenea, Comisia Electorală Centrală a decis organizarea a 12 secții de vot pentru cetățenii Republicii Moldova din stânga Nistrului, precum și pentru cei domiciliați în municipiul Bender și în comuna Chițcani, satele Cremenciug și Gîsca din raionul Căușeni, aflate provizoriu sub administrația regimului separatist de la Tiraspol.
La alegerile parlamentare din toamna trecută au fost deschise 41 de secții pentru cetățenii moldoveni din regiunea transnistreană, la care s-au prezentat aproape 30.000 de votanți. Cea mai mare rată de participare a fost înregistrată în 2019. Atunci au fost deschise 47 de secții, iar la urne s-au prezentat peste 37.000 de alegători.
Titlul:Votarea alegătorilor din Transnistria în perioada 1994-2021 Sursa: alegeri.md
Decizia autorităților de a reduce numărul secțiilor a fost criticată de mai mulți reprezentanți ai opoziției de la Chișinău, care au acuzat guvernul de discriminare a cetățenilor moldoveni aflați în regiunea transnistreană. Reprezentanții autorităților susțin însă că măsura se justifică prin prezența scăzută la scrutinele anterioare și prin imposibilitatea candidaților de a desfășura campanii electorale în stânga Nistrului, regiune controlată de administrația separată de la Tiraspol. Săptămâna trecută, viceprim-ministrul pentru Reintegrare a declarat că:
„Menționez faptul că nici un partid politic sau candidat în procesul electoral nu își poate desfășura campania electorală în mod liber pe teritoriul regiunii transnistrene. Tiraspolul nu respectă legislația și constituția, motiv pentru care nu putem vorbi despre un proces democratic și liber în regiune. (…) Sunt o multitudine de secții care au avut și 35 și 60 și ceva de voturi și până la 100. Deci aceste secții nu sunt argumentate pentru a fi redeschise”.
În cadrul ședinței din 24 august, Comisia Electorală Centrală a respins cererea Partidului politic „Noua Opțiune Istorică” de înregistrare a listei de candidați pentru alegerile parlamentare. Potrivit CEC, examinarea listei a relevat că o persoană inclusă în aceasta se încadrează în prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Codul electoral nr. 325/2022 și a fost exclusă în cadrul procedurii de verificare a admisibilității. Această excludere a dus la reducerea cotei de reprezentare de la 70% la 30%, ceea ce indică neconformitatea listei. În plus, Comisia a constatat că mai mulți candidați erau afiliați fostului Partid „Șor”, declarat neconstituțional.
Cu o zi înainte a fost respinsă și cererea partidului Moldova Mare, condus de Victoria Furtună, considerată apropiată oligarhului fugar Ilan Șor. Potrivit comunicatului CEC: „s-a constatat că o persoană inclusă în lista de candidați cade sub incidența art. 16 alin. (2) lit. c) din Codul electoral nr. 325/2022, și din acest motiv a fost exclusă din listă, în procedura de examinare a admisibilității.”
Victoria Furtună, fostă procuroare anticorupție, a fost sancționată de Uniunea Europeană pe 15 iulie, alături de alte persoane afiliate lui Ilan Șor. Măsurile prevăd blocarea conturilor și bunurilor în UE și în Republica Moldova, precum și restricții de circulație. În ultimele luni, Furtună s-a remarcat prin declarații revanșiste referitoare la reîntoarcerea Bugeacului. Basarabia a pierdut ieșirea la mare la 2 august 1940, când la ordinul lui Stalin, provincia istorică a trecut sub administrația Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
Ultimul sondaj al companiei iData privind alegerile parlamentare arată că 39,8% dintre cetățeni încă nu știu pentru cine își vor da votul la scrutinul din 28 septembrie. În rândul alegătorilor care și-au exprimat opțiunea, principalele preferințe se îndreaptă către patru formațiuni: Partidul Acțiune și Solidaritate – 36%, Blocul Electoral Patriotic – 27,5%, Blocul „Alternativa” – 11,3% și Partidul Nostru – 9,2%. În acest scenariu, mandatele de deputat s-ar repartiza astfel: PAS – 41, Blocul Electoral Patriotic – 36, Blocul „Alternativa” – 13 și Partidul Nostru – 11.
Titlul :Distribuirea mandatelor, fără voturile din Diasporă și Stânga Nistrului (sondaj) Sursa :iData
Eșantionul a inclus 1.071 de persoane din 89 de localități și a fost realizat între 7 și 16 august 2025. Studiul nu a cuprins cetățeni din diasporă și din stânga Nistrului.
Un oligarh fugar, Ilan Șor, a lansat un protest neautorizat pe 16 august 2025, la gara din Chișinău. El a promis 3.000 de dolari pe lună și 100 de dolari pe zi persoanelor dispuse să instaleze corturi și să protesteze împotriva guvernului pro-european. Aceste plăți se ridică la aproape zece ori salariul minim pe economie din Republica Moldova, ceea ce le transformă într-un instigator puternic. Protestul a avut ca scop perturbarea capitalei, semănarea neîncrederii publice în instituții și lansarea unei campanii mai ample împotriva guvernării democratice înaintea alegerilor parlamentare din 28 septembrie. Forțele de ordine au intervenit rapid. Poliția a reținut aproximativ 70 de protestatari, a confiscat 76 de corturi, saci de dormit, o saltea gonflabilă și mai multe vehicule. Oficialii au clasificat plățile drept ilegale și au avertizat asupra consecințelor juridice. Mass-media și serviciile de informații indică sprijinul Kremlinului pentru această campanie. Rețeaua lui Șor este văzută ca un atu hibrid: combinând mita, dezinformarea și diviziunile etnice pentru a destabiliza Republica Moldova. Protestul reflectă o intenție clară de a submina democrația. Erodează încrederea publicului în alegeri și instituții, transformând indivizii în actori plătiți. De asemenea, adâncește polarizarea și exploatează vulnerabilitățile comunităților marginalizate.
Obiectivele acțiunii de protest dinaintea votului din 28 septembrie
Protestele organizate de Ilan Șor la mijlocul lunii august au servit mai multor obiective calculate, fiecare având ca scop slăbirea sistemului democratic din Republica Moldova și influențarea alegerilor parlamentare din 28 septembrie. Șor a urmărit să paralizeze centrul Chișinăului încurajând protestatarii să instaleze corturi la gară. El a promis „salarii de 3.000 de dolari pe lună” și o rată zilnică de 100 de dolari (o sumă de aproape zece ori salariul minim din Republica Moldova) pentru a constrânge participarea și a destabiliza vizibil ordinea publică. Aceste stimulente financiare au fost concepute pentru a copleși forțele de ordine, a supraîncărca infrastructura publică și a forța resursele guvernamentale să fie folosite pentru controlul mulțimii, mai degrabă decât pentru guvernare. Protestul a urmărit să degradeze încrederea în procesul electoral. Prin cumpărarea participării și instigarea tulburărilor publice, rețeaua lui Șor a urmărit să erodeze încrederea în instituții precum Comisia Electorală Centrală, instanțele judecătorești și serviciile de securitate, prezentând sistemul ca fiind corupt și manipulat. Astfel de acțiuni alimentează îndoiala cu privire la calitatea și legitimitatea votului viitor. Protestul a alimentat narațiuni mai largi care se opun parcursului european al Republicii. Analiștii au semnalat acest lucru ca parte a unei strategii populiste aliniate cu Kremlinul, care implică campanii suveraniste, accent pe euroscepticism și mobilizare directă prin recompense în bani. Această tactică a avut ca scop eliminarea sprijinului public pentru integrarea în UE, poziționând actualul guvern ca fiind atât ilegitim, cât și influențat de străini. Deși tabăra din august nu a vizat în mod evident grupurile etnice, eforturile mai ample aliniate cu Șor au exploatat constant tensiunile regionale. Comunitățile din Găgăuzia și cele de romi rămân vulnerabile la manipulare prin promisiuni și retorică specifice. Aceste diviziuni slăbesc coeziunea socială, trasând linii de rupere între grupurile identitare și politica națională. Protestul din august a servit drept punct de plecare pentru blocul mai larg „Victoria” al lui Șor, o alianță electorală pro-rusă lansată în 2024. Scopul: demonstrarea forței organizatorice și mobilizarea susținătorilor înainte de vot, chiar și în timp ce rămâne oficial interzis să participe la alegeri. Șor a orchestrat protestul din exil, transmițând instrucțiuni prin Telegram. Disponibilitatea sa de a oferi plăți substanțiale din străinătate a semnalat atât susținătorilor, cât și adversarilor, că încă are influență și este capabil să comande tulburări de la distanță. Această impresie ar putea descuraja rezistența internă și ar sugera că statul nu poate controla pe deplin operațiunile sale.
Schimbarea locației și tactica „corturilor nelimitate” în apropierea Gării Chișinău
Ilan Șor a planificat o tabără de protest pe termen nelimitat. El s-a mutat din Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) la gara din Chișinău după ce autoritățile locale au respins autorizația. Această mișcare a avut ca scop evitarea opoziției oficiale și exploatarea perturbărilor simbolice de-a lungul liniilor de transport cheie. Schimbarea a evidențiat intenția de a alimenta tulburări susținute în afara vizibilității guvernului. Protestatarii au ajuns la gară pe 16 august. Au început să ridice corturi cu promisiunea unor plăți continue (3.000 de dolari pe lună și 100 de dolari pe zi) pentru participanții care rămâneau. Ideea: stabilirea unei prezențe persistente și vizibile într-un spațiu public vital. Locația oferea trafic intens, acoperire media și presiune logistică asupra statului. Poliția a acționat rapid. Au împrejmuit gara, au împiedicat instalarea completă a corturilor și au folosit forța pentru a-i reține pe protestatari. Oficialii au interzis construcția taberei și au înăbușit încercările de a înființa un oraș de corturi. Autoritățile au confirmat ulterior reținerea a aproximativ 70 de protestatari. Ofițerii au confiscat 76 de corturi, mai mulți saci de dormit, o saltea gonflabilă și chiar trei vehicule. Demonstrația părea înscenată, perturbatoare ca intenție, dar de mică amploare. Aceasta transmitea semnale clare de escaladare către o tulburare civilă pe termen nelimitat dacă nu era abordată. Natura „pe termen nelimitat” era esențială. Scopul era de a tensiona ordinea civică și de a proiecta iluzia unei mișcări locale, autosustenabile. În realitate, organizatorii au vizat haosul printr-un model cu costuri reduse și impact ridicat: desfășurarea unor actori energizați și plătiți, care pot rămâne, provoca și complica activitatea poliției. Strategia gării a servit exact acestui scop.
Plăți și recrutare
Ilan Șor a promis public 3.000 de dolari pe lună și 100 de dolari pe zi oricui era dispus să protesteze (în special prin instalarea de corturi în locuri publice cheie) prin intermediul canalelor sale de Telegram. Promisiunea promitea o plată de aproximativ zece ori salariul minim din Moldova, ceea ce o transforma într-o momeală puternică. El a adăugat: „Vă vom deschide un cont și veți primi plăți zilnice, bazate pe un salariu lunar de 3.000 de dolari.” Logistica a implicat activarea conturilor bancare pentru ca persoanele să primească plăți zilnice. Echipa lui Șor a încadrat aceste plăți drept „compensații” pentru salariile și efortul pierdute – oficializând un model de plată simplu, aparent instituționalizat.
Dimensiunea rețelei lui Șor este substanțială. Se pare că sistemul mobilizează peste 130.000 de persoane, aproximativ 10% din electoratul activ al Republicii Moldova; un amestec de persoane autohtone cu venituri mici și susținători ai diasporei. Recrutarea s-a concentrat probabil pe grupurile vulnerabile din punct de vedere financiar; cei din zonele rurale, comunitățile marginalizate sau cu acces limitat la venituri regulate. Aceste persoane vor beneficia cel mai mult de banii lichizi zilnici, indiferent de alinierea politică.
Însăși metoda de plată sugerează o coordonare internațională. Procurorii și anchetatorii au găsit dovezi că banii circulau din conturi bancare rusești legate de Kremlin. Au fost utilizate conturi de la Promsvyazbank (PSB) (în ciuda faptului că PSB se afla sub sancțiuni). Transferurile au avut loc prin intermediul „aplicației PSB”, de pe care indivizii accesau ruble, convertite în lei moldovenești. Destinatarii primeau adesea doar jumătate din fondurile transferate. Liderii teritoriali locali păstrau cealaltă jumătate ca „comision de serviciu” pentru facilitarea retragerilor. Sumele variau între 10.000 și 155.000 de ruble (≈ 1.800–27.900 de lei moldovenești) plătite lunar unor agenți pentru sarcini politice, inclusiv participarea la proteste și flash mob-uri. Aceste mecanisme prezintă o schemă structurată: bani din surse străine canalizați prin platforme financiare sancționate, distribuiți prin intermediul rețelelor locale cu control asupra plăților.
Modele de constrângere și șantaj
Campania lui Șor nu s-a bazat exclusiv pe bani; a folosit frica, dependența și manipularea. Recrutorii locali ar fi oferit „ajutor” în numerar, dar apoi au presat indivizii să participe la proteste, să voteze împotriva integrării în UE sau să sprijine candidații lui Șor. Mulți s-au trezit prinși în capcană, fiind folosite propriile date personale pentru a obține împrumuturi pe care nu le puteau rambursa, îndatorându-se față de rețea. Aceste datorii au devenit o pârghie nerostită. Această tactică îmbină dependența economică cu coerciția politică. Chiar dacă nu se folosește violența directă, indivizii pot simți că nu au de ales decât să se conformeze, altfel riscând expunerea, incapacitatea de plată sau ostracizarea socială.
Autoritățile au încadrat aceste acțiuni ca fiind mai mult decât o simplă manipulare – sunt ilegale. Din iunie 2025, legislația moldovenească sancționează cererea, acceptarea sau primirea de bani în schimbul participării la proteste, cu amenzi de până la 7.500 de lei pe zi. Pe 15 august, șeful Inspectoratului General al Poliției a reiterat că oricine instalează corturi în cadrul protestului pe termen nelimitat al lui Șor riscă aceste sancțiuni zilnice usturătoare. Procuratura Generală a avertizat, de asemenea, că oferirea sau acceptarea plății pentru participarea la proteste poate constitui răspundere penală și va fi investigată amănunțit. Organizatorii riscă mai mult decât amenzi. Poliția a descris astfel de acțiuni drept influență criminală, acuzând grupul lui Șor că folosește protestele plătite „ca instrument de influență criminală” și chiar avertizând că autorizarea unor astfel de evenimente ar echivala cu complicitate. Prin aceste mecanisme, statul a stabilit riscuri juridice atât pentru organizatori, cât și pentru participanți. Acest cadru transformă protestul dintr-un drept civic într-un act cu risc juridic atunci când este legat de stimulente financiare.
Set de instrumente pentru dezinformare
Dezinformarea legată de rețeaua lui Ilan Șor se concentrează pe falsuri simple și repetate. Un șablon reutilizat pe scară largă: „Dragi concetățeni, vă îndemn să o opriți pe Maia Sandu. Este un dușman al țării noastre” a apărut textual de cel puțin 95 de ori pe mai multe platforme. Texte identice care denunță presupusa manipulare din partea Comisiei Electorale Centrale au apărut, de asemenea, de zeci de ori. Aceste afirmații reutilizate în masă creează un climat de neîncredere. Pe alte canale, frame-uri false vizează UE. O narațiune promovată pe scară largă susținea că UE a instruit Moldova să legalizeze căsătoria între persoane de același sex și educația transgender, în ciuda faptului că nu are nicio bază în politica sau instituțiile UE. Această afirmație a circulat prin multe canale locale Telegram, prezentând în mod eronat ECRI (organismul de monitorizare al Consiliului Europei) drept UE. Poveștile false includeau, de asemenea, acuzații conform cărora președintele Sandu suferă de schizofrenie sau atacuri de panică, că armata Moldovei a fost „vândută România” sau că Comisia Europeană intenționează să atârne steaguri LGBT pe clădirile statului. Toate acestea nu aveau dovezi, dar au circulat pe scară largă pe Telegram. Aceste narațiuni servesc două scopuri: eclipsează complexitatea cu frică și saturează spațiul informațional cu frame-uri false care degradează încrederea.
Protestul a încorporat simbolism cultural pentru a stârni emoții. Protestatarii de la gara din Chișinău au scandat sloganuri precum „jos Maia Sandu” și au interpretat cântece în limba rusă – un marker cultural clar în discursul moldovenesc. Această alegere comunică alinierea cu Rusia și rezistența față de identitatea națională cu înclinații occidentale. Aceste indicii culturale evocă amintirea influenței din epoca sovietică, incitând la dezbinare. Prin centrarea simbolismului în limba rusă, rețeaua lui Șor inflamează politica identitară și consolidează polarizarea de-a lungul liniilor lingvistice și geopolitice.
Telegram este, în acest caz, un instrument central. O rețea de 39 de canale regionale automatizate, concepute să apară ca comunități locale, au postat saluturi sincronizate și conținut politic subtil voalat. Automatizarea a fost precisă, boții publicând postări sincronizate pe canale. O altă campanie a folosit Facebook și Telegram în tandem. Deși Facebook elimina pe scară largă suspecții de pe platforme, Telegram a reprezentat 60% din activitatea coordonată. Canale precum „Gagauznews”, „First in Moldova News” și „Pandora’s Box” au amplificat mesajele împotriva integrării în UE și a Maiei Sandu, cu hashtag-uri precum #stopSANDU și #stopEU apărând în mod repetat. Eforturile anterioare au inclus reclame înșelătoare de pe Meta care promovau un chatbot anti-UE legat de Șor. Reclamele deghizate în conținut neutru promovau sloganuri precum „Program care va schimba viața în bine”, promițând în același timp legi anti-LGBT și benzină gratuită în schimbul unui comportament de vot anti-UE. Meta a eliminat ulterior astfel de campanii. Aceste fluxuri de conținut (clipuri, imagini, boți) se răspândesc rapid și ieftin. Viralitatea lor constă în repetiția constantă, declanșatorii emoționali și sursele locale aparent de încredere, în special pe platformele rezistente la moderare.
Momeală etnică și fractură socială
Rețeaua lui Ilan Șor și-a îndreptat strategia către grupurile marginalizate (în special minoritatea găgăuză și, într-o măsură mai mică, romii) pentru a stârni diviziuni și a provoca tulburări. Găgăuzia, istoric alienată și subfinanțată, rămâne vulnerabilă. Peste 90% din populația sa consumă mass-media în limba rusă, promovând sentimentul pro-rus și neîncrederea față de autoritățile de la Chișinău. Analiștii notează eșecul guvernului central de a integra comunitățile găgăuze prin programe lingvistice și civice. Influența lui Șor în Găgăuzia este profundă. În 2023, Evghenia Guțul a câștigat conducerea regiunii cu sprijinul său. Ulterior, ea a devenit o emblemă a rezistenței. După arestarea sa, un miting auto din Comrat a afișat steaguri găgăuze și imagini cu Ilan Șor. Participanții au declarat: „Vă iubim, aceasta este epoca voastră”, semnalând o mobilizare etnică și politică evidentă. Șor a folosit acest sentiment pentru a prezenta autoritățile moldovene ca fiind opresive față de identitatea găgăuză. El a susținut în aprilie că guvernul hărțuiește găgăuzii „pentru atitudinea lor pro-rusă”. Cuvintele sale au inflamat temerile etnonaționale în loc să dezamorseze tensiunea.
Aceste mișcări specifice riscă să adâncească fracturile în cadrul societății moldovenești. Identitatea pro-rusă puternică a Găgăuziei, alimentată de neglijența economică și izolarea lingvistică, creează un teren fertil pentru manipulare. Dezinformarea și reacțiile negative etnice pot declanșa o reacție în lanț: neîncredere în instituțiile centrale, mobilizare bazată pe identitate și radicalizare politică. Folosind narațiuni etnice, campania lui Șor subminează orice bază de coeziune. Declarațiile publice care invocă forța; cum ar fi apelul susținătorilor să apere Găgăuzia „exact ca în anii ’90”, sporesc amenințarea. Acest scenariu pune în pericol pacea civică. Țesătura democratică a Moldovei depinde de încrederea interetnică și de tratamentul egal al întregii populații. Dacă comunitățile marginalizate se simt asediate sau cooptate, încrederea se erodează. Campaniile de spoiler centrate pe identitate subliniază legăturile sociale, îngreunând menținerea unității pașnice înainte și după alegeri.
Indicatori de influență externă
Operațiunile de influență ale lui Ilan Șor în Moldova prezintă legături clare cu strategiile rusești. Rapoartele serviciilor de informații moldovenești indică faptul că autoritățile ruse au înființat un centru operațional la Moscova, coordonând eforturile de subminare a suveranității Moldovei și de influențare a comportamentului alegătorilor. Această operațiune a implicat antrenarea a peste 33.000 de activiști în 1.900 de celule primare, fiecare având sarcina de a convinge alegătorii să se opună integrării în UE în schimbul unor stimulente monetare. În plus, instituții media precum Sputnik Moldova și canale locale precum Gaguaznews au fost identificate ca amplificatoare de narațiuni pro-ruse. Aceste platforme difuzează conținut provenit de la mass-media controlată de statul rus și de la politicieni locali pro-Kremlin, întărind mesajele care se aliniază cu obiectivele Moscovei.
Tacticile folosite de rețeaua lui Șor reflectă strategiile mai ample de interferență electorală ale Rusiei. Acestea includ: rapoarte despre zboruri charter care transportă fonduri nedeclarate pentru mituirea alegătorilor, peste 1,1 milioane de dolari confiscați în 2023; răspândirea de narațiuni false care vizează minoritățile etnice și promovează sentimente anti-UE, adesea prin canale automate Telegram; utilizarea mass-media locale pentru a disemina conținut aliniat Kremlinului, subminând încrederea publicului în instituțiile democratice.
Securitate și răspuns juridic
Pe 16 august 2025, un protest organizat de oligarhul fugar Ilan Șor a avut loc în apropierea Gării Feroviare Chișinău. Manifestația a fost neautorizată, iar forțele de ordine au intervenit prompt. Poliția a reținut aproximativ 70 de persoane și a confiscat 76 de corturi, patru saci de dormit și o saltea gonflabilă. În plus, trei vehicule asociate protestului au fost confiscate. Autoritățile avertizaseră anterior publicul cu privire la ilegalitatea unor astfel de adunări. În ciuda acestor avertismente, unii participanți au continuat să instaleze corturi și să se angajeze în activități care au tulburat ordinea publică. Participanții la protestul neautorizat se confruntă cu consecințe juridice semnificative. Potrivit Inspectoratului General de Poliție, persoanele implicate în astfel de activități riscă amenzi administrative de până la 7.500 de lei pe zi. Aceste sancțiuni sunt considerabil mai mari decât despăgubirile promise de Ilan Șor protestatarilor. Din punct de vedere legal, organizarea sau participarea la proteste neautorizate este considerată o încălcare a ordinii publice și poate duce la acuzații penale. De exemplu, într-un caz recent, o persoană a fost condamnată la patru ani de închisoare și amendată pentru finanțarea ilegală a unui partid politic prin intermediul grupării lui Șor. Acest caz evidențiază repercusiunile juridice grave asociate implicării în astfel de activități.
Efectele politice asupra instituțiilor
Tacticile lui Ilan Șor subminează sistemul electoral din Republica Moldova. El oferă sume substanțiale persoanelor fizice pentru a participa la proteste și mitinguri, cumpărând practic sprijin politic. Această practică distorsionează procesul democratic, deoarece deciziile sunt influențate de stimulente financiare, mai degrabă decât de opinia publică reală. În plus, utilizarea mulțimilor înscenate (unde participanții sunt plătiți pentru a participa la evenimente) creează o impresie falsă de sprijin larg răspândit. Această manipulare induce în eroare publicul și factorii de decizie politică, erodând încrederea în legitimitatea sistemului electoral.
Influența lui Șor se extinde asupra organelor judiciare și electorale din Republica Moldova. Blocul său politic, „Victoria”, a contestat decizia Comisiei Electorale Centrale (CEC) de a-i exclude de la viitoarele alegeri parlamentare, argumentând că excluderea a fost motivată politic. Astfel de provocări pun presiune asupra instituțiilor menite să susțină procesele democratice. Mai mult, activitățile lui Șor au pus presiune pe autoritățile locale, în special în regiuni precum Găgăuzia, unde sentimentele pro-ruse sunt puternice. Sprijinul său pentru liderii locali și instituțiile media a creat structuri de putere paralele care contestă autoritatea guvernului central.
Acțiunile lui Șor contribuie la erodarea statului de drept în Republica Moldova. Implicarea sa în scheme de luare de mită a alegătorilor, inclusiv utilizarea de fonduri din Rusia pentru a influența alegerile, subminează normele juridice și promovează o cultură a impunității. Acest mediu diminuează încrederea publică în instituțiile statului. Atunci când cetățenii percep că alegerile și sistemele juridice pot fi manipulate, încrederea în guvernare scade. Acest scepticism poate duce la dezangajarea de la îndatoririle civice și la un angajament slăbit față de principiile democratice.
Ecosistemul și narațiunile media
Moldova a făcut progrese în combaterea dezinformării. În 2022, guvernul a modificat legile privind mass-media pentru a consolida securitatea informațiilor și a combate știrile false. Aceste schimbări au vizat în principal mass-media audiovizuală, dar există o îngrijorare tot mai mare cu privire la internet, unde oponenții cursului european al țării îl folosesc în mod activ pentru a dezinforma și a diviza. Instituții independente precum Moldova1 și Radio Moldova au jucat un rol esențial în furnizarea de informații verificate și promovarea transparenței. Acestea au jucat un rol crucial în informarea publicului cu privire la statutul juridic al protestelor și la riscurile asociate cu participarea la demonstrații neautorizate.
În ciuda acestor eforturi, narațiunile pro-ruse continuă să prolifereze. O rețea coordonată de treizeci și nouă de canale Telegram, numite după regiunile administrative ale Moldovei, a apărut ca parte a unei campanii de influențare afiliate lui Ilan Șor. Aceste canale au acumulat peste 17.000 de abonați și sunt utilizate pentru a disemina conținut pro-rus și a mobiliza sprijin pentru proteste. În plus, au fost folosiți boți automatizați pentru a amplifica mesajele și a răspândi zvonuri. De exemplu, un bot Telegram a fost folosit pentru a recruta participanți la protestul din 16 august, oferind stimulente financiare și atribuind sarcini susținătorilor. Această strategie creează camere de ecou care întăresc narațiunile false și subminează încrederea publicului în instituțiile democratice. Utilizarea unor astfel de tactici reprezintă provocări semnificative pentru ecosistemul media din Moldova. Aceasta subliniază necesitatea unei vigilențe continue și a dezvoltării de strategii pentru a contracara dezinformarea și a proteja integritatea discursului public.
Scenarii până la 28 septembrie
Protestul din 16 august de lângă Gara Chișinău, organizat de Blocul „Victorie” al lui Ilan Șor, a marcat o schimbare în tacticile de protest. În loc de marșuri la scară largă, organizatorii au folosit tactici de flash-mob, încurajând indivizii să instaleze corturi spontan. Această abordare a avut ca scop crearea unei prezențe vizibile, fără a fi nevoie de o mobilizare extinsă. Cu toate acestea, poliția moldovenească a intervenit rapid, demontând corturile și reținând participanții, împiedicând efectiv un sit-in prelungit. Experții sugerează că acest eveniment a servit drept test al capacităților de răspuns ale autorităților și o încercare de a evalua disponibilitatea publicului de a se implica în astfel de proteste.
Utilizarea participanților plătiți ridică îngrijorări cu privire la potențialul de provocări. Există riscul ca persoane, inclusiv minori, să fie recrutate fără a înțelege pe deplin implicațiile juridice, ceea ce duce la consecințe juridice neintenționate. În plus, prezența provocatorilor ar putea escalada tensiunile, ducând la ciocniri cu forțele de ordine sau cu contraprotestanții. Astfel de confruntări ar putea destabiliza și mai mult climatul politic înaintea alegerilor din 28 septembrie.
Tulburările politice din Chișinău au potențialul de a influența regiunea autonomă Găgăuzia din Republica Moldova și regiunea separatistă Transnistria. Găgăuzia a cunoscut tensiuni sporite din cauza poziției sale pro-ruse și a protestelor recente care cer eliberarea personalităților politice locale. Transnistria, cu legăturile sale istorice cu Rusia, rămâne o zonă sensibilă. Orice instabilitate din Republica Moldova ar putea avea repercusiuni în aceste regiuni, putând duce la o influență sporită a Rusiei și complicând traiectoria pro-europeană a Republicii Moldova.
Opțiuni de politică
Agențiile de aplicare a legii din Republica Moldova au demonstrat capacitatea de a gestiona eficient protestele neautorizate, după cum reiese din răspunsul lor rapid la demonstrația din 16 august de lângă Gara Chișinău. Cu toate acestea, menținerea ordinii publice, protejând în același timp libertățile civile, rămâne un echilibru delicat. Strategiile viitoare de gestionare a mulțimilor ar trebui să respecte standardele internaționale privind drepturile omului, asigurându-se că măsurile sunt proporționale și nediscriminatorii. Această abordare va susține statul de drept și va preveni erodarea încrederii publicului în instituțiile statului.
Utilizarea stimulentelor financiare pentru a mobiliza participanții la proteste subminează integritatea proceselor democratice. Pentru a aborda această problemă, Moldova ar trebui să accelereze implementarea legislației care incriminează organizarea și participarea la mobilizări plătite. Consolidarea transparenței în finanțarea politică și sporirea capacității Comisiei Electorale Centrale (CEC) de a monitoriza și a aplica conformitatea sunt pași esențiali. În plus, cooperarea internațională pentru urmărirea fluxurilor financiare ilicite poate descuraja actorii externi să interfereze cu procesele electorale din Republica Moldova.
Comunitățile de romi și găgăuzi s-au confruntat din punct de vedere istoric cu marginalizarea, ceea ce le-a făcut vulnerabile la exploatare în timpul tulburărilor politice. Inițiative precum exercițiile de cartografiere ale Grupului Operativ pentru Romi și angajarea de mediatori pentru comunitatea de romi au fost esențiale în abordarea nevoilor acestor comunități. Extinderea acestor programe pentru a include educație civică, conștientizare juridică și acces la servicii sociale va permite acestor populații să ia decizii informate și să reziste manipulării. Implicarea liderilor și organizațiilor locale din Găgăuzia este la fel de crucială pentru a promova incluziunea și a atenua sentimentele separatiste.
Alegerile parlamentare care vor avea loc la 28 septembrie 2025 sunt esențiale pentru traiectoria democratică a Republicii Moldova. Având în vedere istoricul interferențelor externe, inclusiv campanii de dezinformare și finanțare ilicită, este imperativ să se consolideze securitatea alegerilor. Consolidarea capacităților Serviciului de Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică (STISC) și ale Centrului pentru Comunicare Strategică și Combaterea Dezinformării va spori rezistența Republicii Moldova împotriva amenințărilor cibernetice și a războiului informațional. În plus, sprijinul internațional din partea Uniunii Europene și a altor aliați democratici poate oferi asistență tehnică, monitorizare a alegerilor și sprijin diplomatic pentru a asigura credibilitatea procesului electoral.
