În data de 3 martie 2025, România și Republica Polonă au celebrat Ziua Solidarității Româno-Polone, relatează serviciul de presă al MAE român, citat de agenția de presă KARADENIZ-PRESS. Stabilită în comun în 2023, această zi este atât un simbol al legăturilor trainice care unesc poporul român și pe cel polonez, cât și un indicator semnificativ al interesului continuu și al dorinței celor două țări de a consolida și dezvolta în continuare Parteneriatul Strategic solid și cuprinzător împărtășit.

Istorie comună

Data de 3 martie a fost aleasă pentru a marca aniversarea semnării documentului istoric „Convenția de alianță defensivă între Regatul României și Republica Polonă” din 1921, completat de tratatele bilaterale de garanție din 1926 și 1931. Garanțiile reciproce de securitate erau destinate în primul rând contracarării agresiunilor neprovocate din partea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.

Și în prezent, la fel ca în urmă cu peste 100 de ani, România și Polonia se confruntă împreună cu amenințările contemporane, provenite în mare parte de dincolo de granițele noastre estice, unde războiul de agresiune dus de Federația Rusă împotriva Ucrainei vecine subminează ordinea internațională bazată pe reguli și principiile fundamentale consacrate în Carta ONU și în dreptul internațional. Ceea ce leagă strâns cele două țări este concentrarea politicii externe asupra problemelor de securitate și menținerea stabilității în regiunea expusă amenințărilor convenționale și hibride, pe baza unei percepții convergente a provocărilor pe Flancul Estic al NATO. Suntem împreună în cadrul NATO de 21 de ani, suntem uniți de un Parteneriat Strategic bilateral de 16 ani și construim împreună securitatea europeană de 10 ani în cadrul Formatului București 9. Unită în solidaritate, alianța noastră a trecut testul timpului, și-a dovedit reziliența și relevanța. Împărtășind viziunea unei cooperări strategice mai puternice și mai semnificative, România și Polonia rămân angajate față de valorile și interesele comune, mai arată sursa citată.

Dimensiune de securitate

Alături de componenta de securitate, dimensiunile economică, socială și educațională sunt la fel de importante în construirea solidarității reciproce. În plus, prin numeroasele evenimente organizate pe teritoriile celor două țări, amplul Sezon Cultural România – Polonia care se desfășoară în prezent, apropie și mai mult societățile noastre, reflectând nu doar bogăția culturilor, ci și istoria noastră comună.

Sărbătorind pentru a doua oară Ziua Solidarității Româno-Polone, ne angajăm încă o dată ca, pe baza fundamentelor istorice solide ale relației bilaterale, să continuăm să consolidăm prietenia și cooperarea româno-polonă, în beneficiul cetățenilor din țările noastre, se mai menționează în comunicatul MAE român, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Relație strânsă

Relația dintre Polonia și România a devenit tot mai strânsă în ultimele decenii, mai ales după aderarea ambelor țări la NATO și la Uniunea Europeană. Această apropiere are la bază atât interese strategice comune, cât și factori istorici și culturali.

Între Polonia și România au existat relații strânse încă din perioada interbelică (mai ales în anii 1921–1939), când ambele țări se aflau în proximitatea Uniunii Sovietice și căutau parteneri în Estul Europei pentru securitate.

După 1989, relațiile s-au intensificat din nou, pe fondul tranzițiilor democratice similare și al interesului comun pentru integrarea euro-atlantică.

Ambele țări sunt membre NATO (din 1999 Polonia și din 2004 România), respectiv membre UE (Polonia din 2004, România din 2007). În plus, Polonia și România fac parte din diverse formate regionale precum Inițiativa Celor Trei Mări, Formatul București 9 (B9) și cooperarea în cadrul Grupului de la Vişegrad (Polonia) / colaborări adiacente pentru România.

Polonia și România sunt piloni importanți ai flancului estic al NATO. Ele participă la exerciții militare comune în regiune, precum și la misiuni de poliție aeriană (Polonia a trimis aeronave F-16 în România în cadrul unor rotații de pregătire).

Există un interes comun în consolidarea prezenței NATO de la Marea Baltică la Marea Neagră, pentru a crea un lanț coerent de descurajare pe toată frontiera de est a Alianței.

Ofițerii și subofițerii din cele două țări participă la cursuri și schimburi de experiență în academii militare.

Mai ales după 2014, când situația din Ucraina a pus presiune sporită pe securitatea regională, s-au accelerat parteneriatele de formare și training între forțele armate poloneze și cele române.

Colaborare militară

În acest moment există un contingent polonez dislocat în cadrul Brigăzii Multinaționale Sud-Est (MN BDE-SE) din Craiova, care, alături de militarii români și de alte naționalități, participă la misiuni de instruire și la exerciții multinaționale.

La rândul său, România are în Polonia un detașament de apărare antiaeriană dotat cu tunuri autopropulsate Gepard (sau rotații ale acestora), desfășurat în grupul de luptă NATO pentru Enhanced Forward Presence (EFP).

Brigada Multinațională Sud-Est (MN BDE-SE) are comandamentul la Craiova și este alcătuită din militari români (națiune-cadru) și din contingente ale altor state NATO (Polonia, Portugalia, Germania, Italia ș.a.). Polonia contribuie de obicei cu un efectiv rotativ (de la zeci până la peste 100 de militari, în funcție de antrenamente sau rotații), participând la exerciții comune, misiuni de supraveghere și activități de pregătire în teren.

În urma deciziilor NATO privind întărirea Flancului Estic, Polonia și-a extins cooperarea militară cu România, inclusiv prin trimiterea de subunități la Craiova.

Mass-media și comunicatele oficiale din ultimii ani au menționat în mod constant aceste rotații poloneze, subliniind cooperarea regională.

Gepardul românesc în Polonia

În Polonia funcționează unul dintre grupurile de luptă NATO EFP, la care România participă prin rotație cu subunități de infanterie mecanizată sau de apărare antiaeriană. O parte din rotațiile românești în Polonia a inclus și tehnică Gepard – tunuri autopropulsate antiaeriene de 35 mm, utile în sprijinul apărării sol-aer la distanțe scurte/medii.

Sistemele Gepard oferă forțelor române dislocate în Polonia o capacitate importantă de apărare antiaeriană, protejând trupe și obiective strategice.

Rotațiile se fac de obicei pe câteva luni, iar pe teren pot fi și alte echipamente auxiliare (radare, sisteme de logistică etc.).

Detașamentul românesc cu Gepard este parte a angajamentului NATO de descurajare și apărare colectivă. Contribuția cu unități specializate, precum Gepard, arată nivelul ridicat de interoperabilitate și de cooperare între aliați (România, Polonia, SUA, Marea Britanie, etc.).

Existența unui contingent polonez la Craiova, cât și prezența tunurilor antiaeriene românești Gepard în Polonia sunt reale și reflectă cooperarea consolidată dintre România și Polonia în cadrul NATO.

Capacități defensive

Polonia a investit masiv în sistemele de apărare aeriană (Patriot), în forțele terestre și în modernizarea flotei de tancuri (inclusiv achiziții de la producători internaționali).

România, la rândul ei, a cumpărat sisteme Patriot și rachete antitanc, încearcă modernizarea flotei aeriene (F-16) și are în plan construcția de corvete și modernizarea forțelor navale. O colaborare polono-română mai intensă pe proiecte comune poate facilita negocieri mai bune cu furnizorii internaționali, creând totodată oportunități de co-producție.

Polonia are companii precum PGZ (Polska Grupa Zbrojeniowa), PZL (fabricant de elicoptere), WB Group ș.a., care se ocupă de producția de armament, vehicule militare, sisteme de comunicații și echipamente moderne.

România dispune de companii precum ROMARM, IAR Brașov (elicoptere), Avioane Craiova, Aerostar Bacău sau Șantierul Naval Constanța (pentru nave militare), însă multe dintre acestea au nevoie de investiții și modernizare.

Există posibilitatea de colaborare în dezvoltarea blindatelor ușoare, a sistemelor de rachete, drone și vehicule aeriene fără pilot – domenii prioritare pentru ambele state. Cele două părți pot dezvolta proiecte comune de cercetare și dezvoltare (R&D), eventual co-finanțate prin fonduri UE destinate industriei de apărare. Participarea în lanțul de aprovizionare NATO poate fi mai eficientă dacă Polonia și România își armonizează standardele și cerințele tehnice.

Beneficii și amenințări

Co-producția sau producția sub licență a anumitor echipamente militare poate atrage investiții în infrastructura de apărare și cercetare. Crearea de locuri de muncă în regiunile unde există tradiție industrială (ex. Brașov, Bacău, Gdynia, Radom, Łódź etc.), poate facilita relansarea acestor regiuni.

În același timp putem vorbi despre consolidarea unei platforme regionale de export de tehnică militară (în special pentru țările care caută echipamente fiabile și certificate NATO, dar la costuri mai reduse față de marile puteri militare).

Principalul factor comun de îngrijorare îl reprezintă politica Moscovei, tensiunile din Ucraina, precum și potențiala extindere a acțiunilor militare sau hibride în țări vecine. Amenințările asimetrice și hibride (de la dezinformare la atacuri cibernetice și instrumentalizarea minorităților) sunt, de asemenea, preocupări comune.

În plus față de aspectele strict militare, dependența de sursele de gaze sau petrol rusesc a creat vulnerabilități. Atât Polonia, cât și România încearcă diversificarea aprovizionării și dezvoltarea resurselor interne, inclusiv a celor din Marea Neagră (pentru România).

Chiar dacă terorismul și migrația ilegală sunt aspecte mai puțin presante comparativ cu flancul sudic al NATO, ele rămân pe agenda de cooperare și securitate.

Model baltic la Marea Neagră

În Marea Baltică, colaborarea între statele NATO (Polonia, țările baltice, sprijinite de SUA, Germania, Canada etc.) a implicat o prezență militară sporită – Grupuri de luptă NATO staționate permanent (Enhanced Forward Presence). Situația de securitate a condus la implementarea unei mecanism de coordonare navală și aeriană, inclusiv patrulări aeriene NATO, dar și exerciții maritime comune.

Un alt mod de manifestare a fost procesul de integrare a informațiilor și interoperabilitate, inclusiv prin schimb de date de intelligence, platforme de comunicații compatibile.

Pentru zona Mării Negre, pot fi urmate câteva linii, inclusiv consolidarea prezenței aliate prin creșterea frecvenței exercițiilor NATO în apele Mării Negre, rotația fregatelor, distrugătoarelor și suplimentarea mijloacelor de supraveghere aeriană.

În acelați timp se poate intensifica încurajarea partenerilor non-NATO precum Ucraina (care are statut de partener asociaț) să participe la exerciții multilaterale.

România, Bulgaria, Turcia – țări riverane Mării Negre, toate membre NATO – pot consolida cooperarea maritimă. Polonia și alte state membre NATO pot sprijini prin trimiterea de forțe navale în patrule comune sau prin participarea la exerciții (deși accesul naval polonez la Marea Neagră e dificil, suportul politic, financiar și logistic rămâne important).

Planuri de viitor

Este nevoie ca România să facă investiții în infrastructură militară, precum modernizarea bazelor navale de la Marea Neagră (Constanța, Mangalia) și dotarea corespunzătoare a Forțelor Navale Române, inclusiv prin corvete multifuncționale, submarine și sisteme de apărare de coastă. În același timp este nevoia de construirea de facilități pentru exerciții aeriene și cooperare cu aviația NATO în zona Dobrogei, similar cu facilitățile de la baza Mihail Kogălniceanu.

De asemenea este nevoie de continuarea standardizării echipamentelor și procedurilor între forțele NATO din regiune, astfel încât, în caz de criză, modul de reacție să fie unitar și eficient.

Relația polono-română este marcată de convergența intereselor strategice și de parteneriate puternice în cadrul NATO și al UE. Colaborarea militară poate fi amplificată prin exerciții comune, schimb de informații, instruire și proiecte comune în industria de apărare. Amenințările comune, în special dinspre Est (Federația Rusă), stimulează cooperarea și întăresc necesitatea unui flanc estic solid.

În Marea Neagră, pot fi replicate modele de tip „Baltic” printr-o prezență navală aliată robustă, exerciții frecvente și investiții în infrastructură, cu sprijinul strategic și politic al Poloniei și al altor aliați NATO.

Pe ansamblu, România și Polonia pot juca un rol tot mai important în consolidarea securității regionale pe întreg flancul estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră, atât prin inițiative politico-diplomatice, cât și prin sporirea capacităților militare și colaborarea industrială.