Turcia va începe construirea unui zid la frontiera sa cu Grecia pentru a împiedica intrările ilegale în Uniunea Europeană, a anunţat marţi guvernatorul provinciei turce Edirne (nord-vest), relatează mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Se prevede construirea iniţială a 8,5 kilometri în acest an”, a declarat Yunus Sezer, guvernatorul acestei provincii de la frontiera cu Grecia şi Bulgaria.

Răspuns de criză

Responsabilul citat a adăugat că alte porţiuni ale acestui zid ar urma să fie construite ulterior de-a lungul graniţei terestre între Turcia şi Grecia, care are aproximativ 200 km lungime şi aproape integral formată de râul Meriç (Evros, în greacă).

Un acord a fost semnat în 2016 între UE şi Turcia pentru ca ţara să-i reţină pe teritoriul său pe refugiaţii sirieni, al căror număr este estimat în prezent la 2,9 milioane.

În februarie şi martie 2020, zeci de mii de migranţi s-au strâns de-a lungul graniţei terestre între Turcia şi Grecia, după ce preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a ameninţat că va deschide graniţele ţării sale cu Europa.

Migranţi de diferite naţionalităţi continuă încercările de a ajunge în Grecia din Turcia, în principal pe mare. Şase migranţi şi-au pierdut viaţa la sfârşitul lunii februarie în apele turceşti încercând să ajungă pe insula greacă Samos, din apropiere, cu o barcă pneumatică.

Turcia a construit ziduri de peste 1.000 km de-a lungul graniţei sale cu Iran şi Siria în ultimii ani pentru a împiedica traversările ilegale.

Mod complex

Turcia gestionează criza migranților într-un mod complex, jonglând între nevoia de a controla fluxurile migratorii, presiunile interne și relația strategică cu Uniunea Europeană. Abordarea sa implică atât măsuri interne, cât și negocieri internaționale, în special cu Bruxelles-ul.

Turcia a semnat un acord cu Uniunea Europeană prin care a acceptat să oprească fluxul de migranți către Europa, în schimbul unui ajutor financiar de 6 miliarde de euro. Acordul prevede că migranții care ajung ilegal în Grecia sunt returnați în Turcia, iar pentru fiecare migrant returnat, UE trebuie să preia legal un refugiat sirian din Turcia. Deși acest acord a redus semnificativ migrația ilegală spre Europa, Turcia l-a folosit în mod repetat ca pârghie de negociere.

De-a lungul anilor, președintele Recep Tayyip Erdoğan a amenințat de mai multe ori cu deschiderea granițelor dacă UE nu oferă sprijin suplimentar sau dacă Bruxelles-ul critică politicile sale interne. În 2020, Turcia a permis temporar migranților să treacă frontiera spre Grecia, ceea ce a dus la tensiuni majore și la reacții dure din partea UE.

Turcia găzduiește aproximativ 4 milioane de refugiați, dintre care peste 3,6 milioane sunt sirieni, ceea ce o face țara cu cel mai mare număr de refugiați din lume.

Inițial, Turcia a avut o politică deschisă față de refugiați, însă în ultimii ani, creșterea nemulțumirii publice a dus la măsuri mai stricte, inclusiv relocări forțate, deportări și restricții privind integrarea acestora pe piața muncii.

Partidul de opoziție, CHP, care a preluat puterea în 2024, și-a exprimat intenția de a încuraja repatrierea voluntară a sirienilor, ceea ce ar putea schimba semnificativ politica față de migranți.

Turcia folosește problema migranților ca un mijloc de a negocia avantaje economice și geopolitice. Pe lângă ajutorul financiar primit, Ankara a obținut concesii în relația cu UE, inclusiv promisiuni privind liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci.

Armă politică

În relația cu NATO, Turcia a folosit criza migranților pentru a-și justifica intervențiile militare în Siria și pentru a cere sprijin împotriva kurzilor, pe care îi consideră o amenințare de securitate.

Creșterea sentimentului anti-refugiați în Turcia ar putea duce la politici și mai dure împotriva migranților. UE trebuie să decidă dacă va continua să sprijine Turcia financiar sau dacă va căuta alternative pentru gestionarea migrației.

Conflictul din Siria și instabilitatea din Orientul Mijlociu rămân factori care ar putea alimenta noi valuri migratorii.

Turcia adoptă o politică duală: pe de o parte, acceptă sprijin financiar de la UE pentru a gestiona fluxurile migratorii, iar pe de altă parte, folosește problema migranților ca pârghie geopolitică. Relația cu Europa rămâne una tensionată, dar ambele părți sunt interdependente în ceea ce privește controlul migrației.

Relații complexe

Migrația ilegală este una dintre principalele surse de tensiuni între Turcia și Grecia, afectând relația bilaterală în mai multe moduri, de la conflicte la frontieră până la acuzații reciproce de manipulare politică.

Grecia acuză frecvent Turcia că facilitează trecerea migranților prin Marea Egee și prin granița terestră de la râul Evros (Meriç în turcă). Există incidente frecvente cu ambarcațiuni care încearcă să ajungă pe insulele grecești (Lesbos, Chios, Samos), iar autoritățile elene susțin că Turcia nu își respectă obligațiile privind controlul migrației.

În trecut, au existat ciocniri între poliția de frontieră greacă și garda de coastă turcă, iar migranții au fost prinși la mijloc, cu rapoarte despre folosirea forței de ambele părți.

Turcia acuză Grecia că aplică „pushbacks” ilegale, adică returnarea forțată a migranților în apele turcești, ceea ce încalcă dreptul internațional.

Atena, la rândul său, susține că Turcia încurajează fluxurile migratorii pentru a presa UE și pentru a destabiliza regiunea. Ambele țări se acuză în mod constant în cadrul forumurilor internaționale, inclusiv în Uniunea Europeană și ONU.

Grecia, fiind stat membru UE, joacă un rol-cheie în politica europeană față de migrație și influențează relația Bruxelles-Ankara.

Atena sprijină o abordare mai dură față de Turcia și se opune concesiilor economice sau politice (cum ar fi liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci). Grecia a insistat ca UE să ia măsuri împotriva Turciei pentru „folosirea migranților ca armă geopolitică”, mai ales după evenimentele din 2020, când Ankara a permis migranților să se deplaseze spre Europa.

Militarizarea crizei migranților

Turcia și Grecia au o relație tensionată și în alte domenii, inclusiv în disputa privind frontierele maritime din Marea Egee și resursele energetice din estul Mediteranei. Criza migranților a fost folosită de ambele țări ca un pretext pentru consolidarea securității la frontieră, ceea ce a dus la o creștere a prezenței militare în regiune.

În 2020, când Turcia a deschis granițele pentru migranți, Grecia a mobilizat forțe de securitate la granița terestră, sprijinită de agenția FRONTEX a UE.

Deși cele două țări au încercat să coopereze ocazional pe tema migrației, relația lor rămâne dominată de neîncredere. UE încearcă să medieze conflictele, dar pozițiile Greciei și Turciei rămân opuse.

O posibilă detensionare a relației ar putea veni printr-un nou acord UE-Turcia, care să ofere mai mult sprijin Ankarei pentru controlul migrației, dar și garanții pentru Grecia privind securitatea frontierelor.

Migrația ilegală agravează relația deja tensionată dintre Turcia și Grecia, transformând-o într-o problemă geopolitică regională. În timp ce Turcia folosește criza migranților ca pârghie politică, Grecia cere un răspuns dur din partea UE. Pe termen lung, această situație riscă să alimenteze noi conflicte și să întârzie orice posibilă normalizare a relațiilor bilaterale.