Domnul Yörük Işık este un cunoscut analist de politică externă din Turcia, unde conduce firma Bosphorus Observer din Istanbul, o companie de consultanţă care analizează activitatea maritimă din strâmtoarile turcești. Domnul Işık a studiat relaţiile internaţionale şi politica externă a Rusiei la universităţile din Kansas, Helsinki şi Amsterdam. Printre ariile lor de interes se numără politica externă turcă, zona Caucazului, Asia Centrală, Federația Rusă, Libia, Siria.

Situația explozivă din bazinul Mării Negre, complexitatea relațiilor dintre Federația Rusă și Turcia pe fondul recentelor alegeri prezidențiale și parlamentare din statul moștenitor al Imperiului Otoman, dar și potențialul imens al relațiilor dintre România și Turcia, sunt doar câteva dintre subiectele discutate de KARADENIZ-PRESS în interviul cu domnul Yörük Işık.

KP: Care sunt efectele geopolitice ale acestor alegeri pentru interesele Turciei la Marea Neagră?

Yörük Işık: Rezultatul alegerilor înseamnă că pe termen scurt actuala situație nu se va modifica. Pe de altă parte, criza economică care afectează Turcia, și în pofida retoricii, există o criză economică puternică poate avea drept rezultat adoptarea de către Turcia a unui ton mai conciliator pe anumite dosare. Dar în general, politica externă activă promovată de președintele Erdogan va continua, fără mari schimbări pe termen scurt în bazinul Mării Negre. Turcia va rămâne cel puțin în relații amicale cu Rusia și dacă nu va avea loc o evoluție politică majoră, de pildă o parte din solicitările strategice ale părții turce vor fi ascultate în alte capitale importante ale lumii, Ankara va ezita să se alăture statelor care au adoptat sancțiuni împotriva Moscovei. Printre posibilele doleanțe ale părții turce ar putea fi revenirea Turciei în programul F-35 ori renegocierea tratatului vamal cu Bruxelles.

Rusia rămâne un partener important de comerț, iar în această perioadă electorală am putut vedea cum Moscova a intervenit direct, din punct de vedere financiar, pentru a susține actuala administrație prin amânarea plății pentru gaz, prin menținerea în sistemul bancar turcesc a fondurilor unor entități federale ruse care nu sunt sub amenințarea sancțiunilor, precum ROSATOM, în marja construcției centrale nucleare. Este o relație apropiată, în ciuda sprijinului turc pentru Ucraina din ultimii 9 ani, de când a început invazia, nu doar ultimele 14 luni, fiind o preferință clară pentru Ucraina și este o poziție clară de a nu accepta nicio violare a integrității teritoriale a Ucrainei.

KP:. Considerați viabilă posibilitatea modificării Convenției de la Montreaux? Sr accepta Ankara acest pas? Dar Federația Rusă?

Yörük Işık: Relațiile comerciale cu Rusia vor continua și nu mă aștept la schimbări majore pe termen scurt în poziția față de Convenția de la Montreaux și nici nu cred că această problemă va fi discutată. O astfel de negociere nu va fi posibilă decât peste mulți ani și doar în condițiile în care relațiile Turciei cu Uniunea Europeană și SUA se vor îmbunătăți în mod semnificativ iar Ankara va considera că viziunea turcă asupra lumii va fi luată mult mai în serios decât în acest moment. Turcia consideră că momentan solicitările și îngrijorările ei nu sunt prioritizate de către Bruxelles și Washington.

Pentru Moscova orice schimbare a Convenției de la Montreaux nu este binevenită și Rusia se va opune prin toate mijloacele oricăror schimbări.

KP: Cum credeți că va evolua raportul de forțe din Marea Neagră?

Yörük Işık: Cu cât se prelungește războiul ilegal dus de Federația Rusă împotriva teritoriului suveran al Ucrainei, relația asimetrica care există între Federația Rusă și Turcia în Marea Neagră se schimbă în favoarea Turciei. Forțele navale rusești și-au expus toate vulnerabilitățile: și-au folosit majoritatea rachetelor cu rază lungă de acțiune, echipajele lor nu sunt foarte bine antrenate, dar a și pierdut nave.

În același timp Turcia se dotează cu nave moderne și după cum am văzut în urmă cu 10 zile, darea în folosință a unei rachete balistice cu rază scurtă de acțiune de producție autohtonă crează posibilitatea impunerii unei zone cu acces interzis în zona de sud a Mării Negre.

Și luând în considerare ultimele incidente, inclusiv cel care a implicat nava-spion rusă „Ivan Khurs”, și nici măcar navele lor de război, pe care Moscova ezită să le aducă în vestul Mării Negre după ce au pierdut nava Moskva, dar și alte nave, vedem că Flota Militară rusă a Mării Negre nu poate menține o prezență activă, în timp ce forțele ucrainene folosesc eficient și creativ orice oportunitate și armele pe care le au.

Marina rusă nu își mai poate menține prezența în vestul Mării Negre, iar balanța s-a schimbat în favoarea Turciei. Din acest motiv, revenind pe tărâm politic, Rusia este generoasă cu actuala administrație de la Ankara, Kremlinul considerând că poate obține anumite favoruri în schimbul unor înțelegeri în domeniul gazului ori financiar. Turcia nu este ostilă Moscovei, iar dacă această politică s-ar schimba, atunci posibilitățile pe care le are în acest moment Ankara în domeniul militar s-ar limita și mai mult. 

KP: Este posibilă desfășurarea unei forțe navale permanente a NATO în bazinul Mării Negre ori este suficientă intensificarea colaborării statelor riverane membre ale Alianței: România, Turcia și Bulgaria? 

Yörük Işık: Cred că este prea devreme pentru o prezență permanentă a NATO în bazinul Mării Negre, cu excepția flotelor statelor riverane, iar prezența NATO va consta din Turcia, România, Bulgaria, urmând ca și flotele Georgiei și Ucrainei să fie prezente, în ciuda capacităților navale limitate. Iar prin aplicarea Convenției de la Montreaux prezența navelor altor state va fi imposibilă deoarece, așa cum am spus și înainte, Montreux nu va suferi nicio schimbare majoră pe termen scurt, iar prezența NATO se va limita la navele statelor riverane, iar flotele altor state NATO vor putea participa facă vor acționa conform normelor Convenției, inlcusiv limitarea perioadei de staționare în Marea Neagră la 21 de zile.

KP: Cum au evoluat flotele militare turcă și rusă în ultima decadă? 

Yörük Işık: Atât Federația Rusă, cât și Turcia au continuat să se doteze cu noi nave de luptă. Moscova a produs câteva nave în ultimii ani, iar printre cele mai importante unități introduse în Flota Rusă a Mării Negre se numără cele din clasa fregatele dotate cu rachete ghidate din clasa Amiral Grigorovici și desigur submarinele îmbunătățite din clasa Kilo +, dotate cu rachete de tip Kalibr. Au mai construit și câteva corvete ușoare, mai puțin dotate, dar având și un număr de rachete Kalibr. Dar datorită corupției masive din Federația Rusă programele Amiral Grigorovici și Kilo+ au fost oprite, dar au fost livrate noi nave, în special Flotei ruse din Marea Neagră, deci Rusia și-a modernizat flota din această zonă, dar datorită tacticii greșite din primele zile ale invaziei din Ucraina au îngreunat operațiunile tuturor categorii de forțe armate rusești, inclusiv marina militară.

Turcia s-a dotat și ea cu noi nave, dar de capacitate mai limitată dacă comparăm cu partea rusă, multe fiind încă în proces de construcție. Dar foarte recent, cu nava amfibie de asalt universală, care are în dotare elicoptere și drone, este adevărat, dacă avea în dotare F-35 era mult mai puternică (..) cu sisteme de rachete noi, cu flota impresionantă de submarine, dar și cu submarinele aflate în proces de construcție, Turcia este mult mai avansată în comparație cu orice alt stat NATO din zona Mării Negre. Nu foarte mult state europene membre ale Alianței pot concura cu Turcia în ceea ce privește flota de submarine.

Este greu să comparăm flotele militare, dar luând în considerare nivelul deficitar de antrenament al echipajelor rusești, așa cum a fost dovedit în ultimele 14 luni, și în pofida faptului că Rusia are o puternică cultură navală militară, pentru prima dată în istorie putem să spunem că Turcia deține supremația.    

KP: Cum evaluați tacticile navale rusă și ucraineană din acest conflict? Ce influență vor avea în viitor pentru strategi și factorii politici?

Yörük Işık: Această întrebare este puțin dificilă, în sensul comparării Federației Ruse și a Ucrainei, Moscova are o prezență redutabilă în Marea Neagră, Ucraina având forțe limitate de autoapărare. Tactica Ucrainei a vizat interzicerea accesului navelor ruse, și cu sistemele avute în dotare, cu ingeniozitatea și curajul lor mai mult decât impresionant, vor rămâne în istoria navală prin anumite acțiuni.

Dar nu este vorba despre o comparație, nu se poate face. Flota Ucrainei este slabă, Turcia construiește un număr de nave pentru această flotă, poate un număr de nave vor fi transferate din SUA ori Marea Britanie, dar prezența ei este practic limitată, cu excepția unor nave vechi. Flota Ucrainei va fi reconstruită, dar în acest moment Kievul face o treabă foarte bună interzicând accesul flotei ruse în vestul Crimeii, nord-vestul Mării Negre fiind practic închis, iar flota militară rusă s-a retras în estul bazinului Mării Negre și nu mai încearcă să ajungă în vestul bazinului pontic

K.P: Relațiile dintre România și Turcia sunt considerate strategice de ambele părți. Pot cele două state colabora pentru exploatarea eficientă a resurselor energetice din Marea Neagră?

Yörük Işık: Având în vedere că ambele state sunt membre NATO, relațiile dintre România și Turcia sunt extrem de importante pentru zona noastră și Balcani. Și vedem că, în afara structurilor NATO, prin statutul de membru UE deținut de România și a condițiilor socio-economice similare, vedem multe companii cu capital turcesc investind în România pentru a avea acces la piața europeană. Din câte știu, în afară de unele dispute privind pescuitul, nu există dispute teritoriale în bazinul Mării Negre între Ankara și București. Cele două state pot colabora, sper că România, dar și Bulgaria, ca membre ale UE să aibă viziunea, pe termen lung, să integreze Turcia în instituțiile Uniunii Europene cu posibilitatea ca Turcia să devină membru cu drepturi depline al blocului, deoarece acest lucru ar favoriza securitatea și prosperitatea României. Acest lucru va crește și influența României la Bruxelles, având în vedere că în trecut, o parte din statele membre ale UE au introdus astfel de viziuni regionale și văd un potențial uriaș din punct de vedere economic și militar. Deja se întâmplă dar are potențialul de a fi aprofundat.

În ceea ce privește chestiunea energetică, având în vedere că nu există dispute teritoriale, toată lumea își cunoaște bine sectoarele și orice formă de colaborare, în transport, în marketing este de bun augur. După cum știți Turcia încearcă să se reinventeze în calitate de hub energetic, mai ales gazifer. Turcia este, de asemenea, un consumator important de resurse energetice, fiind o țară cu o industrie puternică. Deci există un potențial uriaș în orice domeniu de a dezvolta și mai mult relațiile.