Polonia, un stat cu ambiții majore pe scena politică europeană și nu numai, a preluat la 1 ianuarie 2025 preşedinţia prin rotaţie a Consiliului Uniunii Europene de la Budapesta, un lucru salutat cu bucurie deschisă de majoritatea factorilor politici de la Bruxelles și din cancelariile statelor membre ale blocului comunitar. Pentru România, președinția poloneză a Consiliului UE poate oferi o oportunitate de a aprofunda relațiile strategice cu Polonia, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul structurilor euroatlantice (UE și NATO). Cele două țări împărtășesc interese comune în regiunea estică a Europei, mai ales în contextul conflictului din Ucraina și al intensificării riscurilor de securitate. Astfel, Polonia ar putea încerca să își utilizeze mandatul pentru a consolida coeziunea UE pe axa estică, a menține presiunea pe Moscova și a sprijini procesele de integrare și stabilizare în regiunea Mării Negre.

Ușurare la Bruxelles

Timp de şase luni, este de aşteptat ca Varşovia să aibă un joc mult mai orientat spre conlucrare decât Budapesta în efortul de a face să progreseze problemele europene – începând cu sprijinul pentru Ucraina, Polonia fiind unul dintre cei mai fervenţi apărători ai acestuia, în timp ce Viktor Orban a stârnit iritarea Bruxellesului cu vizita sa din iulie 2024 la Moscova pentru a se întâlni cu Vladimir Putin şi cu iniţiative luate fără concertare.
Preşedinţia poloneză începe în contextul incert al venirii la putere a lui Donald Trump, pe 20 ianuarie, în Statele Unite ale Americii, iar europenii se tem de o „dezangajare” a americanilor în Ucraina şi de tensiuni comerciale cu SUA. „Suntem într-o perioadă de provocări extreme, cu un război chiar lângă noi”, în Ucraina, subliniază ambasadoarea Agnieszka Bartol, reprezentantă permanentă a Poloniei la Uniunea Europeană. Această problemă „se va afla pe ordinea de zi foarte repede”, insistă Agnieszka Bartol, care consideră că pactul privind azilul şi migraţia, adoptat în mai 2024, dar căruia Polonia i s-a opus, este insuficient.

Securitate și migrație

Timp de şase luni, Polonia a acordat prioritate securităţii europene, fie în plan militar, economic sau energetic. Guvernul polonez intenţionează, de asemenea, să investească în lupta împotriva imigraţiei ilegale şi aşteaptă înainte de summitul european din martie propunerea Comisiei privind facilitarea expulzărilor.
În dosarul migraţiei, guvernul lui Donald Tusk a obţinut undă verde de la Comisie pe 11 decembrie 2024 pentru anumite limitări excepţionale ale dreptului la azil, în cazul „instrumentalizării” migranţilor de către Rusia. Polonia acuză Rusia şi Belarus că folosesc afluxul de migranţi la graniţa sa pentru a destabiliza regiunea.
Printre alte aspecte ale preşedinţiei poloneze, Varşovia ar urma să susţină „pactul pentru o industrie curată” pe care Comisia Europeană trebuie să-l prezinte la sfârşitul lunii februarie. Polonia s-a poziţionat în acest sens devenind lider european în producţia de baterii cu litiu pentru vehicule electrice.

Probleme energetice

Ţara cu aproape 37 de milioane de locuitori rămâne totuşi foarte dependentă de cărbune, sursa a 63% din producţia sa de energie electrică în 2023. Totuşi, Polonia încearcă să se îndrepte către surse regenerabile, asociate cu proiectul de punere în funcţiune a unei prime centrale nucleare până în 2030.
În ceea ce priveşte clima, europenii trebuie să negocieze în cursul anului obiectivul propus de Comisie de a reduce emisiile de gaz cu efect de seră cu 90% în 2040, faţă de 1990. Discuţiile însă abia au început, iar unele ONG-uri se tem că preşedinţia poloneză nu va fi deschisă pe această temă şi că va trebui să se aştepte preluarea ştafetei de către Danemarca, la 1 iulie.
Exercitată pe rând de fiecare stat membru timp de şase luni, preşedinţia prin rotaţie a Consiliului UE are o dimensiune simbolică, dar poate da un impuls blocului celor 27.
Ambiţiile Poloniei ar putea fi, totuşi, limitate de calendarul electoral naţional. În 2025 sunt prevăzute alegeri prezidenţiale în 2025, ceea ce l-ar putea încuraja pe Donald Tusk să se arate prudent pe scena europeană.
„Acest lucru constituie un handicap deoarece se află într-o coabitare foarte dificilă”, aminteşte un diplomat european. Polonezii „se vor poziţiona întotdeauna în marile probleme în raport cu alegerile prezidenţiale”. Polonia se confruntă cu o coabitare delicată între guvernul pro-european Tusk şi preşedintele conservator Andrzej Duda, apropiat de partidul naţionalist polonez Lege şi Justiţie (PiS) şi care şi-a folosit dreptul de veto faţă de majoritatea iniţiativelor legislative guvernamentale.

România și Polonia

București și Varșovia au o relație care nu și-a atins până în acest moment potențialul. Printr-o mai atentă coordonare în cadrul UE și al președinției poloneze a Consiliului, cele două state își pot aprofunda colaborarea.

România poate sprijini eforturile Poloniei de a menține problema securității în estul Europei – în special în bazinul Mării Negre – în prim-planul discuțiilor din Consiliu. Inițiativele comune privind extinderea UE sau aprofundarea relațiilor cu Ucraina, Republica Moldova și Georgia pot beneficia de o voce unitară româno-poloneză.

România și Polonia pot lucra împreună pentru a obține progrese concrete în procesele de aderare sau de asociere la UE ale țărilor care îndeplinesc criteriile – mai ales pentru Republica Moldova și Ucraina.

În cadrul președinției, Polonia poate iniția evenimente și formate dedicate stabilității regionale, la care România să participe ca partener-cheie, răspunzând unor demersuri anterioare în acest sens, inclusiv din partea societății civile din cele două state.

Consolidare și cooperare

Ambele țări doresc reducerea dependenței energetice față de Rusia. În perioada președinției poloneze, s-ar putea impulsiona proiectele transfrontaliere de infrastructură energetică (gaz, electricitate, surse regenerabile) între Polonia, România și restul regiunii. Fonduri europene pentru infrastructură și interconectare pot fi promovate mai intens, având Polonia la cârma Consiliului.

România și Polonia sunt membre NATO și pot organiza împreună exerciții axate pe apărarea terestră, navală și aeriană, cu accent pe interoperabilitate și reacție rapidă. Consolidarea axei nord-sud (Marea Baltică – Marea Neagră) se poate face prin exerciții comune la care să participe și alte state regionale (ex. Lituania, Slovacia, Ungaria, Bulgaria).

Amenințările hibride și cibernetice din zona estică necesită o reacție coordonată. România și Polonia pot crea sau extinde grupuri de lucru și structuri de intelligence sharing (atât bilateral, cât și sub egida NATO și UE). Inițiative comune de cercetare și dezvoltare (R&D) în domenii strategice (detectare atacuri cibernetice, protecția infrastructurii critice) pot spori reziliența ambelor țări, dar și dezvolta sectoare ale economiei din cele două state.

Achiziții și producție de armament în comun

Polonia a investit masiv în modernizarea forțelor militare (Abrams, K2 Black Panther, K9, HIMARS, sisteme Patriot etc.), iar România are propriile planuri de înzestrare (ex. sisteme HIMARS, Piranha V, corvete, submarine și modernizări). O coordonare mai strânsă a planurilor de achiziții militare poate reduce costurile și crește autonomia industrială (componente comune, parteneriate între companiile de apărare din România și Polonia).

Colaborarea industrială și transferul de tehnologie pot fi încurajate prin programe susținute la nivel european (fonduri PESCO, Fondul European de Apărare).

Există deja formate precum Grupul de la Vişegrad (V4) sau Iniţiativa Celor Trei Mări. Deși România nu este membră V4, poate colabora cu Polonia în extinderea activității militare și de securitate într-un format central-est european mai larg (chiar sub umbrela Iniţiativei Celor Trei Mări).

Un comandament regional multinațional (fie pentru brigăzi mixte, fie pentru exerciții comune, fie pe segment de infrastructură logistică) ar crește prezența militară aliată pe flancul estic al NATO.

Pe durata președinției Consiliului UE, Polonia, avându-și propriile interese la Marea Baltică, poate împinge pe agendă aspecte privind securitatea maritimă și libertatea de navigație, într-un context mai larg de contracarare a influenței ruse.

România poate sprijini această inițiativă, militând pentru o prezență permanentă NATO la Marea Neagră și pentru intensificarea cooperării cu parteneri precum Ucraina și Georgia (acces la exercițiile NATO, formate de coordonare cu UE).

Proiecte de infrastructură

Coridorul Via Carpathia (rutier și feroviar) este un exemplu de proiect strategic care ar putea spori mobilitatea militară și comercială între nordul și sudul flancului estic. Accelerarea construcției și modernizării infrastructurii poate fi sprijinită de fondurile europene și prioritizată în agenda președinției poloneze, cu beneficii atât pentru România, cât și pentru regiune în ansamblu.

Atât România, cât și Polonia sunt părți esențiale în lanțul logistic pentru ajutorul umanitar și militar către Ucraina. Odată cu potențiale planuri UE de reconstrucție post-conflict, cele două state pot deveni coridoare-cheie pentru transport de materiale și investiții.

Cooperarea trilaterală (România–Polonia–Ucraina) și, extins, cu alte state din regiune, poate să uniformizeze standardele vamale, să îmbunătățească infrastructura de transport și să creeze sinergii pentru refacerea economică a Ucrainei.

Organizarea regulată de reuniuni bilaterale și trilaterale (inclusiv cu alte state interesate, precum Republica Moldova, Bulgaria etc.) poate duce la coordonarea strategică a pozițiilor în forurile europene și NATO. România și Polonia pot susține împreună inițiative de politică externă la nivelul UE, în special în dosare precum sancțiunile contra Rusiei, sprijinul pentru Ucraina și reformele structurale necesare în Balcanii de Vest.

Diplomație bilaterală

Grupurile de prietenie parlamentară, think-tank-urile și universitățile pot fi implicate în schimburi și dezbateri de politici publice, pentru a consolida înțelegerea reciprocă la nivelul societății civile.

Conferințe, forumuri și workshop-uri comune pe teme de securitate și apărare pot atrage experți și decidenți din ambele țări și din restul UE. Colaborarea dintre România și Polonia poate fi substanțial amplificată în perioada în care Varșovia deține președinția Consiliului UE. Axele principale ar putea fi coordonarea în cadrul UE pentru prioritizarea securității și stabilității regionale, sprijinul pentru Parteneriatul Estic și diversificarea energetică; consolidarea parteneriatului militar prin exerciții comune, achiziții coordonate, schimb de informații și potențiala creștere a capacităților industriale de apărare; promovarea securității în Marea Neagră și pe axa Baltică–Carpați–Balcanică, prin proiecte de infrastructură și inițiative diplomatice în sprijinul Ucrainei și al țărilor din regiune.

Astfel, România și Polonia își pot întări poziția de piloni ai flancului estic al NATO și de promotori ai stabilității regionale, valorificând la maximum oportunitățile pe care președinția rotativă le oferă.

Polonia și Pontus Euxinus

Din punct de vedere istoric Polonia a avut relații extinse cu statele din bazinul Mării Negre. Preluarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene de către Polonia are implicații importante asupra dinamicii regionale în Europa de Est și, în particular, asupra bazinului Mării Negre. Deși, în practică, președinția rotativă a Consiliului UE nu mai are aceeași greutate politică de dinainte de Tratatul de la Lisabona (2009), statul care deține președinția continuă să influențeze agenda și poate pune un accent particular pe anumite teme regionale.

Polonia are o poziție geopolitică aparte, fiind un stat din estul Uniunii Europene, învecinat cu Ucraina și implicat activ în problemele de securitate, migrație și dezvoltare economică la granița estică a UE. Polonia a fost și este unul dintre cei mai vocali susținători ai Ucrainei (inclusiv după invazia rusă din 2022), precum și un avocat important al politicilor de extindere și de parteneriat estic (Republica Moldova, Georgia etc.).

În acest context, temele centrale pe care Polonia le-ar putea susține pe durata președinției rotative a Consiliului UE ar fi securitatea și apărarea în zona estică a UE (inclusiv la Marea Neagră). Sprijinul pentru Ucraina și pentru țările Parteneriatului Estic (în special Republica Moldova și Georgia) ori implementarea unor strategii menite să consolideze independență energetică, cu accent pe diversificarea surselor și reducerea dependenței de gazul rusesc, ar putea face parte din aceste eforturi. Un loc aparte ar putea să îl joace și cooperare regională consolidată, dar și demararea unor proiecte de infrastructură, transport și digitalizare.

Poziții diferite

Polonia se numără printre cei mai fermi susținători ai Ucrainei, sprijinind parcursul pro-european, dar și eforturile de reconstrucție și securitate. Ca deținătoare a președinției rotative, Polonia va intensifica cu siguranță presiunea asupra instituțiilor UE pentru a oferi Ucrainei resurse financiare, militare și diplomatice. Relațiile istorice dintre Ucraina și Polinia oferă o statut aparte acestor realități geopolitice.

Varșovia va propune accelerarea procesului de integrare europeană a Ucrainei, în limitele normelor UE, urmând să introducă pe agendă discuții mai consistente despre reformele interne din Ucraina (stat de drept, combaterea corupției, reformarea sistemului judiciar) care sunt esențiale pentru parcursul european ale fostei republici sovietice.

În contextul războiului declanșat de Rusia, Polonia, ca președinte al Consiliului UE, va pune accent pe întărirea flancului estic al UE și pe sprijinul militar (pe cât posibil) pentru Ucraina. Se poate aștepta mai multă coordonare cu NATO, accentuând necesitatea apărării comune.

Polonia este de asemenea un susținător puternic al sancțiunilor împotriva Rusiei. În timpul președinției, este probabil ca Varșovia să intensifice retorica privind extinderea sau chiar înăsprirea sancțiunilor, în funcție de evoluția conflictului din Ucraina.

Polonia a avut istoric relații tensionate cu Rusia. Este de așteptat o abordare dură la nivelul Consiliului UE în privința politicilor față de Moscova, ceea ce ar limita perspectivele unui dialog UE-Rusia.

Polonia va continua să promoveze diversificarea surselor de energie (LNG, surse regenerabile, potențial nuclear), pentru a reduce semnificativ rolul gazului rusesc în Europa. Cu siguranță, autoritățile de la Varșovia vor impulsiona proiectele de interconectare energetică la nivel european (inclusiv coridoarele care leagă Marea Baltică de Marea Neagră).

Chișinău și București

Polonia sprijină Republica Moldova în eforturile de integrare în UE, iar în timpul președinției va prioritiza acest subiect pe agendă, conform unor surse diplomatice de la Varșovia. Oficialii polonezi vor intensifica discuțiile privind liberalizarea comerțului, accesarea fondurilor europene și sprijin pentru reformele interne, inclusiv în timpul vizitei președintei Maia Sandu la Varșovia, programată în următoarele luni.

Polonia va crește asistența financiară acordată Republicii Moldova, fie prin fonduri de dezvoltare, fie prin programe dedicate în cadrul Parteneriatului Estic, urmând să se pună accent pe întărirea securității energetice (diversificarea surselor de import, interconectare electrică cu România/UE).

Partea poloneză vo încerca să amplifice sprijinul UE pentru rezolvarea conflictelor înghețate (inclusiv Transnistria), punând accent pe mecanismele diplomatice și potențialele misiuni de asistență civilă sau consultare în materie de securitate.

România poate juca un rol important în timpul președinției poloneze a Consiliului UE, dacă elita politică de la București va acorda importanța necesară acestor eforturi. Fiind un stat la Marea Neagră și parte a NATO și UE, România și Polonia au interese comune în privința securității regionale. Este probabilă o intensificare a cooperării bilaterale și a eforturilor comune pentru securizarea granițelor estice (inclusiv Marea Neagră).

Polonia și România ar putea colabora mai strâns la proiecte de infrastructură est-vest și nord-sud (autostrăzi, căi ferate, rețele energetice). De exemplu, coridorul de transport Via Carpathia sau interconectarea gazieră. Atât Polonia, cât și România, sunt principalii „avocați” ai țărilor din Parteneriatul Estic. În timpul președinției poloneze, Bucureștiul ar putea avea mai multă vizibilitate în formate de lucru legate de Moldova și Ucraina, precum și în dezbateri privind strategia de securitate la Marea Neagră.

Polonia și Balcanii

Bulgaria, fiind și ea stat membru UE și țară riverană Mării Negre, poate beneficia de consolidarea agendei de securitate promovată de Polonia. Este posibilă o cooperare sporită în domeniul securității maritime și al schimbului de informații privind activitățile Rusiei în Marea Neagră.

Polonia, prin președinția rotativă, ar putea să încurajeze Bulgaria să își accelereze planurile de diversificare a surselor de gaze și a infrastructurii energetice. Există deja interconectări de gaze Bulgaria-Grecia și Bulgaria-România, dar Polonia ar putea impulsiona investiții suplimentare sau discuții pentru alte proiecte regionale. Bulgaria, care se confruntă cu rute de migrație prin Turcia, ar putea primi susținere tehnică și financiară suplimentară pentru gestionarea frontierelor, dacă Polonia decide să prioritizeze acest dosar la nivelul Consiliului.

Polonia nu are neapărat o agendă anti-Turcia, însă subiectul extinderii UE către Turcia este în prezent blocat de mulți ani. Polonia s-ar putea concentra mai degrabă pe țările Parteneriatului Estic, lăsând Turcia într-un con de umbră.

În ciuda rezervelor privind democratizarea Turciei, Polonia ar fi interesată de menținerea unui control eficient al rutelor de migrație dinspre Orientul Mijlociu și Africa prin Turcia. Astfel, Polonia va susține menținerea Acordului UE-Turcia privind migrația, dar nu s-ar aștepta la progrese semnificative în negocierile de aderare.

Turcia, membră NATO, are interese majore în Marea Neagră și Bosfor. Securitatea regională ar impune discuții și consultări frecvente la nivel diplomatic, însă Polonia se va concentra, cel mai probabil, pe parteneriatul cu alți actori UE/NATO, prioritizând sprijinul Ucrainei și limitarea influenței Rusiei.

Georgia în flăcări

La fel ca în cazul Republicii Moldova, Polonia va aduce în discuție posibilitatea accelerării traseului european pentru Georgia, cu accent pe reforme interne. Recentele evoluții de pe scena politică internă georgiană au provocat îngrijorare la Varșovia, care s-au aliniat poziției statelor membre UE și ale oficialilor de la Bruxelles.

Polonia ar putea pune pe agenda Consiliului tematica regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud, pe fondul recentelor evenimente din Caucaz. Este probabilă intensificarea presiunilor diplomatice, dar și discuții despre soluții pașnice pe termen lung.

Polonia ar putea stimula implementarea unor proiecte menite să îmbunătățească infrastructura din Georgia și conectarea acestei țări cu rețeaua europeană de transport și energie, ca alternativă la dependența de coridoarele controlate de Rusia.

Criză politică caucaziană

Zeci de mii de manifestanţi pro-europeni se adună regulat în cursul nopţilor în faţa parlamentului georgian la Tbilisi pentru continua protestele care durează de o lună împotriva deciziei guvernului de a suspenda procesul de aderare la UE. Georgia este pradă unei crize constituţionale fără precedent de când partidul la putere, Visul Georgian, a revendicat victoria la alegerile legislative din octombrie 2024, despre care opoziţia pro-occidentală spune că au fost fraudate. Decizia guvernului din 28 noiembrie 2024 de a suspenda negocierile de aderare la UE a declanşat manifestaţii zilnice care continuă şi în prezent.
În ajunul Anului Nou, zeci de mii de oameni s-au adunat în faţa parlamentului, în centrul capitalei, fluturând drapele ale UE şi ale Georgiei.

Preşedinta în funcţie, Salome Zurabişvili, aflată în conflict cu partidul la putere, s-a alăturat manifestanţilor. „2024 a fost anul unităţii noastre, iar 2025 va fi anul victoriei noastre”, le-a spus ea manifestanţilor.

Mandatul lui Zurabişvili s-a încheiat pe 29 decembrie, când succesorul ei, Mihail Kavelaşvili, membru al Visului Georgian, a depus jurământul ca preşedinte titular, în urma unui proces electoral controversat. Dar Zurabişvili continuă să afirme că rămâne „singura preşedintă legitimă” a ţării până la reorganizarea alegerilor din octombrie 2024.
Anterior, ea declarat că noua legislatură şi guvernul sunt „ilegitime”, în timp ce partidele de opoziţie au refuzat să participe la lucrările noului parlament.

În primele zece zile de proteste, poliţiştii au folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă pentru a dispersa manifestanţii, dintre care unii au aruncat focuri de artificii şi pietre. Ministerul de Interne de la Tbisili a raportat peste 400 de arestări, în timp ce comisarul georgian pentru drepturile omului, Levan Ioseliani, şi Amnesty International au acuzat forţele de securitate că „torturează” persoanele deţinute.

Aceste violenţe poliţieneşti au stârnit o condamnare internaţională tot mai mare, iar Washingtonul şi mai multe ţări europene i-au sancţionat pe responsabilii Visului Georgian. Miniştrii de externe ai Germaniei, Franţei şi Poloniei au declarat recent că autorităţile georgiene ar trebui să ia în considerare noi alegeri cu scopul de a ieşi din criza politică pe care o traversează ţara.

Guvernul partidului Visul Georgian este acuzat că a luat o derivă autoritară şi pro-rusă care a compromis candidatura Georgiei la UE, un obiectiv înscris în Constituţie şi susţinut de 80% din populaţie

Obiective militare

Guvernul polonez va aloca Apărării în bugetul pentru anul viitor circa 44 de miliarde de euro, o cheltuială menită să continue programele de consolidare şi modernizare a armatei prin noi achiziţii, inclusiv cumpărarea a între două şi patru submarine, a declarat recent la o conferinţă de presă generalul polonez, Mieczyslaw Bieniek, considerat unul din arhitecții politicii militare și de securitate a statului polonez din ultimul deceniu.
După invazia rusă asupra Ucrainei, Polonia s-a lansat într-un program costisitor de înarmare, pentru care şi-a sporit bugetul Apărării la mai mult decât dublu faţă de ţinta de 2% din PIB asumată în cadrul NATO şi a încheiat numeroase contracte pentru achiziţii masive de armament, în special cu SUA şi Coreea de Sud. Pentru anul care se încheie bugetul polonez al Apărării este de 3,8% din PIB, faţă de 4,1% cât era preconizat iniţial, revizuire determinată de deficitul bugetar.
Anul viitor, pe lângă programul de achiziţie de submarine „Orka”, pentru care au fost primite oferte din Spania, Germania, Suedia şi Franţa, Polonia se aşteaptă să primească o mare parte din echipamentele militare rezultate din semnarea a peste 130 de contracte, multe dintre ele în valoare de miliarde de euro.

Apache și Pantera Neagră

Printre noile echipamente care vor intra în dotarea armatei poloneze în 2025 se numără elicoptere americane AH-64E Apache, din care au fost contractate 96 de unităţi în valoare totală de aproximativ 10 miliarde de euro, patru staţii radar cu o acoperire de peste 300 de kilometri şi care au constat circa un miliard de euro, precum şi o parte din lotul de 50 de avioane uşoare sud-coreene de luptă şi antrenament FA-50, plus drone MQ-9B SkyGuardian şi rachete aer-aer AIM-9X evaluate la aproximativ 180 de milioane de euro lotul de 232 de unităţi.
Pe lângă achiziţiile de echipamente, bugetul polonez al Apărării va sprijini şi proiecte importante de dezvoltare industrială în sectorul militar, având în vedere că unele echipamente sud-coreene contractate, precum tancurile K2 „Pantera Neagră” şi obuzierele autopropulsate K9, vor fi majoritatea asamblate în Polonia. De asemenea, pentru programul de apărare aeriană cu rază medie de acţiune Polonia va recepţiona noi lansatoare şi rachete americane Patriot, în timp ce pentru programul de apărare aeriană cu rază scurtă de acţiune vor sosi rachete britanice CAMM-MR.

Înzestarea armatei prin vaste programe de achiziţii militare a fost lansată de fostul guvern conservator naţionalist polonez şi continuată de actualul guvern progresist pro-european condus din decembrie anul trecut de liberalul Donald Tusk. Creşterea cheltuielilor militare şi susţinerea Ucrainei în războiul cu Rusia sunt singurele abordări convergente între actuala şi fosta putere de la Varşovia, între care se dă o luptă politică ce are ca principale mize justiţia şi presa.
Totuşi, această creştere semnificativă a cheltuielilor pentru Apărare a stârnit îngrijorări cu privire la deficitul bugetar, estimat pentru anul viitor la aproape 70 de miliarde de euro, echivalentul a 7,3% din PIB-ul Poloniei. Datoria publică externă a acestei ţări ar urma de asemenea să ajungă la 59,8% din PIB, atingând limita de 60% din PIB stabilită de regulile UE.

Polonia, prezență militară în România

Secretarul de stat pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale, Simona Cojocaru şi şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, s-au întâlnit, în data de 20 decembrie 2024, la Craiova, cu vice-premierul şi ministrul apărării din Polonia, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz. Pe durata vizitei, înaltul oficial oaspete polonez s-a întâlnit cu militarii polonezi dislocaţi în Brigada Multinaţională Sud-Est din Craiova. Vizita, desfăşurată în pragul sărbătorilor de iarnă, a oferit un prilej de reafirmare a relaţiei de solidaritate şi cooperare dintre România şi Polonia, în contextul unor provocări de securitate tot mai complexe, se arată în comunicatul Minisetrului român al Apărării, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
În contextul discuţiilor, cele două părţi au subliniat necesitatea consolidării posturii de descurajare şi apărare pe flancul estic. Oficialii români au exprimat întreaga apreciere pentru contribuţia Poloniei la securitatea regiunii Mării Negre. De asemenea, a fost evidenţiată participarea României la Grupul de Luptă din Polonia.
‘În aceste vremuri dificile, când ameninţările la adresa securităţii din regiunea noastră persistă şi se amplifică, România şi Polonia rămân unite, ca piloni esenţiali ai securităţii şi stabilităţii pe Flancul Estic, asigurând protecţia regiunilor Mării Baltice şi Mării Negre. Valorile şi angajamentele noastre comune faţă de securitatea euro-atlantică au construit un parteneriat strategic care devine mai puternic cu fiecare misiune, exerciţiu şi operaţie comună. Împreună, transmitem un mesaj clar: apărarea noastră colectivă este de nezdruncinat, iar naţiunile noastre sunt pregătite să apere pacea, democraţia şi modul nostru de viaţă, ‘ a subliniat, în cadrul convorbirilor, secretarul de stat Cojocaru.
Totodată, a fost evidenţiată excelenta colaborare dintre cele două state, atât în plan bilateral, cât şi în cadrul Iniţiativei B9, un format co-prezidat de România şi Polonia, care continuă să fie un exemplu de solidaritate regională în faţa provocărilor actuale.

Meci politic european

Ungaria i-a acordat azil politic fostului ministru adjunct al justiţiei polonez Marcin Romanowski, care este anchetat în Polonia pentru deturnarea unor fonduri publice, a anunţat joi seară Gergely Gulyas, şeful de cabinet al premierului ungar Viktor Orban. Într-o declaraţie pentru website-ul mandiner.hu, Gergely Gulyas a acuzat guvernul polonez că îi vânează pe oponenţii săi politici. Decizia Budapestei este în concordanţă atât cu legea ungară, cât şi cu legislaţia Uniunii Europene, a subliniat Gulyas.
”Acţiunile guvernului Tusk au creat o situaţie în care guvernul polonez ignoră deciziile Curţii Constituţionale şi foloseşte legea penală ca pe un instrument împotriva oponenţilor politici”, a afirmat Gergely Gulyas. Polonia a reacţionat, afirmând că decizia Ungariei este un ”act ostil” şi anunţând că îl va convoca la sediul MAE polonez pe ambasadorul ungar la Varşovia.
”Ambasadorul ungar în Polonia va fi convocat astăzi pentru a i se înmâna un protest oficial al părţii poloneze. În paralel, ministrul afacerilor externe a decis să-l recheme la Varşovia, pentru consultări, pe ambasadorul Poloniei în Ungaria. Dacă Ungaria nu reuşeşte să-şi respecte obligaţiile europene, Polonia îi va cere Comisiei Europene să iniţieze proceduri contra Ungariei”, a declarat Ministerul de Externe polonez într-un comunicat.

Ripostă poloneză

Ministrul de externe polonez Radoslaw Sikorski a scris pe platforma X: ”Considerăm că decizia de a-i acorda azil politic domnului Romanowski, suspectat de infracţiuni penale şi urmărit în baza unui mandat de arestare european, este un act ostil faţă de Republica Polonă şi faţă de principiile Uniunii Europene”.
Într-un comentariu făcut la Bruxelles, citat de mass-media europeană, premierul polonez Donald Tusk l-a criticat pe omologul său ungar Viktor Orban, remarcând că ”cei care au furat şi cei care sunt corupţi se refugiază în ţări şi sub aripa oamenilor politici care le seamănă”. Tusk a dat asigurări că Varşovia îi va ”denunţa nemilos pe toţi cei care ascund această solidaritate a corupţilor, solidaritatea oamenilor şi cercurilor politice pro-Putin, sub aceleaşi argumente superficiale”.
La jumătatea lunii iulie 2024, Marcin Romanowski a fost eliberat la două zile după ce fusese arestat sub suspiciunea de corupţie. Parchetul polonez l-a anchetat pe Romanowski pentru 11 capete de acuzare, între care şi presupusa apartenenţă la o organizaţie infracţională.
În calitate de adjunct al ministrului justiţiei, se presupune că el ar fi deturnat milioane de euro dintr-un fond pentru victimele infracţiunilor către proiecte din care fostul ministru al justiţiei Zbigniew Ziobro anticipa să obţină un beneficiu pentru partid. Romanowski a respins toate acuzaţiile.
După ce guvernul condus de Partidul Lege şi Justiţie (PiS) a fost înlăturat de la putere toamna trecută, fostul membru al guvernului şi-a continuat activitatea ca parlamentar. Înainte de arestarea sa, parlamentul i-a ridicat imunitatea.

Măsuri strategice

Polonia a decis să includă mai multe firme din media şi telecomunicaţii pe lista companiilor de importanţă strategică, ceea ce înseamnă că nu pot fi preluate fără aprobarea specială a Guvernului, a declarat miercuri premierul Donald Tusk. Anterior, premierul polonez anunţa că posturile private de televiziune TVN, care este deţinut de grupul media american Warner Discovery WBD.O., şi Polsat CPS.WA vor fi adăugate pe lista companiilor de importanţă strategică, o dovadă a îngrijorărilor autorităţilor poloneze faţă de interfeţele străine într-un an electoral.

„Am adoptat o reglementare…pe baza căreia am adăugat, la lista entităţilor care beneficiază de protecţie, companii precum Cyfrowy Polsat, P4 (operatorul reţelei Play – PAP), TVN, Telewizja Polsat, T-Mobile şi WB Electronics”, a spus miercuri Donald Tusk la finalul unei şedinţe de Guvern.

„Lista include deja companii protejate precum Tauron Polska, Orlen, Emitel, Grupa Azoty, Gaspol. Nu cred că este nevoie să justific de ce este nevoie de protecţie împotriva riscului ca aceste companii, care sunt cruciale pentru securitatea statului polonez, să ajungă în mâini greşite”, a adăugat premierul Donald Tusk.
Lista companiilor strategice poloneze care nu pot fi preluate fără consimţământul Guvernului de la Varşovia era compusă până acum mai ales din companii din energie, petrochimie şi telecomunicaţii. O parte din aceste companii au fost vizate anterior de încercări de preluate de către persoane suspectate de legături cu Rusia ori alte entități statale aliate cu aceasta.

Apărare colectivă

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a susţinut recent că în perspectivă Alianţa va avea dificultăţi în a-şi asigura apărarea colectivă dacă nu alocă mai multe fonduri în bugetele militare, având în vedere ritmul în care Rusia şi China îşi cresc cheltuielile la acest capitol. „Toată această noţiune că NATO este în siguranţă mi-a plăcut mereu. Mă încântă în continuare. Ea este încă valabilă, dar în patru sau cinci ani, dacă nu acţionăm acum în următoarele luni, am putea avea dificultăţi”, a spus Rutte la o conferinţă de presă după o întâlnire cu preşedintele lituanian Gitanas Nauseda.
„Nu sunt atât de sigur că, în următorii patru sau cinci ani, în timp ce vedem enorma producţia de apărare în Rusia, în China, dacă ne limităm la promisiunea de 2% vom mai fi în siguranţă”, a insistat secretarul general, referindu-se obiectivul de 2% din PIB asumat în cadrul NATO pentru bugetele Apărării.
Deşi există în continuare state membre ale NATO care nu ating nici măcar acest obiectiv, unii responsabili şi unele state membre, cum ar fi Polonia şi ţările baltice, doresc ridicarea acestei ţinte minime de cheltuieli militare, o eventuală decizie în acest sens fiind aşteptată la următorul summit al Alianţei, care va avea loc la Haga în iunie 2025.
În primul rând, a indicat Rutte, aliaţii trebuie să înceapă „să cheltuie mai mult” pentru înarmare şi „să discute care va fi exact acest nivel” şi, în al doilea rând, „să crească absolut producţia militară”.
El le-a cerut şi săptămâna trecută statelor membre ale Alianţei să treacă la o „mentalitate de război” şi să îşi crească bugetele Apărării către 3% din PIB, motivând că „Rusia se pregăteşte de confruntări pe termen lung, cu Ucraina şi cu noi”.

Demers NATO

Sugestia sa corespunde şi solicitării preşedintelui ales al SUA, Donald Trump, care de asemenea le-a cerut statelor NATO să îşi crească bugetele Apărării la 3% din PIB şi a ameninţat că ar putea lua în considerare ieşirea SUA din NATO dacă celelalte state membre „nu-şi plătesc facturile”. Scepticismul lui Trump faţă de NATO a determinat statele membre care oferă Ucrainei ajutor militar în războiul cu Rusia să transfere de la SUA către Alianţă coordonarea acestui ajutor, pentru a se asigura de continuarea lui după schimbarea de leadership la Casa Albă.
Un comandament al NATO pentru coordonarea asistenţei militare şi instruirii trupelor ucrainene a fost astfel constituit în oraşul german Wiesbaden, iar Mark Rutte a confirmat, citat de mass-media internațională, că acesta este acum deplin funcţional.

Astfel, NATO a preluat de la Statele Unite coordonarea ajutorului militar occidental pentru Ucraina, aşa cum era planificat, o măsură considerată ca având ca scop să protejeze de viitorul preşedinte Donald Trump, un sceptic în privinţa Alianţei Nord-Atlantice, mecanismul de sprijin pentru Kiev.
Măsura, ce vine după o întârziere de câteva luni, conferă NATO un rol mai direct în războiul împotriva invaziei Rusiei, evitând în acelaşi timp angajarea forţelor proprii ale Alianţei. Cu toate acestea, diplomaţi recunosc că această preluare ar putea avea un efect limitat având în vedere că SUA, sub viitoarea preşedinţie Trump, ar putea să îşi reducă sprijinul în calitate de putere dominată a Alianţei şi principal furnizor de armament către Kiev.

Trump și NSATU

Trump, care îşi va prelua mandatul în ianuarie 2025, a afirmat că vrea să pun rapid capăt războiului din Ucraina, dar nu a spus şi cum va face asta. El critică de multă vreme amploarea ajutorului financiar şi militar american către Ucraina.
Sediul misiunii NATO pentru Ucraina, numită Asistenţă de Securitate şi Instruire NATO pentru Ucraina (NSATU), se află la Clay Barracks, o bază americană din oraşul german Wiesbaden, şi, potrivit unor surse din cadrul serviciilor de informații occidentale, citate de mass-media internațională, este acum deplin operaţional. Până în acest moment, nu a fost oferită o explicaţie publică pentru întârzierea înregistrată.
Anterior, livrările militare occidentale către Kiev au fost coordonate de grupul de la Ramstein condus de SUA, o coaliţie ad-hoc de circa 50 de ţări numită după baza aeriană americană din Germania unde s-a reunit prima dată. Între timp, administraţia americană la final de mandat depune eforturi să trimită Kievului cât mai multe arme posibil pe fondul temerilor că Trump ar putea reduce livrările de arme.
NSATU este planificat să aibă un personal de circa 700 de membri, inclusiv trupe staţionate la cartierul general al NATO, SHAPE din Belgia, şi huburi logistice în Polonia şi România.

Anvergură militară

Polonia, care deja investește semnificativ în apărare (unul dintre cele mai mari procente din PIB alocate în Europa), își consolidează toate categoriile de forțe – terestre, aeriene și navale – având în vedere în special contextul de securitate regională din estul Europei.

Forțele Terestre (Wojska Lądowe) au un personal activ de aproximativ 160.000 – 170.000 de militari în toate forțele armate. Din această cifră, majoritatea sunt în Forțele Terestre. Polonia urmărește să ajungă la circa 250.000 de militari activi în anii următori și să suplimenteze Forțele de Apărare Teritorială (WOT) până la 50.000 de voluntari. Armata terestră este organizată pe divizii, brigăzi mecanizate și blindate, sprijinite de artilerie, apărare antiaeriană și componente de geniu, logistică etc.

Printre principalele mijloace blindate, Polonia dispiune de tancuri principale de luptă (MBT), precum Leopard 2. Versiunile 2A4 și 2A5 au fost modernizate treptat la standard 2PL. Polonia dispune de aproximativ 250–260 de unități Leopard 2 în total.

Polonia mai dispune și de M1A2 Abrams. Au fost comandate (în mai multe etape) peste 300 de tancuri Abrams, majoritatea fiind versiunea M1A2 SEPv3, îmbunătățite în urma folosirii modelului în timpul campaniilor din Afganistan și Irak. Primele livrări au început deja, iar până în 2024 o parte semnificativă sunt deja în serviciu.

Polonia, redută blindată

Polonia a semnat contracte pentru achiziționarea a câteva sute de tancuri K2 Black Panther (de origine sud-coreeană), o parte fiind livrate direct din Coreea de Sud, iar altele urmând să fie produse local. Primii K2 au intrat deja în dotare, iar livrările se extind în 2025, dar și în perioada următoare.

Pe lângă noile achiziții, Polonia mai operează încă tancuri PT-91 Twardy (variantă modernizată local a T-72) și T-72 actualizate în anumite aspecte. Acestea vor fi înlocuite progresiv de Abrams și K2, conform unor surse militare poloneze, citate de mass-media regională.

BWP-1 (bazat pe BMP-1 sovietic), încă folosit până la intrarea masivă în dotare a noii generații, și Rosomak (KTO Rosomak), transportor blindat 8×8 de tip Patria AMV, produs sub licență în Polonia, reprezintă coloana vertebrală a forțelor mecanizate ușoare și medii folosite de forțele poloneze.

Proiectul Borsuk, noul IFV de generație modernă, produs în Polonia, va înlocui BWP-1, relatează mass-media de la Varșovia. În 2025, acesta este încă în fază avansată de testare și început de producție de masă.

Artilerie și sisteme de rachete

Polonia a demarat o serie de proiecte ambițioase, inclusiv dezvoltarea obuzierele autopropulsate KRAB (155 mm), dispunând de șasiu sud-coreean K9 și cu tehnologie britanică (tunul AS90 Braveheart). Până în 2024, Polonia dispune de 100 de unități produse sau în proces de producție.

Sistemele K9 Thunder (155 mm, de proveniență sud-coreeană) reprezintă o parte importantă a procesului de extindere a capacității de lovire a armatei poloneze. O parte dintre acestea au livrate direct direct de către partea sud-coreeană, restul asamblate local. Conform mass-media de la Varșovia, acestea deja formează coloana vertebrală a artileriei autopropulsate a .

HIMARS (M142), sisteme de rachete sol-sol cu bătaie lungă achiziționate din SUA, sunt un semnal public al partenriatului strategic polono-american. Primele unități intră în dotare, iar Polonia a comandat un număr semnificativ (planurile vorbesc despre 500+ lansatoare de diverse tipuri, inclusiv sistemul local „Homar”). Printre modelele de rachete cu rază scurtă/medie, Polonia folosesște WR-40 Langusta (vrainată modernizatî a BM-21 Grad), rachete ghidate etc.

Apărare antiaeriană este asigurată de sistemul Wisła, varianta poloneză a bateriilor Patriot PAC-3+, primele baterii fiind în proces de livrare și operaționalizare. Sistemul Narew este folosit pentru apărarea aeriană cu rază scurtă/medie bazată pe rachete CAMM (MBDA), fiind produss în cooperare cu Marea Britanie. De asemenea, Piorun (o variantă modernizată), sistem portabil de rachete MANPADS produs în Polonia, este foarte apreciat pentru eficiența sa, inclusiv de alte state.

Siły Powietrzne, răspunsul Poloniei

Forțele aeriene poloneze sunt organizate în baze aeriene și escadrile de avioane multirol, sprijinite de flotile de transport, antrenament și elicoptere.

F-16C/D Block 52+ (aprox. 48 de aparate) reprezintă nucleul flotei de avioane multirol, fiind în continuă modernizare. Polonia mai folosește MiG-29 și Su-22, iar o parte dintre MiG-29 fiind deja trimise sau promise Ucrainei, însă Polonia dorește să le retragă în viitorul apropiat și să le înlocuiască.

Varșovia a comandat 32 de aparate F-35A Lightning II în 2020, primele livrări fiind estimate să înceapă în cursul anului 2025. Intrarea lor în serviciu operațional complet va avea loc la câțiva ani după livrare.

Polonia mai analizează și despre introducerea unor avioane ușoare de tip FA-50 (sud-coreene) pentru antrenament avansat și misiuni ușoare de luptă. Primele FA-50 au fost recepționate în 2023, iar livrările vor continua și în 2025.

Polonia folosește și avioane de transport și sprijin, precum C-130 Hercules, Varșovia dispunând aproximativ de 5-6 aparate, unele noi și altele second-hand, modernizate. Aviația poloneză mai dispune de Casa C-295, aproximativ 16 aparate, pentru transport tactic, aparate folosite și de Spania ori India.

Forțele aeriene poloneze mai folosește elicoptere model Mi-8, Mi-17, W-3 Sokół, SW-4 Puszczyk (pentru antrenament), la care se adaugă planuri de achiziție a unor elicoptere medii și grele (de exemplu, AW101 pentru Forțele Navale și Forțele Speciale).
Forțele Aeriene Poloneze colaborează îndeaproape cu unitățile care folosesc sistemele sol-aer Patriot și Narew din dotarea armatei terestre poloneze. În plus, Polonia dezvoltă și drone tactice (WARMATE, FlyEye) și analizează achiziționarea unor sisteme de dimensiuni mai mari, precum Bayraktar TB2, în baza discuțiilor și contractelor anterioare.

Marynarka Wojenna și Wojska Obrony Terytorialnej

Polonia are o flotă relativ modestă, dar în proces de modernizare, axată pe apărarea de coastă și pe operații la Marea Baltică. Varșovia dispune de fregate de tip Oliver Hazard Perry (ex-SUA), modernizate ca parte a programului de înzestrare.

Prin programul Miecznik, marina militară poloneză va intra în posesia a 3 fregate noi, bazate pe designul Arrowhead 140 (Babcock, Marea Britanie). Construcția a început, însă primele livrări reale sunt așteptate mai degrabă spre finalul deceniului (2028+).

Polonia dispune de un submarin (ORP Orzeł) de tip Kilo (proiect sovietic), relativ învechit. Polonia a explorat înlocuirea cu submarine noi (programul Orka), dar nu au fost semnate contracte în acest sens.

Polonia mai dispune de 3 corvete rachetă de clasă Orkan (rapide, cu rachete antinavă), dar și de nave de dragaj și vânătoare de mine (MCM) din Clasa Kormoran II (3 nave livrate, altele în construcție).

Aviație navală folosește elicoptere (W-3 Anakonda, Mi-14), dar și câteva avioane de patrulare maritimă (M28 Bryza).

Forțele de Apărare Teritorială (Wojska Obrony Terytorialnej – WOT), au fost înființate în 2017, ca forță de rezervă și de reacție rapidă pe plan intern (sprijin pentru situații de criză, catastrofe naturale, misiuni asimetrice). Această structură numără deja peste 30.000 de voluntari, obiectivul fiind să ajungă la circa 50.000. Aceste trupe sunt echipate cu armament ușor, vehicule 4×4, sisteme portabile antiaeriene (Piorun) și antitanc (Carl Gustaf, Javelin), dar și cu drone de recunoaștere la nivel tactic.

Buget ambițios

Polonia a anunțat că în 2023-2024 va cheltui aproximativ 3–4% din PIB pentru apărare (unul dintre cele mai ridicate niveluri din NATO). Creșterea are în vedere înzestrarea masivă cu tehnică modernă (tancuri Abrams, K2, obuziere K9, HIMARS, sisteme Patriot etc.), mărirea efectivelor, atât în armata regulată, cât și în forțele teritoriale, dar și modernizarea infrastructurii militare (baze, poligoane, centre de comandă).

Obiectiv strategic este creșterea capacității de descurajare pe flancul estic al NATO, în special în contextul amenințărilor venite dinspre Rusia și a războiului din Ucraina. Polonia va continua să facă pași rapizi în modernizarea și extinderea forțelor sale armate, devenind unul dintre cei mai importanți actori militari din Europa Centrală și de Est. Prin aceste eforturi, Polonia își consolidează poziția de „centru de greutate” al securității pe flancul estic al NATO și al Uniunii Europene, cu un accent deosebit pe capacitatea de reacție rapidă și descurajare a posibilelor amenințări din vecinătatea estică.

Declarații dure

Şeful diplomaţiei poloneze a estimat recent că Rusia este cea care ar trebui ”forţată” să se angajeze în negocieri de pace şi nu Ucraina, în condiţiile în care Europa este îngrijorată de posibile presiuni din partea viitoarei administraţii americane pentru un acord în detrimentul Kievului.
Polonia, care sprijină ferm Ucraina vecină după declanşarea invaziei ruse în februarie 2022 şi serveşte drept placă turnantă logistică crucială pentru ajutorul militar occidental, preia preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2025.
„În contextul venirii la putere a unei noi administraţii americane, Europa trebuie să se mobilizeze mai mult”, a declarat în faţa presei, la Bruxelles, ministrul polonez de externe Radoslaw Sikorski. Potrivit lui, Washingtonul şi UE ar trebui, împreună, să ajute Ucraina „să obţină o mai bună poziţie pentru eventuale viitoare negocieri, în care agresorul este cel care ar trebui să fie îndemnat şi forţat, nu victima”.
Europenii şi preşedintele ucrainean sunt îngrijoraţi de posibilitatea suspendării ajutorului militar american pentru Ucraina în războiul împotriva Rusiei. Donald Trump a declarat de mai multe ori că el intenţionează să readucă pacea în Ucraina, promiţând să reuşească aceasta „în 24 de ore”, însă nu a precizat niciodată cum anume.

Cale ireversibilă

Miniştrii de externe din şase state europene, reuniţi anterior la Berlin, şi-au reafirmat susţinerea pentru Ucraina pe calea sa „ireversibilă” către aderarea la NATO şi au promis Kievului continuarea sprijinului militar în războiul cu Rusia, precum şi garanţii de securitate post-conflict.
Şefii diplomaţiilor Franţei, Germaniei, Italiei, Poloniei, Spaniei şi Regatului Unit au discutat în capitala germană la o reuniune la care a participat de asemenea noua reprezentantă pentru politică externă a Uniunii Europene, Kaja Kallas, şi la finalul căreia au semnat un document pe care l-au denumit „Declaraţia de la Berlin”, în contextul în care ipoteza unor negocieri de pace între Ucraina şi Rusia capătă tot mai multă consistenţă odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.
„Vom continua să sprijinim Ucraina pe calea ireversibilă către integrarea euro-atlantică deplină, inclusiv aderarea la NATO”, se arată în declaraţia în care cele şase state subliniază că doresc să ofere Ucrainei „garanţii de securitate complete, inclusiv un sprijin militar şi financiar fiabil pe termen lung”.
„Nu pot exista negocieri privind pacea în Ucraina fără ucraineni şi fără europeni împreună cu ei”, adaugă declaraţia comună, care insistă asupra necesităţii consolidării capacităţilor comune de apărare în UE, întrucât „pacea în Ucraina şi securitatea în Europa sunt indisociabile”. Aliaţii europeni ai Ucrainei se tem de o dezangajare a Statelor Unite din acest conflict, sau chiar de presiuni din partea viitorului preşedinte Donald Trump pentru încheierea unui acord cu Moscova nefavorabil Kievului, presiuni ce s-ar putea manifesta şi prin diminuarea ori sistarea ajutorului american pentru Ucraina.
În urma unei discuţii avute anterior la Paris cu preşedinţii ucrainean şi francez, Volodimir Zelenski şi Emmanuel Macron, Trump a cerut o încetare imediată a focului şi negocieri între Ucraina şi Rusia.

În acest timp, preşedintele Zelenski insistă că ţara sa are nevoie de mai multe arme şi de garanţii de securitate din partea NATO, înainte de posibile negocieri cu Rusia. El doreşte un angajament ferm din partea membrilor NATO cu privire la aderarea Ucrainei la Alianţă şi consideră insuficiente promisiunile privind o aderare în viitor.
Însă mai multe state membre, inclusiv SUA şi Germania, sunt reticente faţă de orice perspectivă de aderare rapidă a Ucrainei la NATO. În schimb, în cazul unui acord de încetare a ostilităţilor între Rusia şi Ucraina, statele partenere Kievului ar putea trimite în Ucraina trupe cu misiunea de menţinere a păcii, ca o formă de garanţie de securitate pentru a preveni o nouă agresiune rusă. Totuşi, premierul polonez Donald Tusk a declarat joi că ţara sa nu va trimite trupe în Ucraina.