Presedintele uzbek, Islam Karimov, implicat in razboiul strategic din Asia Centrala

Printre provocarile, cu care se confrunta tarile post-sovietice, cea mai importanta este stabilitatea economica, relateaza mass-media rusa, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Desi, in conformitate cu datele recent publicate ale Comitetului interstatal de statistica al Comunitatii Statelor Independente (CSI), cei mai buni indici economici de anul trecut i-au avut Azerbaidjanul (sporul PIB – 9,3%) si Uzbekistanul (sporul PIB – 8,1%), problemele din economia acestor tari n-au fost inlaturate de pe agenda zilei. Mai mult decat atat, in locul „modelului economic uzbek” reusit, pe care l-au declarat oficialitatile de la Taskent, multi experti independenti remarca esecul evident al modernizarii economice a tarii. Se nominalizeaza o multime de cauze, dar principalele sint evidente, inclusiv insuficienta investitiilor straine directe, lipsa regulatorilor juridici ai pietei si conversia valutei nationale, existenta pietei negre de valuta. Cotatia speculativa ajunge pina la 2000 sumi (valuta nationala uzbeka) pentru 1 dolar. Rubla ruseasca nu este disponibila pe piata libera pentru a fi schimbata in suma nationala.
Cu toate ca Rusia ramine cel mai mare partener economic extern al Uzbekistanului, oamenilor rusi de afaceri intampina greutati din partea autoritatilor locale. Dupa cum se plang insusi comerciantii, chiar si decontarile prin virament in ruble rusesti intampina greutati, inclusiv pina la achitarea procentelor de la tranzactii in favoarea „structurilor de ajutorare”. In afara de aceasta, toate procedurile valutare si vamale sint supravegheate in modul cel mai minutios de serviciile speciale uzbece. Mediul national de antreprenoriat suporta o presiune si mai mare, businessul uzbek este constrins sa-si inchida intreprinderile in Uzbekistan si sa se deplaseze in Kazahstanul vecin, cu o legislatie mai permisiva fata de investitorii straini.

Parteneriat cu probleme

Totusi, desi exista o motivatie mica, sectorul rus, atat privat, cat si de stat, incearca sa-si mentina pozitiile in republica potential importanta din Asia Centrala. Pentru Federatia Rusa are importanta inainte de toate factorul geopolitic al cooperarii. In ce priveste Uzbekistanul, in virtutea cauzelor interne aici pe primul loc este plasata conjunctura avantajoasa. De aceea si parteneriatul de lunga durata poate fi intrerupt pe neasteptate. Un atare pas a fost, spre exemplu, iesirea Uzbekistanului din CE Eurasia, mai exact, anuntul privind sistarea calitatii de membru. „Reprezentantii Taskentului au vorbit in mai multe rinduri despre conditiile inegale, care au fost acordate tarilor in cadrul acestei organizatii. Mai corect insa ar fi sa referim aceasta la litigiile despre sferele de influenta in regiune – acea problema, pe care no pot nicidecum solutiona nici statele Asiei Centrale, nici jucatorii mondiali si regionali, care au aici interesele lor economice si politice”, – indica Elena Kuzmina, colaborator stiintific superior la Institutul de Economie al ASR, specialist pentru tarile Asiei Centrale. Imprevizibilitatea actiunilor conducerii uzbece este doar aparenta. In realitate ele se bazeaza pe o logica interna dura. Pentru Uzbekistan este foarte important, pe de o parte, sa evite relatiile apropiate cu FR, ca, de fapt, si cu alte tari vecine, dar, in acelasi timp, avind temeri de influenta excesiva din partea Occidentului si Chinei, el ar vrea sa se afle la egala distanta indepartata de la toti. La sfirsitul anului 2009 prin teritoriul Uzbekistanului a fost deschis solemn gazoductul spre China (prevazut si pentru gazele turkmene). „Tinind cont de potentialul foarte inalt, de care dispune Uzbekistanul, indeosebi in ce priveste rezervele de gaze descoperite, dar doecamdata neutilizate, aspiratia lui spre diversificarea rutelor gazelor este fireasca”, considera Elena Kuzmina, citata de mass-media rusa.

Joc propriu

Posibil „jocul propriu” al lui Islam Karimov este justificat prin interese interne. E o problema insa, daca va reusi el sa manevreze cu succes intre vectorii principali. In opinia lui Andrei Hrienko, copresedinte al Consiliului metodic al IIIS „Vektor”, „se observa clar tendinta spre inrautatirea relatiilor intre Uzbekistan si Rusia, atit in sfera politica, cit si in cea economica. Aceasta este conditionata de un sir de factori, principalii dintre care sint cresterea intereselor geopolitice ale Chinei si SUA, care isi fortifica pozitiile in regiune”. Ce pot sa contrapuna pe acest fundal reprezentantii cercurilor de afaceri din Rusia? In rindurile expertilor pina nu demult erau vehiculate zvonurile despre problema aflarii in tara a companiei „LUKOIL”, inclusiv pina la suspendarea activitatii ei. Intradevar, nu e simplu sa muncesti, cind investitorii se confrunta cu modificarea permanenta a „regulilor de joc”. Dar la inceputul lunii februarie „LUKOIL” a comunicat ca totusi va participa la intreprinderea mixta pentru valorificarea zacamintelor de gaze Kandim si intentioneaza sa investeasca in acestea in viitorii 7 ani 5 miliarde de dolari. Astfel, pina la sfirsitul anului 2011 in zona zacamintelor va fi construit un combinat chimic-de gaze cu capacitatea de 8 miliarde de metri cub de gaze, iar in ansamblu pina in anul 2013 „LUKOIL” intentioneaza sa majoreze extractia gazelor in Uzbekistan pina la 12 miliarde metri cub. Pentru Moscova nu trebuie sa existe indoieli in privinta necesitatii de a-si mentine pozitiile in Uzbekistan. Spiritul economic activ nu este nici pe departe ultimul argument. Doar Uzbekistanul se situeaza pe locul patru in activitatea economica externa a Rusiei in tarile CSI (ceea ce e suficient de bine). Luind in considerare dificultatile realizarii proiectelor businessului privat, despre care s-a mentionat deja, precum si spiritul de clan si nepotismul, care practic nu pot fi evitate de intreprinzatorii rusi in procesul de avansare, se mizeaza pe comenzile de stat. Ce-i drept, si ele deseori de realizeaza mai lent, decit se doreste, in deplina conformitate cu traditiile orientale ale „contemplativitatii negrabite”.

Colaborare tehnico-militara

Astfel, Asociatia aviatica-de productie „Cikalov” din Taskent inca in anul 2007 a semnat acordul de asociere cu Corporatia unificata de constructie a avioanelor din Rusia si de producere in comun in Uzbekistan a avionului IL-114. Moscova chiar a sustinut negocieri prealabile cu India pentru procurarea a 25-30 de avioane de acest tip. Conform intelegerilor preliminare corporatiei ruse trebuiau sa-i apartina in asociatia din Taskent 51% din actiuni. Tinindu-se cont ca aproape 70% din piesele completatoare si ansamblurile noului avion urmau sa fie livrate din Rusia si Ucraina, parte rusa nu preconiza plati considerabile in bani pentru cota sa de actiuni. Acum insa se pare ca Taskentul intentioneaza sa obtina o participare financiara mai ponderabila in intreprinderea mixta din partea Moscovei.
O alta directie a cooperarii este cea militaro-tehnica. In mai 2009 a fost semnat acordul interguvernamental intre Moscova si Taskent pe 5 ani, in cadrul caruia, in particular, pe teritoriul Uzbekistanului vor functiona puncte de asistenta si reparatii a tehnicii de productie rusa – este vorba despre elicoptere. In Asia Centrala este multa tehnica de zbor rusa.
Exista inca un avantaj indiscutabil al Rusiei in comparatie cu concurentii ei influenti din Vest si Est. Acesta este experienta bogata de munca din trecut in regiunea Asiei Centrale, priceperea de a tine cont de specificul mentalitatii asiatice. Acum este exact momentul sa fie folosite.