Europa se confruntă cu o serie de evenimente neașteptate în contextul geopolitic actual, iar Ungaria nu face excepție, demonstrând un caracter proactiv în acțiunile internaționale, în ciuda dimensiunii sale și a populației relativ reduse. Se pare că premierul ungar Viktor Orbán a emis ordine precise către Centrul ungar de combatere a terorismului (TEK) pentru a-l salva pe liderul separatist sârb Milorad Dodik de pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei și a-l aduce în Ungaria prin Croația, potrivit jurnalistului de investigație Szabolcs Panyi.

Panyi a evidențiat faptul că Orbán ar fi pus în mișcare o operațiune riscantă care ar fi putut declanșa un conflict sever în Balcani, menționând că există posibilitatea ca autoritățile croate să fi reușit să rețină membrii TEK. Jurnalistul a susținut că centrul de combatere a terorismului a primit ordine clare din partea premierului ungar pentru a interveni în Bosnia și Herțegovina, intervenție menită să îl salveze pe Dodik în cazul în care autoritățile bosniace încercau să îl aresteze. În aceste condiții, planul preconizat prevedea ca echipa condusă de János Hajdu să transporte liderul separatist către Ungaria, traversând Croația, însă detaliile operațiunii au fost divulgate și, deși Dodik a fost condamnat la un an de închisoare de tribunalul din Sarajevo, acesta a putut face apel și nu s-a confruntat cu o arestare imediată.

Un alt aspect controversat a fost faptul că, conform investigației lui Panyi, Statele Unite ar fi fost informate de la bun început despre planul TEK, iar autoritățile americane au alertat rapid Croația, determinând ca aceasta să se pregătească pentru a preveni orice încercare de trecere clandestină a lui Dodik. Se relatează că, în urma acestor avertismente, autoritățile croate au demarat măsuri concrete pentru a împiedica, cu orice cost, transportul ilegal al liderului separatist și au fost pregătite să îl rețină, eventual chiar și pe agenții TEK ai lui Orbán. Un oficial european a sugerat chiar că o astfel de escaladare ar fi putut avea repercusiuni foarte grave în regiune.

Într-un alt context geopolitic, se remarcă formarea recentă unor noi apropieri militare în Balcani. La mijlocul lunii martie, Croația, Albania și Kosovo au anunțat o nouă inițiativă comună militară, iar ca răspuns, Serbia și Ungaria au anunțat un acord extins de colaborare militară. Aceste noi parteneriate au atras atenția presei, în special a celor controlate de stat din Serbia, care au lăudat acordul militar semnat la începutul lunii aprilie în Belgrad de miniștrii apărării din Ungaria și Serbia, respectiv Kristof Szalay-Bobrovniczky și Bratislav Gašić. Publicațiile sârbești au descris alianța ca fiind un „moment istoric” și au subliniat, în mod repetat, cât de strânsă este prietenia dintre cele două state.

De altfel, după semnarea acordului, președintele sârb Aleksandar Vučić a subliniat faptul că în cadrul acestuia se vor desfășura activități comune importante, printre care antrenamente și exerciții, colaborarea în industria militară, operațiunile de menținere a păcii, securitatea cibernetică, educația militară și acțiuni din domeniul medical militar. Vučić a evidențiat infrastructura de excepție de care dispune atât Ungaria, cât și Serbia, menționând că terenurile de antrenament vor fi utilizate în mod echitabil de ambele părți. De asemenea, el a adus în discuție interesul Serbiei pentru diverse sisteme militare din uzul Ungariei, inclusiv pentru vehiculele blindate de tip 8×8 și pentru proiectul comun cu Rheinmetall privind producția tancului KF-51 „Panther”. În declarațiile sale, Vučić a subliniat importanța acestor parteneriate pentru consolidarea cooperării militare și pentru adaptarea la noile cerințe strategice ale regiunii.

În ceea ce privește interpretarea acordului semnat între Serbia și Ungaria, experții au remarcat că acesta poate fi privit din două perspective: militară și politică. Militar, acordul se înscrie ca o continuare logică a unei cooperări strânse de lungă durată între armatele celor două țări. Politic, totuși, parteneriatul poate fi interpretat ca o reacție la memorandumul de cooperare militară semnat între Croația, Kosovo și Albania. Astfel, deși unele voci au sugerat că semnarea acestui acord ar fi fost menită să transmită un mesaj conform căruia Serbia dispune de un partener militar de încredere în cadrul Uniunii Europene și al NATO, experții subliniază că atât acordul sârbo-ungar, cât și cel tripartit de la Balcani, sunt dificil de caracterizat strict ca alianțe militare în sensul convențional, acestea implicând însă angajamente și colaborări semnificative.

În final, noile acorduri și operațiuni din Balcani avertizează asupra unui peisaj geopolitic aflat în continuă transformare, unde deciziile și acțiunile neașteptate, cum a fost și operațiunea de salvare a lui Milorad Dodik, pot influența dramatic echilibrul de putere în regiune. Aceste evoluții subliniază atât dificultățile, cât și oportunitățile în cadrul cooperării militare din Europa de Sud-Est, într-un context în care statele încearcă să se adapteze rapid la noile provocări strategice și de securitate.