În ultima perioadă vedem că Ungaria este într-o ofensivă geopolitică bazată pe diverse inițiative, inclusiv în domeniul industriei energetice. Anvergura este mult mai mare decât deobicei și acest fapt necesită o analiza și explicații.

Cu toate că Ungaria este membră UE și NATO, știm că există o prietenie Orban – Putin și o aliniere a politicilor externe ale Ungariei și Federației Ruse, că Ungaria beneficiază de condiții preferențiale la achiziționarea combustibilor fosili rusești, că există contracte importante între Ungaria și Republica Populară Chineză și că diplomatia maghiară explorează legături tocmai pe continentul African.

Pe de altă parte, există și o prietenie Orban – Trump, Statele Unite fiind pe locul doi în importurile de gaze naturale în UE. Încă nu știm ce s-a discutat la întâlnirea de la Mar-a-Lago, dar sigur a existat și o componetă energetică.

Companiile naționale au o poziție dominantă: MVM pentru producția și transportul de energie electrică și MOL pentru petrol și gaze. Aceste companii s-au dezvoltat și în tarile vecine.

Vulnerabilitățile energetice ale Ungariei sunt și pot fi enumerate :

• O mare dependență de combustibili fosili care se importa preponderent din Federația Rusă, la care se adaugă imposibilitatea (Ungariei și Austriei) de a deconta gazul care încă se mai importă, imposiblitate survenită după înăsprirea sancțiunilor occidentale asupra băncilor rusești,
• O mare dependență de tehnologia și combustibilii nucleari rusești,
• O dependență față de China, monopolistul mondial al capacităților fotovolaice și eoliene,
• Închiderea capacităților de producție de energie electrică securitară din cărbune și gaz pentru anilierea la politicile europene de decarbonare și imposibilitatea de a le înlocui în timp util,
• Lipsa capacităților de interconexiune cu vecinii pentru a putea importa gaze și energie electrică pentru a acoperi cererea internă (import) și externă din estul continentului (export).

Dependența mare de energia rusească

Ungaria nu are zăcăminte energetice semnificative și are o producție mică de cărbune, de petrol și gaze.

Independența energetică calculată de Enerdata este 45,6%, adică Ungaria este dependentă de importurile energetice în proporție de 54,4%.

Mixul primar de consum eneregic reprezintă toată energia produsă sau importată, minus cea care este exportată sau stocată. Reprezintă toată energia necesară furnizată tuturor utilizatori finali din țară. Mare parte din energie este transformată în energie termică, combustibili pentru transporturi sau energie electrică pentru consumul final. O mica parte din aceste surse de energie sunt utilizate direct, în industrie.

Traducerea graficului de mai sus ne spune că cele mai mari consumuri energetice sunt date de energia termică (30,8% date de gaz + 11% biocombustibili și valorificarea energetică a deșeurilor + 3,8% cărbune) și de transporturi (petrolul deține 32,3%).

Cărbune

Cărbunele este important deoarece capacitățile de producție de energie electrică pe baza oricărui combustibil fosil (deci și cărbune) produc energie securitară care nu este intermitentă în funcție de condițiile meteo.

Producția și consumul de cărbune este normal să scadă deoarece politicile Uniunii Europene sunt către eliminarea acestuia din orice activitate industrială. Resursele mici și diminuarea importurilor au făcut ca ponderea cărbunelui din mixul energetic primar ungar să scadă semnificativ.

Industria este principalul consummator de cărbune, după care urmează producția energiei termice.

Gaze naturale

Ungaria nu mai are rezerve de gaze naturale. Producția acestora s-a diminuat, devenind nesemnificativă începând cu 2017.

Rezultă că importurile reprezintă principala sursă a consumului de gaze.

În 2022 dependența Ungariei de gazul natural rusesc era de 73%.

Principala utilizare a gazelor este în încălzirea rezidențială și producerea energiei termice pentru industrie și servicii. În ultimii ani, Budapesta s-a orientat către gazele românești, uneori oficialii maghiari făcând declarații deplasate, către gazele provenite din LNG și importate prin Croația și puțin câtre cele provenite din Serbia sau Germania.

Petrol

Ungaria deține o industrie petrochimică care se bazează pe importul de petrol. Problema majoră este că importurile de gaze și petrol au provenit în mare măsura din Federația Rusă deoarece există încă din anii ’80 conducte care aprovizionează direct prin Ucraina căteva țări care au fost dependente până nu demult aproape 100% de produsele energetice rusești.

Producția de petrol mai acoperă aproximativ 16% din nevoile țării. Ponderea petrolului în consumul total a crescut totusi cu 7 puncte procentuala din 2010. În 2022, Rusia a fost pentru Ungaria principalul furnizor de petrol (57%), urmând Slovacia (12%) și Austria (8%).

Ponderea produselor petroliere în mixul consumului final de energie este de 38%(2022), cea ce este destul de mult în comparație cu alte țări. Cel mai mare sector de consum este reprezentat de transporturi (64,4%).

MOL (cu actionari MOL New Europe Foundation 10%, Maecenas Universitatis Corvini Foundation 10%, Mathias Corvinus Collegium Fundation 10% – adica 100% controlat de stat) este compania națională de petrol ce are activități de explorare, producție, rafinare și distribuție. MOL deține o participatie de 49% în compania petrolieră croată INA.

Ungaria nu se aliniază cerințelor Comisiei Europene privind importurile din Rusia

În Raportul Comisiei Europene ”State of the Energy Union Report 2024” se spune: importurile de produse energetice din Federația Rusă (petrol și 12 produse petroliere rafinate, gaz natural prin conducte și LNG și cărbune) au scăzut semnificativ, producând o scădere a veniturilor acesteia din produse energetice la 30% . Importul de gaze al UE a scăzut de la 150,2 miliarde metric cubi pe an (mmc / an) la 25,4 în prima jumătate a anului 2024 și probabil nu vor depăși 50 mmc în acest an, cea ce reprezintă o tremie din ce se importa în 2022.

Numai trei țări ale Uniunii Europene mai importă încă prin conductele ucrainiene gaz și petrol rusesc: Ungaria, Slovacia și Austria.

Cu alte cuvinte aceste țări au dependențe energetice semnificative față de Federația Rusă. Acestea se manifestă și din cauza tehnologiilor folosite.

Ungaria, prin MOL, deține doua rafinării (una în Slovacia) care până acum câteva luni nu puteau să rafineze decât numai petrol rusesc. Ambele rafinării sunt retehnologizate pentru a avea capacitatea de a rafina și petrol din alte surse. Se speră ca lucrările să fie terminate până la sfârșitul anului 2024.

Și gazul rusesc a început să fie înlocuit de guvernul maghiar la presiunile și cu ajutorul finaciar al UE, construindu-se interconectoare cu vecinii și în special cu Croația care deține un port prin care se poate importa LNG.

Începând cu 1 ianuarie 2025 prin conductele ucrainiene s-ar putea să nu mai circule nici o moleculă de gaz. Ucraina a anunțat că refuză să mai trasporte gaze prin conductele ce o tranzitează deoarece bani pe care îi câștigă Federația Rusă din exporturi sunt folosiți pentru întreținerea agresiunii rusești asupra teritoriului său.

Uniunea Europeană ia în calcul ca gazele să provină din Azerbaijan. Un astfel de contract nu a fost încheiat și se pare că nu se va încheia. Chiar și în cazul unui astfel de contract, Federația Rusă tot este implicată deoarece gazele azere nu pot ajunge în Ucraina decât prin sistemul de conducte al Federației Ruse, deci în continuare va exista o dependență a UE și implicit a Ungariei față de Moscova.

Dependența de tehnologia și combustibilii nucleari rusești

Ungaria mizează pe energia nucleară. Începând cu 1982 la Paks a intrat în funcțiune primul reactor de producție sovietică. În acest moment sunt în funcțiune patru reactoare fiecare având o capacitate netă de generare de 475 MW.

Ungaria a încheiat un nou contract de extindere cu capacitatea de 2,4 GW a centralei nucleare de la Paks tot cu RosAtom.

Mixul electroenergetic maghiar are aproape 45% componentă nucleară. Doar 27,6% din totalul producție este reprezentat de combustibili fosili, restul fiind energie regenerabilă.

Cu alte cuvinte în câțiva ani Ungaria va avea în mixul electro-energetic o pondere mult mai mare a energiei provenite din centrala nucleara de la Paks. Trebuie aratat ca producția de energie electrică fără carbon a atins 67% în 2023, din care 45% este nucleară și 20% solară.

Ungaria trebuie sa inchida importante capacitati securitare pana la sfarsitul lui 2025 pentru a satisface cerintele de decarbonare ale Uniunii Europene (200 MW la Matrai, 406 MW la BERt, 410 MW la GTER și 750 MW la Matrai – total 1766 MW).

Astfel în urmatorii cativa ani nu va avea capacitatea de a-si satisface cererea și va fi obligata sa-si mareasca capacitatile de export, adica sa-si mareasca interconectarile.

Prin folosirea tehnologiei și combustibililor nucleari rusești, Ungaria este vulnerabilă și în acest domeniu în fața de Federația Rusă.

Dependența de Republica Populară Chineză în energia regenerabilă

Uniunea Europeană dorește decarbonarea tuturor industriilor până în 2050. Problema este că acest proces nu ține cont de condițiile geografice proprii fiecărei țări și de faptul că Republica Populară Chineză monopolizează o mare parte din materialele critice
după cum am explicat în septembrie în Veridica.ro
. Deci Ungaria, ca întreaga Uniune Europeană, este vulnerabilă și în domeniul producției de energie electrică regenerabilă.

Explicația pentru care România produce mult mai multă energie electrică regenerabilă este faptul că are regiuni mai sudice unde timpul de însorire este mai mare și că beneficiază de culoarul de vânt de pe litoralul Mării Negre – Dobrogea.

Interdependențe și vulnerabilizări

Ungaria a înțeles de câțiva ani ce înseamnă conceptul de smart dependency. Am arătat mai sus că dependențele energetice ale Ungariei reprezintă mari vulnerabilități, constatăm că oparte din acestea sunt riscuri ce sunt transformate în oportunități și avantaje față de vecini.

Astfel Ungaria (ca și România) sunt parte a două regiuni ale pieței de energie electrică comună ENTSO-E: Regiunea Centru – Est și Regiunea Sud – Est. Acest lucru înseamnă că prin Ungaria regiunea sud-estică, România – Bulgaria – Grecia, care nu are o infrastructura de producție competitivă se interconectează cu regiunile din vest ce dispun de capacități de producție de energie electrică moderne care au prețuri de producție mult mai mici. Acest lucru se întâmplă deoarece există o înțelegere între Austria și Ungaria care lasă cele trei țări în afara pieței vestice cu prețuri mult mai mici. Aceasta înțelegere a fost notificată de cei trei miniștrii ai energiei din cele trei țări la Comisia Europeană.

Competitivitatea zonei Centru – Est este dată de multitudinea de capacități eoliene aflate pe malul Mării Baltice și Mării Nordului, unde numărul de zile de funcționare a acestora este aproape dublu față de zona sud – estică, de faptul că există capacități mari de stocare în hidrocentrale cu pompaj și capacitățile de producție de energie electrică pe gaz și cărbune sunt mult mai noi și au randamente mult mai ridicate.

Pe piața de gaze, Ungaria are la dispoziție mult mai multe interconexiuni de aprovizionare în comparație cu zona România – Bulgaria – Grecia.

Gazpromul a anunțat ca întrerupe contractul cu OMV-ul austriac dar tranzitul prin conducta ce trece prin Ucraina nu a fost încă întrerupt. E foarte posibil ca la 1 ianuarie 2025 contractul care reglementează tranzitul gazului rusesc prin Ucraina se va încheia, având implicații semnificative pentru exporturile de gaze rusești către unele țări ale Uniunii Europene, deci și pentru Ungaria. În ciuda războiului din Ucraina, gazul rusesc va continua să curgă prin ruta Turk Stream – Turcia – Bulgaria – România – Ungaria – Austria și posibil și Germania, ar putea să se creeze o dependență a Germaniei, cel mai mare consumator european de gaz, de Ungaria. În această situație, cunoscând politicile lui Viktor Orban față de orice decizie UE, constatăm că acesta are un levier de negociere puternic cu Bruxelles-ul. De asemenea dacă s-ar încheia un contract al Ungariei cu Statele Unite și gazele ar putea ajunge în Germania pe ruta Croația – Ungaria – Austria – Germania în zona de sud est.

Dar Ungaria nu a stat. Cum relatăm acum câteva săptămâni în KarandenizPress, ministrul maghiar al Afacerilor Externe, Peter Szijjarto, a anunțat că va prelua un pachet de 5% din compania Southern Gas Corridor. Această companie trasportă gaze pe teritoriul Georgiei din zăcământul Shah Deniz din Marea Caspică către TANAP. E o mișcare interesantă, dar momentan nu reprezintă mai mult decât posibilitatea de a cunoaște din timp viitoarele evoluții ale transferului de gaze dintre Azerbaijan și Uniunea Europeană.

Germania nu este totuși profund vulnerabilă de Ungaria deoarece sunt luate în considerare rutele prin Marea Baltică a tancurilor de LNG cu descarcare în nordul Germaniei, urmand ca acestea să fie injectate în sistemul de transport european. Mai sunt și conexiunile cu țările cu litoral la Oceanul Atlantic, care au porturi cu terminale LNG. Amintim că gazele ce provin din LNG sunt mai scumpe decât cele transportate prin conducte.

Problema este că în orice situație problema securității energetice și implicit a aprovizionării cu gaze a Uniunii Europene nu este rezolvată.

Cum prețul energiei electrice este dependent de prețul gazului, Ungaria va putea negocia tranzitul gazelor către Germania și Austria contra prețuri mai mici la energia electrică ce ar putea fi importată, deoarece Ungaria este dependentă în proporție de aproape 30% de importurile de energie electrică din aceste două țări.

Astfel Ungaria, prin compania de stat MVM, a anunțat că dorește să cumpere în România divizia de furnizare a EON, EON fiind în același timp și un mare distribuitor de gaze și energie electrică în Ungaria. În 16 decembrie 2025, s-a încheiat un acord de achiziție a 68% din EON Energie România și 98% din EON Asist Complet. Tranzacția intră în vigoare după avizul Consiliului Concurenței și a Comisiei pentru examinarea investiților străine directe. EON România are o cifră de afaceri de peste 10 miliarde de lei și un profit de peste 133,5 milioane de lei. Ministerul Energiei (din Rpmânia) mai deține o participatie de 31,82%.

Dacă tranzacția se va încheia, această achziție va reprezenta un mare avataj geopolitic al Ungariei față de România, deoarece divizia de furnizare EON ce deține un portofoliu peste 3,4 milioane de consumatori are o mare putere de negociere, de influiențare și eventual de manipulare a piețelor românești de gaze (41%) și de energie electrică (5%). Amintim că grupul ungar MVM este un important partener al Gazprom. De asemenea și grupul maghiar MOL, compania care a cumpărat lanțul românesc de benzinării deținut de Shell, este un alt mare partener de afaceri al companiilor rusești.

Interconexiunile electrice ale Ungariei sunt extrem de importante pentru toți vecinii săi, deoarece fac legatura între centru continentului și sud-estul său. Importanța specială este pentru România, deoarece aceasta a devenit importatoare netă din 2019 din cauza închiderii de capacități de producție, în special cele pe cărbune.

Am spus că până la sfârșitul lui 2025 se vor închide capacități de 1766 MW care nu pot fi înlocuite curând, de aici rezultând că exportul către România nu se va mai realiza.

Astfel MAVIR (parte din MVM), compania monopol al trasportului de energie electrică, va trebui să construiască capacitati de interconectare cu vecinii din vest de 5,5 GW până în 2025 și 7,3 GW până în 2030 pentru a asigura alimentarea cu energie a Ungariei și transferul energiei electrice către România.

Cea mai mare vulnerabilitate este pe plan intern. Necesarul casnic care deobicei reprezintă 20% din totalul de consum de energie electrică poate fi acoperit, dar necesarul de consum pentru industrie sigur nu, fiind posibile deconectări ale capacităților de producție industrială.