Premierul Ucrainei, Denis Șmîhal, a declarat că acordul de tranzitare a gazelor naturale rusești prin țara sa nu va fi prelungit în 2025, însă Kievul este pregătit să discute alte căi de aprovizionare a Europei de Vest. „Acordul Ucrainei cu Rusia privind tranzitul de gaze expiră la 1 ianuarie 2025 și nu va fi prelungit”, a reafirmat șeful guvernului de la Kiev, după discuțiile purtate pe 16 decembrie cu omologul său slovac, Robert Fico.

Kievul răspunde

Șmîhal a spus că Ucraina este pregătită să își îndeplinească angajamentele asumate prin acordul de asociere la UE și că este gata să discute despre tranzitul oricărui alt gaz decât cel rusesc.

Anterior, Kievul s-a arătat interesat de posibilitatea transportării gazelor naturale din Azerbaidjan către Europa, idee discutată la nivelul UE. „Dacă Comisia Europeană se va adresa oficial Ucrainei în legătură cu tranzitul oricărui alt gaz decât cel rusesc, vom discuta, firește, și suntem pregătiți să ajungem la un acord adecvat”, a scris pe Telegram premierul de la Kiev.

La începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022, UE depindea în mare măsură de gazul rusesc, însă de atunci a căutat surse alternative de aprovizionare. Kievul a declarat de mai multe ori că nu va prelungi acordul de tranzit cu Gazprom, însă unele țări, inclusiv Slovacia și Ungaria, și-au exprimat speranța pentru o perioadă de timp suplimentară.

Comisia Europeană a declarat încă la începutul acestui an că nu este interesată de extinderea tranzitului gazului rusesc prin teritoriul Ucrainei.

Principalii cumpărători de gaz rusesc care tranzitează Ucraina sunt Slovacia și Austria.

R. Moldova, pregătiri de criză?

Republica Moldova nu mai cumpără gaze naturale de la Gazprom, însă regiunea transnistreană depinde în totalitate de gazele rusești tranzitate prin Ucraina. Din 16 decembrie, Chișinăul a declarat stare de urgență pentru 60 de zile în legătură cu așteptata sistare sau reducere a livrărilor de gaze de la Gazprom pentru Transnistria, unde se află centrala termoelectrică MGRES care asigură mai mult de jumătate din consumul de energie electrică al malului drept al Nistrului. Autoritățile moldovene spun că sunt pregătite să importe energie din România, în cazul reducerii sau opririi livrărilor de curent din regiunea transnistreană.

Republica Moldova este de câteva zile în stare de urgență în energetică, pentru un termen de 60 de zile.

Potrivit autorităților, măsura este necesară în condițiile în care Gazprom ar putea sista livrările de gaze spre stânga Nistrului, ceea ce ar putea duce la o criză umanitară în regiune, dar și pentru a asigura stabilitatea sectorului energetic din țară, care ar rămâne fără electricitatea furnizată, la tarife ieftine, de centrala de la Cuciurgan, ce asigură circa 70% din necesitățile interne.

Guvernul susține că o eventuală criză umanitară în stânga Nistrului ar afecta circa 300 de mii de cetățeni moldoveni din zonă, care riscă să rămână fără gaz, electricitate, dar și bani suficienți pentru a procura produsele de bază, în plină  iarnă.

Și autoritățile de la Tiraspol au anunțat stare de urgență în energetică pentru următoarele 30 de zile, iar centrala de la Cuciurgan ar avea stocuri de cărbune pentru două luni.

Bomba transnistreană

Soarta tranzitului de gaze rusești către Europa prin Ucraina, după 1 ianuarie 2025, ar putea fi influențată de evenimentele din regiunea Transnistria. Licitațiile lunare de capacitate, programate pentru 16 decembrie, ar putea oferi indicii despre planurile Gazprom, în contextul în care actualul acord de tranzit cu Ucraina va expira, potrivit unei analize Heren Natgas, citate de mass-media de la Chișinău.

În prezent, Transnistria, regiunea controlată de Rusia de pe malul stâng al Nistrului, primește gaze din Rusia prin Ucraina, în baza unui acord valabil până în 2026. Totuși, Ucraina a anunțat oficial că nu va mai permite tranzitul gazelor rusești. În aceste condiții, Gazprom ar putea fi obligat contractual să livreze gaze folosind rute alternative, precum coridorul Turcia-Bulgaria-România.

„Dacă pe 16 decembrie nu se rezervă capacități lunare la punctele de frontieră turco-bulgare, acest lucru ar putea sugera că Gazprom ia în considerare sistarea temporară a livrărilor de gaze către Transnistria la începutul anului 2025. Deși capacități ar putea fi rezervate zilnic începând cu 31 decembrie, costurile acestora ar fi mult mai mari decât cele pentru capacități lunare”, se mai arată în analiză.

Deși, din punct de vedere logistic, ar fi posibilă asigurarea gazelor prin rute sudice, costurile ridicate ar reprezenta o povară financiară semnificativă pentru Moldova. În plus, Moldova depinde de energia electrică produsă în Transnistria, care utilizează gaze rusești.

În prezent, Moldovagaz, controlată de Gazprom, furnizează gaze regiunii transnistrene printr-un intermediar, la tarife de 10 ori mai mici decât cele plătite de consumatorii de pe malul drept al Nistrului. Lipsa unei strategii clare de integrare a Transnistriei de către guvernul Moldovei complică situația și ar putea amplifica presiunea financiară.

Un eventual acord de tranzit pentru Moldova ar putea permite altor state europene să solicite acces la gazele rusești prin Ucraina. Acest lucru ar putea oferi Ucrainei o justificare pentru a accepta tranzitul fără riscul de a pierde sprijinul populației, în ciuda conflictului cu Rusia.

„Transnistria dispune de rezerve de cărbune suficiente pentru aproximativ 50 de zile, în cazul în care livrările de gaze sunt sistate. Pe termen scurt, companiile Transgaz din România și filiala sa din Moldova, VestMoldtransgaz, ar putea avea un rol crucial, prin reducerea temporară a tarifelor de transport pentru a diminua impactul costurilor suplimentare. Rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi adoptate pentru a preveni o criză majoră”, conchide analiza.

Dilemă geopolitică

Gazul din Rusia poate ajunge în Republica Moldova prin intermediul conductelor de transport existente, iar traseul depinde de infrastructura regională și de acordurile comerciale. În prezent, cea mai importantă rută pentru livrarea gazului rusesc în Republica Moldova trece prin Ucraina. Gazul intră în Ucraina prin conductele de tranzit din Rusia, iar apoi este transportat către stațiile de import din Republica Moldova, cum ar fi stația Alexeevca (în nordul țării) sau prin punctele din sud-est, în apropiere de regiunea transnistreană.

Transnistria primește gaz direct din Rusia prin Ucraina, fără a plăti costuri de tranzit. Gazprom livrează gaz către Centrala Termoelectrică Moldovenească (Cuciurgan), care produce energie electrică pentru ambele maluri ale Nistrului Acest gaz ajunge parțial și pe malul drept al Nistrului, în baza negocierilor dintre Republica Moldova și autoritățile din regiune.

Alternative viabile?

O alternativă ar putea fi prin conductele de transport ale Turkish Stream, care aduc gaz rusesc prin Marea Neagră spre Turcia, apoi către Bulgaria, Serbia și România.

Din România, gazul ar putea fi redirecționat în Republica Moldova prin punctele de interconectare Iași-Ungheni-Chișinău. Această rută este strategică pentru diversificarea surselor de aprovizionare.

Deși construit pentru gazul din România și alte surse europene, acest gazoduct poate fi utilizat și pentru importul gazului rusesc, în funcție de contractele comerciale și acordurile cu furnizorii.

În prezent, majoritatea gazului rusesc ajunge în Moldova prin Ucraina, dar situația geopolitică tensionată poate influența livrările. Republica Moldova achiziționează gaz prin contracte directe cu Gazprom. Transnistria beneficiază de gaz livrat fără plata imediată, acumulând datorii semnificative.

Pentru a reduce dependența de Rusia, Republica Moldova lucrează la consolidarea interconectorului cu România și la accesarea gazului lichefiat (LNG) din alte surse prin infrastructura europeană.

Astfel, gazul rusesc ajunge în Republica Moldova în principal prin Ucraina și regiunea Transnistreană, dar există și alternative de diversificare prin România sau alte rute regionale.