Mica istorie a „escaladării”

Pe data de 18 februarie 2025, oficiali de rang înalt din Statele Unite și Rusia s-au reunit la Riad, capitala Arabiei Saudite, pentru primele discuții directe despre potențiale negocieri de pace în Ucraina. Această întâlnire a ieșit în evidență prin faptul că a avut loc în absența reprezentanților ucraineni, ceea ce a stârnit îngrijorare în rândul liderilor europeni. Discuțiile s-au axat pe găsirea unei căi de a pune capăt războiului din Ucraina. Întâlnirea a generat diverse reacții. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și-a exprimat dezacordul față de formatul discuțiilor, menționând că „nu putem recunoaște niciun fel de acorduri despre noi fără noi”. Liderii europeni și-au exprimat și ei îngrijorarea cu privire la posibilitatea unui acord încheiat în grabă, care să ignore interesele de securitate ale Ucrainei și Europei.

Înainte de această întâlnire a existat o vizită a secretarului trezoreriei americane la Kiev, unde a prezentat un plan prin care Statele Unite ar fi participat la expoatarea minereurilor de materiale critice aflate în Ucraina, aflate în special în zona ocupată de Rusia. Sursele oficiale au lansat suma de 500 de miliarde de dolari care ar fi reprezentat recuperarea banilor alocați ca ajutoare Ucrainei în cei trei ani de război.

Au urmat întâlnirile de la Munchen, Riad, întâlnirile de la Paris … și declarațiile neașteptate și usturătoare a lui Donald Trump la adresa Ucrainei și a lui Zelenski.

Business as usual

La Riad, s-a convenit ca la prima întâlnire dintre Donald Trump și Vladimir Putin să se discute și proiecte comune în industria energetică legate de hidrocarburile rusești.

La întâlnire a mai participat și Kirill Dmitriev, care conduce un fond rusesc important de investiții directe stăine deținut de statul rus. El a spus, după terminarea primei runde de convorbiri, că s-a discutat despre proiecte economice pentru „domeni specifice de cooperare”. De fapt Rusia și Statele Unite au discutat marți despre o posibilă cooperare cu privire la proiecte energetice în mod special în Arctica.

La discuții au participat, pe langă Dmitriev, ministrul de externe Serghei Lavrov și consilierul pentru politică externă al lui Vladimir Putin, Iuri Ușakov. Din partea Statelor Unite au participat: secretarul de stat Marco Rubio care a condus delegația SUA și a fost însoțit de consilierul pentru securitate națională Mike Waltz și de trimisul speial al Casei Albe pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff.

Oficialii ruși au comentat discuțiile, descrise drept bune, dar au refuzat să intre în detalii asupra discuțiilor politice.

Dmitriev amintit de o estimare făcută la Moscova, conform căreia companiile americane au pierdut aproximativ 300 de miliarde de dolari ca urmare a sancțiunilor aplicate Rusiei după prima invazie a Ucrainei din 2014.

De fapt, marea companie ExxonMobil a colaborat, până în 2018, cu compania de stat rusească Rosneft pentru a explora hidrocarburi în Marea Arctică.

De ce această apetență a Statelor Unite pentru combustibilii fosili? Pentru că SUA sunt, cel mai mare consumator de energie al planetei și cunoscând că energia regenerabilă este intermitentă, se pune accentul pe energia din combustibili fosili și pe energia nucleara, ceea ce conferă securitatea aprovizionării consumatorilor, mai ales astăzi când cererea este într-o creștere accelerată datorată evoluției AI și cererii de stocare de date.

Liderii UE – de la îngrijorare la supărare

Deși nu a participat direct la întâlnirea de la Riad, se pare ca Uniunea Europeană a fost ținută la curent cu evoluțiile dialogului SUA – Rusia și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la posibilitatea unui acord care să nu țină cont de interesele Ucrainei și de securitatea europeană. Îngrijorarea a apărut din faptul că UE este un partener important al Ucrainei și a oferit un sprijin semnificativ în conflictul cu Rusia. Absența sa de la o întâlnire crucială privind viitorul Ucrainei a fost interpretată ca o lipsă de respect și o subestimare a rolului UE în regiune. Din acest motiv UE se teme că un acord încheiat în grabă între SUA și Rusia ar putea ignora interesele de securitate ale Ucrainei și ar putea avea consecințe negative pentru întreaga structura de securitate a Europei. Există îngrijorări că un astfel de acord ar putea legitima anexarea ilegală a teritoriilor ucrainene de către Rusia și ar putea crea un precedent periculos pentru situația viitoare de pe mapamond. Problema pe care și-o pun toți liderii țărilor membre UE este că o abordare divergentă între SUA și UE în ceea ce privește gestionarea conflictului din Ucraina ar putea slăbi unitatea occidentală și ar putea oferi Rusiei un avantaj strategic. Uniunea își dorește să mențină o coordonare strânsă cu SUA în sprijinirea Ucrainei și în exercitarea de presiuni asupra Federației Ruse.

Astfel, Emmanuel Macron, președintele Frantei a organizat două întâlniri importante axate pe situația din Ucraina și pe securitatea europeană. Prima reuniune a avut loc în 17 februarie și la care au participat pe langă președintele Emmanuel Macron, secretarul general al NATO, Mark Rutte, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen şi președintele Consiliului European, Antonio Costa. Lor li s-au alăturat liderii din Marea Britanie, premierul Keir Starmer, din Germania, cancelarul Olaf Scholz, din Polonia, premierul Donald Tusk, din Italia, premierul Giorgia Meloni, din Spania, premierul Pedro Sanchez, din Olanda, premierul Dick Schoof și din Danemarca premierul Mette Frederiksen, care a reprezentat și restul țărilor scandinave și baltice. La două zile dupa, Emmanuel Macron a mai organizat o altă întâlnire hibridă unde au participat lideri din UE, (fizic, președintele interimar Bolojan) și primul ministru canadian.

Nu cunoastem agenda a convorbirilor, dar putem deduce din declarații că există o supărare imensă manifestată în special de Ursula von der Leyen și de cancelarul Olaf Scholz.

De ce Riad?

Arabia Saudită are rezerve considerabile de petrol (peste 40,5 miliarde tone – 723 miliarde barili), fiind considerată ca fiind al doilea rezervor planetar, aproximativ la egalitate cu Venezuela.

În ultima perioada, saudiții au dat semne de apropiere față de SUA. Astfel saudiții au renunțat la aderarea la BRICS și prințului moștenitor Mohammed Bin Salmans-a angajat să investească 600 de miliarde de dolari în economia SUA.

La doar câteva săptămâni după 24 februarie 2022, prințul Al-Waleed bin Talal, miliardar saudit și membru al dinastiei Al Saud, a investit aproape 500 de milioane de dolari în companiile energetice rusești Gazprom, Rosneft și Lukoil. La acestea adăugăm și cheltuiala Riadului de 2,3 miliarde de dolari pentru 39 de sisteme de rachete rusești Pantsir – S1M, cumpărate de la Rostec, în aprilie 2021. Colaborarea cu Moscova este și prin OPEC+, în 2023 saudiții au micșorat producția de petrol cu 2 milioane de barili pe zi, ceea ce a dus la creșterea prețurilor, adică au ajutat economia rusească.

Cu alte cuvinte saudiții fac afaceri mari și cu Statele Unite și cu Federația Rusă, ceea ce le confera un grad mai mare de credibilitate în fața „clanului milionarilor”, care se află astăzi la conducerea de la Washington.

Zelenski este disperat

Ucraina a primit vizita secretarului trezoreriei care a propus un acord prin care SUA va extrage zăcăminte de metale și pământuri rare inclusiv din zona ocupată de Federația Rusă. Problema este că mai mult ca sigur secretarul trezoreriei nu a avut nici o competență de a discuta despre securitatea Ucrainei și astfel nu s-a semnat nimic, ambele părți nespunând nimic despre închiderea negocierilor sau amânarea lor. Cu o zi înainte de întalnirea delegațiilor americane și rusești de la Riad, Zelenski i-a făcut o vizită lui Erdogan (cel care își dorește o putere mai mare în zona Mării Negre), despre care iar nu au apărut informații. Are loc întâlnirea de la Riad și imediat dupa Donald Trump incepe să facă declarații controversate cu tente de amenințări asupra lui Volodimir Zelenski, completare de o intervenție a vicepreședintelui Vance, care îl atenționează pe Zelenski să nu răspundă, deoarece acestea îl va supăra pe Trump.

Semnarea contractului prin care Statele Unite ar fi primit o mare parte din resursele de metale și pământuri rare și energetice ale Ucrainei ar fi reprezentat o lovitură pentru Putin, deoarece majoritatea acestora se află în subsolul teritoriilor anexate de Rusia. Este foarte posibil ca aceste resurse să ajungă tot la americani, avându-i ca subcontractori pe ruși.

Este clar că Trump nu are timp să aștepte deoarece a promis că până la Paște se va institui pacea în Ucraina, deci aceasta trebuie încheiată cat se poate de repede și nu conteză cine plătește.

Analizând limbajul și metalimbajul replicilor date de Zelenski, dupa ieșirea lui Trump din limbajul uzual al diplomației, deducem că acesta este speriat și nervos. Cităm: ”SUA ajută Rusia să iasă din izolarea globală“, nimeni nu poate ”vopsi responsabilitatea Rusiei pentru război”, Trump „trăiește în spațiul de dezinformare”, „nu pot să vând Ucraina!”.

SUA își schimbă linia politicii externe – Un nou șerif în orașul numit Europa!

Vicepresedintele Vance a dat semnale mai puțin diplomatice la Munchen, afirmând că Uniunea Europeană se află în deficit de democrație. Semnalele probabil sunt ale grupului miliardarilor din echipa Trump care văd mapamondul prin prisma afacerilor mari, sprijinind partidele extremistre europene care au intuit că adoptarea „suveranismului” american îi ajută mai mult să ajungă la putere mai repede în propriile țări. Momentan, Președintele Trump este de acord cu ce a afirmat Vance, numindu-l „un nou șerif în oraș”.

Este adevărat că politica externă nu se face pe Twiter ci prin documente și declarații oficiale iar establismentul birocratic american încă nu a intervenit în clarificarea noilor politici internaționale americane și în eliminarea asperităților din limbajul folosit de echipa de conducere a SUA.

Se pare că afacerile miliardarilor care conduc azi Statele Unite au acaparat liniile de politică externă, uitând care sunt legile internaționale și nerealizând că adevărul istoric nu este scris de invingători. Se pare că momentan, nu conteză cine a atacat în 2014 și cine a continuat în 2022, câți oameni și câți copii au murit, câte femei au fost violate, cum au fost distruse orașe întregi metru cu metru, care sunt pagubele materiale și câți emigrați ucrainieni suferă după familiile și casele pierdute.

Vă reamintesc că la începutul lunii octombrie, Stephen P. Lynch, un om de afaceri din Florida, a cerut guvernului SUA să-i permită să liciteze pentru conducta North Stream II dacă aceasta va fi scoasă la licitație în cadrul unei proceduri de faliment, declarat în Elveția.

Rusia profită ca deobicei

Cu toate că pierderile rușilor pe frontul de luptă sunt imense, aceștia forțează în aceste zile deoarece trebuie să aibă la masa negocierilor cu americanii ce arăta.

Putin visează la o sferă de influență apropiată de cea pe care a avut-o URSS-ul la sfarșitul anilor ‘80 și o reafirmă de câte ori poate. Rusia anunță un război major cu Europa. „Un nou șerif în oraș”, se pare că este de fapt Vladimir Putin, care și-a pregătit echipa de negociatori să spună și să îi propună ce îi place lui Trump și miliardarilor din jurul său.

Situația economică a Federației Ruse nu este tocmai bună, războiul din Ucraina și sancțiunile economice erodând multe domenii industriale și în special cel care extrage și transportă resurse minerale și energetice.

Donald Trump este posibil să împuște doi iepuri deodată: acapararea resurselor din interiorul și proximitatea Rusiei și despărțirea Moscovei de Beijing și BRICS, de unde se pare că nu a avut ajutorul așteptat. Prin aceste contacte și potențiale contracte, Vladimir Putin arată pe plan intern că nu este de fapt un paria al mapamondului și că discută de la egal la egal cu liderii lumii.

„Există înțelegerea faptului că relațiile proaste dintre Rusia și SUA costă de fapt mult pentru afacerile americane și există modalități de a avea o cooperare productivă în beneficiul atât al Rusiei, cât și al SUA”, a subliniat la Riad, Kirill Dmitriev, cel care conduce fondul de investiții rusesc.

Avantajele geopolitice americane ale noii împărțirii a Arcticii

La rândul său, Trump își propune să extindă influența americană în Arctica. Probabil că „achiziționarea” Groenlandei de la Danemarca, proiectată mai demult, are în vedere și mărirea platoul continental care ar putea să îi revină Statelor Unite. Platoul continental este prelungirea naturală a teritoriului unui stat sub mare, până la o distanță de 200 de mile marine sau mai mult, în anumite condiții, statul riveran având drepturi exclusive asupra explorării și exploatării resurselor naturale de pe platoul său continental.

După cum observăm din harta de mai jos, astăzi, SUA are doar o mică parte de sub Oceanul Arctic, aproape jumătate aparținând Federației Ruse și restul țărilor Uniunii Europene și Canadei.

Probabil și acesta este unul din motivele pentru care Groenlanda, ce aparține Regatului Danemarcei, Canada și Europa, per ansamblu, sunt țintele predilecte din ultimile zile ale lui Trump.

De fapt Statele Unite, odată cu potențialele contracte cu Federația Rusă, urmărește ca să exploateze resursele minerale și energetice și de pe platoul continental arctic al Federației Ruse. Putin știe că industria de extracție rusească nu deține tehnologia de extracție offshore iar forajul offshore din Arctica este complet diferit de cel din alte zone. Știe deoarece la negocierea Tratatului privind delimitarea maritimă și cooperare în Marea Barents și în Oceanul Arctic din 2010, Rusia a fost de acord cu cererile teritoriale ale Norvegiei în schimbul expertizei companiei Statoil. Dacă s-ar realiza astfel de contracte, o țară europeană ar fi exclusă din operațiunile de exploatare din Oceanul Arctic.

Astfel SUA ar monopoliza o mare parte din resursele planetei, eliminând de pe piață țările (Australia, Argentina, Africa de Sud și China) și companiile ce extrag și exportă gaze de șist.

Federația Rusă știe că nu are capacitatea financiară de a construi instalații de extracție în condiții speciale (- 40 grade, gheața ce acoperă Oceanul Arctic fiind destul de groasă, noaptea arctică ce durează multe luni) și de a umple lipsa infrastructurii de transport al acestor resurse, deoarece acestea se află o adâncime mare (uneori și peste 3 km) și distanța mare (peste 3000 km) față de potențialii consumatori.

Operațiuni de explorare a rezervelor de petrol și gaze naturale au început în 1961, pe langă coastele continentale și în apropierea insulelor arctice. În perioada 2000 – 2008 a fost realizată o operațiune de explorare de către United States Geological Survey care a produs un raport public care arată existența unor cantități mari de resurse energetice convenționale. Pentru gaze naturale estimările optimiste spun că în această zonă există 84.000 de miliarde de metri cubi, adică mai mult decât rezervele Qatarului și Rusiei la un loc. Pentru petrol, estimările sunt de 90 de miliarde de barili, cam cât rezerva Canadei.

Morala nu există în afaceri

Nu contează dacă faci afaceri legale cu un criminal, atât timp cât aduci profit. Poate există un cod deontologic al afacerilor, dar când acestea sunt de sute de miliarde de dolari, nimeni nu se mai poate opune.

Ucrainei i s-a propus o afacere de 500 miliarde. Nu cunoaștem termenii, nu cunoaștem condițiile, ceea ce știm este că a refuzat-o după ce a cerut garanții de securitate. Istoriceste știm că acolo unde Statele Unite fac afaceri mari, există stabilitate și securitate. Revin: nu știm ce condiții a existat, dar această afacere imensă, chit că se numeste „plata datoriei”, nu se putea face fără cu investiții din bani americani. Putin a intuit și a „furat startul”, sigur sustinut de psihologi, geostrategi și „influenceri” bine pregătiți. Și Arabia Saudită este lipsită de etică când pune la bătaie peste 1.000 de miliarde de dolari, impărțiți aproape juma – juma între SUA și Rusia.

Șifonați din toate aceste miscări vor ieși Europa și China, care deja sunt îndepărtate de la „masa cu bucate”, ce asteaptă sa fie împarțite de cei care s-au adaptat psihologiei trumpiste și care au avut ce pune pe cealaltă masă verde a jocului.

O altă problemă: noii „făcători de pace” de la Washinton, nu au reușit să înțeleagă că întradevăr, democrațiile din flancul estic al NATO nu sunt stabilizate după ieșirea de sub sovietici, deoarece kaghebismul încă este și va fi prezent în toată Europa, pentru că așa s-a lucrat încă dinainte de 1939 și foștii lucrători ai serviciilor comuniste, au preluat puterea după căredera URSS, pe care astăzi și-o mențin prin clonele celor de atunci, și care astăzi lucrează umăr la umăr cu „influencerii” controlați de Kremlin.