În data de 14 mai, Turcia va organiza cele mai importante alegeri parlamentare și prezindențiale din ultimele decenii. În ultimii 20 de ani, președintele Recep Tayyip Erdogan și Partidul pentru Justiție și Dezvoltare (AKP) au devenit cel mai important partid al țării majoritar musulmane, opoziția acuzând actualele autorități că au dus statul pe un drum autoritar, eliminând controalele și echilibrele și reprimând disidența politică și civică.

Moștenirea complicată

Deși Erdogan a îndreptat Turcia către autocrație, domeniul politic al țării rămâne competitiv și pluralist, consideră analiștii. Cu mai puțin de două săptămâni de la final și cu țara trecută de o criză economică și cutremurele masive din februarie, opoziția este lider în mai multe sondaje, putând însemna sfârșitul carierei politice a lui Erdogan.

În 2014, când candidatul AKP părea că va pierde cursa pentru primăria capitalei Ankara, numărătoarea voturilor s-a oprit brusc timp de câteva ore, doar pentru a relua cu candidatul AKP ca câștigător. Procesul opoziției pentru alegeri a fost respins de Curtea Constituțională. În 2017, în după-amiaza unui referendum constituțional care a transformat Turcia dintr-un sistem parlamentar într-un sistem prezidențial, judecătorii care supravegheau votul au anunțat că buletinele de vot vor fi numărate chiar dacă nu aveau un sigiliu oficial de valabilitate.

Și în 2019, când AKP a pierdut alegerile cruciale pentru primarul de la Istanbul, judecătorii au recurs la acuzații absurde de nereguli la secțiile de votare pentru a anula votul și a organiza o reluare – pe care opoziția le-a câștigat apoi cu o marjă mai mare. Anul acesta, AKP are o gamă largă de tactici pe care le-ar putea folosi pentru a modela rezultatul alegerilor, inclusiv modificări recente ale legilor electorale, persecuția opoziției, incriminarea arbitrară a discursului și o creștere a cheltuielilor publice pentru a câștiga alegătorii.

În 2022, AKP și partenerul său de coaliție parlamentară, Partidul Mișcării Naționaliste (MHP), au adoptat modificări la legea electorală a Turciei, în urma obiecțiilor opoziției. Cele mai importante reforme au impact asupra selecției judecătorilor care se pronunță asupra litigiilor electorale în cadrul Consiliului Suprem Electoral (YSK), care supraveghează toate alegerile din Turcia. Conform noilor măsuri, judecătorii YSK vor fi selectați prin tragere la sorți mai degrabă decât după vechime. Erdogan a epurat sistemul judiciar după tentativa de lovitură de stat din 2016.

Turcia, între NATO și neo-otomanism pontic

Bomba HDP

HDP, partidul minorității kurde, poate fi închis definitiv printr-un caz aflat în prezent în discuție de Curtea Constituțională a Turciei, în ciuda cererii partidului de a amâna potențiala hotărâre până după alegeri. Pentru a se sustrage unei posibile interdicții, HDP a ales să-și înscrie candidații pe lista de partid a Partidului Stânga Verde. Săptămâna trecută, autoritățile au reținut 126 de persoane, inclusiv mulți membri de top ai partidului HDP, precum și jurnaliști, avocați și artiști kurzi.

În decembrie, o instanță a decis că comentariile disprețuitoare ale membrului popular CHP și primarului Istanbulului Ekrem Imamoglu despre judecătorii care au anulat prima victorie a primarului în 2019 au constituit o insultă ilegală împotriva funcționarilor publici. Dacă va fi găsit vinovat, el ar risca o posibilă pedeapsă de doi ani și jumătate de închisoare și o interdicție de a participa în politică. Decizia instanței a contribuit la fracturi în rândul celor mai mari două partide ale blocului de opoziție – CHP și Partidul Bun – care în cele din urmă l-au nominalizat pe liderul CHP, Kemal Kilicdaroglu, drept candidat la președinție.

În octombrie anul trecut, coaliția de guvernământ AKP-MHP a adoptat o lege formulată vag care incriminează „dezinformarea” online și impune cerințe oneroase companiilor de rețele sociale pentru a opri răspândirea acesteia – sau a fi blocată. Cu o frecvență tot mai mare în epoca Erdogan, autoritățile turce au urmărit în mod constant utilizatorii obișnuiți ai rețelelor sociale pentru acuzații de insultă și terorism, iar noua lege va fi cu siguranță folosită pentru a suprima discursul opoziției și alte forme de disidență. Cu presa scrisă și difuzată sub control guvernamental ferm, campania opoziției nu a fost reflectată în mass-media de masă în mod corespunzător.

Războiul fake news

Rețelele de socializare – în ciuda tuturor defectelor sale – au fost un colac de salvare pentru candidații opoziției. Perspectiva mai multor urmăriri penale pentru discursul online în temeiul noii legi a dezinformarii are un efect înfricoșător asupra jurnalismului independent și asupra capacității opoziției de a ajunge la alegători, în special în chestiuni sensibile precum potențiala manipulare a numărării voturilor. Blocarea Twitter de către guvern în zilele imediat următoare cutremurelor din februarie, despre care a pretins că a fost pentru a opri răspândirea dezinformarii, a arătat că AKP nu se va sfii să folosească puterea de stat pentru a controla narațiunile publice.

Creșterea cheltuielilor sociale menite să îi loializeze baza politică și să contracareze criticile opoziției la adresa politicii sale economice au marcat ultimele luni pentru actualul președinte turc. În decembrie anul trecut, el a anunțat că guvernul va crește salariul minim cu 55 la sută în noul an și a promis că va elimina cerința de vârstă minimă pentru pensionare pentru aproximativ 2,3 milioane de lucrători dacă îndeplinesc anumite criterii.

În ianuarie, președintele a anunțat și că salariile funcționarilor publici vor crește cu 30 la sută. Această mărime va fi costisitoare pentru stat și economie, dar Erdogan se concentrează doar pe data alegerilor. Cele mai multe repercusiuni negative ale cheltuielilor vor fi resimțite după începerea noului mandat prezidențial de cinci ani.

După două decenii la putere, Erdogan a consolidat controlul statului într-o manieră fără precedent în cei 75 de ani de politică multipartidă a țării. De-a lungul mandatului său, președintele s-a arătat a fi un lider necruțător și oportunist, fără teamă să recurgă la tactici represive și dispus să facă sau să rupă alianțe dacă acest lucru se potrivește intereselor sale pe termen scurt.

Miza acestor alegeri nu ar putea fi mai mare pentru Erdogan și el știe asta.

După insurecția din 6 ianuarie 2021 din Statele Unite și alegerile prezidențiale controversate din Brazilia de anul trecut, există o atenție reînnoită la nivel mondial asupra importanței respectării rezultatelor electorale și a asigurării unei tranziții pașnice a puterii.

Turcia, noi reguli electorale

Vot în diaspora

Procesul de votare pentru alegerile prezidențiale și noile alegeri parlamentare din Turcia a început deja în străinătate și la punctele de control de la frontieră. În conformitate cu decizia anterioară a CEC, s-au deschis 156 de secții de votare în 75 de țări. Acestea au fost amplasate în misiunile diplomatice turcești. La punctele de trecere a frontierei, punctele de control terestru, aeroporturi și porturi maritime au fost amenajate câteva mii de puncte pentru ca persoanele aflate în străinătate să voteze. În total, peste 3,6 milioane de cetățeni pot vota în afara Turciei.

Procedura de votare în străinătate și la punctele de control de la frontieră va dura pînă la 9 mai, după care toate buletinele de vot vor fi numărate și trimise la CEC. Secțiile de votare vor fi deschise 24 de ore din 24 atît pentru votanții din străinătate, cît și pentru cei care votează în absență. Pentru prima dată, peste 277.000 de turci vor putea vota în străinătate la actualele alegeri.

După cum a explicat CEC, alegătorii vor primi două buletine de vot – cu candidații prezidențiali și o listă de partid. Un buletin de vot de partid este un document cu o lățime de aproximativ 20 cm și o lungime de peste un metru. Lungimea se datorează faptului că la alegeri participă 26 de partide, iar buletinul de vot are numele partidului, sigla mare a acestuia și un loc pentru a marca votul exprimat. Alegătorul, după ce se înregistrează la secția de votare, va primi ștampile cu mențiunea „Da” sau „Alegere”, pe care trebuie să le marcheze în locul corespunzător de pe buletinul de vot. Votul nu va fi luat în calcul în cazul în care alegătorul nu marchează niciunul dintre candidați, ștampilează partide opuse aparținînd unor alianțe diferite sau strică în vreun fel buletinul de vot.

Potrivit CEC turc, 64 de milioane de cetățeni turci vor putea vota la alegerile din 14 mai. Un număr total de 191.884 de urne de vot vor fi instalate în interiorul și în afara țării. La alegerile prezidențiale participă patru candidați, președintele în exercițiu Recep Tayyip Erdogan și liderul opoziției Kemal Kılıçdaroğlu fiind considerați principalii pretendenți la cea mai înaltă funcție în stat. Candidatul are nevoie de mai mult de 50% din voturi pentru a cîștiga. Analiștii politici locali nu exclud organizarea unor alegeri prezidențiale în două tururi în Turcia. În acest caz, cel de-al doilea tur ar urma să aibă loc pe 28 mai. Cîștigătorul va fi candidatul care va obține majoritatea simplă a voturilor.

Duetul geopolitic Erdogan-Putin dă dureri de cap Casei Albe

Erdogan, sprijinit de Putin

Preşedintele rus Vladimir Putin i-a acordat un sprijin puternic omologului său turc Recep Tayyip Erdogan, salutând un lider cu „obiective ambiţioase”, relatează AFP.
Putin s-a exprimat în cadrul unei ceremonii organizate prin videoconferinţă cu ocazia inaugurării primei centrale nucleare din Turcia, construită de Rusia, salutând un ‘proiect emblematic’ în relaţiile dintre Moscova şi Ankara.
Această centrală ‘este un exemplu convingător a tot ceea ce dumneavoastră, preşedinte Erdogan, faceţi pentru ţara dumneavoastră, pentru dezvoltarea economiei sale, pentru toţi cetăţenii turci’, a spus Putin.
‘Vreau să o spun fără ocolişuri: ştiţi cum să vă stabiliţi obiective ambiţioase şi încercaţi să le atingeţi cu încredere’, a spus Putin în declaraţii deosebit de călduroase care atestă relaţia personală strânsă pe care cei doi lideri au dezvoltat-o în ultimii ani.
‘Această ceremonie arată că guvernul turc şi preşedintele, personal, acordă o mare atenţie dezvoltării relaţiilor ruso-turce în toate domeniile’, a continuat liderul de la Kremlin.
‘Susţinem o astfel de atitudine şi suntem convinşi că o cooperare strânsă şi un parteneriat între Rusia şi Turcia sunt reciproc avantajoase’, a insistat el.

Diplomație nucleară

Ajunşi la putere la începutul anilor 2000, Erdogan şi Putin şi-au consolidat relaţiile de aproape un deceniu, în special pe fondul tensiunilor dintre ţările lor şi Occident.
În pofida intereselor divergente, ei cooperează în mai multe domenii, cum ar fi Siria ori alte dosare geopolitice. De asemenea, preşedintele turc este unul dintre puţinii lideri care au relaţii bune atât cu Moscova, cât şi cu Kievul, în ciuda conflictului din Ucraina.
Inaugurarea centralei de la Akkuyu este unul dintre simbolurile acestui parteneriat, ‘unul dintre cele mai importante proiecte comune din istoria relaţiilor ruso-turce’, a spus joi Putin.
Amintind că Moscova a trimis ajutor umanitar după cutremurul care a ucis peste 50.000 de persoane în Turcia, Putin a declarat că Rusia este ‘întotdeauna gata să întindă o mână prietenească’.
‘Suntem conştienţi de sarcinile dificile pe care guvernul şi preşedintele turc trebuie să le rezolve în domeniul reconstrucţiei (…) şi suntem gata să continuăm să oferim ajutorul şi asistenţa necesare partenerilor noştri turci’, a declarat preşedintele rus.
Centrala nucleară de la Akkuyu (sud-estul Turciei), construită de consorţiul rus Rosatom, a primit recent prima sa încărcătură de combustibil nuclear în cadrul unei ceremonii la care au participat prin videoconferinţă atât preşedintele turc, cât şi omologul său rus.

În discursul său în format video, Erdogan a subliniat „pasul mare” care a însemnat expedierea primului transport de combustibil nuclear din Rusia în Turcia, pentru a furniza ţării energie nucleară produsă pe plan intern.
‘Akkuyu este cea mai mare investiţie comună a Turciei şi Rusiei, în valoare de 20 de miliarde de dolari. Va acoperi 10% din necesarul nostru de energie electrică, este o investiţie strategică’, a declarat Erdogan.