O întrebare de bun simț, având în vedere acțiunile președintelui Donald Trump în primele șase săptămâni din cel de-al doilea său mandat. Fiindcă cu greu s-ar putea explica aceste acțiuni, care corespund aproape în întregime cu agenda Kremlinului, de parcă acțiunile lui Trump ar fi dictate de la Moscova, în acord cu dezideratele Kremlinului. Mai mult, subminarea puterii americane din interior, prin alienarea relațiilor cu aliații cei mai apropiați și fideli ai Washingtonului, dar cel mai aberant aspect rămâne slăbirea Ucrainei într-un mod de neimaginat pentru a o obliga să încheie pacea, de fapt o capitulare în fața pretențiilor lui Putin, iar în același timp fără vreo pretenție spre Rusia pentru a încheia o pace. Practic, Trump se comportă exact ca și cel mai fidel aliat al Rusiei, depășind cu mult cele mai pesimiste așteptări ale criticilor săi pe această termă. Problema este mult mai complicată și răspunsul nu este simplu, dar evidențele îi contrariază pe toți analiștii serioși și toate decurg într-o singură direcție, dar tot ar trebui să analizăm toate fațetele problemei.

Am făcut un mic experiment, am întrebat ChatGBT cum ar acționa un președinte american dacă ar fi agent rus și am primit 8 puncte:

Politica externă favorabilă Rusiei:

• Ar putea încerca să reducă sancțiunile impuse Rusiei și să modifice politica externă americană în favoarea intereselor rusești. De exemplu, ar putea căuta să apere regimul rus la nivel internațional, să sprijine pozițiile Rusiei în conflictele globale și să diminueze sprijinul acordat aliaților NATO.

 Subminarea instituțiilor americane:

• Ar putea încerca să submineze încrederea publicului în instituțiile americane, cum ar fi justiția, agențiile de informații și alegerile libere, pentru a slăbi rezistența internă și a facilita manipularea sau influențarea unor procese cheie în favoarea Rusiei.

 Divizarea internă:

• Un astfel de președinte ar putea susține politici care să intensifice diviziunile interne în Statele Unite (ex. politici extremiste sau polarizante) pentru a reduce coeziunea națională și a face țara mai vulnerabilă la influența externă.

 Subminarea NATO și a relațiilor cu aliații:

• Într-un scenariu de acest tip, președintele ar putea încerca să slăbească alianțele tradiționale ale SUA, în special NATO, și să creeze tensiuni între Statele Unite și aliații săi din Europa sau din alte părți ale lumii. Ar putea încerca să submineze încrederea în solidaritatea alianței.

 Compromiterea securității cibernetice:

• Președintele ar putea reduce sau neglija protecția securității cibernetice naționale, oferind oportunități pentru atacuri cibernetice din partea Rusiei sau altor actori statali, în scopul de a fragiliza infrastructura SUA.

 Comunicare secretă și acorduri cu Rusia:

• Ar putea încerca să stabilească linii de comunicare secretă cu Kremlinul, pentru a facilita obținerea de informații sensibile sau pentru a face acorduri care ar servi intereselor Rusiei.”

Observăm că toate aceste puncte sunt exact ceea ce a făcut Trump în primele șase săptămâni de mandat și ceea ce continuă să facă în continuare. Puteți face și voi acest experiment și să îl dezvoltați cu întrebări pertinente. Desigur, aceasta nu este o dovadă în sine că Trump ar fi agent rus, dar există niște coincidențe care pun mari semne de întrebare. Repet, nu consider neapărat că Trump ar fi agent rus, dar constat că agenda și acțiunile sale prea se potrivesc cu cea a unuia care ar putea fi un astfel de agent.

Dar, cea mai gravă eroare făcută de administrația Trump a fost ordinul de a înceta operațiunile cibernetice împotriva Rusiei, ceea ce înseamnă o capitulare americană în domeniul războiului cibernetic. Fiindcă, dacă încetezi astfel de operațiuni cibernetice, în acest domeniu înseamnă o trădare, o capitulare, e ca și cum ai lăsa ușa deschisă tuturor operațiunilor inamice care îți vor putea penetra ușor toate sistemele informatice, iar de aici până la un Pearl Harbour cibernetic contra Americii e o cale extrem de scurtă. Fiindcă, dacă nu ai o apărare pro-activă cibernetică, inevitabil vei fi o victimă.

Comparabil, e exact ce a făcut președintele ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici (alungat în urma Euromaidanului) în 2010, când a subordonat SBU, serviciul secret ucrainean, către serviciile secrete rusești FSB și SVR, iar asta a dus la căderea Crimeii fără luptă.

În urma acestor aspecte, consider că poate exista o astfel de posibilitate, ca Trump să fie o conservă rusească, posibilitate care ar trebui analizată. Dar ar trebui să luăm în calcul două variante care sunt diferite: Trump ca agent recrutat de KGB în 1987, sau Trump ca și asset doar folosit de către KGB, fără să realizeze el însuși asta. Până la urmă, a doua variantă este foarte apropiată de prima, în sensul că, de la un moment dat, nu mai este mare diferență, el putând fi folosit de serviciile secrete rusești prin șantaj sau prin manipulare, de aceea după un timp diferența dintre cele două variante se estompează, fiindcă vorbim de evenimente începute acum aproape 40 de ani.

Faptele sunt acestea. În 1987, Donald Trump, în vârstă de 41 de ani, a fost invitat la Moscova de către un înalt membru al KGB pentru a discuta despre construirea unui Trump Tower în capitala sovietică. După cum recunoaște el însuși, a zburat într-un avion privat împreună cu doi colonei ruși. Toate aceste date apar în cartea lui Craig Unger intitulată American Kompromat: How the KGB Cultivated Donald Trump, and Related Tales of Sex, Greed, Power, and Treachery. Autorul este un cunoscut jurnalist și autor al altor șase cărți, printre care bestsellerurile The New York Times: Casa Bush și Casa Saud, Casa Trump și Casa Putin (House of Bush, House of Saud, și House of Trump, House of Putin), în care termenul Casa se referă mai mult la familie, dinastie.

Iar informațiile lui pot fi coroborate cu ale altor veterani din KGB, apărute public. Unul dintre ei este Alnur Mussayev, acum la 71 de ani, fost Comitetului de Securitate Națională din Kazahstan și agent KGB în anii 80. El declară că în 1987 era angajat al Departamentului 6 al KGB din Moscova, al cărui principal obiectiv era recrutarea de spioni și surse de informații din rândul oamenilor de afaceri din țările capitaliste. Una din ținte a fost afaceristul american Donald Trump în vârstă de 40 de ani, care primește numele de cod Krasnov. Recrutarea s-ar fi efectuat cu ocazia vizitei acestuia la Moscova în 1987 pentru discuții despre potențiale investiții ale acestuia în capitala sovietică, respectiv construirea unui Trump Tower, un joint-venture, la Moscova. Mai departe, Mussayev spune că dosarul Krasnov (numele conspirativ pentru Trump) a dispărut din fișierele FSB, urmașul KGB. Acesta ar fi în mâna unuia dintre cei mai apropiați asociați ai lui Putin (ceea ce mi se pare normal).

Desigur, Trump a catalogat aceste supoziții ca și ridicole sau fake news. Totuși, mulți dintre foștii săi colaboratori, inclusiv în primul său mandat, nu își pot explica admirația și afinitatea față de Putin, și unii au exprimat-o public. Mă refer aici la Anthony Scaramucci, fostul șef pe comunicare la Casa Albă, dar și la alți consultanți importanți ca și H.R. McMaster, James Mattis, sau John Kelly. Să fie vorba de un posibil șantaj din partea Moscovei, cu dosarul de la KGB deținut de unul dintre apropiații lui Putin? Încă nu știm, doar bănuieli.

Dar imediat după ce Alnur Mussayev a făcut declarația, un alt fost KGB-ist care trăiește în Franța, Sergei Zhyrnov, confirmă într-un interviu cele declarate de Mussayev și vine cu completări, Trump era supravegheat, normal, tot timpul, toate persoanele cu care a intrat în contact fiind KGB-iști, inclusiv prostituata cu care s-a distrat și toată acțiunea a fost filmată de către KGB, așa numita ”capcană cu miere” în limbajul serviciilor secrete.

Mai există un al treilea fost KGB-ist, Yuri Shvets, care trăiește în Washington D.C., care confirmă toate acestea și este citat în cartea lui Craig Unger, apărută în 2021. De menționat că primii doi foști KGB-iști despre care am vorbit au declarat acestea la câțiva ani după apariția cărții lui Unger, și nu pot fi neapărat bănuiți de implicare în campania electorală americană, unul fiind în Franța și altul în Kazahstan. Despre cartea lui Craig Unger, abia ajunsă în posesia mea, urmează să o studiez și să vin cu alte elemente, dacă mi se vor părea interesante, dar în mod sigur vor fi câteva.

Desigur, toate acestea nu pot fi considerate neapărat dovezi clare, nu au cum, ar fi nevoie de o audiere a foștilor KGB-iști în Congres sau ceva mai serios, nu declarații într-un interviu sau postări pe social media. Dar ridică niște semne de întrebare, mai ales că prea se potrivesc cu acțiunile actuale ale președintelui Trump, în sensul că acesta prea se comportă ca și un asset al Rusiei. Și tocmai de aceea ar trebui verificate.

Mai ales că imediat după vizita sa în URSS în 1987, la revenirea sa în SUA, Donald Trump a cumpărat spații media în ziarele americane în care a publicat narațiuni anti-NATO, cerând ca statele europene să plătească pentru protecția americană și că NATO nu ar trebui să îi mai susțină pe europeni (ceva în genul ce face acum). Dar ce treabă avea un afacerist strict în domeniul imobiliar în 1987 cu politica americană față de întreaga lume și în special față de Europa de Vest în plin Război Rece? Nu avea pe ce să-și cheltuie banii, decât pe astfel de publicitate plătită, foarte scumpă la vremea aceea, având în vedere că nu stătea prea bine financiar, fiind amenințat cu unul din posibilele falimente prin care a trecut? Adică, dacă simți că începi să ai probleme financiare, arunci banii pentru publicitate pro-URSS și anti-NATO, când tu nu ai nicio treabă cu asta? Iar tu ai probleme cu propriile afaceri imobiliare? Și arunci banii pe așa ceva, dacă nu ai un interes? Iarăși o chestiune ciudată.

Ideea pe care se bazează majoritatea jurnaliștilor pentru a contesta această supoziție ce apare tot mai mult în media occidentală este că Trump nu are cum să fie un agent al URSS/Rusiei pe motiv că este prea expansiv, el vorbește prea mult, nu are cum să se potrivească cu ideea ce ne-am făcut-o din filme, că agentul ține coduri și transmite mesaje criptate și se întâlnește pe ascuns cu ofițerul care îl coordonează. Desigur, nici vorbă de așa ceva în cazul lui Trump. Este un personaj prea lăudăros, egocentric, prea avid de publicitate, caracteristici care nu se potrivesc unui agent al unei puteri străine care trebuie să fie un personaj șters, nu prea băgat în seamă, dar cu acces la informații sensibile. Iar Trump în 1987 nu avea acces la informații sensibile, dar asta s-a schimbat în 2016 de când a ajuns președinte prima oară.

Deci, nu putea fi un agent în sensul cuvântului, ci doar un asset sau o conservă ce putea fi resuscitată la momentul oportun, respectiv un fel de agent în adormire până când era cazul să fie reactivat. Și nu neapărat un agent activ, ci doar unul care poate fi folosit când e cazul, nu neapărat ca agent, ci ca factor de influență. De tipul idioților utili despre care vorbea Brejnev referindu-se la protestatarii ecologiști vest-germani care zgâlțâiau gardul bazelor americane în anii 80 din Germania de Vest strigând: Mai bine roșu decât mort! Adică mai bine comunist decât mort într-un război nuclear. Trump se potrivea perfect pentru acest rol, având în vedere caracterul său de un egoism feroce, de orgoliu atroce, narcisism și autosuficiență absolută în care se credea (la fel ca și acum) cel mai deștept dintre toți și nimeni nu este mai presus decât el. Rușii i-au prins foarte bine aceste vulnerabilități și le-au exploatat gâdilându-i orgoliul și transformându-l în păpușa lor, fără ca Trump să realizeze asta. Vorbim de cea mai abilă recrutare posibilă din partea unui serviciu străin, când ești recrutat și nu realizezi asta. Dar dacă îți dai seama și vrei să ieși, recrutorul te trage înapoi foarte simplu, a strâns suficiente dovezi de șantaj care să te compromită total și să te arunce pe viață în pușcărie.

Care ar putea fi acestea în cazul lui Trump? Care ar fi pârghiile prin care rușii îl pot ține în laț? Nu este prea greu să le vedem dacă mergem ceva mai în urmă, după vizita lui Trump în Rusia în 1987.

Ar trebui să vedem faptul că imperiul lui Donald Trump a avut mari probleme financiare în anii 80 și 90, de cel puțin șase ori fiind în pragul falimentului. În cărțile sale apărute ulterior el se lăuda cu capacitățile sale de negociator prin care a evitat falimentul (vezi cartea Negocieri în stilul Donald Trump, apărută și în limba română). Spre exemplu, despre creditorii care îl hăituiau, spune că l-a un moment dat le-a zis că și ei sunt vinovați pentru situația actuală, din moment ce i-au împrumutat atât de mulți bani. Dar apoi s-a apropiat de ei, au ieșit împreună la evenimente și la picnicuri, s-au cunoscut mai bine, și ei fiind oameni cu familii și probleme, iar după ce au stabilit o legătură personală a reușit să eșaloneze cu ei creditele și să ajungă să le plătească în timp, redresându-se ulterior financiar. Da, este o poveste frumoasă, dar nu prea are legătură cu realitatea. În sensul că atunci când ajungi în insolvență sau aproape de faliment, nici dracu nu mai face afaceri cu tine. Toți se feresc de tine ca de dracu, în ideea că făcând afaceri cu cineva care este aproape de faliment fiindcă riști să îți pierzi banii investiți. La noi nu cred că cineva i-a furniza mărfuri unuia care este în insolvență, fiindcă știe că riscă să nu își primească banii pe acele mărfuri. Practic, când ajungi în insolvență, ești un paria pentru alți parteneri de afaceri care se vor feri de tine ca de dracu pentru ca să nu piardă bani.

Și totuși, după 1987, Trump reușește să iasă la sfârșitul anilor 80 și în anii 90 nu dintr-o singură situație de faliment, nu din două, ci cel puțin din șase astfel de situații. Practic este imposibil, fiindcă oricare partener de afaceri l-ar fi evitat pe Trump de după prima cădere spre faliment. În aceste situații, există o singură soluție să te salvezi de faliment și să continui să faci afaceri, iar dacă cazi din nou, la fel, aceeași salvare. Și repet, e vorba de șase ori, cel puțin. Nu te poți redresa de șase ori fără această soluție. Și această soluție fără de care nu te poți redresa e foarte simplă, influxul de bani. Adică, deși ești aproape căzut și în faliment, apare cineva care bagă bani în tine. De cele mai multe ori, firma este preluată de alții care au interes să o redreseze. Dar atunci se schimbă managementul, inclusiv proprietarul care a dus firma aproape de faliment. S-a întâmplat asta în cazul imperiului lui Trump? Nu, niciodată.

Unii zic că sovieticii/rușii au pompat bani în firmele lui Trump pentru a-și conserva și menține assetul lor dobândit în 1987. Un lucru cu desăvârșire fals, niciodată KGB/FSB nu a băgat milioane de dolari, zeci sau sute de milioane de dolari, într-un agent al lor. Plățile pentru agenții lor din SUA care chiar produceau și livrau informații sensibile s-au ridicat la maxim un milion de dolari în decursul multor ani, de ce ar băga în imperiul lui Trump zeci sau sute de milioane de dolari ca să scape de faliment un asset ca și Donald Trump?

De fapt, nu sovieticii/rușii au pompat bani în firmele lui Trump și l-au scăpat de faliment de mai multe ori. Ci KGB/FSB au făcut-o, și au făcut-o nu oficial, ci clandestin. Despre ce este vorba? Încă de la sfârșitul anilor 80 era clar pentru cei informați, respectiv KGB, că imperiul URSS se va prăbuși. Iar de aici scopul lor era să scoată o grămadă de bani din URSS pentru a-i folosi ulterior. Vorbim aici de sute de miliarde de dolari. Spre comparație, PIB-ul României, adică tot ce se producea în România, era de 60 de miliarde de dolari atunci, acum este peste 300 de miliarde de dolari. Dar acești bani nu puteau fi transferați pur și simplu, fiindcă nu aveau cum să intre în economia unui stat așa, pur și simplu. Trebuia ca acești bani să fie spălați, cum se zice, adică să pară că sunt intrări normale în circuitul economic, altfel ar fi confiscați de către autorități. Iar firmele lui Trump se calificau perfect pentru asta, cazinouri, hoteluri, un aflux de bani din exterior putea fi albit fără probleme, fiindcă firmele de genul cazinourilor sunt perfecte pentru spălarea de bani. Iar mafia rusească, în acord cu unii din KGB, a început să spele bani prin firmele lui Trump. Dacă credeți că nu este posibil, amintiți-vă de conturile lui Ceaușescu din străinătate.

Mafia rusească sub coordonarea KGB a spălat bani prin firmele lui Trump, lăsând și un comision generos, după unele mărturii acesta fiind și de 50%. Cum altfel s-a explica faptul că Trump a putut cumpăra în 1988 Plaza Hotel din Manhattan cu 400 milioane de dolari, iar în 1990 să redeschidă cazinoul Taj Mahal din Atlantic City, reconstruit, cu un cost de 1,1 miliarde dolari! De unde banii ăștia la unul care era aproape falit cu puțin timp în urmă? O altă întrebare fără răspuns, încă.

Având, se pare, prea mult timp la dispoziție (afacerile mergeau bine în urma influxurilor de bani rusești) Donald Trump s-a apucat să se promoveze în spațiul public satisfăcându-și nevoia narcisistă pentru atenție. Și a devenit ceea ce dorea, o persoană publică care făcea deliciul tabloidelor și al genului acesta de emisiuni (cum ar fi un Gigi Becali la noi).

Întrebarea este cum de serviciile secrete americane, în speță FBI-ul sau CIA-ul, să nu aibă vreun indiciu despre legăturile lui Trump cu serviciile secrete rusești sau mafia rusească, sau cu amândouă. Mai ales după intrarea sa în politică, sau după prima sa nominalizare. Mai ales că la alegerile din 2016 rușii au avut un amestec serios de partea lui Trump, fiind puși sub acuzare și urmărire câțiva agenți SVR. Modalitatea de influențare a alegătorilor era similară cu amestecul rușilor în referendumul pentru Brexit sau alegerile prezidențiale din România.

Totuși, de ce nu au reușit serviciile secrete americane să documenteze și să instrumenteze legăturile lui Trump cu rușii? Ar trebui să fim conștienți că realitatea este diferită de filmele cu James Bond, în care serviciile secrete occidentale apar ca fiind populate de supereroi super puternici și superinteligenți. Dimpotrivă, vorba unui expert în securitate, sunt ”a bunch of idiots”. Ca exemplu, Aldrich Ames a spionat pentru sovietici, apoi pentru ruși, în perioada 1986 – 1994, fără să fie bănuit de ceva până în 1993, ba chiar a fost avansat, deși stilul lui de viață se schimbase fundamental. El spunea că primise o moștenire, dar nimeni nu s-a obosit să investigheze, iar spionii americanilor din URSS erau capturați și executați unul după altul în urma informațiilor furnizate de Ames.

Pe lângă că sunt o gașcă de idioți, cei din serviciile secrete mai sunt și o gașcă de birocrați. Iar orice director sau directoraș din FBI poate opri o anchetă despre care să spună că e irelevantă, dacă e cumva un admirator al lui Trump. Cu atât mai mult acum, când sub tăvălugul produs de DOGE-ul lui Elon Musk cad mai cu seamă cei bănuiți că nu ar avea simpatii puternice pentru Trump și MAGA.

Așa că o clarificare oficială din partea autorităților mai are ceva de așteptat, dacă nu se întâmplă vreo surpriză.