Relațiile dintre Republica Georgia și Federația Rusă rămân un subiect sensibil și complex la nivel regional și internațional, pe fondul agresiunii militare a Moscovei împotriva Ucrainei. Un moment crucial în relațiile dintre cele două țări a fost Războiul din 2008 dintre Georgia și Rusia. Conflictul s-a desfășurat în principal în regiunea Osetia de Sud, unde trupele georgiene au intervenit pentru a restabili controlul asupra teritoriului separatist. În replică, Rusia a intervenit militar și a bombardat infrastructura georgiană. Această confruntare a dus la o deteriorare dramatică a relațiilor dintre cele două țări și la recunoașterea internațională a independenței Osetiei de Sud și Abhaziei de către Rusia, deși majoritatea țărilor nu le recunosc ca state independente.

Probleme vechi

Republica Georgia și-a exprimat de mult timp dorința de a se apropia de Uniunea Europeană și NATO. Țara a semnat un Acord de Asociere cu UE în 2014, care includea și Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Aceasta a însemnat o apropiere semnificativă de standardele și valorile europene. Însă, pentru Rusia, acest demers a fost perceput ca o amenințare la adresa influenței sale în regiune și a generat reacții ostile.

Rusia a fost acuzată de mai multe ori că încearcă să influențeze politica internă a Georgiei, fie prin intermediul sprijinului pentru partide sau mișcări politice pro-ruse, fie prin propagandă. Acest lucru a alimentat tensiunile și a subminat procesul de normalizare a relațiilor dintre cele două țări.

Kremlinul a impus restricții economice Georgiei în perioada anilor 2006-2013, afectând exporturile georgiene spre piața rusă. Aceasta a avut un impact semnificativ asupra economiei Georgiei și a deteriorat relațiile comerciale.

Situația din regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud rămâne una majoră de conflict. Rusia a recunoscut independența acestora și menține prezențe militare semnificative în aceste regiuni și continuă să le sprijine politic și economic. Acest lucru împiedică soluționarea pașnică a conflictelor și contribuie la tensiunile regionale.

Războiul declarațiilor

Autoritățile de la Tbilisi Georgia l-au denunţat recent pe „agresorul” rus şi a cerut „încetarea ocupaţiei” celor două regiuni georgiene (Osetia de Sud şi Abhazia), cu ocazia împlinirii a 15 ani de la războiul de cinci zile în august 2008 cu Rusia. „Ştim de mult timp că Rusia a fost un agresor, ştim acest lucru şi întreaga lume ştie acest lucru”, a declarat premierul georgian Irakli Garibaşvili jurnaliştilor.

Totodată Garibaşvili l-a acuzat pe fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili pentru provocarea războiului în Osetia de Sud în 2008, care a dus la intervenţia militară rusă şi la recunoaşterea de către Moscova a acestei regiuni separatiste, precum şi a Abhaziei. „Evident, această nenorocire, această tragedie, acest război a avut loc sub autorităţile precedente. Ele nu au făcut nimic pentru a preveni acest război”, a denunţat el în timpul unei vizite la cimitirul Mujatgverdi din Tbilisi, unde sunt înhumaţi militarii care şi-au pierdut viaţa în timpul acelui conflict.

Garibaşvili a declarat cu ocazia împlinirii marţi a 15 ani de la războiul de cinci zile din august 2008 că militarii georgieni au dat dovadă de „mare eroism şi abnegaţie”, dar Georgia a văzut şi „acţiunile ruşinoase ale comandantului suprem” Saakaşvili.

Premierul a amintit în acest sens imagini cu fostul lider georgian mestecându-şi cravata şi altele care îi arată laşitatea, potrivit acestuia.

„Ne animă credinţa de neclintit că o Georgie paşnică, unită, puternică şi dezvoltată este cea mai bună perspectivă pentru georgieni, oseţi, abhazi, pentru toate popoarele care trăiesc pe pământul nostru, şi facem totul pentru ca acest obiectiv să devină realitate cât mai curând posibil’, a adăugat el.

Victorie rusă

În august 2008, trupele georgiene au intrat în Osetia de Sud – teritoriu separatist, cu o populaţie de doar 30.000 de locuitori – cu scopul de a restabili controlul asupra regiunii rebele, argumentând că trebuiau să acţioneze imediat, deoarece Moscova se pregătea să ocupe militar regiunea, potrivit uneia dintre versiunile evenimentelor de atunci.

Rusia a răspuns cu atacuri aeriene împotriva obiectivelor militare georgiene de pe teritoriul ţării din Caucaz şi şi-a desfăşurat trupele în Osetia de Sud într-o operaţiune pe care Kremlinul a denumit-o „impunerea păcii”, care a dus la respingerea georgienilor din regiune.

Nemulţumite de rezultat, forţele ruse au pătruns pe teritoriul georgian atât în Osetia de Sud, cât şi în Abhazia secesionistă, deplasându-şi tancurile până în oraşul Gori, la doar 75 de kilometri de Tbilisi, înainte de a se retrage complet din fosta republică sovietică.

Ulterior, Kremlinul a recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud, o decizie susţinută şi de Venezuela, Nicaragua, Nauru şi Siria, dar care a fost în mare parte condamnată de comunitatea internaţională.

Tbilisi, care a rupt relaţiile diplomatice cu Moscova la momentul respectiv, continuă să nu recunoască independenţa celor două teritorii şi consideră trupele ruse drept forţe de ocupaţie.

Georgia a pierdut 412 persoane în războiul din august 2008, inclusiv 170 de soldaţi şi angajaţi ai Ministerului de Interne, în timp ce Rusia a suferit pierderi de ordinul a 67 de militari în ofensiva sa împotriva armatei georgiene.

Confruntare politică internă

Opoziţia georgiană acuză actualul guvern de derivă autoritară şi simpatii pro-Moscova pe fondul războiului din Ucraina, ceea ce a dus la înrăutăţirea relaţiilor dintre Tbilisi atât cu Kievul, cât şi cu Occidentul.

Mai mult, aceasta susţine că fondatorul partidului aflat la putere Visul georgian, miliardarul Bidzina Ivanişvili, fost premier, ar fi de fapt „conducătorul din umbră” de la Tbilisi şi promotorul intereselor Kremlinului în Georgia, după cum relata recent Deutsche Welle în limba rusă.

Recentele demonstrații de protest au avut loc pe fondul înrăutățirii stării de sănătate a fostului şef de stat Mihail Saakaşvili, care a devenit simbolul luptei unei părți a opoziției împotriva actualelor autorități.

Mihail Saakaşvili – care a condus Georgia în perioada 2004-2013 şi s-a exilat apoi timp de opt ani în străinătate – a fost arestat la întoarcerea în ţară, în 2021. ”Un om absolut nevinovat este ţinut în detenţie”, a denunţat acesta, care este judecat de ”abuz de putere”, o acuzaţie pe care o respinge.

Medicii săi afirmă că Mihail Saakaşvili, un bărbat care cântărea 115 kilograme înainte de arestare, a pierdut în greutate 60 de kilograme în închisoare, a fost otrăvit cu metale grele, suferă de anorexie şi caşexie. Mihail Saakaşvili – care a condus Georgia în perioada 2004-2013 şi s-a exilat apoi timp de opt ani în străinătate – a fost arestat la întoarcerea în ţară, în 2021.

Autorităţile georgiene susţin că Mihail Saakaşvili primeşte toate tratamentele medicale de care are nevoie în spitalul penitenciarului în care se află în continuare.

Însă, mai mulţi medici care l-au examinat pe Mihail Saakaşvili în ultimele luni, inclusiv specialişti americani, şi-au exprimat îngrijorarea faţă de deteriorarea stării sănătăţii acestuia.

Consiliul Europei (CoE) a îndemnat anul trecut la eliberarea lui Mihai Saakaşvili şi a anunţat că-l consideră un ”deţinut politic”. ONG-ul Amnesty International a catalogat tratamentul rezervat lui Mihail Saakaşvili drept o ”aparentă răzbunare politică”.

Redute separatiste

Osetia de Sud este o regiune situată în partea de nord a Georgiei, la granița cu Rusia. Majoritatea populației este alcătuită din osetini, care au legături etnice și culturale cu poporul osetin din Rusia. În anii ’90, Osetia de Sud și-a declarat independența de Georgia, iar acest lucru a declanșat conflicte violente. Marea majoritate a locuitorilor din aceste regiuni dispun de pașapoarte ale Federației Ruse, dovadă clară a politcii de reimperializare a politicii externe promovate în ultimele decenii de Moscova.

Războiul din 1991-1992 și cel din 2008 au fost momente cheie în conflictul dintre Osetia de Sud și Georgia, respectiv Abhazia și Georgia. După Războiul din 2008, Rusia a recunoscut independența Osetiei de Sud și a Abhaziei, sporind prezența sa militară în regiune. Cu toate acestea, majoritatea țărilor și a organizațiilor internaționale nu recunosc independența Osetiei de Sud ori Abhaziei și o consideră parte a teritoriului Georgiei.

Rusia a întărit prezența militară în Osetia de Sud, justificându-și acțiunile prin necesitatea de a proteja populația osetină. Aceasta a condus la îngrijorări în Georgia și în comunitatea internațională, care consideră că prezența militară rusă întreține conflictul și împiedică rezolvarea pașnică.

Abhazia este o regiune situată pe coasta de vest a Georgiei, la Marea Neagră, cu o coastă recunoscută pentru potențialul său. Populația principală este alcătuită din abhazi, dar mai sunt și grupuri etnice minoritare, precum armenii ori alte popoare caucaziene. În anii ’90, Abhazia și-a declarat independența de Georgia, declanșând conflicte puternice.

Abhazia a dezvoltat o legătură strânsă cu Rusia, în special din punct de vedere economic și militar. Acest sprijin rus a permis Abhaziei să își mențină independența auto-proclamată, dar a alimentat tensiunile în regiune. Federația Rusă are numeroase baze militare în regiune, inclusiv navale, având controlul de facto a câteva sute de kilometri de coastă din zona abhază. 

Kremlinul menține prezențe militare semnificative în Abhazia și Osetia de Sud, considerându-le regiuni de securitate strategică pentru propriile sale interese. Aceasta a generat preocupări în Georgia și în comunitatea internațională în ceea ce privește suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei.

În trecut, au existat cazuri în care cetățeni georgieni au fost acuzați de spionaj sau de activități împotriva intereselor rusești și au fost arestați în Federația Rusă sau în regiunile separatiste. Aceste cazuri au contribuit la escaladarea tensiunilor și la deteriorarea încrederii dintre cele două țări.

Amenințări directe

Fostul preşedinte Dmitri Medvedev, unul din aliații de bază ai liderului rus Putin, care este în acest moment vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a declarat că Rusia ar putea anexa Osetia de Sud şi Abhazia. „Ideea de a se alătura Rusiei este încă populară în Abhazia şi Osetia de Sud”, a menționat acesta, citat de mass-media rusă și din regiunile separatiste din Georgia.

Medvedev a acuzat Occidentul că a creat tensiuni în jurul Georgiei prin discutarea posibilei sale aderări la NATO. „Nu vom aştepta dacă preocupările noastre devin tot mai reale”, a afirmat Dmitri Medvedev.

Rusia a declarat anexarea a patru provincii ale Ucrainei în septembrie 2022 – Doneţk, Luhansk, Herson şi Zaporojie -, fără a obţine recunoaşterea lor pe plan internaţional. 

Federația Rusă a menționat deseori că nu i-a în considerare retragerea recunoașterii independenței celor două regiuni, amenințând periodic și cu recunoașterea independenței regiunii Adjaria, portul Batumi jucând un rol important în economia georgiană, inclusiv pentru ambițiile energetice ale micului stat georgian.

Sprijin internațional

SUA și UE au încercat să sprijine eforturile autorităților de la Tbilisi de reintegrare a celor două regiuni și de creștere a rezilienței față de amenințările ruse. Preşedinta georgiană Salome Zurabişvili a cerut anterior Uniunii Europene să acorde ţării sale statutul de candidată la aderare, susţinând că acest lucru va contribui la securitatea europeană, va spori influenţa regională a blocului comunitar şi va ajuta democraţia din Georgia.

După începerea invaziei ruse în Ucraina în februarie anul trecut, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina au solicitat statutul de candidată la aderarea la UE, însă blocul comunitar l-a acordat doar ultimelor două. Statele UE au declarat că sunt pregătite să acorde şi Georgiei acest statut, dar au precizat că ţara trebuie întâi să accelereze reformele în domenii precum statul de drept, independenţa justiţiei şi libertatea presei.

”Statutul de candidat european nu se referă doar la recomandări democratice esenţiale, ci şi la viitoarea arhitectură a securităţii europene. Este vorba despre stabilitate pe termen lung. Acest statut ar cimenta rolul Georgiei ca forţă proeuropeană în regiune. Europa înţelege importanţa acestei regiuni pentru noua lume care apare. Ea ştie că Georgia este nu numai un bastion democratic şi european, dar şi un element central al unei Mări Negre sigure şi al unei regiuni caucaziene stabile”, a declarat Zurabişvili într-un discurs rostit recent în plenul Parlamentului European.

Ea a adăugat că Georgia este şi cheia către noile proiecte de conectivitate prin Marea Neagră şi Caucaz către Marea Caspică şi Asia Centrală într-o perioadă când Uniunea Europeană încearcă să-şi diversifice sursele sale de petrol şi gaz în afara Rusiei.

”Promovarea aderării Georgiei la UE face parte dintr-o viziune strategică mai amplă referitoare la noua ordine europeană care va apărea după ceea ce am încredere că va fi o victorie ucraineană”, a afirmat şefa statului georgian, care a evidenţiat solidaritatea ţării sale cu Kievul împotriva invaziei ruse.

Dilemă georgiană

Tbilisi nu-şi poate permite să impună Rusiei sancţiuni care ar „devasta” economia georgiană, a declarat anterior premierul acestei ţări, Irakli Garibaşvili. După restabilirea legăturilor aeriene între Tbilisi şi Moscova, în plin război în Ucraina, liderul georgian a apărat poziţia ţării sale în faţa criticilor internaţionale.

„Nu numai că am aduce prejudicii Georgiei, dar ne-am devasta de asemenea economia şi am pune în pericol interesele ţării şi ale poporului nostru dacă am impune Rusiei orice formă de sancţiuni economice”, a spus el, subliniind că schimburile comerciale bilaterale se ridică la circa un miliard de dolari pe an.

Irakli Garibaşvili a criticat inacţiunea comunităţii internaţionale în 2008, „care a continuat să trateze în mod normal cu Rusia”. „Unde este logica? Războiul nostru nu a fost un război, iar războiul ucrainean este un război”, s-a întrebat el, amintind că Rusia a cucerit 20% din teritoriul georgian în 2008 şi a instalat acolo două baze militare.

„Nimeni nu ştie” cum se va încheia războiul din Ucraina, a adăugat premierul georgian, deplângând lipsa de măsuri pentru „a încuraja discuţiile de pace”.

Anterior, premierul de la Tbilisi a mai menționat că Georgia este mult mai dezvoltată decât Moldova și Ucraina și merită să fie în UE, dar se află într-o situație foarte dificilă din cauza geografiei sale. Într-un interviu, jurnalistul l-a întrebat: „Țări precum Moldova și Ucraina au ambiții de a fi în UE. Iar Dvs. se pare că nu aveți astfel de ambiții. Acest lucru este dovedit de comportamentul dvs. față de Ucraina”. Premierul Georgian a răspuns că „dacă e să judecăm după nivelul de dezvoltare al țărilor, desigur, noi nu ne comparăm cu Moldova și Ucraina, dar suntem mult mai dezvoltați decît ele. Dacă vorbiți despre abordarea bazată pe „meritele” condiționate, atunci Georgia se află într-o poziție foarte dificilă din cauza geografiei noastre. <…> Am o întrebare: Ce ar trebui să facă Georgia pentru a sprijini Ucraina? Prietenii noștri ucraineni declară public că vor să vadă un „al doilea front” în Georgia. Dar nouă ne ajung atâtea războaie!”

Black Sea Security Act

Statele Unite ar trebui să continue să lucreze în cadrul NATO şi cu aliaţii din NATO pentru a dezvolta o strategie pe termen lung, pentru a spori securitatea, pentru a stabili o prezenţă permanentă şi durabilă de-a lungul flancului estic al NATO şi care să consolideze rezilienţa democratică a aliaţilor şi partenerilor din regiune, arată amendamentul referitor la securitatea Mării Negre adoptat recent în Senatul SUA.

Documentul precizează că statele de la Marea Neagră înseamnă Turcia, România, Bulgaria, Moldova, Ucraina şi Georgia. Statele riverane ale Mării Negre sunt esenţiale în contracararea agresiunii din partea guvernului Federaţiei Ruse şi contribuie la securitatea colectivă a NATO, arată documentul.

„Statele Unite ar trebui să continue să lucreze în cadrul NATO şi cu aliaţii din NATO pentru a dezvolta o strategie pe termen lung, pentru a spori securitatea, pentru a stabili o prezenţă permanentă şi durabilă de-a lungul flancului estic al NATO şi pentru a consolida rezilienţa democratică a aliaţilor şi partenerilor din regiune”, prevede amendamentul.

„Statele Unite ar trebui să colaboreze în cadrul NATO şi cu aliaţii NATO pentru a dezvolta o strategie pentru o prezenţă maritimă rotativă regulată în Marea Neagră”, se mai arată în document.

„Statele Unite ar trebui, de asemenea, să colaboreze cu statele din Uniunea Europeană pentru a coordona o strategie de susţinere a iniţiativelor democratice şi a prosperităţii economice în regiunea care cuprinde două state membre UE şi patru state aspirante la statutul de membru UE”, menţionează Legea din 2023 privind Securitatea la Marea Neagră.

Statele Unite condamnă încercările Federaţiei Ruse de a schimba sau de a modifica graniţele din regiunea Mării Negre prin forţă sau prin orice mijloace contrare dreptului internaţional şi de a impune o sferă de influenţă în întreaga regiune.

„Statele Unite şi aliaţii săi ar trebui să contracareze cu fermitate acţiunile teritoriale nelegitime ale Rusiei, revendicările nelegitime ale Rusiei în Peninsula Crimeea, de-a lungul teritoriului ucrainean, în apele teritoriale ale Ucrainei din Marea Neagră şi din Marea de Azov, în apele internaţionale ale Mării Negre şi în teritoriile pe care le ocupă în mod ilegal în Ucraina”, arată amendamentul.

Îmbunătăţirea legăturilor economice între Statele Unite, statele de la Marea Neagră şi regiunea mai largă poate duce la un parteneriat strategic consolidat, se mai subliniază în document.

SUA vor implementa o strategie de creştere a asistenţei de securitate faţă de statele de la Marea Neagră, axată pe Ucraina, România, Bulgaria, Moldova şi Republica Moldova şi Georgia.

China și Georgia

Prin Black Sea Security Act, SUA încearcă să limiteze influența chineză în zona Mării Negre. Beijingul a răspuns direct demersurilor americane, iar recent autoritățile din China și Georgia au anunțat stabilirea unor relații de parteneriat strategic între cele două țări.

Decizia în cauză a fost luată în timpul vizitei recente a premierului georgian Irakli Garibashvili în China. Potrivit declarației comune, al cărei text a fost difuzat de mass-media chineză, Beijingul și Tbilisi intenționează să sporească atât interacțiunea politică, cât și cooperarea în domeniile economiei și culturii. „Părțile vor consolida coordonarea în abordarea problemelor internaționale, vor continua să aprofundeze relațiile bilaterale interstatale, vor asigura împreună pacea, stabilitatea și dezvoltarea în regiune, precum și în întreaga lume”, se subliniază în declarație.

Reprezentanții guvernelor Georgiei și Chinei au semnat memorandumuri și acorduri de cooperare în domeniile economiei, educației și proprietății intelectuale în timpul întîlnirii premierului georgian Irakli Garibashvili cu omologul său chinez Li Qiang la Beijing. „După întîlnirea dintre Garibashvili și Qian, guvernele georgian și chinez au semnat un plan de cooperare bilaterală în cadrul inițiativei „O centură, un drum”, precum și un memorandum de înțelegere între Ministerul georgian al Economiei și Dezvoltării Durabile și Ministerul chinez al Comerțului privind cooperarea în domeniul investițiilor în economia digitală”, mai arată mass-media.

Președintele chinez Xi Jinping a declarat că pornind de la acest nou punct de plecare, China și Georgia ar trebui să planifice relațiile bilaterale dintr-o perspectivă strategică și pe termen lung, să promoveze un parteneriat strategic solid și durabil și să dea un impuls dezvoltării și relansării ambelor țări. Xi Jinping a remarcat, de asemenea, că, în ultimii 31 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice, China și Georgia au consolidat încrederea reciprocă politică și au înregistrat realizări în cooperarea în diverse domenii.