Desi s-au aflat pe parcursul mai multor secole in dispute pe viata si pe morte vizavi de hegemonia la Marea Neagra, Turcia si Rusia au gasit un limbaj comun – cel economic. Daca rivalitatile dintre cele doua mari imperii – Otoman si  Tarist – s-au perpetuat continua in istoria zonei Marii Negre, astazi ele s-au preschimbat in interese economice comune, legate in special de bogatele resurse de hidrocarburi din zona Marii Caspice.

Colaborarea celor doua forte de la Marea Neagra s-a materializat prin curtarea comuna a bogatei tari, Azerbaidjan, o oaza de bunastare in regiune din punct de vedere economic, dar un focar de instabilitate din punct de vedere politico-militar, situatie favorizata in special de conflictul mocnit pe care aceasta tara il intretinere cu Armenia asupra provinciei Nagorno-Karabach, aflata de aproape 20 de ani sub controlul Erevanului. Dupa luni intregi de negocieri si tatonari, Moscova si Ankara si-au dat mana, in cadrul vizitei presedintelui rus Dmitri medvedev in Turcia, de pe 11-12 mai, asupra mai multor proiecte energetice despre care vom vorbi mai pe larg, Noua intelegere ruso-turca va permite Rusiei un control sporit in sectorul energetic turc iar Turcia va beneficia de oportunitatea repararii relatiei cu Baku in scopul asigurarii unei surse de gaz natural care va lua apoi drumul pietelor europene. De asemenea, in urma intelegerii ruso-turca, Ankara va putea oferi Azerbaidjanului garantii politice si de securitate in disputa teritoriala cu Armenia. Dupa cum spuneam, recenta vizita a liderul rus Dmitri Medvedev a adus cu ea contracte (majoritatea in domeniul energetic) in valoare de circa 25 de miliarde de dolari. Cele doua parti au semnat astfel doua mari contracte energetice. Primul dintre ele, si cel mai mare, se refera la constructia primei centrale nucleare de pe teritoriul turc, o investitie colosala de 20 de miliarde dolari, a carei putere va fi de 4.800 de gigawati si care va avea patru reactoare nucleare. Contructia acestui proiect gigantic va fi realizat de un consortiu ruso- turc format din companiile Atomstroiexport (rusa) si Inter RAO (turca).

Noua centrala atomica ar trebui, conform estimarilor expertilor de la Stratfor, sa fie una dintre cele mai mari din lume, in conditiile in care nici macar Rusia nu are o astfel de centrala. Pachetul majoritar de actiuni va fi detinut de Rusia cu 51% iar restul de 49% va fi vandut catre firmele turcesti, cel mai probabil firmei AKSA, companie conectata politic la partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) al carui lider este premierul Recep Erdogan. Primul contract de furnizare a energiei nucleare produsa de acesta centrala a fost semnat deja cu firma TEDAS care va cumpara energie pentru urmatorii 15 ani odata ce instalatiile vor deveni operationale. Cel de al doilea contract energetic, semnat pe 11-12 mai la Ankara, va permite constructia unui gazoduct prin care va fi transportat petrolul rusesc catre portul turcesc Samsun (nordul tarii – n.a) pentru ca mai apoi acesta sa ajunga la terminalul de la Ceyhan (sudul Turciei – pe coasta Marii Meditarana). Conducta este realizata de firma turceasca Calik Energy (apropiata AKP) si compania italiana ENI si va avea capacitatea de 1,2 – 1,4 milioane de barili pe zi. Lasand la o parte dimensiunea economica, acest tandem ruso-turc are si o latura politica. In acest plan, cheia negocierilor ruso-turce a constituit-o Azerbaidjanul, tara care impartaseste  puternice legaturi lingvistice si culturale cu poporul turc. Totodata, din Azerbaidjan sunt transportati anual noua miliarde de metri cubi de gaz natural prin intermediul conductei Baku-Tbilisi-Erzerum, realitate ce dejoaca planurile Moscovei de a transporta gaze de pe tarmurile azere din zona campurilor de la Shah Deniz via Georgia catre pietele europene de desfacere. Cu toate acestea, autoritatile de la Baku tin ca reabilitatea relatilor turco-armene sa tina cont si de doleantele teritoriale pe care Azerbaidjanul le are vizavi de Armenia in privinta regiunii Nagorno-Karabach. Aceste doleante vor fi luate in considerare pentru stabilirea preturilor pentru gazul azer pentru care Turcia ar fi dispusa sa plateasca undeva la 220-270 de dolari pe mia de metri cubi. Toate aceste interese impletite fac ca Rusia sa devina liderul economic absolut la Marea Neagra iar Turcia sa isi consolideze pozitia de intermediar energetic intre Europa si Asia cu un Azerbaidjan bogat care imparte cu generozitate resursele sale catre toate puterile din zona in incercarea de a-si proteja propriile interese.

Interesant este ca pe fir, in aceasta ecuatie energetica, a intrat si Romania prin intermediul proiectul AGRI ce presupune constructia a doua terminale de gaz natural lichefiat intre Romania, Georgia si Azerbaidjan. In timp ce Medvedev se afla la Ankara, ministrul roman al Economiei, Adriean Videanu semna pe 12 martie, la Baku, protocolul privind constituirea companiei de proiect AGRI, proiect la care vor participa firmele Romgaz, SOCAR (azera) si GOGC (georgiana). Prin noua ruta astfel creata vor putea fi transportate pana la 12 miliarde de metri cubi de gaze, respectiv cat intreaga productie anuala medie a Romaniei. Daca acest proiect se va dovedi ca fiind functionabil, Romania s-ar putea constitui intr-un fel de cap de pod pentru gazele azere de la Marea Caspica care vor fi apoi transportate inspre vest prin conducta Arad-Szeged si apoi spre sud prin conducta Giurgiu Ruse. Ramane de vazut cum va digera Rusia si Turcia aceasta chestiune in care un al treilea jucator doreste o felie a marelui tort energetic de la Marea Neagra.