Deputaţii ruşi au adoptat o lege care le permite autorităţilor să-i retragă pe talibani de pe lista organizaţiilor interzise în Rusia, în contextul în care preşedintele rus Vladimir Putin anunţă că vrea o consolidare a cooperării cu Afganistanul, din cauza izolării pe scena internaţională.

Textul a fost adoptat în a doua şi a treia lectură de către deputaţii din Duma de Stat, Camera inferioară a Parlamentului rus.

Demers contestat

Potrivit acestui proiect de lege, ”interzicerea” unei organizaţii pe teritoriul rus va putea fi ”suspendată temporar” printr-o hotărâre judecătorească, în cazul unor ”probe reale” care să arate că gruparea respectivă ”a încetat să desfăşoare activităţi de propagandă, apologie şi  susţinere a terorismului”.

Textul urmează să fie examinat de către Consiliul Federaţiei, camera superioară a Parlamentului rus, iar apoi promulgat de către Vladimir Putin, nişte formalităţi.

Secretarul general al Consiliului de Securitate rus Serghei Şoigu anunţa în cursul unei vizite la Kabul, în noiembrie, că Rusia avea să-i retragă ”în curând” pe talibani, care s-au reinstalat la putere în 2021, de pe lista organizaţiilor interzise în Rusia.

Talibanii se află pe această listă din 2003, ceea ce împiedica Moscova să întreţină relaţii cu ei şi să primească pe teritoriul rus emisari talibani. Această hotărâre judecătorească nu va constitui însă o recunoaştere a Guvernului taliban şi nici a ”Emiratului Islamic Afganistan”.

Preşedintele rus Vladimir Putin anunţa în iulie că-i consideră pe talibani ”aliaţi în lupta împotriva terorismului”. Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov cerea Occidentului, la începutul lui octombrie, să ridice sancţiunile pe care le-a impus Afaganistanului şi să-şi asume ”responsabilitatea” recinstrucţiei acestei ţări devastată de zeci de ani de război.

Strategie geopolitică

Aliaţii Rusiei în Asia Centrală, vecinii Afganistanului, vor şi ei să-şi îmbunătăţască relaţiile cu talibanii.

Kazahstanul a retras gruparea de pe lista kazahă a organizaţiilor teroriste, interzise în decembrie 2023. Fosta Uniune Sovietică (URSS) a purtat în anii ’80 un război de zece ani în Afganistan. Numeroşi combatanţi antisovietici au devenit ulterior lideri ai talbanilor.

Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Şoigu, a dat asigurări anterior, în cursul unei vizite la Kabul, că talibanii vor fi scoşi ‘în curând’ de pe lista ‘teroristă’ a Moscovei, a indicat guvernul taliban.
Vizitele unor înalţi responsabili sunt rare în Afganistan, având în vedere că niciun stat din lume nu a recunoscut până acum autorităţile talibane, la putere din august 2021.
Şoigu a discutat cu mai mulţi miniştri ‘despre întărirea relaţiilor politice şi a cooperării economice, şi despre mijloacele de a creşte schimburile comerciale şi investiţiile ruse în Afganistan’, a indicat biroul vicepremierului pentru afaceri economice.
Pentru aceasta, a adăugat sursa, Şoigu a afirmat că ‘numele Emiratului islamic va fi retras în curând de pe lista neagră a Rusiei’.
În luna martie 2024, 145 de persoane au fost ucise într-o sală de concert din Moscova de patru atacatori membri ai grupării Statul Islamic în Khorasan (SI-K), aripa regională a grupării jihadiste în Afganistan.
După atentat, Moscova a anunţat că intenţionează să-i scoată pe talibani de pe lista sa a ‘teroriştilor’. ‘Talibanii sunt, cu siguranţă, aliaţii noştri în lupta antiteroristă. Ei lucrează la eliminarea celulelor teroriste’, a declarat în iulie însărcinatul cu afaceri al Rusiei în Afganistan, Dmitri Jirnov.

Lavrov în atac

Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a cerut vineri Occidentului să ridice sancţiunile împotriva Afganistanului condus de talibani şi să îşi asume „responsabilitatea” pentru reconstrucţia acestei ţări devastate de decenii de război. Serghei Lavrov nu a spus, însă, dacă Rusia îi va scoate pe talibani de pe lista sa de organizaţii „teroriste”, deşi în ultimele luni mai mulţi oficiali ruşi au făcut apeluri în acest sens.
„Facem un apel insistent la ţările occidentale să îşi recunoască responsabilitatea pentru reconstrucţia post-conflict a Afganistanului, să ridice sancţiunile şi să îi returneze Kabulului activele”, a declarat Serghei Lavrov, la deschiderea celei de-a şase runde a „Formatului Moscova” privind situaţia din Afganistan.
La aceste discuţii, la care au participat reprezentanţi din Rusia, China, Iran, Uzbekistan, Pakistan, India, Kazahstan, Tadjikistan şi Turkmenistan, a fost invitat şi ministrul agfan de Externe, Amir Khan Muttaqi.
Rusia este „convinsă că este necesar să se menţină un dialog pragmatic cu autorităţile existente în Afganistan”, a subliniat ministrul Lavrov, considerând că un „dialog constructiv” cu regimul taliban „corespunde intereselor de securitate şi dezvoltare economică ale regiunii”.

Strategie KGB

Talibanii sunt pe lista organizaţiilor teroriste din Rusia din 2003, ceea ce nu împiedică Moscova să aibă relaţii cu aceştia şi să le primească emisarii pe teritoriul său. Moscova a avut o atitudine conciliantă de la revenirea talibanilor la putere, în august 2021.
Şeful serviciilor ruse securitate (FSB), Aleksandr Bortnikov, a lăudat vineri cooperarea „reciproc avantajoasă” cu serviciile speciale afgane.
Autorităţile ruse sunt îngrijorate mai ales pentru securitatea fostelor republici sovietice din Asia Centrală care se învecinează cu Afganistanul, precum şi de apariţia unor noi grupuri jihadiste în regiune.
Rusia, care are o bază militară în Tadjikistan, vecin cu Afganistanul, consideră „inacceptabilă” o posibilă desfăşurare de infrastructuri militare „din ţări terţe” pe teritoriul afgan sau în ţările vecine,”indiferent de pretext”, a mai indicat ministrul rus dee xterne, Serghei Lavrov.
Uniunea Sovietică a purtat un război de 10 ani în Afganistan în anii 1980. Mulţi luptători antisovietici au devenit, ulterior, lideri ai talibanilor.

Relații complexe

Relațiile dintre Talibani și Federația Rusă sunt complexe și au evoluat semnificativ în ultimii ani, în special după retragerea forțelor NATO din Afganistan în 2021 și preluarea puterii de către talibani.
În perioada sovietică, relațiile dintre talibani și Rusia au fost extrem de ostile. Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul în 1979, iar mujahedinii afgani, predecesorii talibanilor, au primit sprijin masiv din partea SUA, Pakistanului și altor state pentru a lupta împotriva forțelor sovietice. După căderea URSS, Rusia a continuat să vadă talibanii ca o amenințare, mai ales din cauza legăturilor acestora cu grupări islamiste din Asia Centrală și Cecenia.

După 2001, poziția Rusiei față de talibani a devenit mai pragmatică. Moscova a început să inițieze dialoguri discrete pentru a-și proteja interesele regionale, în special în contextul vidului de putere creat de retragerea forțelor SUA și NATO. Un factor important în schimbarea de perspectivă a fost combaterea ISIS-K, un grup terorist activ în Afganistan, care reprezintă o amenințare atât pentru Rusia, cât și pentru talibani.

Interese ruse

Rusia urmărește în principal stabilitatea regională pentru a preveni destabilizarea fostelor republici sovietice din Asia Centrală, unde are interese economice și de securitate. Moscova vede talibanii ca o forță capabilă să controleze grupările extremiste precum ISIS-K și să limiteze riscurile răspândirii terorismului în Caucaz și Asia Centrală. De asemenea, Rusia vizează oportunități economice în Afganistan, în special în domeniul resurselor minerale, și folosește relațiile cu talibanii pentru a reduce influența americană în regiune.
În ultimii ani, Rusia a facilitat mai multe runde de negocieri internaționale pentru pacea din Afganistan, prin formatul „Moscova”, la care au participat și reprezentanți ai talibanilor. După ce talibanii au preluat puterea în august 2021, Rusia a fost una dintre puținele țări care și-a menținut ambasada deschisă la Kabul, fără a recunoaște oficial regimul taliban. Recent, Moscova și-a exprimat interesul pentru cooperări economice cu talibanii, în special în domeniul livrării de petrol și gaze.
Deși Rusia cooperează pragmatic cu talibanii, relațiile rămân fragile. Kremlinul nu a recunoscut oficial guvernul taliban, iar există în continuare preocupări legate de securitate, cum ar fi riscul ca Afganistanul să devină un refugiu pentru grupări extremiste care amenință stabilitatea regiunii. Rusia trebuie, de asemenea, să gestioneze relațiile cu statele din Asia Centrală, cum ar fi Tadjikistanul, care este ostil talibanilor, dar și cu Pakistanul, un actor-cheie în influențarea Relațiile dintre Rusia și talibani sunt ghidate de pragmatism. Moscova îi percepe pe talibani ca o realitate politică în Afganistan și o opțiune mai stabilă decât haosul sau răspândirea influenței ISIS-K. Totuși, cooperarea dintre cele două părți este marcată de interese strategice divergente și incertitudine pe termen lung.

Amenințări talibane

Amenințările talibane la adresa statelor din regiunea Mării Negre sunt mai degrabă indirecte și se manifestă prin efecte colaterale ale situației din Afganistan, decât prin acțiuni directe. Regiunea Mării Negre include țări precum România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Ucraina și statele riverane din Caucaz sau Asia Centrală, iar instabilitatea generată de talibani poate avea implicații majore.

Deși talibanii nu au ambiții directe dincolo de granițele Afganistanului, prezența și activitățile lor oferă un mediu favorabil altor grupări extremiste, precum ISIS-K (Statul Islamic din Khorasan) sau Al-Qaeda, care ar putea avea interese mai extinse.
Statele din Asia Centrală (Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârgâzstan și Tadjikistan) sunt afectate direct de această amenințare, iar instabilitatea de acolo ar putea avea un efect de „undă de șoc” în direcția Mării Negre, prin migrație necontrolată sau infiltrarea grupurilor extremiste.

Preluarea puterii de către talibani a declanșat o criză umanitară majoră, determinând milioane de afgani să-și părăsească țara. Ruta migrației trece adesea prin Asia Centrală, Caucaz și Turcia, ajungând în statele din Marea Neagră, cum ar fi România și Bulgaria, principalele puncte de tranzit spre Uniunea Europeană.
Această migrație poate crea probleme de securitate și presiuni socio-economice asupra regiunii.

Trafic și instabilitate

Afganistanul, sub controlul talibanilor, rămâne cel mai mare producător mondial de opiu și heroină. Rețelele de trafic de droguri utilizează rute care trec prin Asia Centrală, Caucaz, Marea Neagră și continuă spre Europa. State precum Turcia și România, fiind poziționate pe aceste coridoare, sunt expuse riscurilor legate de creșterea traficului de droguri și activități ilegale asociate.

Rusia și statele foste sovietice din Asia Centrală sunt preocupate de influența talibanilor asupra grupărilor islamiste locale. Spre exemplu, mișcarea islamistă din Uzbekistan sau extremiștii din Tadjikistan ar putea să-și intensifice activitățile, generând o nouă criză de securitate în vecinătatea Mării Negre.

Turcia, ca stat cheie al regiunii Mării Negre, a încercat să mențină relații pragmatice cu talibanii, având interese economice și geopolitice în Afganistan. Turcia a jucat și un rol activ în securizarea Aeroportului din Kabul. Totuși, o cooperare pragmatică cu talibanii poate tensiona relațiile Turciei cu alți actori regionali și NATO, ceea ce poate afecta stabilitatea politică în regiunea Mării Negre.

Grupările extremiste asociate indirect talibanilor ar putea încerca să utilizeze metode asimetrice de destabilizare, cum ar fi atacuri cibernetice, propagandă extremistă și recrutarea tinerilor din zone vulnerabile. Statele din Marea Neagră ar putea deveni ținte prin rețele islamiste online sau prin radicalizarea unor grupuri marginalizate.

Amenințările talibane la adresa statelor din regiunea Mării Negre sunt în principal indirecte, dar semnificative, și includ: răspândirea extremismului islamist prin filiere asociate; traficul de droguri și migrația ilegală, care afectează securitatea frontierelor; instabilitatea regională în Caucaz și Asia Centrală; riscuri hibride, precum radicalizarea online și propaganda extremistă.

Falanga talibană

Statele din regiune, în special cele membre NATO, precum România și Bulgaria, sunt preocupate să-și întărească securitatea frontierelor și cooperarea internațională pentru a face față acestor provocări.

Până în prezent, talibanii nu au fost direct implicați în atacuri teroriste în Rusia, Turcia sau în alte state din zona Mării Negre, deoarece obiectivele lor principale rămân limitate la controlul Afganistanului și stabilirea unui „emirat islamic”. Totuși, existența unor grupări extremiste afiliate sau inspirate de talibani poate reprezenta o amenințare indirectă pentru securitatea acestei regiuni.

Talibanii, după preluarea puterii în august 2021, au încercat să adopte o poziție pragmatică față de statele vecine, inclusiv Rusia și Turcia. Aceștia au promis că nu vor permite grupurilor teroriste internaționale să folosească Afganistanul ca bază pentru atacuri în alte țări. Totuși, aceste promisiuni sunt fragile și greu de implementat, având în vedere prezența unor grupări extremiste rivale, cum ar fi ISIS-K (Statul Islamic – Provincia Khorasan).

Chiar dacă talibanii în sine nu atacă direct alte state, Afganistanul rămâne un focar pentru terorismul internațional. Grupe precum ISIS-K și Al-Qaeda, care operează în Afganistan, pot desfășura atacuri în regiunea Mării Negre. Aceste grupuri au o agendă globală și vizează destabilizarea altor state.

Rusia și Turcia

Rusia este vulnerabilă în Caucazul de Nord (Cecenia, Daghestan), unde există tensiuni etnice și religioase. Grupări islamiste din aceste regiuni au menținut legături istorice cu rețele extremiste din Afganistan. Moscova este preocupată că influența talibanilor ar putea revigora mișcările islamiste din Caucaz.
Turcia a fost frecvent vizată de atacuri teroriste în trecut, în special de către ISIS și grupări kurde extremiste. Având în vedere prezența semnificativă de refugiați afgani în Turcia, există îngrijorări că membri ai grupurilor extremiste pot infiltra comunitățile de migranți pentru a organiza atacuri sau recruta noi adepți.

ISIS-K este o grupare rivală a talibanilor, dar activitățile sale pot amplifica amenințările regionale. Grupul a revendicat recent atacuri asupra unor interese rusești, precum în septembrie 2022, când un atac sinucigaș asupra Ambasadei Rusiei din Kabul a fost revendicat de ISIS-K, soldat cu moartea a doi diplomați ruși.

În august 2023, grupuri afiliate ISIS-K au amenințat interesele rusești și turcești în Asia Centrală, avertizând asupra unor potențiale atacuri.

Aceste evenimente arată cum instabilitatea din Afganistan poate crea efecte indirecte pentru statele din Marea Neagră.

În urma retragerii forțelor NATO și preluării controlului de către talibani, Afganistanul a devenit o sursă importantă de arme și luptători străini. Există riscul ca militanți radicalizați să se infiltreze în Turcia sau în statele din Caucaz, folosind rutele migrației ilegale.

Turcia este o țară de tranzit cheie între Afganistan, Orientul Mijlociu și Europa. Rusia este preocupată de posibila infiltrare a extremiștilor în fostele republici sovietice din Asia Centrală, având în vedere granițele poroase și influența talibanilor asupra grupurilor islamiste regionale.

Deși talibanii nu au atacat direct state din zona Mării Negre, amenințările indirecte sunt reale și în creștere. Acestea include activitățile ISIS-K și Al-Qaeda, care pot viza interese rusești și turcești; rețelele de trafic de arme și persoane, care pot sprijini grupări extremiste; răspândirea ideologiilor islamiste în Caucaz, Asia Centrală și printre migranții afgani.

Statele din regiunea Mării Negre, inclusiv România, Turcia și Rusia, sunt preocupate de consolidarea frontierelor, intensificarea măsurilor anti-terorism și cooperarea regională pentru a preveni infiltrarea extremiștilor.

Islam divers

Comunitățile musulmane din zona Mării Negre sunt diverse din punct de vedere etnic, religios și cultural. Acestea includ grupuri care ar putea fi vulnerabile la influențele ideologice provenite din Afganistan, în special în contextul creșterii puterii talibanilor și al activităților grupărilor extremiste precum ISIS-K sau Al-Qaeda.

Regiunea Caucazului de Nord este una dintre cele mai sensibile zone pentru Moscova din punct de vedere al radicalizării islamiste. Republicile Daghestan, Cecenia, Ingushetia, Kabardino-Balkaria sunt predominant musulmane și au fost afectate de conflicte etnice și religioase.

În trecut, luptători din aceste regiuni au fost conectați la Al-Qaeda sau ISIS și au participat la conflicte din Afganistan și Siria. Preluarea puterii de către talibani în Afganistan ar putea inspira o parte din aceste comunități, mai ales tinerii care se simt marginalizați economic și politic.

Unele grupări active, precum Emiratul Caucazian (un grup jihadist din regiune), a fost în trecut aliate cu talibanii și cu Al-Qaeda. ISIS-K încearcă să recruteze membri din această regiune, folosind propagandă online. Rusia a luat măsuri drastice pentru a reprima mișcările islamiste din Caucaz, dar pericolul rămâne real.

Turcia are o populație musulmană majoritară (aproximativ 99% din populație), iar influențele externe sunt atent monitorizate de guvernul turc.

Deși islamul în Turcia este în principal sunni, există și comunități ale aleviților (o ramură moderată a islamului). Turcia găzduiește o comunitate numeroasă de refugiați afgani (aproximativ 300.000), iar unele grupuri ar putea deveni vulnerabile la influențe extremiste.

Relațiile Turciei cu talibanii sunt pragmatice. Ankara a încercat să coopereze cu talibanii pentru a-și proteja interesele economice și strategice în Afganistan. Totuși, există riscul ca grupări radicale să încerce să se infiltreze prin aceste canale de comunicare.

Caucaz și Balcani

În regiunea georgiană Ajaria și în regiunile locuite de kistini (populație cecenă), există comunități musulmane, dar acestea sunt relativ moderate. Tinerii însă pot deveni ținte pentru propaganda extremistă online, în special din cauza lipsei de oportunități economice.

O țară majoritar musulmană, cu o populație de aproximativ 85% șiiți și 15% sunni, Azerbaidjanul a reușit să mențină o variantă moderată a islamului. Totuși, există îngrijorări privind influențele grupărilor salafiste care operează în regiune, având în vedere proximitatea față de conflictele din Orientul Mijlociu.

Bulgaria are o comunitate musulmană semnificativă, reprezentând aproximativ 10% din populație. Aceasta include în principal turci și pomaci (bulgari musulmani). Deși comunitatea este bine integrată, există riscul ca tineri vulnerabili să fie expuși propagandei extremiste online.

Comunitatea musulmană din România este relativ mică, concentrată în Dobrogea (în special în județele Constanța și Tulcea). Aceasta include turci, tătari și o mică populație de migranți musulmani din Orientul Mijlociu. Comunitatea este cunoscută pentru moderație și conviețuire pașnică, fără antecedente de radicalizare semnificative.

În Crimeea, comunitatea tătarilor crimeeni este predominant musulmană. După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, situația tătarilor crimeeni s-a deteriorat din cauza represiunilor. Aceasta a creat un sentiment de marginalizare, iar unele grupuri ar putea deveni vulnerabile la influențele extremiste venite din Afganistan sau Orientul Mijlociu.

Statele din Asia Centrală (Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Kazahstan și Kârgâzstan) au comunități musulmane influențate istoric de Afganistan. Deși nu sunt state riverane Mării Negre, ele au legături economice și culturale cu Rusia și Turcia. Radicalizarea în aceste țări ar putea declanșa valuri de migrație sau activități extremiste care să ajungă ulterior în statele din Marea Neagră.

În zona Mării Negre, influența talibanilor asupra comunităților musulmane este mai degrabă indirectă și se manifestă prin: propagandă extremistă online sau prin canale clandestine; rețele de migrație care pot facilita infiltrarea grupărilor extremiste; amenințări regionale din Caucaz, Asia Centrală și Afganistan; vulnerabilitatea tinerilor marginalizați economic și social din comunități musulmane mai sensibile (Caucaz, Crimeea, Turcia).

Statele din regiune, în special Rusia și Turcia, iau măsuri active pentru a preveni radicalizarea, dar prezența ideologiilor extremiste rămâne o provocare constantă.

Dilemă românească?

Participarea României la misiunile NATO din Afganistan (2002–2021) și rolul său în susținerea operațiunilor de stabilizare poate fi percepută negativ de către talibani, însă o amenințare directă din partea acestora împotriva României rămâne puțin probabilă în actualul context geopolitic. Există, totuși, câteva aspecte de luat în considerare în raport cu posibila normalizare a relațiilor dintre Moscova și Kabul sub regimul taliban.

România a făcut parte din coaliția internațională condusă de NATO, contribuind cu peste 32.000 de militari pe parcursul celor două decenii de război. În acest timp, talibanii au considerat toate statele membre NATO drept „forțe de ocupație” și, implicit, adversari.

Cu toate acestea, talibanii au adoptat o poziție pragmatică după preluarea puterii în august 2021, concentrându-se pe consolidarea controlului intern și pe normalizarea relațiilor cu state-cheie precum Rusia, China și Turcia. România nu reprezintă o prioritate în agenda talibanilor, deoarece aceștia au o abordare limitată la interesele regionale și nu desfășoară acțiuni teroriste globale.

O posibilă apropiere între Moscova și Kabul nu ar reprezenta neapărat un risc direct pentru România. Rusia are propriile interese în Afganistan, în principal pentru: combaterea influenței ISIS-K și a extremismului islamist din Asia Centrală; stabilitatea regională, pentru a preveni migrația necontrolată și atacurile asupra fostelor state sovietice.

În acest context, talibanii ar evita să provoace tensiuni cu Rusia sau aliații săi din Europa de Est, inclusiv România, pentru a-și menține sprijinul diplomatic și pentru a nu alimenta ostilitățile internaționale.

Membru NATO

Deși un atac direct taliban asupra României este improbabil, participarea țării la misiunile NATO din Afganistan poate genera amenințări indirecte.

Grupări precum ISIS-K sau alte facțiuni extremiste pot folosi propaganda anti-NATO pentru a radicaliza refugiați afgani aflați în Europa. România, ca stat de tranzit în rutele migrației, ar putea fi expusă acestor riscuri.

Talibanii și grupări asociate ar putea folosi participarea României în Afganistan ca pretext simbolic pentru propagandă, mai ales în rândul comunităților vulnerabile din Balcani și Europa. Afganistanul, sub controlul talibanilor, continuă să fie principalul furnizor global de opiu și heroină. Rutele de trafic pot afecta România, generând riscuri pentru securitatea internă.

Rusia poate folosi relațiile cu talibanii ca un instrument geopolitic pentru a influența statele membre NATO, inclusiv România. Moscova ar putea sprijini indirect propagarea unor narative anti-NATO în regiune, folosind prezența talibanilor în Afganistan ca simbol al „rezistenței” împotriva Vestului.

Această strategie ar putea contribui la creșterea sentimentelor anti-occidentale în anumite state din Europa de Est și Balcani, dar și la susținerea unor mesaje de propagandă împotriva participării militare a României la operațiuni internaționale.

Principalele riscuri pe care România le-ar putea înfrunta ca urmare a participării în Afganistan și a normalizării relațiilor Rusia-Kabul includ: recrutarea extremiștilor în rândul migranților din Afganistan; propaganda extremistă anti-NATO în mediul online; traficul de droguri și arme, cu impact asupra securității regionale; posibile atacuri izolate inspirate de grupări asociate cu talibanii, precum ISIS-K.

Deși participarea României la misiunile NATO din Afganistan ar putea fi folosită ca pretext simbolic în retorica extremistă, talibanii în sine nu reprezintă o amenințare directă pentru România. Riscurile sunt în principal indirecte și provin din activitățile grupărilor extremiste rivale talibanilor (precum ISIS-K) și din traficul de droguri, migranți sau arme.

Raport dur

Republicanii din Camera Reprezentanţilor din Congresul SUA au publicat un raport în care îl condamnă pe preşedintele democrat Joe Biden pentru eşecurile legate de retragerea haotică a forţelor americane din Afganistan, în august 2021.
Documentul susţine că guvernul de la Washington a luat mult prea târziu decizia de a-i evacua pe necombatanţi: ordinul a fost dat abia în 16 august. De asemenea, a lipsit comunicarea între ministerele din SUA şi între oficialii din Afganistan, iar documentaţia pentru plecarea din ţară a civililor afgani eligibili a fost întocmită prost.
Raportul este rezultatul unei anchete care a durat trei ani, sub conducerea congresmanului republican Michael McCaul, preşedintele comisiei pentru afaceri externe a Camerei. Acesta i-a trimis trei citaţii – cel mai recent, săptămâna trecută – secretarului de stat al SUA, democratul Antony Blinken, cerându-i să depună mărturie personal.
Concluzia raportului: „Credibilitatea Americii pe scena internaţională a fost grav afectată după ce i-am abandonat pe aliaţii afgani în faţa omorurilor comise de talibani ca represalii şi poporul afgan pe care promisesem că îl vom proteja”, iar „prejudiciul moral pentru veteranii americani şi pentru cei care sunt încă sub arme rămâne o pată pe moştenirea acestui guvern”.
Subiectul retragerii din Afganistan a fost politizat intens înaintea alegerilor prezidenţiale din 5 noiembrie
Candidatul republican la preşedinţie – fostul preşedinte Donald Trump – a filmat pentru campania sa electorală o ceremonie la Cimitirul Naţional din Arlington, unde i-a omagiat pe militarii ucişi în timpul evacuării. În mai multe apariţii publice, el i-a criticat pe Biden şi pe vicepreşedinta Kamala Harris, candidată la preşedinţie din partea democraţilor, susţinând că sunt vinovaţi personal pentru decesele de la aeroportul din Kabul.

Biden vs Trump

În 26 august 2021, când forţele armate ale SUA încercau să îi ajute pe americanii şi afganii care încercau să scape, în timp ce talibanii preluau controlul Afganistanului, un atentat sinucigaş la Poarta Abbey a aeroportului a ucis 13 americani, reaminteşte Reuters, care apreciază că incidentul a amplificat sentimentul de înfrângere a Statelor Unite după două decenii de război.
Democraţii au insistat că o parte din vina pentru sfârşitul haotic al războiului, la mai puţin de şapte luni de când Biden îşi începuse mandatul prezidenţial, îi revine lui Trump, predecesorul acestuia, care a semnat în 2020 un acord cu talibanii.
Congresmanul Gregory Meeks, democratul cu rangul cel mai înalt în comisia pentru afaceri externe a Camerei Reprezentanţilor, a observat într-o scrisoare despre anchetă trimisă colegilor săi de partid că „la începutul mandatului fostului preşedinte Trump, în Afganistan se aflau circa 14.000 de militari americani. Cu câteva zile înainte să plece din funcţie, fostul preşedinte a ordonat o reducere suplimentară la 2500”.
Asistenţii republicani ai comisiei au respins această afirmaţie, ca politică partinică, arătând că Biden ar fi putut să nu ţină seama de acordul lui Trump sau să nu îl implementeze; ei i-au acuzat pe oficialii aflaţi în funcţii în timpul preşedinţiei lui Biden că le-au permis talibanilor să nu îşi respecte angajamentele.
După atentatele din 11 septembrie 2001 comise de islamiştii Al-Qaeda din Afganistan, în această ţară au fost trimişi în total circa 800.000 de militari americani, din care şi-au pierdut viaţa 2238, iar aproape 21.000 au fost răniţi. Estimări independente consemnează de asemenea peste 100.000 de morţi din rândul forţelor de securitate şi al civililor afgani.

Atac la ONU

Raportorul special al ONU asupra situaţiei privind drepturile omului în Afganistan, Richard Bennett, a denunţat recent „un pas înapoi” după ce i s-a interzis intrarea pe teritoriul acestei ţări de către talibanii aflaţi la putere. „Anunţul public al talibanilor conform cărora ei nu mă vor mai lăsa să intru în Afganistan constituie un pas înapoi şi trimite un semnal de alarmă asupra angajamentelor lor pe lângă Naţiunile Unite şi comunitatea internaţională în materie de drepturi ale omului”, a declarat Richard Bennett într-un comunicat. Totodată, el a dat asigurări că va continua să ancheteze asupra situaţiei privind drepturile omului în Afganistan.
De la revenirea lor la putere în august 2021, talibanii au respins în mod sistematic criticile formulate de Naţiunile Unite şi de comunitatea internaţională la adresa politicilor lor, bazate pe o interpretare strictă a legii Sharia.

Apartheid de gen

Femeile, îndepărtate din educaţie şi din viaţa publică, fac obiectul a ceea ce ONU a calificat drept „apartheid de gen”.
„În pofida acestui anunţ, care mi-a fost deja comunicat, voi continua să dialoghez cu poporul afgan, atât în interiorul, cât şi în exteriorul ţării, precum şi cu toate părţile vizate în acest dosar”, a adăugat Richard Bennett, precizând că el „nu s-a putut deplasa în Afganistan de peste un an”.
„Am căutat mereu să dialoghez de o manieră transparentă cu autorităţile de facto, propunând o evaluare critică a situaţiei privind drepturile omului în Afganistan, cum prevede mandatul meu, formulând recomandări concrete şi practice în vederea unei ameliorări şi propunând o asistenţă tehnică”, a continuat Bennett.
„Îi îndemn pe talibani să revină asupra deciziei lor şi reiterez dorinţa şi disponibilitatea mea de a mă deplasa în Afganistan”, conchide textul.
Raportorii speciali precum Bennett sunt experţi independenţi numiţi pentru misiuni speciale de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, cu sediul la Geneva.

Pregătiri intense

Reamintim că în urmă cu câteva luni, mass-media rusă titra că Moscova îi va retrage pe talibani de pe lista sa de „organizaţii teroriste”, la peste trei ani şi jumătate după ce aceştia au revenit la putere în Afganistan.

„Recent, Kazahstanul a luat o decizie, pe care şi noi o vom lua, menită să retragă talibanii de pe lista cu organizaţii teroriste”, a declarat şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov, „Ei au puterea reală”, a justificat ministrul rus de externe, în marja unei vizite a preşedintelui rus Vladimir Putin la Taşkent, în Uzbekistan.
Talibanii figurează pe lista de organizaţii teroriste a Rusiei din 2003, ceea ce nu a împiedicat Moscova să aibă legături cu ei de mai mulţi ani, primind de mai multe ori pe teritoriul rus emisari ai lor. Moscova se arată conciliantă după revenirea talibanilor la putere în august 2021, datorită promisiunii lor de a nu lăsa organizaţii mai radicale să se stabilească în Afganistan.
Şeful Serviciului Federal de Securitate (FSB), Aleksandr Bortnikov, a estimat recent că „talibanii ar putea face ordine la ei dacă actorii externi nu i-ar împiedica”.
Autorităţile ruse sunt în primul rând îngrijorate pentru securitatea unor foste republici sovietice din Asia Centrală ce se învecinează cu Afganistanul şi de posibilitatea apariţiei în aceste republici a unor grupări jihadiste inspirate de talibani sau susţinute de aceştia. Kremlinul vrea de asemenea să evite un aflux regional de refugiaţi, precum şi o nouă ascensiune a traficului de opium şi heroină.
Rusia a invitat reprezentanţi ai talibanilor să participe la Forumul Economic de la Sankt-Petersburg, marea sa întâlnire anuală de afaceri din iunie. Înainte ca talibanii să revină la putere, Rusia era acuzată de Occident că îi susţine şi caută astfel să destabilizeze administraţia afgană pro-americană de la acea dată.
În 2018, şeful forţelor armate americane din Afganistan acuzase Rusia că livrează arme talibanilor, acuzaţie ce a fost respinsă categoric de Moscova. Mişcarea islamistă, care a apărut în timpul războiului civil din Afganistan în anii 1990, a deţinut controlul asupra celei mai mari părţi a ţării până în 2001, înainte de a fi alungată de la putere de o coaliţie armată condusă de SUA.

Misiune internațională

Consiliul de Securitate al ONU a reînnoit anterior misiunea de asistenţă a ONU în Afganistan (UNAMA) până pe 17 martie 2025. Rezoluţia, prezentată de Japonia, a fost aprobată cu 15 voturi pentru şi niciunul împotrivă, lucru din ce în ce mai rar într-un Consiliu de Securitate foarte divizat pe multe probleme, notează EFE.
UNAMA există din 2002, dar în ultima vreme însăşi existenţa ei a fost pusă sub semnul întrebării de relaţiile tensionate dintre ONU şi regimul taliban, care, deşi se află la putere de mai bine de doi ani şi jumătate, nu a fost încă recunoscut de către Naţiunile Unite.
La rândul său, guvernul de la Kabul a interzis munca femeilor afgane în agenţiile ONU, în ciuda multiplelor avertismente primite de a nu face acest lucru.
De altfel, rezoluţia aprobată a fost foarte disputată pentru că ţările occidentale din Consiliul de Securitate au dorit să includă unele consideraţii cu privire la drepturile femeilor din ţară, încălcate de talibani, şi la drepturile omului în general, tot atâtea motive care le împiedică să recunoască actualele autorităţi afgane şi justifică, din punctul lor de vedere, menţinerea regimului de sancţiuni.
Pe cealaltă parte, Rusia şi China s-au opus acestor considerente şi au pledat tocmai pentru necesitatea de a menţine deschisă posibilitatea ajutorului umanitar pentru Afganistan şi a pune capăt regimului de sancţiuni, în conformitate cu ultimele lor intervenţii la ONU în care au cerut încetarea izolării talibanilor.
În fine, pentru a ajunge totuşi la un consens, fie el şi dificil, niciunele dintre considerente nu au fost menţionate în textul final, care s-a limitat să anunţe succint reînnoirea misiunii în ţara asiatică în aceleaşi condiţii ca şi în anii trecuţi.