de Anatol Terzi | sept. 5, 2011 | Alte regiuni, Știri, Uncategorized @ro
Agentia de spionaj a SUA avea relatii ample cu dictatorul Kadhafi
Dosare secrete descoperite de organizaţia Human Rights Watch la Tripoli arată o cooperare strânsă între serviciile secrete britanice, americane şi libiene în timpul regimului lui Muammar Kadhafi, relatează Sky News, citat de mass-media internationala. Aceste dosare arată că serviciul britanic de informaţii MI6 şi agenţia americană de informaţii CIA aveau un dialog regulat cu serviciile libiene, în special cu Musa Kusa, fostul şef al serviciului libian de informaţii şi fost ministru de Externe al lui Kadhafi, care a fugit în Marea Britanie la începutul acestui an. Documentele au fost descoperite în biroul acestuia din Tripoli.
Un alt dosar detaliază ajutorul acordat de Marea Britanie pentru redactarea unui discurs al colonelului Kadhafi. Un altul conţine informaţii despre întâlnirea fostului premier britanic Tony Blair cu Muammar Kadhafi în 2004 şi sugerează că a fost ideea Guvernului britanic ca întrevederea să aibă loc într-un cort.
Dosarele conţin de asemenea dovezi că Statele Unite au folosit Libia ca bază pentru programul extrădărilor extraordinare, un program ce prevedea transferarea în străinătate a deţinuţilor consideraţi o ameninţare pentru securitatea naţională a SUA. Organizaţiile pentru drepturile omului consideră că scopul real al acestui program era torturarea acestor deţinuţi în afara jurisdicţiei americane.
Nu există indicii că Marea Britanie ar fi fost implicată în acest proces, dar au apărut afirmaţii din dosarele secrete că serviciile britanice de informaţii le ofereau omologilor din Libia detalii despre disidenţii libieni care locuiau în Marea Britanie la vremea respectivă. Ministerul britanic de Externe a precizat că nu comentează pe tema problemelor de informaţii şi securitate naţională.
de Anatol Terzi | sept. 5, 2011 | Alte regiuni, Știri, Uncategorized @ro
Firma americana de securitate Blacwater, tinta unor acuzatii frecvente
Sute de angajaţi ai firmei Blackwater, interzisă în Irak pentru că a deschis focul asupra unor civili în 2007, au continuat să lucreze pentru alte companii responsabile cu securitatea diplomaţilor americani, potrivit unei telegrame publicate de WikiLeaks, relatează mass-media regionala. Irakul anunţa în ianuarie 2009 că nu avea să mai reînnoiască licenţa prin care Blackwater opera în această ţară, după ce la 16 septembrie 2007 gărzi din cadrul acestei societăţi, care protejau un convoi diplomatic american, au deschis focul în Piaţa Nissur din Bagdad, omorând cel puţin 14 civili irakieni.
Departamentul de Stat american a hotărât atunci să nu mai continue contractul cu Blackwater, care ulterior şi-a schimbat numele, devenind Xe. Însă telegrame diplomatice publicate de WikiLeaks confirmă că foşti angajaţi au continuat să lucreze în Irak pentru alte firme de securitate. „Sunt mulţi foşti (agenţi ai) Blackwater care sunt angajaţi de alte companii, mai ales Triple Canopy şi DynCorp, care ne asigură securitatea”, se arată într-o telegramă expediată la 4 ianuarie 2010 de ambasada americană la Bagdad, publicată la 30 august.
O altă telegramă din 11 ianuarie 2010 exprima îngrijorarea faţă de eforturile irakiene de a înlătura din ţară foştii angajaţi ai Blackwater, notând că acest lucru risca să diminueze capacitatea firmei Triple Canopy de a asigura securitatea ambasadei. „Ambasada crede că Triple Canopy a angajat sute de foşti angajaţi ai Blackwater”, afirmă această telegramă, publicată tot la 30 august. „În plus, DynCorp, compania de securitate care ne furnizează o susţinere aeriană, a angajat, de asemenea, zeci de foşti angajaţi ai Blackwater”, continuă telegrama. „Dat fiind că numeroşi foşti angajaţi ai Blackwater sunt angajaţi, în prezent, la Triple Canopy, există probabilitatea serioasă ca cererea (Guvernului irakian) de a părăsi Irakul să diminueze capacitatea acestei companii de a îndeplini condiţiile de securitate cerute de ambasadă”, mai precizează această telegramă.
În pofida temerilor americane, Ministerul irakian de Interne anunţa în februarie 2010 că a acordat un termen de şapte zile unui număr de 250 de foşti angajaţi ai Blackwater pentru a părăsi Irakul şi că le va confisca permisul de şedere, „în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Nissur”. Nu este clar dacă cei 250 de angajaţi reprezintă o parte sau toţi foştii angajaţi ai Blackwater care lucrau în Irak.
de Anatol Terzi | aug. 31, 2011 | Alte regiuni, Știri, Uncategorized @ro
WikiLeaks continua dezvaluirile
Site-ul WikiLeaks a fost vizat de un atac cibernetic imediat dupa publicarea a zeci de mii de telegrame ale Departamentului de Stat, informeaza ziarul britanic The Guardian, citat de mass-media internationala. „Site-ul WikiLeaks.org este vizat de atacuri”, a comunicat recent organizatia. La o ora dupa acest anunt, site-ul si mesajele postate erau in continuare inaccesibile. Pe Twitter, WikiLeaks a precizat ca „atacul continua”, indemnand cititorii sa acceseze un alt sistem, cablegatesearch.net.
Atacul cibernetic intervine dupa ce oficiali americani declarasera ca publicarea noilor telegrame diplomatice si a surselor acestora pune intr-o situatie delicata Administratia Barack Obama. Nu se stie cine se afla in spatele atacului cibernetic. Conform oficialilor citati, publicarea celor 125.000 de telegrame sensibile in ultima saptamana de catre WikiLeaks pune in pericol sursele americane si obiectivele Statelor Unite in materie de politica externa. „Statele Unite condamna orice publicare de informatii clasificate”, a reactionat purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat, Victoria Nuland. „In afara de afectarea eforturilor diplomatice, sursele sunt puse in pericol, la fel si securitatea nationala (…)”, adauga oficialul citat.
Surse descoperite
Reamintim ca site-ul WikiLeaks a publicat in ultimele zile aproximativ 134.000 de telegrame diplomatice care includ numele unor persoane care au vorbit confidential cu diplomatii americani si care s-ar putea confrunta cu represalii in tarile cu regimuri autoritare, relateaza New York Times, in editia online. Inaintea acestor scurgeri de informatii, WikiLeaks a publicat telegrame editate pentru a proteja sursele diplomatice. Intr-un comunicat difuzat luni, Wikileaks justifica scurgerea de informatii cu necesitatea accelerarii dezvaluirii telegramelor „in acord cu promisiunea WikiLeaks de a maximiza impactul si a face aceste informatii disponibile tuturor”. Documentul nu este semnat, dar fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, este cel care redacteaza sau aproba comunicatele grupului.
Totodata, cotidianul german Spiegel a dezvaluit scurgerea de informatii si a pus-o pe seama conflictului dintre fondatorul WikiLeaks Julian Assange si fostul sau purtator de cuvant Daniel Domscheit-Berg. De la inceputul anului 2011, un fisier criptat circula pe internet, continand o serie de aproximativ 251.000 de documente ale Departamentului de Stat american. Wikileaks a obtinut fisierul in primavara anului 2010 si l-a facut public in luna noiembrie. In vara lui 2010, Assange a stocat fisierul protejat cu parola, pe serverul WikiLeaks, intr-o locatie ascunsa, si i-a dat unui asociat parola care ii dadea acces la mai multe informatii.
Dispute interne
Cand Domscheid-Berg a parasit organizatia impreuna cu un programator german in septembrie 2010, au luat toate datele de pe server, printre care se afla si documentul criptat. Prin urmare, Assange nu a mai avut acces la fisier. La sfarsitul anului 2010, Domscheit-Berg a inapoiat WikiLeaks o colectie de diverse fisiere pe care le luase odata cu plecarea sa, printre care se afla si fisierul criptat. La scurt timp, sustinatorii WikiLeaks au difuzat pe internet o copie a fisierului. Ei nu au realizat ca datele contineau si fisierul criptat, deoarece nu era doar criptat, ci si ascuns intr-un subdirector.
Apoi, in primavara lui 2011, asociatul lui Assange a facut publica parola pe care a primit-o de la Assange, fara sa realizeze ca va oferi accesul la fisierul care continea datele confidentiale. Un numar de organizatii media, incluzand SPIEGEL, au raportat continutul fisierului in noiembrie 2010. Anumite dosare au fost retinute in intregime de la publicare, pentru a evita punerea in pericol a surselor.
Cei de la WikiLeaks au reactionat rapid la articolul din Spiegel, sustinand, intr-un mesaj pe Twitter, ca ziarul german propaga informatii incorecte, dar fara a oferi detalii. Ulterior, au redactat comunicatul difuzat de The New York Times.
Documente secrete NATO furate de Anonymous
Anterior, hackerii din gruparea Anonymous au spart sistemul de securitate al bazei de date a NATO, sustinand ca au obtinut ‘un gigabyte’ de informatii confidentiale ale Aliantei Nord-Atlantice. Ca dovada, ei au postat pe pagina lor de pe Twitter doua linkuri ale documentelor sustrase in format PDF, dintre care unul a fost ulterior eliminat, dar subliniaza ca nu vor publica majoritatea informatiilor obtinute, deoarece recunosc ca ar fi un gest ‘iresponsabil’ din partea lor. Primul document dateaza din 2007, cel de-al doilea din 2008, in ambele fiind vorba de sistemele de comunicare ale NATO in Afganistan si Balcani, dupa cum precizeaza The Telegraph. In microblogul lor, hackerii spun ca vor publica alte documente ale NATO in urmatoarele zile. Un purtator de cuvant al Aliantei a declarat ca NATO stie de publicarea materialelor confidentiale pe Internet. ‘Specialistii nostri investigheaza spargerile. Urmarim cu atentie orice scurgere de informatii a caror publicare ar putea afecta NATO’, a afirmat acesta. Totodata, autoritatile americane au arestat 16 persoane, inclusiv membri ai gruparii Anonymous, pentru suspiciunea de atacuri cibernetice asupra site-urilor unor mari companii si organizatii. In iunie 2011, reprezentanti ai gruparii au fost arestati in Spania, fiind acuzati de furtul de date personale ale utilizatorilor consolei Sony PlayStation. In plus, anul trecut, cei de la Anonymous au organizat o campanie in sustinerea lui Julian Assange, fondatorul controversatului site WikiLeaks, care a publicat documente secrete referitoare la razboiul din Irak, precum si corespondenta diplomatilor americani. Au fost paralizate atunci site-ul procuraturii suedeze, care a initiat actiunea impotriva lui Assange, cel al serviciului PayPal, al serviciului financiar al postei elvetiene Postfinance si banca Swiss Post Office. Anonymous a mai publicat si materiale compromitatoare despre Bank of America.
Cititorii WikiLeaks, spioni
Congresul Statelor Unite ale Americii analizeaza adaptarea Legii Spionajului din 1917, iar militarii si civilii din agentiile guvernamentale care citesc WikiLeaks ar putea fi transformati in spioni, relateaza mass-media de peste Ocean, citand surse FBI. Dezvaluirile facute de site-ul lui Julian Assange pare sa fi zdruncinat din temelii diplomatia americana, acestea fiind privite ca un act ostil la adresa SUA. Din acest motiv o lege anti-WikiLeaks a fost inaintata in Congres, astfel americanii care citesc informatiile clasificate dezvaluite pe acel site ar putea fi declarati ‘spioni’. In plus, procurorii americani au deja in vedere inculparea lui Julian Assange in baza unei legi care interzice divulgarea informatorilor, noteaza Gandul.
Wikileaks: SUA aveau spioni in biroul secretarului general al NATO
Statele Unite aveau spioni in biroul secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, potrivit unor telegrame publicate anterior de Wikileaks. Se pare ca angajati ai NATO care au lucrat sub Anders Fogh Rasmussen, dar si sub fostul secretar Jaap de Hoop Scheffer au furnizat informatii autoritatilor americane, potrivit telegramelor Wikileaks, anunta Monsters and Critics.
O publicatie norvegiana a publicat o telegrama din septembrie 2009 Wikileaks care fac referire la o scrisoare trimisa de Anders Fogh Rasmussen catre organizatia Collective Security Treaty (CSTO, ai carei membri provin predominant din Rusia). Scrisoarea ar fi fost furnizata americanilor de angajati ai NATO.
O alta telegrama din august 2009 se referea la reactiile cauzate de o scrisoare a lui Rasmussen pe tema drepturilor omului din Afganistan, adresata presedintelui afgan Hamid Karzai. Mai multi membri NATO sustineau ca scrisoarea trebuie trimisa dupa alegerile din Afganistan, insa Rasmussen nu voia sa amane trimiterea acesteia. Telegrama arata ca nu este comun ca secretarul general sa actioneze intr-un domeniu atat de sensibil fara consultari cu aliatii. „Rasmussen pare sa simta ca poate actiona cu un grad mai mare de independenta decat predecesorul sau”, arata telegrama.
de Razvan Iorga | apr. 4, 2011 | Asia Centrală, Federatia Rusa, România, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Presedintele roman, Traian Basescu si omologul sau turc, Abdullah Gul
Daca pana acum Marii Negre ii era atribuita sintagma de “lac rusesc”, dupa destramarea URSS, Turcia a inceput sa isi exprime tot mai des si mai vocal aspiratia de putere dominanta la Marea Neagra asa cum era in timpul Imperiului Otoman. Avand de partea sa atuurile Conventiei de la Montreaux, document care consfiinteste inca din 1936 ca fortele navale turce controleaza stramtorile Bosfor si Dardanele totodata fiind interzisa intrarea navelor de razboi straine in Marea Neagra, cu exceptia celor rusesti, realitate care a impartit sferele de influenta maritima in Marea Neagra, Turcia nu vrea sa-si vada amenintata aceasta pozitie de catre nimeni. Nici chiar de Romania, tara cu care Turcia are semnate deja peste 14 tratate, acorduri si memorandumuri. In realitate problema nu ar fi reprezentata de aspiratiile Bucurestilor la Marea Neagra, ci de teama unei consolidari a pozitiei americane in Marea Neagra. Dupa aderarea Romaniei la NATO in 2004 si venirea la putere a presedintelui Traian Basescu, fost marinar si atlantist declarat, relatiile romano-americane au inceput sa avanseze de la simple contacte pana la un parteneriat militar strategic.
Daca in 2008-2009 americanii promiteau sa bage 50 de milioane de dolari in baza pe de litoralul Marii Negre in zona Kogalniceanu, amplasament pe care statul roman l-a pus la dispozitia americanilor, in 2010, dupa noile planuri ale Casei Albe in privinta scutului antiracheta, Washingtonul decidea mutarea amplasamentului in Balcani. Cu scopul de a face din Romania si Bulgaria un avanpost NATO cat mai apropiat de Iran dupa ce Turcia a refuzat constant aceasta postura, SUA a devenit treptat tot mai prezenta la Marea Neagra amenintand prin intermediari hegemonia Turciei in aceasta regiune. Aceasta politica a SUA a fost sesizata de catre Ankara inca de acum cativa ani, marturie stand tocmai telegramele ambasadei SUA de la Bucuresti dezvaluite recent de WikiLeaks in care diplomatii americani vorbesc de tensiunile dintre Bucuresti si Ankara pe tema ascensiunii Romaniei la Marea Neagra. Acestea se concentreaza in special pe Stefan Tinca, director politic in Ministerul Afacerilor Externe in perioada summitului NATO de la Bucuresti din 2008, despre care se spune ca este cel care a avut rolul ingrat de a transmite Turciei aspiratiile Romaniei la Marea Neagra dupa acest eveniment. Notele indica iritarea diplomatilor turci la auzul acestor propuneri iar concluzia diplomatului american de la Bucuresti este ca “Romania are nevoie de a promova o identitate regionala a Marii Negre”. Lucru care se va si contura odata cu decizia CSAT de a aproba gazduirea celor 24 de interceptoare terestre SM-3 de catre Romania, undeva in zona Dobrogei, la doar cativa zeci de kilometri de tarmul Marii Negre.
“In timp ce Romania vrea un regim politic care ar intari atat vocea statelor mici cat si influenta institutiilor europene si euro-atlantice, Ankara este mult mai precauta cu privire la potentialele reactii ale Rusiei si preocupata de impactul exercitat asupra managementului turcesc de complicatul acces prin stramtoarea Bosfor sau de o activitate maritima crescuta in Mare. In aceasta privinta, Turcia nu e deloc timida in a-si exprima nemultumirea la Bucuresti fata de dorinta Romaniei de a cere o prezenta mai mare a NATO (si a SUA) in Marea Neagra”, sintetizeaza ambasada SUA la Bucuresti noua situatie creata in Marea Neagra care promite un nou echilibru de putere in aceasta mare inchisa care face legatura intre lumea europeana si portile Asiei.
O alta problema care roade Turcia in legatura cu Romania tine si de partea economica a ascensiunii Bucurestilor la Marea Neagra. Ankara este tot mai ingrijorata de faptul ca Romania s-ar putea transforma intr-un punct nodal pentru transferul hidrocarburilor din Marea Caspica spre Europa. La 13 aprilie 2010, ministrii energiei din Romania, Georgia si Azerbaidjan au semnat, la Bucuresti, Memorandumul de Intelegere in domeniul gazelor naturale lichefiate (LNG) prin care aceastea vor fi transportate de la Batumi spre Constanta prin Marea Neagra, fapt care nu a picat tocmai bine Turciei. Ankara spera ca prin capacitarea atat a proiectului South Stream, cat si Nabucco, sa se tranforme intr-un punct crucial al circularii gazelor dinspre Asia centrala spre Europa. Semnarea parteneriatului pentru South Stream dintre Turcia si Rusia, in august 2009, de catre premierul turc Recep Erdogan si omologul sau rus Vladimir Putin, parea sa lase fara alternativa o Europa care ar fi preferat totusi sa aiba ca intermediar pentru gazul rusesc o Ucraina pe care oarecum o putea presa in cazuri extreme.
Contradictiile dintre cele doua puteri pentru hegemonia energetica la Marea Neagra a facut insa ca o relatie economica ce parea atat de puternica in urma cu doi sa exprime in 2011 deficientele dialogului dintre Moscova si Ankara. Rusia a acuzat un santaj din partea turcilor care pun piedica South Stream-ului pentru a-si negocia un pret mai bun al gazelor in conditiile in care Turcia importa in proportie de 64% gaz rusesc. Pe de cealalta parte, Turcia sustine ca nu poate sa-si dea acordul pana ce Gazprom nu aduce documentele necesare, rusii spunand ca n-au primit permisiunea de a face explorari decat pe 9 februarie si incepand cu 31 mai. Cert este ca Ankara ia acum in calcul realizarii unui terminal de gaz lichefiat la Marea Neagra care ar putea fi realizat in peninsula Yamal. Cu alte cuvinte, Ankara ia in calcul un proiect concurential pentru AGRI in care Romania joaca un rol extrem de important. Concluzionand, si in acest plan Bucurestii incep sa se vazuti ca o concurenta reala a Turciei la Marea Neagra, fapt ce nu poate conveni Ankarei cu toate ca tara noastra este unul dintre cei mai energici sustinatori ai Turciei pentru aderarea la UE. Dar sustinerea politica a Romaniei la Bruxelles nu pare sa fie un factor determinant astfel incat Turcia sa nu ia in calcul aspectele militare si economice prezentate mai sus, domenii in care Romania se afla pe o panta ascendenta. Daca tara noastra se va mentine pe aceasta linie iar Romania va definitiva proiectul gradual al scutului antiracheta si va cumpara si flota aeriana de aparate de zbor F-16 de la americani, cele doua compenente alaturi de prezenta consistenta a trupelor romanesti pe fronturile conduse de SUA vor face ca in timp echilibrul puterii la Marea Neagra sa capete o noua configuratie care nu poate decat sa nemultumeasca Turcia iar repercusiunile nu vor intarzia sa apara in plan diplomatic, cat si in perspectiva realizarii unui parteneriat strategic, dorinta a Bucurestiului care nu pare sa fie atat de bine receptionata la Ankara.
de Vitalie Goncearov | mart. 29, 2011 | R. Moldova, România, Știri, Ucraina, Uncategorized @ro
In timp ce autoritatile de la Chisinau incearca, sprijinite de organizatiile internationale, sa elaboreze strategii pentru reincluderea regiunii transnistrene sub autoritatea lor, presa rusa lanseaza de cateva zile teorii fantasmagorice, potrivit carora Romania este de vina pentru nerezolvarea conflictului, pentru ca doreste sa acapareze Republica Moldova. Intre timp, in presa de la Bucuresti, din seria “dezvalurilor” WikiLeaks, a fost adusa in atentia opinie publice o teorie atribuita autoritatilor de la Kiev: Transnistria inclusa in Ucraina, in timp ce Romania si Republica Moldova ar trebui sa infiinteze o structura suprastatala – ROMAN(ia)-mold(OVA).
Comisie guvernamentala la Chisinau
O comisie guvernamentala a demarat recent elaborarea unei strategii pentru reintegrarea statului. Astfel, vicepremierul responsabil de reintegrare, Eugen Carpov, a declarat dupa incheierea reuniunii ca alte doua subiecte discutate tin de situatia actuala in procesul de reglementare a conflictului transnistrean, precum si de documentele semnate din 1992 pina in prezent, care au tangenta la procesul de solutionare a problemei transnistrene. „Am vorbit despre situatia din zona de securitate care alarmeaza tot mai mult autoritatile din R. Moldova”, a declarat viceprim-ministrul. „Suntem absolut constienti si convinsi ca trebuie sa abordam in detalii situatia din aceasta regiune”, a adaugat Eugen Carpov. Potrivit vicepremierului, la inceputul lunii aprilie, la Viena, urmeaza sa mai aiba loc o runda de negocieri informala in formatul 5+2, iar partea moldoveneasca a insistat ca un subiect de pe ordinea de zi a discutiilor sa se refere la reluarea tratativelor oficiale. Carpov a remarcat ca arestarile si retinerile efectuate de autoritatile transnistrene s-au inmultit in luna martie. „Aceasta constituie o dovada in plus ca situatia din zona de securitate nu este una pozitiva, mecanismele existente nu functioneaza asa cum a fost prevazut si trebuie sa ne gindim impreuna cum sa eficientizam operatiunea de pacificare”, a declarat vicepremierul moldovean. De asemenea, potrivit unor surse oficiale din cadrul Guvernului Republicii Moldova, membrii Comisiei au examinat trei subiecte de baza: privind situatia actuala in reglementarea conflictului transnistrean, privind documentele semnate anterior in procesul reglementarii transnistrene si analiza acestora, precum si aspecte privind elaborarea unei noi Strategii pentru reintegrarea tarii. Eugen Carpov a fost citat mentionand ca instituirea Comisiei guvernamentale pentru reintegrarea tarii a fost dictata de necesitatea impulsionarii si unei coordonarii mai eficiente la nivelul autoritatilor publice centrale a actiunilor de promovare a obiectivului Guvernului, trasat in Programul sau de activitate „Integrare europeana: Libertate, Democratie, Bunastare” pentru anii 2011-2014. „Pledam pentru solutionarea problemei transnistrene exclusiv pe cale pasnica, prin intermediul unui proces de negocieri deschis, transparent, in cadrul formatului existent „5+2”, a declarat Eugen Carpov. De asemenea, vicepremierul a mentionat ca, la momentul actual, s-a creat o conjunctura internationala suficient de favorabila, caracterizata de interesul si angajamentul sporit al partenerilor implicati. Pe parcursul anului 2010, s-au desfasurat cinci reuniuni neoficiale in formatul „5+2”, iar pe 14-15 februarie, la Viena, a avut loc o noua reuniune in acelasi format, urmatoarea fiind planificata pentru 4-5 aprilie. La randul sau, prim-ministrul Vlad Filat a mentionat ca este important ca actiunile realizate sa nu reprezinte o simpla acordare de ajutor umanitar, ci sa contina o componenta a procesului reintegrarii. „Reintegrarea tarii este si va fi un obiectiv de prima importanta al Guvernului Republicii Moldova. Vom intensifica eforturile in vederea identificarii unei solutii viabile si durabile a conflictului transnistrean in baza respectarii suveranitatii si integritatii teritoriale a Moldovei in limita hotarelor recunoscute la nivel international”, a spus Filat. Premierul moldovean a solicitat tuturor institutiilor o atitudine responsabila si activa vis-a-vis de problematica reintegrarii si a mentionat necesitatea implicarii plenare a autoritatilor publice centrale in procesul de elaborare si implementare a unor politici sectoriale eficiente la acest capitol.
Dezinformarile si atacurile presei ruse
In viitorul apropiat, politicienii moldoveni vor trebui sa aleaga strategia preferabila pentru Republica Moldova: “sau sa mentina cursul de integrare cu Romania sau sa promoveze politici privind revenirea Transnistriei sub controlul Chisinaului”, scrie presa rusa, preluata de cea de la Chisinau. Potrivit publicatiei, “elita actuala politica a Republicii Moldova este cointeresata ca in Uniunea Europeana sa se integreze statul moldovenesc independent si unitar. Realizarea acestui scenariu este respinsa de Romania, deoarece infiintarea unui stat federal sau confederal cu Transnistria “va ingropa” orice speranta pentru unirea cu Bucurestiul.” In prezent, Republica Moldova, sprijinita de UE si SUA incearca sa gaseasca parghii economice care ar putea extinde cooperarea cu Transnistria si sa influenteze pozitia elitei sale politice si starea de spirit a populatiei. “UE doreste sa mentina Chisinaul in sfera sa de influenta si sa creeze conditii suplimentare pentru activitatea companiilor europene pe piata Republicii Moldova. In acelasi timp incearca prin parghii economice sa influenteze pozitiile reprezentantilor marilor afaceri din Transnistria”, se afirma in publocatiile rusesti, preluate de Unimedia. „Sustinand vectorul pro-romanesc al Republicii Moldova promovat de elita politica actuala, tarile occidentale in realitate indeparteaza solutionarea conflictului transnistrean, cauzand destabilizarea Republicii Moldova”. De aceasta parere este Serghei Jiltov, doctor in Stiinte Politice, seful Centrului CSI al Institutului pentru probleme internationale, citata de ziarele rusesti. Potrivit acestuia, interferenta tarilor occidentale agraveaza relatiile deja dificile intre Republica Moldova si Transnistria, aceasta din urma se opune integrarii intr-un singur stat moldovenesc si mai dur se arata contra devenirii in viitor unei parti componente a Romaniei. “In ultimii ani, relatiile dintre Ucraina si Republica Moldova, pe de o parte, si Romania si Occidentul, pe de alta, sunt dominate de aspecte politice, in timp ce probleme economice, Chisinaul si Kievul le rezolva la Moscova. Piata muncii, resurse energetice si piata de desfacere a bunurilor se afla in Rusia, iar Romania nu poate oferi o alternativa acestor tari”, mai scrie autorul articolului. Potrivit lui Serghei Jiltov, statutul si perspectivele rivalitatii geopolitice din regiune sunt determinate de echilibru si interese reciproce pe termen lung ale tarilor occidentale si Rusiei. Principalele eforturi ale tarilor occidentale vizeaza reducerea nivelului relatiilor politice Ucrainei si Republicii Moldova cu Rusia, in schimbul promisiunilor de integrarea acestora in Uniunea Europeana.
Kievul si ROMANOVA
Ucrainenii au constatat ca politicienii din Republica Moldova, promovand o politica pro-europeana, sustineau tacit intrarea Moldovei in UE prin Romania, cu posibilitatea ca Moldova de la dreapta Nistrului sa se uneasca, eventual, cu Romania, iar Transnistria sa revina la Ucraina. In loc sa fie absorbita de Romania, Moldova de la dreapta Nistrului s-ar putea uni cu Romania intr-o structura supra-nationala, ROMANOVA, se arata, potrivit presei de la Bucuresti, intr-o telegrama WikiLeaks a Ambasadei de la Kiev datand din 2007, clasificata confidential. Subiectul telegramei: „Ucraina/Moldova: Transnistria si cauze de iritare bilaterala”. In telegrama se noteaza ca Andrei Veselovsky, adjunct al ministrului de Externe din Ucraina, „si-a exprimat ingrijorarile fata de relatiile Moldovei cu Romania, o preocupare care, a notat el, era impartasita de adjunctul sefului Secretariatului Prezidential, Oleksandr Ceali (pe atunci, un candidat important pentru functia de ministru de Externe), care fusese Ambasadorul Ucrainei in Romania”. Telegrama continua cu suspiciunile ucrainene privind formarea structurii „Romanova”.
