Între 5 și 10 februarie 2024, Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev (KIIS) a efectuat un sondaj de opinie, care a inclus întrebări despre posibila demisie a lui Valeri Zalujnîi. La acest sondaj au participat 1.202 de respondenți adulți, cu vârsta de peste 18 ani, care locuiesc în prezent pe teritoriul Ucrainei. Eșantionul nu a inclus rezidenții din teritoriile controlate în prezent de Federația Rusă. Majoritatea chestionarelor, 874, au fost realizate înainte de 8 februarie, adică înainte de demiterea oficială a lui Valeri Zalujnîi. Celelalte 328 de interviuri au fost realizate după demisia acestuia.
Într-o schimbare semnificativă a percepției publice, pentru prima dată de la începutul conflictului, proporția celor care interpretează situația într-o manieră negativă a depășit proporția optimiștilor. În decembrie 2023, 54% dintre respondenți erau de părere că situația evoluează într-o direcție pozitivă. În prezent, această proporție a scăzut la 44%. În contrast, proporția pesimiștilor a crescut de la 32% la 46%. O critică mai accentuată se poate observa în regiunile din vestul Ucrainei, unde 55% consideră că situația se îndreaptă într-o direcție greșită.
Schimbări majore de opinie se pot observa și în încrederea în personalitățile politice și militare. Valeri Zalujnîi continuă să fie figura care inspiră cea mai mare încredere în rândul cetățenilor ucraineni, cu un procentaj constant de 94% care afirmă că au încredere în el, în timp ce doar 5% resping această afirmație. A doua persoană în acest clasament se află Kiril Budanov, șeful Direcției Generale de Informații a Ministerului ucrainean al Apărării. Ratingul său a crescut cu 6% comparativ cu decembrie 2023, când 60% din respondenți au declarat că au încredere în el.
Numărul persoanelor care nu-l simpatizează a rămas în jur de 20%. ea mai mare scădere a încrederii a fost înregistrată de președintele țării, Volodimir Zelenski. În ultima lună din anul trecut, acesta se bucura de susținerea a 77% din cetățeni, iar 22% au declarat că sunt rezervați în această privință. În prezent, 64% din respondenți s-au arătat încrezători în acțiunile președintelui, iar numărul celor care n-au încredere cuprinde 13%. În același timp, actualul comandant șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrskîi, se situează pe locul cinci în clasament, cu un procentaj de încredere de 40%, în creștere cu 7% față de decembrie 2023. Cu toate acestea, procentajul celor care nu au încredere în el a crescut de la 15% la 21%. O mare parte din respondenți au răspuns la întrebarea din chestionare cu: „Nu știu cine este”. Din lista celor 13 personalități aflate în chestionare, Oleksandr Sîrskîi este cel mai puțin cunoscut, cu 48% în decembrie 2023 și 35% în prezent, chiar și după numirea sa în funcție.
Percepția opiniei publice cu privire la direcția în care se îndreaptă lucrurile și încrederea în liderii statului sunt direct influențate de situația de pe front. Congresul american continue să blocheze ajutorul militar pentru Ucraina, din cauza opoziției republicanilor care au majoritatea în Camera Reprezentanților. Casa Albă a cerut din luna octombrie a anului trecut alocarea unei ajutor militar în valoare de 95 miliarde $ pentru Ucraina, Israel și Taiwan. Lipsa sprijinului militar american se transpune direct pe frontul din Ucraina, unde situația devine tot mai complicată. Într-o postare pe Facebook, Oleksandr Sîrskîi a confirmat că situația din prima linie este „extrem de dificilă”, evidențiind cele mai grele lupte se dau în jurul orașului Avdiivka. Purtătorul de cuvânt al armatei ucrainene, Dmytro Lykhoviy, a declarat miercuri că Rusia are 50.000 de soldați pe frontul din Avdiivka, în timp ce forțele armate ucrainene au 10.000 de soldați în zonă, o superioritate numerică de 5:1 în favoarea invadatorilor. Forțele armate ruse au făcute progrese în zonă, reușind să taie ultimul drum care leagă Nordul de Sudul orașului. Luptele pentru orașul de 30.000 de locuitori au început în octombrie 2023.
După destituirea Comandantului-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valeri Zalujnîi, la data de 8 februarie, s-a produs o remaniere semnificativă în conducerea militară a Ucrainei. Prin intermediul unui videoclip postat pe platforma Facebook în seara zilei de sâmbătă, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a dezvăluit cinci schimbări majore în cadrul înalților funcționari militari.
Noul Comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, va fi asistat de doi noi adjuncți: colonelul Vadim Suharevski, specialist în tehnologia dronelor, și colonelul Andrii Lebedenko, expert în inovare și tehnologie militară. În plus, liderul de la Kiev a numit alți trei generali de brigadă în funcțiile de adjuncți ai șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei: Volodimir Horbatiuk, care se va ocupa de operațiuni și management, Oleksi Șevcenko, care va gestiona logistica, și Mihailo Drapati, responsabil pe probleme de instruire.
Președintele ucrainean a subliniat importanța schimbărilor în conducerea militară a țării, evidențiind că succesul în conflictul actual poate fi obținut numai prin inovare și adoptarea noilor tehnologii. „Avem nevoie de o abordare practică solidă în ceea ce privește noile tehnologii. Există teorii în abundență, însă totul trebuie să fie pus în practică pentru a atinge obiectivele Ucrainei și pentru a maximiza protecția vieții soldaților noștri”, a declarat liderul de la Kiev.
Oleksandr Sîrski a evidențiat faptul că printre tehnologiile noi se numără dronele și războiul electronic. Acesta a condus apărarea Kievului la începutul războiului și a primit titlul de Erou al Ucrainei. În pofida faptului că criticii îl acuză de o conducere în stil sovietic, în acele condiții generalul a dat dovadă de flexibilitate și coordonare între acțiunile infanteriei, tancurilor, artileriei, comunicației și recunoașterii, inclusiv prin intermediul dronelor, reușind să înlăture amenințările din nordul Ucrainei.
O altă reușită remarcabilă a noului comandant șef al Forțelor Armate ale Ucrainei este eliberarea regiunii Harkov, când a reușit să mobilizeze în secret trupele și, prin lansarea unei operațiuni surpriză, a reușit să spargă liniile ruse și să recâștige controlul asupra regiunii Harkov.
Chiar dacă cei doi înalți comandanți ai armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi și Oleksandr Sîrski, dispun de o vastă experiență în operațiuni militare și împărtășesc o viziune similară asupra conduitei în război, reputațiile pe care și le-au câștigat în rândul soldaților sunt diferite. Zalujnîi este perceput ca un lider care își exprimă deschis opoziția față de deciziile politice în contextul operațiunilor militare și este definit ca un „tată al soldaților”. În schimb, Sîrski este privit ca o persoană care nu contestă deciziile politice, îndeplinind ordinele președintelui, fiind caracterizat de camarazii săi ca fiind „pedant în planificarea operațiunilor, percepe războiul pe o matematică”.
În pofida declarației sale că: „viața și sănătatea soldaților au fost și rămân principalele valori ale armatei ucrainene”, criticii actualului comandant șef susțin că acesta nu acordă suficientă atenție numărului de victime, unii dintre cei mai înverșunați critici ajungând să-l numească „măcelar”. Divergențele în popularitatea lor sunt evidente și în rezultatele sondajelor. Potrivit unui sondaj, efectuat în decembrie 2023, peste 90% dintre respondenți au declarat că au încredere în Valeri Zalujnîi, în timp ce 48% dintre cei chestionați au admis că nu-l cunosc pe Oleksandr Sîrski.
În plan extern, liderii europeni au reacționat la schimbarea de conducere a forțelor armate ale Ucrainei cu asigurări de susținere continuă. Comisia Europeană a declarat că sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina va rămâne neschimbat după demisia lui Valerii Zalujnîi. Nabila Massrali, purtătorul de cuvânt al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, a numit înlocuirea o decizie internă a Ucrainei, declarând că: „Sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina este neclintit. Ne-am angajat să susținem Ucraina atât timp cât este indispensabil și să oferim tot ce este necesar, indiferent de cine conduce Forțele Armate ale Ucrainei.” Un mesaj similiar a venit și din SUA, Casa Albă declarând că va continua să sprijine Ucraina, indiferent de cine este comandantul-șef al Forțelor Armate Ucrainene.
Preşedintele rus Vladimir Putin a fost „informat” în legătură cu atacul ucrainean asupra oraşului Belgorod, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, la o zi după lovituri masive asupra teritoriului ucrainean soldate cu zeci de morţi. Așa sună comunicatul Administrației Prezidențiale de la Moscova, un semnal al nemulțumirii părții ruse față de capacitatea Kievului de a răspunde invaziei militare a Federației Ruse.
Răspuns dur
„Preşedintele Vladimir Putin a fost informat despre atacul armatei ucrainene asupra unor cartiere rezidenţiale din Belgorod”, un oraş apropiat de graniţă, a precizat Dmitri Peskov, potrivit agenţiilor ruse. Ucraina lansează în mod constant lovituri în Rusia, în special în regiunile foarte apropiate de teritoriul său, dar bilanţul victimelor acestor atacuri este în general mult mai mic. Ministerul rus al Apărării a dat asigurări că acest atac nu va rămâne „nepedepsit”. Forţele ruse au reuşit să intercepteze două rachete şi „majoritatea” rachetelor lansate împotriva oraşului, evitându-se un bilanţ mult mai mare al victimelor, a indicat ministerul. Guvernatorul local Viacheslav Gladkov pe Telegram, adăugând că atacul s-a soldat, de asemenea, cu răniţi. Ministerul rus al Apărării a declarat că sistemele de apărare antiaeriană au distrus 13 rachete deasupra regiunii Briansk. El a anunţat, de asemenea, că 32 de drone ucrainene au fost neutralizate în total în regiunile Briansk, Kursk şi Orel, la nord de graniţa cu Ucraina, precum şi în Moscova.
Condamnări suspecte
Instanţele din Rusia au condamnat la închisoare peste 200 de luptători ucraineni de când Moscova şi-a început operaţiunea militară în Ucraina, a declarat ministrul rus de externe Serghei Lavrov într-un interviu acordat agenţiei de ştiri de stat RIA, publicat duminică. „Instanţele Federaţiei Ruse au condamnat deja peste 200 de reprezentanţi ai formaţiunilor armate ucrainene la ani grei de închisoare pentru comiterea de atrocităţi”, a afirmat Lavrov. Ambele părţi se acuză reciproc că au comis numeroase atrocităţi în războiul pe care Rusia l-a început cu o invazie pe scară largă asupra Ucrainei în februarie 2022. Organizaţia Naţiunilor Unite a găsit dovezi continue ale crimelor de război şi ale încălcărilor drepturilor omului comise de autorităţile ruse, inclusiv tortură, viol şi deportarea de copii. În martie, Curtea Penală Internaţională (CPI) a emis un mandat de arestare pe numele preşedintelui rus Vladimir Putin, susţinând că deportarea forţată a copiilor ucraineni de către Moscova este o crimă de război. „Pe calea noastră către justiţie, principalul rezultat al anului este, fără îndoială, mandatul de arestare emis de Curtea Penală Internaţională pentru Putin”, a declarat sâmbătă procurorul general al Ucrainei, Andrii Kostin, citat într-un comunicat cu bilanţul pe anul 2023. „O decizie istorică şi un semnal clar că nimeni nu poate fi mai presus de lege”, a adăugat el. Procuratura Generală a Ucrainei a înregistrat peste 121.000 de crime de agresiune şi crime de război ruseşti de la începutul războiului, potrivit site-ului său. Lavrov a declarat pentru RIA că principalul organ de anchetă al Rusiei, Comitetul de Investigaţii, a iniţiat 4.000 de procese penale împotriva a aproximativ 900 de ucraineni. „Printre ei nu sunt numai membri ai asociaţiilor naţionaliste radicale, reprezentanţi ai forţelor de securitate ucrainene şi mercenari, ci şi reprezentanţi ai conducerii militare şi politice a Ucrainei”, a spus Lavrov. „Cei care au fost puşi sub acuzare în absenţă au fost incluşi pe lista internaţională de persoane urmărite”, a adăugat el.
Invazia continuă
Rusia a lansat noi atacuri asupra Ucrainei la primele ore ale zilei de duminică, la o zi după atacul, pus pe seama Kievului. Patru drone Shahed de fabricaţie iraniană au vizat oraşul Harkov din nord-estul Ucrainei în cursul nopţii, potrivit purtătorului de cuvânt al procurorului regional, Dmitro Ciubenko. „Ca urmare a atacului nocturn cu drone ruseşti asupra Harkovului, clădiri din centrul oraşului au fost avariate. Nu este vorba de instalaţii militare, ci de cafenele, clădiri rezidenţiale şi birouri”, a scris primarul oraşului, Ihor Terehov, pe Telegram, fără a menţiona victime. „În ajunul Anului Nou, ruşii vor să ne intimideze oraşul, dar nu ne este frică”, a adăugat el. La o reuniune de urgenţă a Consiliului de Securitate al ONU de la New York, Moscova a acuzat Kievul că a comis un „act deliberat de terorism” şi „a folosit muniţii cu dispersie”. A fost „un atac nediscriminatoriu şi deliberat asupra unei ţinte civile”, a declarat ambasadorul rus la ONU, Vasili Nebenzia, acuzând Kievul că a vizat un centru sportiv, un patinoar şi o universitate. Aliaţii Ucrainei au replicat că vina pentru război este a preşedintelui rus Vladimir Putin. „Există sute de mii de soldaţi ruşi în Ucraina. Nu există niciun soldat ucrainean în Rusia”, a declarat reprezentantul britanic Thomas Phipps. „Dacă Rusia vrea să dea vina pe cineva pentru moartea ruşilor în acest război, ar trebui să înceapă cu preşedintele Putin”, a adăugat el. Duminică, Vladimir Putin şi omologul său ucrainean Volodimir Zelenski urmează să ţină discursuri aşteptate de Anul Nou, după un 2023 marcat de eşecul contraofensivei de vară a Ucrainei şi de îngheţarea aproape totală a liniei frontului. Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare din perspectiva Kievului, cu cât ajutorul occidental începe să se epuizeze, atât în Europa, cât şi în Statele Unite, crescând riscul unei opriri a fluxului de muniţii şi fonduri. Sâmbătă, Volodimir Zelenski a făcut un nou apel către aliaţii săi, spunând că înarmarea Ucrainei este „o modalitate de a proteja vieţi”. „Fiecare manifestare a terorii ruseşti dovedeşte că nu putem întârzia în a oferi asistenţă celor care luptă”, a spus el.
ONU, doar declarații
Loviturile masive ruseşti care au vizat Ucraina vineri şi au făcut cel puţin 30 de morţi şi peste 160 de răniţi sunt „agresiuni îngrozitoare”, a deplâns secretarul general adjunct al ONU Mohamed Khiari, notează AFP. „Secretarul general condamnă fără echivoc, în termenii cei mai fermi, aceste atacuri îngrozitoare comise vineri împotriva unor oraşe şi sate din Ucraina”, a adăugat diplomatul ONU în cursul unei reuniuni a Consiliului de Securitate, vineri, la New York. Această vastă serie de lovituri asupra mai multor oraşe, printre care capitala Kiev, a distrus şcoli, o maternitate, precum şi instalaţii industriale, militare şi civile, potrivit autorităţilor ucrainene. Polonia, membră NATO, a denunţat, la rândul său, o „încălcare” a spaţiului său aerian „de către o rachetă de croazieră rusească”. Loviturile au declanşat o condamnare internaţională pe scară largă, preşedintele american Joe Biden cerând Congresului „să acţioneze fără întârziere” pentru a debloca un important nou pachet de ajutor pentru Kiev. „Deplângem aceste tragice pierderi de vieţi omeneşti”, a declarat reprezentantul Statelor Unite în Consiliul de Securitate al ONU. „Rusia a lansat 158 de drone şi rachete împotriva Ucrainei, dintre care 36 de drone Shahad şi 122 de rachete(…) Scopul preşedintelui rus Vladimir Putin rămâne neschimbat: urmăreşte să extermine Ucraina şi să-i subjuge poporul”, a adăugat diplomatul american. Şeful diplomaţiei ucrainene, Dmitro Kuleba, a indicat pe reţeaua socială X (fostă Twitter) că, împreună cu peste 30 de ţări membre ale ONU, ţara sa a solicitat această reuniune de urgenţă preşedinţiei ecuadoriene a Consiliului de Securitate.
Vizită pe front
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a vizitat vineri trupele care apără Avdiivka, oraşul din regiunea Doneţk asediat de trupele ruse şi care este în prezent unul din punctele cele mai fierbinţi ale frontului. „Am salutat personal luptătorii. Am evaluat împreună cu comandantul situaţia defensivă şi nevoile esenţiale ale trupelor noastre”, a scris Zelenski pe reţelele de socializare. „Ţara noastră rezistă graţie acestor războinici. A acelora care, în pofida tuturor dificultăţilor, apără ţara noastră”, şi-a lăudat el trupele. Preşedintele ucrainean şi-a însoţit mesajul cu imagini în care aparent el s-a filmat singur în faţa panoului rutier de intrare în Avdiivka, afirmând că în bătălia pentru acest oraş, devenit principalul obiectiv al ofensivei ruse aflate în desfăşurare, este apărată „ţara întreagă” şi acolo se dă o „luptă pentru viaţă”. În alte imagini Zelenski este văzut salutând soldaţi şi ofiţeri într-o fortificaţie subterană şi oferindu-le decoraţii. Comandantul-şef al armatei ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi, a promis anterior că armata va apăra Avdiivka atât cât va putea, dar a reafirmat că este de asemenea importantă salvarea vieţilor soldaţilor. După contraofensiva eşuată din vară, armata ucraineană este acum din nou în defensivă în timp ce trupele ruse atacă pe mai multe sectoare ale frontului şi au anunţat săptămâna aceasta cucerirea oraşului Mariinka, în timp ce armata ucraineană afirmă că s-a retras la periferia acestuia. Armata rusă încearcă de mai multe luni să cucerească Avdiivka, oraş industrial din Donbas transformat de armata ucraineană în fortăreaţă în 2014, când a avut loc primul conflict armat cu separatiştii pro-ruşi din estul Ucrainei Vizita lui Zelenski pe front survine în ziua când Ucraina a suferit cel mai puternic bombardament rusesc după cele efectuate în primele zile ale războiului. Ţinte ucrainene din zona capitalei Kiev şi a oraşelor Liov (vest), Odesa (sud), Dnipro (centru), Zaporojie (sud) şi Harkov (nord-est) au fost atacate cu rachete şi drone, Rusia afirmând că a urmărit astfel să lovească instalaţii ale complexului militar-industrial ucrainean, aerodromuri militare, depozite de muniţii şi amplasamente ale trupelor ucrainene şi ale mercenarilor străini.
Războiul cerealelor la Marea Neagră
Ucraina a declarat sâmbătă că a exportat aproximativ 13 milioane de tone de mărfuri de la înfiinţarea, în august, a unui coridor maritim în Marea Neagră devenit foarte important pentru comerţul său, în pofida ameninţărilor ruseşti cu bombardamente. Aceste aproximativ „13 milioane de tone” au fost transportate de 400 de nave, a indicat ministrul ucrainean al infrastructurii, Oleksandr Kubrakov. El şi-a exprimat „recunoştinţa” faţă de armată şi partenerii internaţionali ai Ucrainei pentru asigurarea funcţionării acestui coridor „în condiţii de agresiune militară”. După un an 2023 dificil pe front, Ucraina se poate lăuda cu reuşite în Marea Neagră, unde a provocat pagube flotei ruseşti considerată a fi mult mai puternică. Armata Kievului a reuşit să ţină navele ruseşti departe de sud-vestul acestei mări şi să deschidă un coridor maritim pentru a exporta cereale ucrainene, ignorând ameninţările cu bombardamente. Acest coridor a fost înfiinţat în august pentru a conecta porturile din sudul Ucrainei şi Strâmtoarea Bosfor, la câteva săptămâni după ce Moscova s-a retras dintr-un acord cerealier între cele două ţări în război. Acordul a permis exportul a aproape 33 de milioane de tone de cereale şi alte produse alimentare ucrainene prin Marea Neagră într-un an. Această cale este cu atât mai importantă, cu cât mai multe rute terestre au fost blocate în ultimele luni de manifestaţii ale şoferilor de camioane polonezi, nemulţumiţi de concurenţa considerată „nedreaptă” din partea colegilor lor ucraineni. Rusia a ameninţat că va viza navele care sosesc sau părăsesc porturile ucrainene, lovind în acelaşi timp infrastructuri portuare şi cerealiere. O navă comercială sub pavilion panamez care se îndrepta către un port ucrainean pentru a încărca cereale a lovit o mină săptămâna aceasta, rănind doi marinari. Preşedintele Volodimir Zelenski a salutat sâmbătă succesele maritime ale ţării sale, declarând că forţele sale au „recucerit marea” anul acesta.
Der Spiegel a publicat vineri, 22 decembrie, o știre în care susținea că o „cină rusă” secretă a avut la loc în ambasada Germaniei din Washington, la sfârșitul lunii octombrie. Știrea relatează că Wolfgang Schmidt, cel mai apropiat consilier al cancelarului german Olaf Scholz și șeful cancelariei, a apreciat „euforic” propunerea lui Samuel Charap, un think-tanker american de a pune capăt războiului din Ucraina printr-o înțelegere negociată cu Rusia, deoarece războiul nu pare a da un învingǎtor. Acest lucru a dat naștere la speculații cu privire la presiunea Germaniei asupra Ucrainei de a accepta negocieri prin care să accepte pierderea teritorială cauzată de invazia rusească.
Politico.eu scrie, la rându-i, că, într-un interviu acordat postului public german de radio RRB, Oleksii Makeiev, ambasadorul Ucrainei la Berlin, a negat existența vreunei presiuni în spatele ușilor închise prin care guvernul german presează Kievul să accepte un acord negociat și, astfel, să inițieze discuții de pace cu Rusia care ar putea duce la pierderea permanentă a teritoriului ucrainean cucerit până acum, o bucată de aproximativ 17,5 %.
Un oficial al cancelariei germane a declarat pentru Politico că Wolfgang Schmidt respinge „afirmațiile nefondate” din Der Spiegel.
„Scholz și alți lideri occidentali au subliniat în mod repetat că doar Kievul ar trebui să decidă când și în ce condiții va ajunge la un acord de pace cu Moscova”, mai precizează Politico.
Contrar informațiilor pe surse legate de aceste presiuni, la mijlocul lui decembrie, Jens Plötner, consilier pentru politică externă și de securitate al cancelarului german și Andrii Yermak, șeful Biroului Președintelui Ucrainei, au scris într-un articol găzduit tot de Politico.eu: „Berlinul și Kievul sunt acum în discuții intense cu privire la angajamentele bilaterale de securitate, care urmăresc să susțină capacitatea Ucrainei de a se apăra, să-și sporească rezistența pe termen lung și să descurajeze agresiunile viitoare”.
De altfel, după „cina rusă” secretă, publicația germană Bild, în 24 noiembrie 2023, scria că nici cancelarul Olaf Scholz, nici președintele american Joe Biden, principalii sprijinitori militari ai Kievului, nu intenționează să facă presiuni directe ca acesta să înceapă negocierile. SUA și Germania ar dori ca Zelenski să conștientizeze că noi ostilități nu au sens dar cei doi lideri au consimțit, în schimb, să ofere cantitatea și calitatea calculată a armelor pentru a se asigura că Ucraina poate menține, totuși, frontul și poate avea o poziție puternică de negociere, dar nu suficientă pentru a-și elibera pe deplin teritoriul. Prudența manifestată de Biden și Scholz în a trimite arme performante și în cantități suficiente pare să fie legată de riscul de a declanșa un conflict direct între NATO și Federația Rusă care ar fi lovită adânc în teritoriu de armata ucraineană odată dotată cu armele potrivite.
Bild scria că situația de pe câmpul de luptă este „sumbră” pentru Ucraina și că „trupele ruse avansează, deși încet” iar Casa Albă și cancelarul german își coordonează acțiunile să ajute Ucraina în viitoarele negocieri. James O’Brien, secretarul adjunct al SUA pentru Afaceri în Europa și Eurasia a dezmințit, ulterior, informația din Bild conform căreia Ucraina este împinsă să poarte discuții de pace: „Povestea Bild mi s-a părut interesantǎ. Dar nu, nu există nicio politică a SUA. Întotdeauna am spus că aceasta este o chestiune pe care Ucraina trebuie să o decidă. Nu decidem nimic despre Ucraina fără Ucraina”. „Cealaltă realitate aici este că nu vedem niciun indiciu că Rusia este dispusă să întrețină negocieri de pace de fond, reale”, a spus O’Brien. Şi a continuat: „Ar fi inutil să avem o discuție din partea ucraineană. Nu este un dialog ci un monolog de capitulare. Deci, nu este nimic în acest sens care face parte din politica noastră”.
Tot din ciclul informațiilor neconfirmate oficial, la 23 decembrie, The New York Times a scris că președintele rus Vladimir Putin a trimis semnale, prin intermediari, încǎ din septembrie, că este gata să accepte o încetare a focului în războiul de agresiune împotriva Ucrainei, care ar include înghețarea ostilităților în linia de contact actualǎ. Aceasta în condițiile în care președintele rus a declarat săptămâna trecută că nu este dispus să discute despre pace cu Ucraina până când nu își va atinge obiectivele în război.
La începutul lunii noiembrie, generalul Valery Zaluzhny, comandantul șef al forțelor armate ucrainene, a acordat un interviu în The Economist, urmat de publicarea unui articol și a unui eseu de nouă pagini intitulat ”Războiul pozițional modern și cum să îl câștigi”.
Momentul este unul bine ales, când a devenit clar că ofensiva de vară în care ucrainenii și Occidentul și-au pus mari speranțe, nu și-a îndeplinit obiectivul major de a străpunge apărarea rusă pe multiple linii fortificate cu câmpuri de mine, amenințând cu avansul spre Marea de Azov și separarea forțele rusești în două. Dar, din multiple motive, acest obiectiv nu a fost realizat, acest fapt ducând la o oarecare dezamăgire atât în rândul publicului intern, cât și din partea partenerilor occidentali, care, după speranțele rusești, ar putea începe să obosească și să-și piardă interesul pentru Ucraina, diminuând susținerea și sprijinul material atât de necesar ucrainenilor pentru continuarea războiului.
Ori, cel mai potrivit pentru a ieși public să explice situația și să readucă încrederea ucrainenilor și continuarea și chiar intensificarea sprijinului extern este comandantul-șef al forțelor armate ucrainene, Valery Zaluzhny, cel care, conform celui mai recent sondaj de opinie, se bucură de cea mai mare încredere din partea ucrainenilor, de circa 88%. Este oarecum de așteptat, este comandantul forțelor armate ucrainene din iulie 2021 și lui i se datorează în mare măsură respingerea invaziei rusești în primăvara lui 2022, rezistența înverșunată din Donbass și contraofensivele răsunătoare de la Harkiv și Kherson, precum și faptul că ucrainenii au preluat și menținut inițiativa pe câmpul de luptă.
Președintele Volodimir Zelenski se află pe locul doi în sondaje, în scădere cu vreo zece procente, aflându-se acum la circa 60% încredere, un nivel la care liderii occidentali îl pot doar visa. Aceste cifre ne arată contrariul celor expuse de propaganda rusă, că ucrainenii și-au pierdut încrederea în liderii lor.
Deci, Zaluzhny era cel mai potrivit să iasă în public și să explice situația actuală pe front, dar una din afirmațiile lui, ”la fel ca și în primul război mondial, am ajuns la un nivel de tehnologie care ne pune într-o situație de stalemate” și ”este probabil să nu fie nicio străpungere frumoasă în adâncime”, a atras reacția președintelui Volodimir Zelenski, care a reacționat public spunând că oamenii sunt obosiți după 18 luni de război, este ceva normal, dar nu este vorba de un stalemate. Același aspect a fost subliniat într-un interviu și de Igor Zhovka, adjunctul șefului de cabinet al președintelui. Desigur, aceste neînțelegeri între conducerea civilă și militară ucraineană a războiului au fost intens speculate de propaganda rusă, care uită că în regimurile democratice este posibil să existe divergențe și mai mari între civili și militari pe timp de criză sau război, dar asta nu impietează asupra lanțului de comandă, acesta fiind clar și bine stabilit. Doar în regimurile autoritare, cum este Rusia, președintele dă ordine și armata i le duce la îndeplinire fără crâcnire, chiar dacă sunt absurde și duc la moartea a mii de militari în atacuri în valuri fără speranță pentru obiective fără prea mare importanță strategică.
După cum spune chiar Zaluzhny despre Rusia: ”Rusia a pierdut cel puțin 150 000 de morți. În orice altă țară asemenea pierderi ar fi oprit războiul”, dar nu în Rusia, care ”să fim onești, este un stat feudal în care cea mai ieftină resursă este viața omului. Dar pentru noi… cel mai scump lucru pe care îl avem este poporul nostru”.
Interviul este foarte clar și se axează pe chestiunea războiului, în ce stadiu se află, unde se îndreaptă, respectiv spre un război de uzură în tranșee ca și primul război mondial care favorizează Rusia, deoarece aceasta poate profita de resursele mai mari în oameni și material și să obțină superioritatea în anumite puncte și anumite domenii, iar Ucraina riscă o deteriorare majoră a situației pe măsură ce acest tip de război de uzură se prelungește.
Apoi Zaluzhny enumeră ce ar fi necesar pentru a evita această stare de stalemate, cum ar putea ieși din ea și să treacă la un război de manevră care ar avantaja Ucraina așa cum a făcut-o în Kherson și Harkiv.
1. Putere aeriană.
2. Mijloace moderne de război electronic (EW).
3. Sisteme de contra-baterie.
4. Mijloace de deminare.
5. Constituirea și antrenarea de rezerve.
Observăm faptul că Occidentul nu a livrat Ucrainei armament de top decât cu întârziere. Obiectivele enunțate de Joe Biden, Ucraina nu trebuie să fie lăsată să fie învinsă, iar SUA să nu fie atrase într-un conflict direct cu Rusia, a făcut ca unele arme cheie în conflict să fie livrate după ezitări, cu întârzieri sau în cantități prea mici pentru a deveni un adevărat game-changer. În această categorie se înscriu sistemele HIMARS, apoi ATACMS, rachetele cu rază lungă de acțiune, tancurile și multe altele. Întârzierile au dat timp rușilor să se adapteze și să găsească soluții, numărul lor limitat au făcut ca efectul lor să fie important, dar nu devastator. Spre exemplu, un număr mai mare de HIMARS cu muniție suficientă din prima clipă a intrării lor în luptă ar fi avut ca efect mai multe depozite de muniții, căi de acces și puncte de comandă anihilate din primul moment și o șansă mai mare pentru ucraineni. La fel, dotarea cu F-16 ar fi avut un efect mai mare anul acesta decât ar putea avea anul viitor, rușii având timp să își extindă și întărească capabilitățile de apărare antiaeriană.
Dar Zaluzhny nu se plânge, ”nu erau obligați să ne dea nimic, suntem foarte recunoscători pentru ce am primit, eu doar expun faptele”.
Generalul Valery Zaluzhny concluzionează evidențiind încă o dată de ce ar fi nevoie pentru a ieși din această situație care avantajează mai mult Rusia decât Ucraina: ”Un război pozițional este unul prelungit care aduce riscuri enorme pentru forțele armate ucrainene și stat. Pentru ca Ucraina să scape din această capcană, vom avea nevoie de toate aceste lucruri: superioritate aeriană, capabilități de război electronic și contra-baterie mult îmbunătățite, tehnologie de deminare și abilitatea de a mobiliza și antrena mai multe rezerve. Mai trebuie să ne concentrăm pe un sistem modern de comandă și control (C2), astfel încât să putem vizualiza câmpul de luptă mai eficace decât Rusia și să luăm decizii mult mai rapid, și pe eficientizarea logisticii proprii în timp ce o întrerupem pe cea a Rusiei cu rachete cu rază lungă. Abordări noi și inovative pot transforma acest război de poziții înapoi în unul de manevră.”
