de Isac Mihai | iul. 18, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE
Președintele rus, Vladimir Putin, nemulțumit de extinderea NATO
Reacţia Rusiei la decizia Alianţei Atlanticului de Nord de a acorda statutul de membru Ucrainei şi Georgiei ar putea fi „extrem de negativă”, a declarat preseşdintele rus Vladimir Putin într-un interviu acordat postului Fox News, citat de mass-media de la Moscova, preluată de KARADENIZ PRESS. „Pentru noi reprezintă o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale. Extinderea infrastructurii NATO mai aproape de frontierele noastre reprezintă o ameninţare, iar reacţia ar fi extrem de negativă”, a declarat Vladimir Putin.
NATO, problemă capitală
„Extinderea infrastructurii şi capabilităţilor NATO este o îngrijorare pentru noi, cât şi creşterea numărului personalului în regiuni în care nu ar trebui să fie”, a afirmat liderul de la Kremlin, adăugând că, în anumite regiuni, numărul personalului militar a crescut până la 10.000 de oameni.
Potrivit preşedintelui rus, Rusia reacţionează la „ceea ce se întâmplă în jurul ei”.
„Spre exemplu extinderea NATO către Est. Când Uniunea Sovietică retrăgea trupele din Germania, ni s-a spus că ruşii trebuie să cunoască un lucru: că NATO nu se va extinde niciodată dincolo de frontierele Germaniei. În două valuri de extindere, acest lucru s-a întâmplat, în pofida posturii noastre. Nimănui nu i-a păsat de postura noastră”, a declarat Putin, citat de mass-media rusă.
Poroșenko mlțumit
Liderul de la Kiev, Petro Poroşenko, a declarat pentru publicaţia Hamburger Abendblatt, citată anterior de agenția de presă KARADENIZ PRESS, că, în următorii zece ani, Ucraina intenționează să devină membru al Alianței Nord-Atlantice. Potrivit liderului de la Kiev, „Ucraina dorește să se alăture cât mai rapid Alianţei Nord-Atlantice”. „Lucrăm foarte mult asupra aderării la NATO. Scopul nostru este să devenim stat membru al Alianței în următorul deceniu” a subliniat Poroșenko, pe fondul apropierii alegerilor prezidențiale ucrainene din 2019, el anunțându-și candidatura pentru un nou mandat.
Președintele rus Vladimir Putin și omologul său ucrainean, Petro Poroșenko
Experiență ucraineamă pentru NATO
Conform declarațiilor președintelui ucrainean, citat de mass-media internațională, statele NATO ar putea învăța din experienţa Ucrainei cum să se opună Rusiei. În opinia sa, aderarea Ucrainei la NATO va face Alianța mai puternică și mai eficientă. Comentând anexarea Crimeii, Poroșenko a declarat că Rusia a distrus ordinea internațională stabilită după al Doilea Război Mondial și, prin urmare, pentru un sistem de securitate global, „nu există o alternativă la NATO”. Liderul de la Kiev a mai menționat că după ce Alianţa a acordat Ucrainei statutul de ţară aspirant, Kievul are nevoie de un plan de acțiune pentru obținerea calității de membru cu drepturi depline al NATO. „Vrem să primim acest plan de acțiune până la sfârșitul anului 2019” – a remarcat Poroşenko, adăugând că Ucraina intenţionează să îndeplinească toate cerințelor de aderare la NATO și la UE „cât mai curând posibil”.
Ușa NATO deschisă
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a oferit recent Ucrainei statut de ţară aspirantă pentru aderarea la alianţa militară. „Uşa NATO rămâne deschisă oricărei ţări europene aflate în poziţia de a-şi asuma angajamentele şi obligaţiile de membru şi de a contribui la securitatea zonei euro-atlantice. Din 1949, numărul de state membre NATO a crescut de la 12 la 29, prin intermediul a şapte runde de extindere. În prezent, patru ţări partenere şi-au declarat aspiraţiile pentru aderarea la NATO: Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Ucraina”, potrivit unui comunicat al NATO, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Ţările care îşi exprimă intenţia de a adera la NATO sunt invitate la un dialog aprofundat cu Alianţa Nord-Atlantică despre aspiraţiile de membru şi reformele necesare, după care urmează participarea la manevre comune în cadrul Planului de Acţiune (MAP), prin intermediul căruia NATO furnizează asistenţă în pregătirea pentru aderare. Colaborarea pentru aceşti paşi nu reprezintă o garanţie pentru aderare, ci un mecanism-cheie al candidaturii.
Poroșenko, pe valul NATO
Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a salutat anunţul făcut de NATO şi a spus că aşteaptă Planul de Acţiune în vederea aderării. „Salut această decizie importantă, mult aşteptată şi logică luată de NATO de a aprecia ambiţiile Ucrainei cu privire la Alianţă. Acest lucru a devenit o recunoaştere privind starea reală a relaţiilor noastre cu NATO. Este exact ce am discutat în timpul celei mai recente întâlniri cu secretarul general al NATO, la Munchen, precum şi în cadrul conversaţiei telefonice recente cu vicepreşedintele SUA. Apreciez poziţia fermă pentru sprijinirea Ucrainei, ţară pentru care îndeplinirea criteriilor de aderare la Alianţă este una dintre priorităţile de securitate naţională. Următoarea noastră ambiţie este un Plan de Acţiune pentru Ucraina”, a spus liderul de la Kiev, care și-a anunțat deja candidatura pentru un nou mandat prezidențial.
Ucraina a început demersurile pentru aderarea la NATO în 2014, după protestele antiguvernamentale din Maidan (Piaţa Independenţei din Kiev), în urma cărora preşedintele prorus Viktor Ianukovici a fost înlăturat şi ulterior acuzat de deturnarea fondurilor publice şi înaltă trădare.
Alianța, platformă electorală
Președintele Ucrainei Petro Poroșenko, a anunțat, în urmă cu câteva luni, în timpul unei întâlniri cu bloggeri ucraineni că va candida pentru un al doilea mandat la alegerile prezidenţiale programate pentru luna martie 2019. „Șeful statului a spus că crede într-o eventuală victorie la aceste alegeri, deși este prevăzută și posibilitatea eşecului”, relatează pe pagina sa de Facebook bloggerul Viktor Tregubov.
În postarea personală bloggerul ucrainean a descris pe scurt problemele discutate în cadrul întâlnirii, adăugând, de asemenea, care sunt reformele din țară de care se mândrește Poroșenko. „Este mândru de reforma poliției și consideră că implementarea acesteia se datorează printre altele lui. De asemenea, șeful statului este satisfăcut de reforma judiciară și de noua componență a Curții Supreme”, a scris Tregubov.
Calcule electorale
Surse din cadrul Administrației Prezidențiale a Ucrainei au declarat anterior, în exclusivitate pentru KARADENIZ PRESS, că autoritățile de la Kiev așteaptă, pe parcursul anului 2018-începutl anului 2019, vizitele oficiale ale președintelui american Donald Trump și ale cancelarului german Angela Merkel.
Poroșenko speră să evite declanșarea anticipatelor iar invitarea la Kiev a președintelui american Donald Trump și a cancelarului german Angela Merkel este pregătită cu mare atenție de către consilierii săi, urmărindu-se maximizarea dividentelor electorale câștigate pe scena politică internă. Presedintele Poroșenko a declarat de mai multe ori că intenționează să candideze pentru un nou mandat prezidențial în 2019, căutând obținerea sprijinului cancelariilor occidentale.
Aderarea, aventură politică
În 2018 Ucraina va depune cererea de aderare la NATO, a anunțat vicepremierul pentru Integrare Europeană și Euroatlantică de la Kiev, Ivanna Klimpuș-Țințadze, în cadrul unei emisiuni de la postul ExpresoTv. „Eu cred că aceasta [cererea de aderare la NATO – nota red.] este doar o problemă de timp. Cred că în cele câteva luni până la summitul Alianței vom face acest lucru”, a spus vicepremierul ucrainean. Demnitarul a declarat că Ucraina a îndeplinit 80 la sută din totalul acţiunilor prevăzute în parteneriatul cu NATO. Restul, 20 la sută, urmează să fie realizate în 2019. În 2018 summitul NATO va avea loc în luna iulie la Bruxelles, fiind așteptată participarea unei importante delegații ucrainene, în frunte cu președintele Petro Poroșenko.
Rada Supremă de la Kiev poate băga NATO în Constituția țării
NATO în Constituția Ucrainei
De asemenea Ivanna Klimpuş-Ţinţadze, a anunţat că aspirația Ucrainei de a adera la NATO ar putea fi introdusă anul acesta în Constituție, Alianţa Nord-Atlantică urmând să fie notificată în acest sens cu privire la schimbările din legislația ucraineană.
Anterior, KARADENIZ PRESS preciza, citând surse oficiale din cadrul Administrației Prezidențiale de la Kiev, că președintele ucrainean Petro Poroșenko dorește ca referendumul pe tema aderării Ucrainei la Uniunea Europeană și la NATO să se desfășoare concomitent cu următoarele alegeri prezidențiale din acest stat, programate pentru prima parte a anului 2019.
Conform surselor citate, președintele Poroșenko insistă asupra organizării concomitente a referendumului și alegerilor prezidențiale pentru a își crește în mod semnificativ șansele la un al doilea mandat prezidențial. Prin această strategie politică președintele Poroșenko și aliații săi doresc să combată scăderea dramatică în sondaje cu care se confruntă în ultimele luni, pe fondul acțiunilor de protest și a scăderii drastice a nivelului de trai.
Pe fundalul intensificării agresiunii rusești în Ucraina, numărul locuitorilor fostei republici sovietice care își doresc integrarea în NATO a crescut semnificativ, întrunind deja majoritatea, consideră o parte a mass-media de la Kiev.
Printre contracandidații lui Poroșenko la alegerile din 2019 se numără Iulia Timoșenko (lidera partidului Batkivșcina și fost premier al Ucrainei), Andrii Sadovîi (primarul orașului Lviv și liderul formațiunii Samopomici), oligarhul Vadim Rabinovici (liderul partidului pro-rus Za Jittia), Iurie Boiko (unul din liderii formațiunii pro-ruse Blocul Opoziției), etc..
Vise euroatlantice
Ucraina și-a exprimat intenția de a adera la NATO după ce un guvern prooccidental a fost constituit în februarie 2014, după revoltele din piața Maidan, anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia și declanșarea unui conflict în estul separatist. Înaintea acestor evenimente, doar 20% dintre ucraineni erau favorabili aderării țării lor la NATO.
Planuri similare sunt anunțate periodic de către președintele Poroșenko, inclusiv în 2015, la câteva luni de la obținerea primului mandat prezidențial, într-un interviu acordat postului de televiziune francez iTele. ‘Intenționez să desfășor un referendum pentru ca poporul să decidă’, a declarat liderul ucrainean, subliniind că aderarea Ucrainei la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o ‘chestiune fundamentală’ pentru țara sa. ‘Europa nu poate fi completă fără Ucraina’, a afirmat Poroșenko, adăugând că este conștient că țara sa are nevoie de o ‘reformă din interior pentru a se ralia standardelor europene’ declara în 2015 liderul de la Kiev.
Reamintim că autoritățile de la Kiev au semnat un acord de asociere cu UE, facilitând îndeosebi schimburile comerciale și obținând un regim de scutire de viză pentru majoritatea țărilor din UE, acesta intrând în vigoare de la 1 septembrie.
La rândul său, Rusia denunță în termeni duri apropierea NATO de frontierele Rusiei, precum și orice formă de colaborare dintre Kiev și Bruxelles, pe fondul implementării acordului de asociere. Autoritățile de la Kiev acuză Kremlin-ul că a declanșat războiul din Donbass tocmai pentru a îngheța prospectele de aderare ale Ucrainei la NATO și UE. (N.G./M.I.)
de Isac Mihai | iul. 17, 2018 | Editorial, Principal, UE, UE, Uncategorized @ro
Franța a fost ținta unei campanii xenofobe de amploare în ultimele zile
Trei flaimuci din fruntea României refuză să participe la recepția din 4 iulie, Ziua Independenței SUA. Aceiași trei flaimuci refuză să participe la recepția din 14 iulie, de Ziua Franței. Nu este greu de ghicit, cei trei flaimuci sunt condamnatul penal Dragnea și fantoșele lui penibile, Tăriceanu și Dăncilă.
Strategia folosită are toate componentele manipulărilor puse la cale de la Kremlin și Lubianka. Mai ales că, la scurt timp după ”boicotul” penalilor, au urmat atacurile la televiziunile și publicațiile aservite, precum și atacurile pe rețelele de socializare, asupra a tot ceea ce înseamnă valori democratice Occidentale, Uniune Europeană și SUA. Iar totul a culminat cu atacuri xenofobe asupra echipei naționale de fotbal al Franței.
În mintea ”pușcăriabilului din Gratia” (această imitație ieftină de Teleorman a lui Erdogan), Franța și SUA (principalii aliați ai României) au primit un răspuns ”usturător” la ”nesăbuința” de a pune sub semnul îndoielii și de a critica eforturile lor concertate de a modifica legile Justiției în propriul folos și pentru propria salvare de condamnările penale. În mintea periculos de bolnavă a acestui individ pestilențial, secondat de cele mai scabroase dejecții ale societății românești, mișcarea lui este una prin care crede că se va propulsa în rândul marilor conducători de state. Nimic mai greșit. Prin tot ceea ce a făcut în ultima vreme, sinistrul personaj, împreună cu clica sa de infractori inculți, nu face altceva decât să distrugă România, ca stat, și națiunea română.
Scrisoarea comună a celor 12 aliați …
SUA, Franța, Belgia, Canada, Danemarca, Elveția, Finlanda, Germania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia, „parteneri și aliați internaționali ai României”, au făcut „apel la toate părțile implicate în modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală să evite schimbările care ar slăbi statul de drept sau capacitatea României de a lupta împotriva infracționalității și corupției”: „Noi, partenerii și aliații internaționali ai României, facem apel la toate părțile implicate în modificarea Codului Penal și a Codului de procedură penală să evite schimbările care ar slăbi statul de drept sau capacitatea României de a lupta împotriva infracționalității și corupției. România a demonstrat un progres considerabil în combaterea corupției și construirea unui stat de drept eficient. Îi încurajăm pe români să continue pe această cale. Partenerii UE evocă de asemenea concluziile Consiliului European privind Mecanismul de Cooperare și Verificare, din 12 decembrie 2017, care solicitau României să își concentreze eforturile asupra consolidării progreselor obținute, să evite orice pași înapoi și să apere independența judecătorilor și procurorilor. Urmărim cu atenție schimbările la codurile penal și de procedură penală și ne menținem îngrijorarea că mai multe dintre ele pot împiedica cooperarea internațională în domeniul aplicării legii și pot afecta negativ lupta împotriva infracțiunilor violente, a infracționalității organizate transfrontaliere, a infracțiunilor financiare și a traficului de droguri și de ființe umane. Încurajăm toate părțile implicate să reexamineze răspunsul experților juridici români precum Consiliul Superior al Magistraturii și să solicite sprijinul experților juridici internaționali cum sunt Grupul Statelor împotriva Corupției și Comisia de la Veneția”.
…și reacția ”țățistă” a lui Dragnea & Mafia (GIO)
Prima reacție a slugilor penalului Dragnea a fost: noi suntem stat independent, nu ținem cont de nimeni. Noi am luat PUTEREA și legiferăm cum vrem!
În consecință, în cadrul GIO (Grupului Infracțional Organizat) s-a decis ca cei trei flaimuci să nu meargă la recepția de la Ambasada SUA, cu ocazia Zilei Independenței – 4 iulie. Și au urmat atacuri, pe rețelele de socializare, asupra ”imperialismului și colonialismului american”. Și asupra ”prostiei americanilor de rând și a corporațiilor americane care vin în România ca să cumpere oameni, pe care, apoi, îi șantajează să iasă în stradă și să militeze împotriva guvernului și alianței PSD-ALDE, care vrea să scoată România din mizerie bla-bla-bla”!
Să ne luăm și de Franța, populată de acești africani care ne dau nouă lecții în UE
Și a venit rândul Franței. Din nou, recepție la Ambasadă. Tot cu prilejul Zilei Naționale, de data aceasta, de 14 iulie. Flaimucii au lipsit, tratând cu partea lor cea mai inteligentă (aflată sub coccis/noadă) invitația de a participa la sărbătoarea unui stat care a militat și luptat în ultimele trei secole pentru independența și unitatea românilor.
Nu contează că formarea României, ca stat, s-a petrecut și cu ajutorul Franței. Nu contează că Unirea de la 1918 s-a făcut cu ajutorul Franței. Nici măcar nu contează că 433 de militari francezi, decedați în timpul Primului Război Mondial, își dorm somnul de veci în cimitire din București, Alexandria, Constanța, Galați, Iași, Slobozia și Timișoara. O parte dintre ei au făcut parte din unitatea care l-a însoțit pe generalul Berthelot în misiunea sa de asistență a Armatei Române, între 1916 și 1917.
În ochii slugilor penalului Dragnea contează doar că șeful lor nu este amnistiat pentru marile sale furturi, iar ei nu pot să își vadă liniștiți de furtișaguri. Îi deranjează reacțiile oficialilor din ambasade.
Așa că, în loc de sora mai mare a României, Franța este transformată, prin postacii de pe Facebook (plătiți de Grupul Infracțional Organizat coordonat de la Moscova), în țara europeană care a ajuns să fie condusă de arabi și negri. Dintr-o dată, Franța, model de democrație, devine un fel de Bau-Bau african, eventual țară plină de canibali. Și cum, Doamne iartă!, noi niște albi și exponenți ai civilizației mondiale de sorginte pelasgo-traco-pesedistă, să ne primim lecții de la sclavii ăia veniți din jungla africană!
Sputink să trăiască, pentru că a lor e manipularea și lauda și interesul, în veacul vecilor, PUTIN!
Ce să vezi, aceste atacuri sunt copiate, nu la indigo, ci ”copy-paste”, după propaganda rusească în media și social-media din România. Iar slugile penale ale condamnatului Dragnea nu prididesc să se laude cu laudele primite din partea propagandei rusești în România. Cum este cazul (și nu e singular) exponentei ”video-chat-ului politic” și reprezentantei de seamă a ”oltencelor fierbinți”, această ”Rhamnus frangula” a lui Vadim Tudor, actuală dominatrix a nătângului ibovnic plin de prostie și rimă cu Tanda.
Marius Alin BÂTCĂ
de Isac Mihai | iul. 11, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, R. Moldova, România, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro
Ministrul-de-Externe-rus-Serghei-Lavrov-un-aliat-al-liderului-Putin
Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (AP OSCE) a reafirmat necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova și transformarea actualei misiuni de menținere a păcii în una civilă cu mandat internațional, relatează mass-media de la Chișinău, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Un amendament în acest sens a fost inclus în Rezoluția sesiunii anuale a AP OSCE, care se desfășoară în perioada 7-11 iulie, în Bundestag, Parlamentul Germaniei.
Axa parlamentară
Conform unui comunicat de presă a Parlamentului de la Chișinău, citat de mass-media, în cadrul ședinței au fost dezbătute 25 de amendamente propuse la textul Rezoluției de către delegațiile celor 57 de state participante.
Două amendamente au fost propuse de delegația Parlamentului Republicii Moldova și un amendament de delegația Parlamentului României. Toate au fost acceptate cu o majoritate de voturi. Aprobarea amendamentelor delegației țării noastre au avut la bază efortul comun al delegațiilor parlamentare din Republica Moldova, România, SUA, Marea Britanie, Georgia și Lituania.
Comunicatul Legislativului de la Chișinău subliniază faptul că prin susținerea amendamentelor, OSCE și-a reconfirmat sprijinul plenar pentru soluționarea diferendului transnistrean cu respectarea integrității teritoriale și suveranității Republicii Moldova.
Chișinău: Rezoluția ONU, instrument juridic pentru R. Moldova
Rezoluția adoptată în luna iunie de Organizația Națiunilor Unite privind retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova va constitui un instrument juridic pentru țară, a declarat Tatiana Molcean, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, în cadrul emisiunii „Punctul pe azi” de la postul de televiziune TVR Moldova, relatează agenția de presă IPN. Conform oficialului de la Chișinău, cererea Republicii Moldova la ONU face parte dintre prioritățile de a asigura integritatea și suveranitatea statului.
Tatiana Molcean susține că rezoluția a avut scopul de a avea la nivelul ONU un document care spune clar care este poziția statelor referitor la prezența militară străină pe teritoriul Republicii Moldova. „Nu doar readucerea pe arena internațională a subiectului a fost scopul, dar și fixarea clară a principiilor, a faptului că prezența trupelor este contrară voinței Republicii Moldova și asta este o încălcare a dreptului internațional, a Cartei ONU”, a spus Tatiana Molcean. Secretarul de stat a mai adăugat că deși rezoluțiile nu au ca efect o acțiune imediată, acestea constituie un instrument juridic.
OSCE, un instrument impotent în fața Kremlin-ului
Amenințare rusă
Secretarul de stat la Ministerul Apărării de la Chișinău, Radu Burduja, consideră că rezoluția ONU este un succes la nivel diplomatic pentru Republica Moldova. Potrivit lui, prezența trupelor ruse este atribuită la capitolul amenințări la adresa securității țării. „Urmează să vedem cum o să se țină cont de această rezoluție, dar pentru noi este foarte important că la nivel internațional a fost vociferată această doleanță a noastră și o considerăm foarte benefică pentru domeniul apărării”, a declarat Radu Burduj, care a mai precizat că numărul exercițiilor militare care se produc în stânga Nistrului crește în fiecare an cu aproximativ 30%.
Îngrijorător, în opinia lui, este faptul că aceste exerciții interacționează tot mai mult cu potențialul transnistrean, Grupul operativ de trupe ruse staționate ilegal în regiunea transnistreană jucând rolul de comandă și control în această zonă.
Sursa citată mai menționează că Adunarea Generală ONU a votat proiectul de rezoluție propus de Republica Moldova privind „Retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova”.
Moscova, indignată de rezoluția ON
Moscova este indignată de rezoluţia ONU privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, a declarat ambasadorului Republicii Moldova în Federaţia Rusă, Andrei Neguţa, în marja reuniunii ambasadorilor fostei republici sovietice din aceste zile, desfășurate la Chișină. „Chiar data de 25 iulie fixată pentru consultări interministeriale la Moscova, la nivel de secretari de stat şi secretar de stat rus, este pusă la îndoială această dată, este posibil să fie transferată pentru mai târziu. Oficial, pentru a căuta răspunsuri la aceste întrebări şi neoficial pentru a face o pauză după adoptarea acestei rezoluţii”, a mai declarat ambasadorul Moldovei în Rusia, Andrei Neguţa.
Ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă, Andrei Neguța, un apropiat al președintelui pro-rus de la Chișinău, Igor Dodon, a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova, unde viceministrul rus de Externe, Grigori Karasin l-a atenționat asupra faptului că rezoluția adoptată de către Adunarea Generală a ONU privind retragerea trupelor străine de pe teritoriul R. Moldova este un ”pas neprietenos”.
Bomba Frattini
Cererea Chişinăului de retragere a trupelor ruse de ocupaţie din stânga Nistrului „e desprinsă de realitate”, declara în urmă cu câteva luni, Franco Fratini, reprezentant al OSCE pentru Transnistria, citat de postul rus de televiziune RUSSIA TODAY, finanţat de Kremlin. Declarațiile au fost făcute în marja unei vizite efectuate de Frattini la Moscova, unde a ținut o prelegere la Academia Diplomatică și purtat discuţii cu Serghel Lavrov, un aporpiat al său.
Frattini a afirmat la postul de televiziune amintit că acum există probleme mai serioase și mai grave, de care depinde direct cum vor derula în continuare relațiile dintre autoproclamata republică nistreană și Chișinău. „Aceste abordări sunt rupte de realitate. Nu e justificat în niciun fel să discutăm acum despre prezența militară rusă, până când nu vom soluționa pachetul de probleme, care include și alte momente importante”, a spus Frattini.
Acesta a spus că preferă ca să se lucreze asupra recunoașterii de către Chișinău a „sistemului bancar” din Transnistria. „Eu cred că președinția OSCE deținută de Italia și-a trasat obiective mai importante în care să obținem rezultate concrete. (…) O să aduc câteva exemple: suntem foarte aproape să ajungem la un acord privind oferirea numerelor neutre pentru vehiculele transnistrene, ca mijloacele de transport să aibă acces în traficul rutier internațional”, a spus Fratiini.
Mass-media de la Chișinău punctează faptul că Franco Frattini, apropiat al Ministrului rus de Externe Lavrov, este noul reprezentant special al OSCE pentru Transnistria, acesta declarând că fără contribuția Rusiei și implicarea președintelui Igor Dodon, reglementarea diferendului transnistrean este imposbilă. Numirea lui a trezit îngrijorare în mediile politice și diplomatice occidentale de la Chișinău. (N.G.)
de Isac Mihai | iul. 5, 2018 | Caucaz, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Caspica, Principal, Știri, UE, UE, Uncategorized @ro
Parlamentul-European-relansează-relațiile-blocului-comunitar-cu-Armenia
Parlamentul European a dat undă verde ratificarii acordului privind parteneriatul global și extins între Armenia și UE, relatează mass-media internațională, preluată de KARADENIZ PRESS, citând un comunicat al Legislativului european. Conform sursei citate, în favoarea deciziei au votat 573 de deputați, împotriva 50 de parlamentari, iar 40 s-au abținut.
Solicitări dure
Acordul este un instrument de promovare a reformelor interne și punerea în aplicare a acestora, în conformitate cu o rezoluție separată, aprobată cu o mare majoritate de voturi. Deputații UE cer Armeniei să facă progrese semnificative în desfășurarea alegerilor, independența sistemului judiciar, lupta împotriva corupției, spălării banilor, combaterea evaziunii fiscale, a abuzului de control din partea oligarhiilor și a libertății presei.
Acordul deschide calea pentru un dialog politic mai profund între UE și Armenia, extinde domeniul de aplicare al cooperării economice și oferă noi oportunități pentru legături mai strânse în domeniile energiei, transportului, infrastructurii, mediului, comerțului, educației și în alte sectoare.
Punerea în aplicare efectivă a acestor reforme cheie pot deschide perspective noi de cooperare, inclusiv deschiderea unui dialog privind liberalizarea regimului de vize, spun deputații europeni.
Negocieri prelungite
În 2013, Armenia a încheiat negocierile cu UE privind Acordul de asociere, inclusiv zona de liber schimb, dar, în același an, sub presiunea Rusiei, si-a schimbat radical cursul și a refuzat să semneze acordul de asociere. Totodata, Erevanul a intrat în Uniunea Vamală de sub conducerea Rusiei, reformata ulterior în Uniunea Economica Eurasiatică.
În 2015, Armenia a început noi negocieri pentru un alt acord privind relațiile politice cu UE, fără partea economică și a semnat acordul de parteneriat cu Uniunea Europeană în cadrul summit-ului „Parteneriatului Estic“ din noiembrie anul trecut.
Relații strategice
Anterior, premierul armean, Nikol Pashinyan, care ocupă funcția din luna mai 2018, l-a asigurat, în cadrul primei sale vizite de la alegerea sa în funcția de premier, pe liderul rus Vladimir Putin de importanţa strategică a relaţiilor dintre Moscova şi Erevan. Ulterior, Nikol Pashinyan a efectuat mai multe vizite în Federația Rusă, subliniind permanent importanța acestor relații pentru guvernul de la Erevan. ”Există o relaţie strategică şi o alianţă între Armenia şi Rusia”, a declarat premierul armean în marja summit-ului de la Soci al Uniunii Economice Euroasiatice, din care fac parte cele două ţări, alături de alte state din fosta URSS. ”Vă asigur că în această chestiune există în Armenia un consens şi că nimeni nu se va îndoi vreodată de importanţa strategică a relaţiilor ruso-armene”, a afirmat Pashinyan.
El a salutat apoi poziţia echilibrată a Rusiei în timpul manifestaţiilor antiguvernamentale din Armenia, ce au dus la demisia fostului premier Serzh Sargsyan, care a fost de asemenea preşedinte al ţării între 2008 şi 2018.
”Vă doresc să reuşiţi în calitate de şef de guvern”, a declarat la rândul său Putin, calificând Armenia drept ”cel mai apropiat aliat şi un partener în regiune” pentru Rusia.
Accept tacit rus
După ce a condus timp de trei săptămâni o amplă mişcare de contestare, ce viza Partidul Republican de la putere şi pe fostul preşedinte Serzh Sargsyan, Nikol Pashinyan a fost ales pe 8 mai premier al Armeniei.
Pashinyan a avut grijă să menajeze aliatul său tradiţional, care este Rusia, şi a subliniat de mai multe ori că alianţa cu Moscova va rămâne pentru el o axă esenţială a politicii armene.
Pe parcursul acestei crize, Rusia a stat deoparte şi a adoptat o atitudine neutră, consideră experții, în contrast cu obişnuita sa neîncredere faţă de orice contestare populară susceptibilă de a aduce la putere într-o fostă republică sovietică lideri ostili faţă de Kremlin.
Bomba Nagorno- Karabah
Importanța relațiilor militare, politice și economice cu Federația Rusă pentru Erevan a fost subliniată și în timpul unei recente vizite a premierului Pashinyan în Nagorno- Karabah, o regiune contestată, pe care Armenia şi Azerbaidjanul şi-o dispută de peste un sfert de secol, război soldat cu 30.000 de morţi şi sute de mii de refugiaţi.
Pashinyan a dat asigurări că ”este dispus pentru continuarea discuţiilor într-o atmosferă de calm” pe tema Nagorno-Karabah, în cursul unei conferinţe de presă ce a avut loc la încheierea unei întâlniri cu Bako Sahakyan, preşedintele regiunii separatiste din Azerbaidjan populată în majoritate de armeni, aflată în centrul unui conflict de peste 25 de ani între Armenia şi Azerbaidjanul vecin.
Recurgerea la forţă pentru soluţionarea problemei privind Nagorno-Karabah ”trebuie exclusă”, a mai declarat şeful guvernului armean. Erevanul, a explicat Nikol Pashinyan, ”susţine în întregime dreptul la autodeterminare al poporului” din regiune, referindu-se la demersurile autorităților locale de a obține recunoașterea independenței.
Conflict zbuciumat
Cu populaţie majoritar armeană, regiunea Nagorno-Karabah, susţinută de Armenia, și-a declarat independeța la începutul anilor 1990, dar este în continuare considerată pe plan internaţional ca făcând parte din Azerbaidjan.
În 1994 a fost încheiat un armistiţiu, cu medierea părții ruse, după un război soldat cu 30.000 de morţi şi sute de mii de refugiaţi. Nu a fost semnat nici un tratat de pace între Armenia şi Azerbaidjan, două foste republici sovietice, şi constant au loc confruntări.
În aprilie 2016, cel puţin 110 persoane – civili şi militari din cele două tabere – au fost ucise în cele mai grave violenţe începând din 1994. Un nou armistiţiu a fost semnat la Moscova între beligeranţi, dar lupte sporadice au loc în continuare de-a lungul liniei de demarcaţie.
Franţa, SUA şi Rusia coprezidează ”Grupul de la Minsk”, care are ca misiune – sub egida Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) – găsirea unei soluţii paşnice la conflict.
Cursa înarmărilor dintre Erevan și Baku a adus beneficii economice Federației Ruse, care a furnizat, în ultimii ani, sisteme de armament performante ambelor părți în valoare de câteva miliarde de USD. Concomitent, Kremlinul controlează părți importante din economia statului armean, iar peste un milion de armeni muncesc în Federația Rusă. (M.B.)
de Isac Mihai | iul. 4, 2018 | Editorial, Principal, Uncategorized @ro
Protestele de la București împotriva modificărilor legislative
Românii au avut parte de dictatura carlistă, dictatura antonesciană și dictatura comunistă. Aproape jumătate de secol de dictatură, în România modernă. Bineînțeles, analizând din perspectivă actuală, perioadele anterioare dictaturilor enumerate nu pot fi numite democratice.
Însă, cu atât mai grav este ce se întâmplă acum, după aproximativ trei decenii de democrație „originală”, chiar sub ochii celor care nu au renunțat încă să mai gândească. Aparent, românii manifestă un nesaț patologic în ceea ce privește dictatura, un apetit pantagruelic de a le fi călcate în picioare drepturile și libertățile.
Nu este nicio surpriză faptul că neo-dictatura începe să prindă rădăcini adânci într-o Românie caracterizată prin anomie, generată de golirea Țării de vârfuri și valori. Emigrația a atins cote alarmante și, atunci când vorbim de vârfuri, se au în vedere nu numai intelectuali sau oameni cu studii superioare, ci și specialiști din domenii diverse, oameni cu experiență și competență, oameni dispuși să muncească, dar care așteaptă ca munca lor să le fie răsplătită pe măsură.
Din păcate, avem toate elementele care sugerează că, de la „democrație originală”, România alunecă vertiginos pe panta unei „dictaturi neoriginale”, cu micelii care duc de la Moscova, la Ankara și Budapesta, și de la Budapesta, la Moscova și Ankara și tot așa. Și, ca „după ploaie”, se ițesc ciupercile decidente care au mucegăit Parlamentul României, devenit cea mai puturoasă turbărie de salvgardare a infractorilor.
Parlamentul ilegal, sanctuarul infractorilor
Prin Referendum, alegătorii români au decis reducerea numărului de parlamentari, la 300. Parlamentarii au recurs la „micțiune cu boltă” pe voința cetățenilor. În momentul de față, avem un număr dublu de parlamentari, față de ce s-a decis. Și, ce să vezi, majoritatea alcătuiesc aceeași mocirlă, indiferent de „partide” sau „viziuni politice”.
Nu contează partidul, nu contează „doctrina” (ha-ha-ha-ha)! Contează doar interesul personal, furtul din banii contribuabililor!
Și, cel mai important, contează să fie ei capabili să își voteze legi care să îi exonereze de infracțiunile (pasibile de pedepse cu detenție și recuperare a prejudiciului) de care s-ar face vinovați și pentru care sunt cercetați sau judecați.
ONG-urile, ilegale – „Antiromânismul”, modalitate de a închide gura cetățenilor liberi
Așa că nu trebuie să ne mirăm că Dictatorii Putin și Erdogan au fost luați drept modele pentru „patriotismul” lor și pentru „regimul ferm necesar și în România”. Ce să vezi – pentru scato-goarnele mediatice, gen Antena 3 și alte fose septice – ăsta este viitorul României!
Regimurile dictatoriale din Rusia, Turcia și Ungaria au pornit o adevărată prigoană a tot ce înseamnă ONG (Organizație Non-Guvernamentală), sub pretextul că reprezintă interesele unor state străine și inamice, când, de fapt, încearcă să elimine singura opoziție adevărată și credibilă, societatea civilă.
Recent, după model rusesc și maghiar, s-a introdus în dezbaterea Parlamentului infractorilor români un proiect aberant de Lege: „Legea împotriva antiromânismului”!. Pedepse cu închisoarea și condamnări penale pe bandă rulantă. De fapt, un un instrument jegos de manipulare și eliminare a tot ceea ce înseamnă opoziție civică, față de abuzurile evidente ale slugilor Moscovei.
Avem de a face cu „poluția nocturnă” a lui Liviu Dragnea, un malahist politic excitat de Putin, Erdogan și Viktor Orban.
Marius-Alin BÂTCĂ
