Papa Francisc, liderul Bisericii Romano-Catolice și a statului Vatican, a stârnit furia mass-media de la Kiev după o serie de declarații considerate controversate. Într-un interviu recent, Papa Francisc a declarat că Ucraina trebuie să aibă „curajul steagului alb”, estompând, în opinia mass-media de la Kiev, linia dintre agresor și victimă prin îndemnul la deschiderea unor negocieri cu orice preț.
Conform unor surse de la Vatican, este pentru prima dată când papa Francisc a folosit termeni precum ‘steag alb’ sau ‘înfrânt’ în legătură cu războiul din Ucraina, deşi a mai vorbit în trecut despre necesitatea negocierilor pentru încheierea păcii. Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a cerut anterior Papei Francisc să susțină planul de pace al Ucrainei.
În urmă cu câteva zile, liderul turc Erdogan făcea apel la negocieri de pace între Ucraina și Rusia, demers primit cu răceală de Kiev.
Pe 8 martie, în timpul unei conferințe de presă comune cu Volodimir Zelenski la Istanbul, el a repetat această idee și a subliniat că Turcia poate oferi un loc pentru dialog.
Președintele Zelenski a reacționat ferm la apelul pentru negocieri de pace, întrebând cum se pot invita la dialog persoane care blochează, distrug și ucid. El a subliniat dorința Ucrainei de a obține o pace dreaptă, conform celor 10 puncte anunțate anterior de Kiev, respingând prezența Kremlinului la masa negocierilor. Într-un interviu recent, Papa Francisc a menționat Turcia ca un posibil loc pentru negocieri între Kremlin și Kiev, exprimându-și disponibilitatea de a media discuțiile.
Pacea papală
Papa Francisc a afirmat, într-un interviu acordat televiziunii elveţiene RSI, că Ucraina ar trebui să aibă curajul ‘steagului alb’, care este ‘un cuvânt curajos’, şi de a negocia pentru a pune capăt războiului cu Rusia ‘înainte ca lucrurile să se înrăutăţească’. În interviu, înregistrat luna trecută, papa a fost întrebat despre poziţia sa cu privire la dezbaterea între cei care spun că Ucraina ar trebui să renunţe întrucât nu a putut respinge forţele ruse, şi cei care afirmă că aceasta ar legitima acţiunile părţii mai puternice. Intervievatorul a fost folosit expresia ‘steagul albul’ în întrebare. ‘Este o interpretare, este adevărat’, a răspuns papa Francisc, potrivit unei transcrieri şi a unui video parţial publicate în avans. Interviul integral urmează să fie difuzat pe 20 martie în cadrul unei noi emisiuni culturale. ‘Dar cred că cel mai puternic este cel care se uită la situaţie, se gândeşte la oameni şi are curajul steagului alb şi negociază’, a afirmat papa, adăugând că negocierile ar trebui să aibă loc cu ajutorul puterilor internaţionale. ‘Cuvântul a negocia este un cuvânt curajos. Când vezi că eşti învins, când lucrurile nu merg bine, trebuie să ai curajul să negociezi’, a continuat papa. Într-un comunicat după publicarea interviului, purtătorul de cuvânt a Vaticanului, Matteo Bruni, a clarificat că suveranul pontif a preluat termenul ‘steagul alb’ de la intervievatorul său şi l-a folosit pentru ‘a indica o oprire a ostilităţilor (şi) un armistiţiu obţinute cu curajul negocierilor’.
Papa: ‘Sunt aici’
‘Poţi simţi ruşine’, a spus papa cu referire la negociere, ‘dar cu câţi morţi se va încheia (războiul)? (Ar trebui) negociat la timp, găsită o ţară care poate fi mediator’, a adăugat el, menţionând Turcia printre ţările care s-au oferit. ‘Să nu vă fie ruşine să negociaţi, înainte ca lucrurile să se înrăutăţească’, a spus papa, care a făcut numeroase apeluri la pace în ‘Ucraina martirizată’ şi a trimis anul trecut un emisar de pace, pe cardinalul italian Matteo Zuppi, să se întâlnească cu autorităţile la Kiev, Moscova şi Washington. Întrebat dacă este dispus să medieze, papa a răspuns: ‘Sunt aici’. Anterior, în data de 24 februarie, după rugăciunea antifonului marian „Angelus”, papa Francisc a amintit că s-au împlinit doi ani de la începerea războiului de amploare din Ucraina.
„Atâtea victime, răniți, distrugeri, angoase, lacrimi într-o perioadă care devine teribil de lungă și al cărei sfârșit nu se întrevede încă! Este un război care nu numai că devastează acea regiune a Europei, dar dezlănțuie un val global de frică și ură. În timp ce îmi reînnoiesc cea mai profundă afecțiune pentru chinuitul popor ucrainean și mă rog pentru toți, în special pentru numeroasele victime nevinovate, pledez pentru restaurarea acelui pic de umanitate care creează condițiile pentru o soluție diplomatică în căutarea unei păci juste și durabile” – a spus Sfântul Părinte.
Demers fără rezultat
Într-o vizită anterioară la Budapesta, liderul Bisericii Romano-Catolice, Papa Francisc, a repus pe tapet firavele demersuri pentru a aduce pacea în Ucraina. Șeful statului Vatican a confirmat faptul că este implicat într-un efort de a pune capăt conflictului dintre Rusia şi Ucraina.
Demersurile pentru identificarea unei soluții diplomatice în criza din Ucraina nu țin prima pagină a ziarelor internaționale, pe fondul pregătirilor intense pentru contraofensiva forțelor militare ucrainene.
Statutul Papei Bisericii Romano-Catolice de lider al celui mai mic stat suveran din lume, o enclavă în orașul Roma cu o suprafață de aproximativ jumătate de kilometru pătrat, îi oferă un statut unic la nivel mondial, având atât o calitate religioasă, cât și politică și diplomatică.
Stat ecleziastic, unde funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici romano-catolici, Vaticanul a fost implicat în numeroase demersuri de a aduce pacea în zonele fierbinți ale lumii. Diplomația secretă coordonată de Papa de la Roma a jucat un rol important în astfel de demersuri, o parte rămânând nedescoperite.
Interesele Vaticanului și a Bisericii Romano-Catolice în Ucraina sunt vaste, pornind de la apărarea Bisericii Greco-Catolice din Ucraina și până la susținerea Ucrainei ca stat independent și democratic. Din păcate, vizita unui cap al Bisericii Romano-Catolice în Ucraina a reprezentat mereu o problemă geopolitică spinoasă în relațiile dintre ortodoxie și catolicism, patriarhii ruși opunându-se din toate puterile.
Unul dintre interlocutorii cunoscuți ai Papei, a fost mitropolitul Ilarion Alfeev, unul dintre demnitari importanți ai Patriarhiei Ortodoxe Ruse, fost conducător al Direcției de Relații Externe din cadrul Administrației Patriarhale Ruse. Cunoscut pentru poziția sa radicală, mitropolitul rus a declarat, în urmă cu un număr de ani, că atitudinea provestică a Bisericii Greco-Catolice din Ucraina este rană deschisă în trupul creștinătății.
De când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, papa Francisc a pledat pentru pace în fiecare săptămână şi şi-a exprimat în mod repetat dorinţa de a acţiona ca intermediar între Kiev şi Moscova. Oferta sa nu a fost acceptată public de către conducerea Federației Ruse. Demersurile papale în acest sens nu au fost sprijinite nici de pricipalele puteri ale lumii, pe fondul intensificării retorice războinice pe diferite fonturi.
Premierul ucrainean Denis Şmihal s-a întâlnit anterior cu papa la Vatican şi a spus că a discutat despre o „formulă de pace” înaintată de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. El a mai declarat că l-a invitat pe suveranul pontif să viziteze Kievul, fără să fie stabilit un calendar concret.
Papa Francisc a declarat anterior că vrea să efectueze o vizită la Kiev, dar şi la Moscova, în cadrul unei misiuni de pace.
Pacea sultanului
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a anunţat recent că ţara sa se oferă să găzduiască un summit pentru încheierea păcii între Rusia şi Ucraina, pentru a pune capăt războiului. La o conferinţă de presă după o întâlnire la Istanbul cu omologul său ucrainean Volodimir Zelenski, Erdogan a afirmat că a discutat în detaliu cu acesta despre evoluţia războiului din Ucraina. Şeful statului a mai afirmat că Turcia va contribui semnificativ la reconstrucţia Ucrainei, după încetarea conflictului. Zelenski a declarat cu aceeaşi ocazie că Rusia nu va fi invitată la eventuala reuniune la vârf, dar un reprezentant al Moscovei ar putea participa la următoarea întâlnire, după ce se va stabili o foaie de parcurs către pace, convenită cu aliaţii Ucrainei la reuniunea programată în Elveţia.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan l-a primit la Istanbul pe Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, pentru discuţii referitoare la evoluţia războiului dintre Ucraina şi Rusia.
Preşedinţia turcă a precizat că întâlnirea a început în jurul orei 16.15 GMT (18.15, ora României şi Turciei), după ce Zelenski a vizitat un şantier naval de lângă Istanbul pentru a inspecta lucrările la două corvete construite pentru marina ucraineană.
Turcia este membră a NATO şi a susţinut integritatea teritorială a Ucrainei, dar întreţine, de asemenea, relaţii cordiale cu Rusia şi vorbeşte în mod regulat cu ambele părţi în conflict, în special în calitate de sponsor al acordului privind Marea Neagră, care a ridicat o blocadă rusă de facto a exporturilor de cereale ucrainene.
Vizita lui Zelenski la Istanbul vine înaintea unei vizite aşteptate a preşedintelui rus Vladimir Putin, despre care Kremlinul a declarat că va avea loc după alegerile din Rusia din 15-17 martie.
Biroul lui Zelenski a declarat că agenda discuţiilor cu Erdogan a inclus formula de pace menită să pună capăt războiului cu Rusia, eliberarea prizonierilor de război ucraineni deţinuţi de Moscova şi legăturile bilaterale din industria de apărare.
La începutul întâlnirii, Zelenski a declarat pe platforma X că Ankara şi Kievul ar trebui să colaboreze pentru a obţine securitatea alimentară şi securitatea navigaţiei în Marea Neagră, adăugând că Ucraina doreşte, de asemenea, legături mai puternice în domeniul apărării cu Turcia şi are nevoie de ajutorul acesteia pentru a asigura eliberarea prizonierilor.
„Suntem interesaţi să consolidăm cooperarea bilaterală şi coproducţia cu companiile de apărare turceşti”, a spus el.
Ankara și-a reiterat dorinţa de a pune capăt războiului „pe baza negocierilor”, subliniind în acelaşi timp sprijinul ferm şi continuu pentru integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Ucrainei.
Săptămâna trecută, ministrul turc de externe Hakan Fidan a declarat, după întâlnirea cu omologul rus Serghei Lavrov la Forum Diplomatic de la Antalya, că a venit timpul ca Kievul şi Moscova să înceapă discuţiile pentru încetarea focului, dar a adăugat că acest lucru nu trebuie să însemne recunoaşterea ocupaţiei ruseşti.
Kievul răspunde
Întrebat la acelaşi forum dacă Ucraina ar putea continua să lupte în cazul în care sprijinul occidental scade, ministrul adjunct de externe ucrainean Mîkola Tociţki a declarat că doar o retragere completă a Rusiei ar pune capăt luptelor, chiar dacă Ucraina nu are „100% sprijin” din partea partenerilor săi occidentali.
Sursa turcă a precizat că printre alte puncte de pe ordinea de zi a întâlnirii cu Zelenski se numără siguranţa navigaţiei comerciale, după încetarea Iniţiativei Mării Negre, la care Rusia a renunţat în iulie anul trecut.
Acest acord, mediat de Turcia şi de Naţiunile Unite, a permis Ucrainei să exporte în siguranţă cereale din porturile sale din Marea Neagră. Ankara a făcut presiuni pentru a-l reactiva, dar Rusia, care a declarat că solicitările sale de condiţii mai bune pentru propriile exporturi de alimente şi combustibil au fost ignorate, a spus că nu este interesată.
Turcia, care controlează ieşirea de la Marea Neagră, a oferit sprijin militar Kievului, opunându-se în acelaşi timp sancţiunilor occidentale impuse Rusiei.
Ca parte a actului său de echilibrare, Ankara s-a oferit să medieze între părţi şi să găzduiască discuţii de pace, menţinându-şi în acelaşi timp legăturile cu Ucraina în domeniul industriei de apărare şi aprofundându-şi cooperarea energetică cu Rusia. De asemenea, a semnat un acord pentru a participa la reconstrucţia postbelică a Ucrainei.
Luna trecută, Reuters a relatat în exclusivitate că ameninţarea SUA de a aplica sancţiuni firmelor financiare care fac afaceri cu Rusia a răcit comerţul turco-rus, perturbând sau încetinind unele plăţi atât pentru petrolul importat, cât şi pentru exporturile turceşti.
Turcia, având relații cu ambele părți implicate și experiență în medierea conflictelor internaționale, poate oferi un cadru neutru pentru negocieri. Cu toate acestea, succesul depinde de voința și flexibilitatea ambelor părți implicate în conflict, precum și de complexitatea problemelor geopolitice și de securitate.
Planul lui Zelenski
Planul de pace prezentat de liderul de la Kiev, și susținut de majoritatea aliaților Ucrainei prevede 10 puncte.
1. Siguranţa radiologică şi nucleară, cu accent pe restabilirea securităţii în jurul celei mai mari centrale nucleare din Europa, Zaporojie, din Ucraina, care este acum ocupată de armata rusă;
2. Securitatea alimentară, incluzând protejarea şi asigurarea exporturilor de cereale ale Ucrainei către cele mai sărace naţiuni din lume;
3. Securitatea energetică, cu accent pe restricţiile de preţ asupra resurselor energetice ruseşti, precum şi pe sprijinirea Ucrainei în refacerea infrastructurii energetice, din care jumătate a fost afectată de atacurile ruseşti;
4. Eliberarea tuturor prizonierilor şi deportaţilor, inclusiv a prizonierilor de război şi a copiilor deportaţi în Rusia;
5. Restabilirea integrităţii teritoriale a Ucrainei – despre care Zelenski a spus că „nu poate fi negociată” – şi reafirmarea acesteia de către Rusia în conformitate cu Carta ONU;
6. Retragerea trupelor ruseşti din toate regiunile şi încetarea ostilităţilor, restabilirea frontierelor de stat ale Ucrainei cu Rusia. Kievul insistă pe retragerea armatei și autorităților ruse și din Crimeea, anexată ilegal în 2014, nu numai pe regiunile declarate anexate după ofensiva pe scară largă declanșată de Rusia în februarie 2022;
7. Justiţie, care să includă înfiinţarea unui tribunal special care să judece crimele de război ruseşti;
8. Prevenirea ecocidului, necesitatea de a proteja mediul, cu accent pe deminare şi refacerea instalaţiilor de tratare a apei;
9. Prevenirea escaladării conflictului şi construirea unei arhitecturi de securitate în spaţiul euro-atlantic, incluzând garanţii pentru Ucraina;
10. Confirmarea încheierii războiului, care să includă un document semnat de părţile implicate.
Sunt puține informații despre condițiile impuse de Rusia pentru pace în Ucraina, iar detalii specifice despre aceste condiții pot varia în funcție de evoluțiile politice și militare din teren. Surse oficiale menționează că Rusia a exclus patru țări occidentale (SUA, Regatul Unit, Franța și Germania) dintr-un eventual efort de mediere a conflictului în Ucraina, subliniind că acestea nu pot avea pretenții la un rol de mediatori neutri în procesul de pace.
Ofensivă rusă
Trupele ruse au crescut presiunea asupra poziţiilor defensive ucrainene în timpul unor lupte grele în estul Ucrainei, a declarat comandantul ucrainean al regiunii. Luptele sunt centrate în zona situată la vest de Bahmut, a declarat Serhii Sidorinon pentru televiziunea ucraineană.”Inamicul suferă pierderi grele, dar îşi completează constant rândurile cu noi rezerve”, a spus el. Scopul atacurilor ruseşti este să ajungă la Ceasiv Yar.”Se luptă ziua, dar şi noaptea”, a spus Sidorin. La rândul lor, forţele armate ucrainene au încercat să rupă avântul ofensiv rusesc cu contraatacuri, dar au fost împinse înapoi în satul Ivanivske. „Inamicul încearcă în prezent să ia cu asalt oraşul, atât frontal, cât şi dinspre flancuri”, a spus Sidorin. Informaţiile nu au putut fi iniţial verificate în mod independent. Între timp, oficiali de la Moscova şi din sudul Rusiei au declarat sâmbătă că apărarea antiaeriană a doborât zeci de drone ucrainene care au vizat zone din sudul Rusiei în timpul nopţii. Efectele unui atac asupra oraşului Taganrog de la Marea Azov sunt încă în curs de evaluare, a scris pe Telegram guvernatorul regiunii Rostov, Vasili Golubev. Potrivit rapoartelor ruse, regiunea Rostov din apropierea graniţei cu Ucraina a fost cel mai puternic afectată, fiind înregistrate 41 de atacuri. De asemenea, au fost distruse mai multe drone care se apropiau de oraşul Morozovsk, la aproximativ 230 de kilometri de capitala regională Rostov-pe-Don. Presa independentă a raportat că dronele ucrainene au vizat şi o fabrică de avioane militare ruseşti din regiune. Iniţial nu au existat informaţii despre daune. În regiunea Kursk, guvernatorul a raportat că resturi de la o dronă ucraineană doborâtă au lovit acoperişul unui spital, dar nu au provocat victime. Pe frontul diplomatic, membrii Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei (UDCG) urmează să se întâlnească din nou luna aceasta la Baza Aeriană Ramstein din Germania pentru a discuta sprijinul pentru efortul de război al Kievului. La invitaţia secretarului american al Apărării Lloyd Austin, grupul urmează să se întrunească pe 19 martie. Cunoscută şi sub numele de Grupul Ramstein, alianţa a 56 de ţări coordonează livrările de arme către Ucraina, care se bazează pe sprijinul occidental pentru a respinge forţele ruse. De asemenea, miniştrii apărării şi oficialii militari de vârf sunt aşteptaţi să discute şi despre alte preocupări comune de securitate la această reuniune a grupului. UDCG este formată din toate cele 32 de state membre ale NATO, inclusiv Suedia după aderarea sa pe 7 martie, precum şi alte 24 de ţări care s-au opus invaziei ruse. Ultima întâlnire a avut loc, prin videoconferinţă, pe 14 februarie.
Ajutor cu picătura
Şeful diplomaţiei ucrainene a atenţionat recent Occidentul împotriva ajutorului „cu picătura” furnizat Kievului, adăugând că doar livrări regulate de material militar ar permite evitarea unei extinderi a războiului în afara Ucrainei. „Strategia ce constă în a furniza ajutor Ucrainei cu picătura nu mai funcţionează”, a declarat Dmitro Kuleba în timpul unei vizite la Vilnius. „S-a terminat (cu această strategie) şi, dacă lucrurile continuă după cum se derulează în prezent, aceasta nu se va termina bine pentru noi toţi”, a adăugat Kuleba în timpul unei conferinţe de presă la finalul unei întrevederi cu omologii săi francez, lituanian, leton şi eston. Şeful diplomaţiei ucrainene a îndemnat la „o aprovizionare fără restricţii şi la timp cu arme şi muniţii pentru a se asigura că Ucraina va învinge Rusia”. Dmitro Kuleba a îndemnat de asemenea la transferarea pe teritoriul ucrainean a unor antrenamente militare conduse de Occident, a unor servicii de mentenanţă a armelor, precum şi a producţiei de echipamente militare, operaţiune ce ar crea mai multă logistică pentru ţara sa, potrivit lui Kuleba. Ministrul ucrainean de externe i-a invitat pe toţi cei care se îndoiesc că războiul ar putea depăşi frontierele Ucrainei „să se trezească şi să citească cărţile de istorie”. Aceasta ar ajuta, potrivit lui, „să fie evitată o situaţie în care veţi trebui să luaţi decizii la o scară complet diferită a tragediei pentru a vă apăra propriile sate, oraşe şi teritorii”. „Decizii slabe: mai mult război. Decizii puternice: sfârşitul războiului. Este simplu”, a declarat el.
Linii roșii
La rândul său, ministrul lituanian al afacerilor externe Gabrielius Landsbergis a subliniat că aliaţii occidentali ai Ucrainei „ar trebui să traseze linii roşii pentru Rusia”, nu pentru ei înşişi şi „să nu excludă nicio formă de sprijin pentru Ucraina”, făcând ecoul recentelor declaraţii ale preşedintelui francez. De asemenea, ministrul lituanian s-a declarat „fericit că drapelul ucrainean este alături de (drapelul) francez cu această ocazie”. La sfârşitul lui februarie, Emmanuel Macron a declarat că trimiterea în Ucraina a unor trupe terestre „nu ar trebui exclusă” în numele unei „ambiguităţi strategice” şi că totul va fi făcut pentru ca Rusia lui Vladimir Putin că piardă acest război. Până acum, europenii şi americanii s-au delimitat de poziţia franceză, însă Emmanuel Macron, care a organizat săptămâna trecută o conferinţă internaţională de sprijin militar pentru Ucraina, o consideră necesară pentru a relua „iniţiativa” în faţa Moscovei. Potrivit ministrului francez al afacerilor externe Stephane Séjourné, Occidentul nu-şi poate asuma „riscul unei victorii ruse în Ucraina, pentru că aceasta va avea un preţ foarte ridicat pentru noi toţi”. „Pentru că noi ştim bine că Rusia nu se va opri aici”, a adăugat el. „În acest cadru, trebuie astăzi să nu ne interzicem nimic în termeni de noi acţiuni”, a mai declarat Séjourné.
Șarjă poloneză
Şeful diplomaţiei poloneze Radoslaw Sikorski a reacţionat pozitiv la recentele declaraţii ale preşedintelui francez Emmanuel Macron, conform căruia nu trebuie exclusă trimiterea de trupe ale aliaţilor NATO în Ucraina. „Prezenţa forţelor NATO în Ucraina nu este de neconceput”, a scris Sikorski pe reţeaua socială X, fosta Twitter, vineri seara, la peste o săptămână după ce liderul francez a generat dezbateri aprinse cu afirmaţiile sale în timpul unei reuniuni a liderilor europeni. „Apreciez iniţiativa preşedintelui francez Emmanuel Macron, pentru că lui Putin trebuie să-i fie frică, nu nouă să ne fie frică de Putin”, a continuat Sikorski. Polonia este un aliat ferm al Ucrainei încă de când Rusia şi-a lansat invazia la scară largă împotriva Ucrainei, în februarie 2022. Poziţia lui Sikorski contrastează cu cea a prim-ministrului polonez Donald Tusk, care, în timpul vizitei sale de săptămâna trecută la Praga, a spus clar că Polonia nu intenţionează să trimită trupe pentru a susţine Ucraina. Potrivit lui Tusk, aliaţii ar trebui să se concentreze pe a-i acorda Ucrainei sprijin maxim în eforturile sale militare împotriva invaziei ruse. Emmanuel Macron a provocat un val de reacţii de îngrijorare atunci când a spus că trimiterea de trupe ale Occidentului în Ucraina nu trebuie scoasă din calcul. „Nu există în prezent un consens asupra unei desfăşurări oficiale de trupe terestre”, a spus Macron în timpul conferinţei aliaţilor europeni ai Ucrainei care a avut loc la Paris pe 26 februarie. „Însă în dinamică nimic nu trebuie exclus. Vom face tot ce este necesar pentru a ne asigura că Rusia nu poate câştiga acest război”, a declarat preşedintele francez. Afirmaţia sa a provocat rapid reacţii negative din partea câtorva state membre NATO. Mai târziu, ministrul francez al apărării Sebastien Lecornu a declarat că afirmaţiile preşedintelui francez „au fost scoase din context” şi că Macron a reafirmat că Franţa nu va fi „co-beligerantă” în conflictul din Ucraina.
Opoziție britanică
Şeful diplomaţiei britanice David Cameron şi-a exprimat opoziţia faţă de trimiterea de trupe occidentale în Ucraina, chiar şi pentru a forma acolo soldaţi, într-un interviu pentru cotidianul german Süddeutsche Zeitung, citat de mass-media internațională. Întrebat dacă, în opinia sa, este un lucru inteligent ca în situaţia actuală să se excludă orice trimitere de soldaţi occidentali în Ucraina, Cameron a răspuns publicaţiei germane: „Misiunile de formare sunt mai bine executate în afara ţării. În Marea Britanie, noi am format 60.000 de soldaţi ucraineni”. „Ar trebui să evităm să creăm ţinte evidente pentru Putin”, a spus David Cameron, potrivit declaraţiilor sale traduse în germană de cotidianul citat. Pe 26 februarie, preşedintele francez Emmanuel Macron a suscitat o intensă polemică după ce a afirmat că trimiterea de trupe occidentale în Ucraina nu poate fi exclusă în viitor. Guvernul britanic a reacţionat o zi mai târziu, precizând că „un mic număr” de persoane trimise de Regatul Unit se aflau deja în Ucraina „pentru a susţine forţele armate ucrainene, în special în termeni de formare medicală”. „Nu prevedem desfăşurarea (de soldaţi britanici în Ucraina) la o scară mai mare”, a continuat purtătorul de cuvânt al prim-ministrului britanic Rishi Sunak. Anterior, ministrul francez al apărării Sebastien Lecornu a precizat că trimiterea de „trupe terestre combatante” în Ucraina nu este luată în calcul. Însă, el a estimat că există căi de explorat pentru „deminare, pentru formarea de soldaţi ucraineni pe teritoriul ucrainean”. „Cu cât mai mult va trebui Ucraina să-şi crească armata, cu atât mai importante vor fi necesităţile de a majora pregătirea” soldaţilor ucraineni, a adăugat ministrul francez.
Totodată, în interviul său pentru Süddeutsche Zeitung, David Cameron a reafirmat utilitatea, în opinia lui, a armelor cu rază de acţiune lungă pentru a susţine Ucraina şi a evocat ideea de a ajuta Berlinul să îşi depăşească reticenţele în a furniza Kievului rachete Taurus de fabricaţie germană.
Problema Taurus
Întrebat dacă Londra ar putea ajuta Germania să rezolve problemele care împiedică livrarea de rachete Taurus, Cameron a spus: „Suntem hotărâţi să lucrăm în strânsă colaborare cu partenerii noştri germani asupra acestei probleme, la fel ca alţii, pentru a ajuta Ucraina”. Cameron a mai fost întrebat de Süddeutsche Zeitung cu privire la opţiunea deja evocată în ianuarie de presă: cea privind un fel de troc în care Berlinul să furnizeze rachete Taurus Londrei şi apoi Regatul Unit alte rachete Storm Shadow Ucrainei. „Suntem gata să examinăm toate opţiunile pentru a obţine un impact maxim pentru Ucraina. Însă eu nu voi da detalii şi nu voi dezvălui adversarilor noştri ceea ce noi intenţionăm să facem”, a spus Cameron. De teama unei escaladări a conflictului, Berlinul refuză de mai multe luni să livreze Kievului rachete Taurus, cu o rază de acţiune de peste 500 de km şi care ar putea prin urmare, dacă Ucraina ar dispune de ele, să vizeze obiective mult mai în adâncul teritoriului rus. Kievul a obţinut începând din luna mai a anului trecut rachete Storm Shadow/Scalp (rază de acţiune de 250 km), livrate de Franţa şi Regatul Unit, apoi rachete americane ATACMS (rază de acţiune de 165 de km).
Ucraina „trebuie să câştige războiul”
Ministrul britanic al apărării Grant Shapps a insistat vineri, în timpul vizitei sale la Kiev, că Ucraina „trebuie să câştige războiul” cu Rusia şi pentru aceasta aliaţii ei trebuie să-şi intensifice sprijinul, după ce a anunţat în ziua precedentă că Regatul Unit va furniza armatei ucrainene un nou pachet de ajutor militar ce cuprinde peste 10.000 de drone de atac şi de recunoaştere. Într-un mesaj video postat pe reţeaua de socializare X, ministrul britanic afirmă că a venit la Kiev „pentru a da alarma în lumea democratică”, întrucât „trebuie să ne asigurăm că Ucraina câştigă războiul”. „Regatul Unit s-a angajat să facă mai mult ca niciodată, cu cel mai mare pachet de ajutor militar al nostru până în prezent”, a subliniat oficialul britanic, referindu-se la cele 10.000 de noi drone. „Fiecare naţiune trebuie acum să facă la fel şi să se asigure că libertatea triumfă în faţa tiraniei”, a indicat el în continuare. Ministrul britanic al apărării a anunţat joi că regatul Unit va furniza armatei ucrainene anul acesta „peste 10.000 de drone”, inclusiv drone de atac, iar guvernul de la Londra a alocat pentru acest demers încă 125 de milioane de lire sterline, în plus faţă de cele 200 de milioane de lire promise anterior. Pachetul include circa o mie de drone de atac de unică folosinţă, plus drone de supraveghere maritimă şi de atac ce pot fi folosite contra navelor flotei ruse de la Marea Neagră, dar cea mai mare parte a pachetului va cuprinde drone FPV (First Person View), acestea din urmă fiind drone dirijate de un pilot care vede într-o cască sau pe ecranul unui calculator imaginea terenului deasupra căruia zboară drona. Atât armata rusă cât şi cea ucraineană folosesc intens dronele pentru recunoaştere, pentru reglarea tirului artileriei şi pentru atacuri asupra infanteriei şi echipamentelor militare, inclusiv asupra tancurilor, blindatelor sau obuzierelor. Trupele ucrainene încearcă de asemenea să compenseze cu ajutorul dronele deficitul de muniţie de artilerie cu care se confruntă. Însă armata rusă foloseşte mijloace performante de război electronic pentru neutralizarea dronelor, iar industria militară rusă a conceput de la începutul războiului mai multe tipuri de drone de atac şi recunoaştere. De exemplu, Rusia a dezvăluit săptămâna trecută o dronă FPV necunoscută până atunci, denumită „Piranha”, cu care a distrus unul dintre tancurile americane Abrams furnizate Ucrainei de SUA, un alt tanc de acelaşi tip fiind apoi distrus de drone Upyr („Vampir”).
Autoritățile de la Erevan analizează posibilitatea de a depune o cerere de aderare la Uniunea Europeană, a declarat ministrul armean de externe Ararat Mirzoian, relatează mass-media regională. Demersul are loc pe fondul strategiei armene de stabilire a unor legături mai strânse cu Occidentul în faţa tensiunilor cu aliatul tradiţional Rusia.
Presiuni geopolitice
„În prezent, sunt discutate pe larg în Armenia multe oportunităţi noi şi nu va fi un secret dacă spun că printre acestea se numără şi aderarea la Uniunea Europeană”, a declarat Mirzoian într-un interviu acordat postului de televiziune turc TRT World cu ocazia Forum Diplomatic care a avut loc în Antalya, semn al noilor relații dintre Erevan și Ankara.
În prezent, Armenia are din iunie 2021 un acord de parteneriat cu Uniunea Europeană.
De la venirea la putere, în urma unei revoluţii, în 2018, premierul armean Nikol Paşinian a aprofundat legăturile Armeniei cu Europa şi Statele Unite, atrăgând în mod repetat mânia aliatului tradiţional Rusia.
Erevanul a declarat în repetate rânduri că alianţa sa cu Moscova nu se extinde şi la războiul din Ucraina, în timp ce Paşinian a acuzat Rusia că încearcă să-i submineze guvernul.
Armenia acuză, de asemenea, Rusia că nu a reuşit să o apere împotriva rivalului de lungă durată, Azerbaidjanul, care s-a apropiat de Moscova în ultimii ani şi cu care Erevanul are un conflict legat de enclava Nagorno-Karabah.
Acuzații reciproce
Armenia şi Azerbaidjanul s-au acuzat reciproc de tiruri la frontiera dintre cele două ţări rivale din Caucaz, un incident care, potrivit Erevanului, a provocat moartea a cel puțin 4 soldați armeni.
Marţi dimineaţă, „unităţi ale forţelor armate azere au deschis focul (…) asupra poziţiilor armene din apropierea Nerkin Hand”, un sat din sudul regiunii Siunik, care se învecinează atât cu Azerbaidjanul, cât şi cu enclava azeră Nahcivan, a precizat Ministerul armean al Apărării într-un comunicat. „Potrivit informaţiilor preliminare, doi armeni au fost ucişi şi alţi câţiva au fost răniţi”, a adăugat acesta.
Potrivit unui comunicat al Ministerului azer al Apărării din Azerbaidjan, forţele armene au tras de două ori luni seara asupra poziţiilor sale „în direcţia satului Kohanabi, în regiunea Tovuz”, din nord-vestul Azerbaidjanului.
La rândul său, serviciul azer al gărzii de frontieră a afirmat că acest atac asupra poziţiilor armene a fost o „operaţiune de răzbunare” ca răspuns la o „provocare” a forţelor armene care a avut loc luni seara şi care, potrivit Baku, s-ar fi soldat cu rănirea unui soldat azer.
La finalul operaţiunii de marţi, „postul militar din care s-au tras focuri de armă (…) a fost complet distrus”, a precizat serviciul azer de pază a frontierei, promiţând un „răspuns şi mai sever şi mai hotărât” la „orice provocare” la frontiera dintre Armenia şi Azerbaidjan.
Ministerul armean al Apărării a respins aceste acuzaţii, afirmând că ele „nu corespund realităţii”.
Acest incident intervine la scurt timp după realegerea preşedintelui azer Ilham Aliev, care se află la putere în această ţară bogată în hidrocarburi de două decenii. Omul forte de la Baku, în vârstă de 62 de ani, profită de victoria sa militară asupra locuitorilor din Nagorno-Karabah. În septembrie 2023, armata azeră, într-o ofensivă fulgerătoare, a preluat controlul total asupra acestei enclave muntoase populate de armeni şi autoproclamate republică, forţând zeci de mii de locuitori să fugă.
În timp ce susţine că urmăreşte un proces de pace cu Armenia, preşedintele azer nu şi-a ascuns niciodată celelalte ambiţii teritoriale ale sale: controlul regiunii armene Siunik pentru a lega enclava Nahcivan de restul Azerbaidjanului.
Acord militar
Armenia a semnat cu Franţa un contract în vederea achiziţionării de puşti de precizie de la societatea franceză PGM şi o scrisoare de intenţie în vederea formării unor ofiţeri armeni, în contextul în care Erevanul încearcă să-şi reducă dependenţa de Moscova.
”Armenia a adoptat ideea de a-şi moderniza armata. Ne vom folosi propriile mijloace şi ajutorul statelor partenere. Este vorba despre utilizarea tuturor instrumentelor păcii pentru a-şi apăra frontierele”, a declarat ministrul armean al Apărării Suren Papikian într-o conferinţă de presă comună cu omologul său francez Sébastien Lecornu. Valoarea contractului de achiziţie nu a fost dezvăluită.
Franţa s-a angajat totodată să ofere burse unor ofițeri armeni la vestita Academie Militară Saint-Cyr Coëtquidan şi va participa și la antrenarea corpului de subofițeri ai armatei armene, dar și a forțelor speciale.
Sébastien Lecornu anunţă că Franţa urmează să trimită un consilier militar specilist în apărare sol-aer, care să ajute Armenia să se apere ”de eventuale atacuri potenţiale agresoare” vizând civili.
Armenia ”se întoarce către partenerii săi care sunt cu adevărat furnizori de securitate”, declară el în această conferinţă de presă, răspunzând unei întrebări despre îndepărtatea Erevanului de Moscova, aliatul său istoric.
Armenia a lansat un proces de refomare a forţelor sale armate, a doctrinei militare şi a normelor sovietice.
Cooperarea Armeniei cu Franţa, după ce a fost înfrânt în 2020 în războiul cu Azerbaidjanul, a intrat în ”faza practică”, ”de natură sistemică şi de mare anvergură”, potrivit lui Suren Papikian.
Parisul se teme de o nouă confruntare militară cu Azerbaisjanul, rivalul istoric al Erevanului, în această regiune tulbure din Caucaz.
Franţa şi Armenia au semnat în toamnă o scrisoare de intenţie în domeniul apărării aeriene, care prevede achiziţionarea a trei radare de tip Ground Master (GM200) de la Thalès, care permit detectarea unei aeronave inamice aflate la 250 de kilometri distanţă, şi de binocluri cu viziune pe timpul nopţii, fabricate de Safran – livtrate joi.
Azerbaidjanul a recucerit, într-o ofensivă-fulger în septembrie, întreaga regiune separatistă azeră Nagorno Karabah, susţinută de Armenia, după 30 de ani de conflict.
Încă au loc în continuare confruntări armate între armatele armeană şi azeră, care s-au acuzat reciproc, la jumătatea lui februarie, de tiruri la frontieră soldate cu moartea a patru armeni, potrivit Erebavului.
Armenia aderă la CPI
Armenia s-a alăturat în mod oficial Curţii Penale Internaţionale (CPI), au anunţat oficialii, o mişcare pe care aliatul tradiţional Moscova a denunţat-o ca fiind neprietenoasă, scrie The Guardian.
Curtea cu sediul la Haga a emis în martie un mandat de arestare pe numele preşedintelui rus, Vladimir Putin, în legătură cu războiul din Ucraina şi cu deportarea ilegală de copii în Rusia.
Erevanul este acum obligat să îl aresteze pe liderul rus dacă acesta pune piciorul pe teritoriul său.
„Statutul de la Roma al CPI a intrat oficial în vigoare pentru Armenia la 1 februarie”, a declarat pentru AFP reprezentantul oficial al ţării pentru probleme juridice internaţionale, Yeghishe Kirakosyan.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Armenia a luat o „decizie greşită” atunci când parlamentul său a votat, în octombrie, ratificarea statutului de la Roma al CPI, iar ministerul rus de Externe a calificat acest demers drept un „pas neprietenos”.
Armenia găzduieşte o bază militară rusă permanentă şi face parte din alianţa militară condusă de Moscova, Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), care cuprinde mai multe foste republici sovietice.
Ţările occidentale au salutat ratificarea, care marchează extinderea jurisdicţiei curţii în ceea ce a fost mult timp considerat a fi curtea din spate a Rusiei.
„Lumea devine tot mai mică pentru autocratul de la Kremlin”, a declarat preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, referindu-se la Putin, după ce Armenia a ratificat statutul CPI în octombrie.
Prim-ministrul Armeniei, Nikol Pashinyan, a încercat să asigure Rusia că ţara sa se ocupă doar de ceea ce consideră a fi crime de război comise de vecinul său, Azerbaidjan, în conflictul lor de lungă durată, şi că nu vizează Moscova.
„Armenia a sperat că, prin aderarea la CPI, făcând un pas atât de sensibil pentru Rusia, ar putea primi garanţii de securitate din partea Occidentului”, a declarat pentru AFP analistul independent Vigen Hakobyan.
„Dar se pare că şi-a tensionat legăturile cu Rusia fără a primi garanţii reale de securitate din partea Occidentului”.
Armenia a semnat statutul de la Roma în 1999, dar nu l-a ratificat, invocând contradicţii cu constituţia ţării.
Curtea Constituţională a declarat în martie că aceste obstacole au fost eliminate după adoptarea de către Armenia a unei noi constituţii în 2015.
În noiembrie 2023, Erevanul a depus în mod oficial instrumentul de ratificare a statutului de la Roma.
Uniunea Europeană trebuie să îşi crească semnificativ capacitatea industrială de apărare în următorii cinci ani, iar pentru asta este nevoie de sporirea cheltuielilor, a declarat joi, la Congresul PPE de la Bucureşti, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a cerut totodată crearea unui post de comisar european pentru apărare. Acesta este doar unul dintre semnalele puternice transmise de către conducerea PPE de la București.
Securitate în Europa
„Securitatea în Europa înseamnă, de asemenea, să facem mai mult pentru propria noastră apărare. Scopul nostru comun ar trebui să fie foarte clar. Trebuie să ne creştem semnificativ capacitatea industrială de apărare în următorii cinci ani. Iar în centrul acestui lucru trebuie să fie un principiu simplu. Europa trebuie să cheltuiască mai mult, Europa trebuie să cheltuiască mai bine şi Europa trebuie să cheltuiască bani europeni. Iar acest lucru ne va ajuta să acoperim nevoia urgentă de a reconstrui, reface şi moderniza forţele armate ale statelor membre. Şi să susţinem în continuare Ucraina”, a afirmat Ursula von der Leyen în discursul susţinut cu prilejul votului pentru desemnarea ei drept candidată a Partidului Popular European la preşedinţia Comisiei Europene. Ea a subliniat că Europa trebuie să dezvolte şi să producă „următoarea generaţie de capabilităţi operaţionale care să câştige lupte”. În acest context, Ursula von der Leyen a pledat pentru crearea unui post de „comisar pentru apărare pentru următorul mandat”. „PPE este partidul care a susţinut o Europă care se poate apăra. Şi noi vom fi partidul care va îndeplini o uniune a apărării. Iar acest subiect necesită toată atenţia. Şi, prin urmare, avem nevoie de un comisar pentru apărare desemnat pentru următorul mandat”, a adăugat ea. În manifestul PPE pentru alegerile europene de la începutul lunii iunie, adoptat joi la Congresul de la Bucureşti, se menţionează că trebuie înfiinţat un post de „comisar pentru securitate şi apărare, care să coordoneze mai bine aspectele legate de apărare în cadrul competenţelor UE şi să promoveze cooperarea, precum şi un Consiliu de apărare cu miniştrii apărării din statele membre”.
Problema migrației
Europenii decid cine vine în Europa şi în ce condiţii, nu reţelele de contrabandişti şi traficanţii, a declarat joi, la Bucureşti, Ursula von der Leyen, în discursul susţinut cu prilejul votului pentru desemnarea ei drept candidată a Partidului Popular European la preşedinţia Comisiei Europene. „Împreună am livrat prin Pactul privind migraţia şi azilul. Am întărit frontierele europene şi vom continua să facem acest lucru. Ne-am îndeplinit obligaţiile europene în trecut şi o vom face şi pe viitor. Dar noi, europenii, decidem cine vine în Europa şi în ce condiţii, şi nu reţelele de crimă organizată şi traficanţii”, a spus Ursula von der Leyen, referindu-se la transferul solicitanţilor de azil către ţările terţe, prevăzut în manifestul PPE adoptat miercuri în unanimitate. Ursula von der Leyen este singurul politician înscris în cursa pentru desemnarea candidatului PPE la preşedinţia Comisiei Europene.
Criminal de război
Preşedintele rus Vladimir Putin este urmărit pentru crime de război şi există un tribunal la Haga care îl aşteaptă, a declarat joi, la Bucureşti, Ursula von der Leyen, în discursul susţinut cu prilejul votului pentru desemnarea ei drept candidată a Partidului Popular European la preşedinţia Comisiei Europene. „Putin este urmărit pentru crime de război şi va fi judecat. Există un tribunal de război care îl aşteaptă”, a declarat Ursula von der Leyen, subliniind încă o dată că „Europa va rămâne alături de Ucraina cât este nevoie”. „Putin este responsabil pentru moartea lui Aleksei Navalnîi (principalul oponent al Kremlinului, mort în închisoare în condiţii suspecte – n.r.). Şi a fost incredibil să vedem curajul celor care au participat la înmormântarea lui Navalnîi. Una dintre femeile curajoase care au participat a zis că Navalnîi s-a sacrificat pe el ca să salveze ţara, iar Putin a sacrificat ţara pentru a se salva pe el”, a mai spus von der Leyen. „Nu există o chestiune mai presantă decât Ucraina. Am fost în Bucea după ce localitatea a fost eliberată, nu voi uita sacii de cadavre. Civili nevinovaţi, tineri, bătrâni ucişi de soldaţii lui Putin. Nu voi uita părinţii disperaţi ai căror copii au fost răpiţi de Rusia. Ca mamă şi bunică, inima mea sângerează când aud aceste poveşti”, a mai spus von der Leyen în discursul susţinut la Congresul PPE de la Bucureşti. Preşedinta în exerciţiu a Comisiei Europene a mai spus că Rusia „a distrus case, spitale şi grădiniţe, dar nu a reuşit să distrugă visul (…) unei Ucraine libere şi prospere, în inima Uniunii Europene”. „Şi astăzi, prieteni, acest vis continuă să trăiască. Şi în Republica Moldova, şi în Georgia, şi în Balcanii de Vest. Şi împreună vor transforma acest vis într-o realitate. În asta cred şi PPE-ul şi Europa”, a adăugat ea.
Războiul pentru Schengen
Partidul Popular European a adoptat miercuri în unanimitate, în cadrul congresului său de la Bucureşti, manifestul care cere aderarea cât mai curând posibil a României la spaţiul Schengen, după ce delegaţia austriacă a Partidului Popular la putere a renunţat să mai voteze împotrivă.
„Surpriză la Congresul Partidului Popular European de la Bucureşti. Delegaţia austriacă nu a mai votat împotriva manifestului electoral al Partidului Popular European care cere aderarea cât mai curând posibil a României la spaţiul Schengen. Manifestul a fost adoptat în unanimitate. Acest vot arată că blocajul a fost depăşit şi că, chiar dacă au existat dificultăţi, le vom depăşi şi vom obţine aderarea deplina a României la spaţiul Schengen”, a declarat miercuri seară eurodeputatul român Siegfried Mureşan, vicepreşedinte al PPE, într-un comunicat de presă, citat de mass-media. În manifestul adoptat de PPE se menţionează că „avem nevoie de aderarea deplină la Schengen pentru Bulgaria şi România, prin ridicarea cât mai curând posibil nu doar a controalelor aeriene şi maritime, ci şi a controalelor la frontierele terestre”. „Trebuie să reparăm spaţiul Schengen, care este în prezent disfuncţional, în special prin consolidarea în continuare a protecţiei frontierelor externe ale UE şi prin prevenirea migraţiei ilegale către Europa, pentru a avea un spaţiu Schengen sigur şi complet, fără controale la frontierele interne”, mai pledează documentul intern al formaţiunii paneuropene. Mai devreme, în cadrul conferinţei de presă comune susţinute în deschiderea Congresului PPE, Manfred Weber a recunoscut că există o „provocare austriacă” şi a precizat că „în PPE avem opinii diferite asupra unora dintre chestiuni şi este absolut democratic să le exprimăm”. „Un lucru vreau să-l transmit cu claritate: PPE sprijină extinderea deplină a spaţiului Schengen, astfel că România şi Bulgaria ar trebui să adere imediat la zona Schengen, respectă toate criteriile”, a subliniat Manfred Weber în cadrul conferinţei de presă susţinute la începerea Congresului PPE, alături de preşedintele PNL, Nicolae Ciucă. De asemenea, Manfred Weber a ţinut să îi felicite pe „prietenii” români pentru aderarea la spaţiul Schengen cu frontierele maritime şi aeriene de la 31 martie. „Primul pas este acum aderarea cu frontierele maritime şi aeriene şi vrem să vedem România şi Bulgaria aderând cât de repede la zona Schengen. PPE ca partid este clar asupra acestui lucru”, a subliniat liderul PPE. El s-a folosit de prilej să le ceară şi socialiştilor din Austria să ia în considerare o schimbare a opiniei „pentru că şi ei se opun acordării accesului deplin al României şi Bulgariei la Schengen”. „Deci avem o provocare austriacă în faţa noastră, trebuie să convingem toate partidele”, a mai spus Weber.
Ce este Schengen
Spațiul Schengen este o zonă formată din 26 de țări europene care au decis să elimine toate controalele la frontierele interne, permițând astfel libera circulație a persoanelor. A fost numit după Acordul de la Schengen, semnat pe 14 iunie 1985, în satul Schengen din Luxemburg. Obiectivul principal al spațiului Schengen este de a consolida libera circulație a bunurilor, serviciilor și oamenilor în interiorul granițelor sale.
Țările membre Schengen includ majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene (UE) și câteva țări non-UE. Printre țările UE care sunt parte a spațiului Schengen se numără Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia și multe altele. Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein sunt țări non-UE care au aderat, de asemenea, la spațiul Schengen. Important de menționat este că unele țări din UE, cum ar fi România, Bulgaria, Croația și Cipru, sunt încă în proces de aderare la spațiul Schengen, iar Irlanda a optat să nu adere la acest spațiu.
O caracteristică importantă a spațiului Schengen este sistemul de informații Schengen (SIS), care este o bază de date comună utilizată de țările membre pentru schimbul de informații despre persoane și bunuri considerate de interes pentru securitatea spațiului. Acesta ajută la combaterea criminalității transfrontaliere și terorismului, facilitând totodată cooperarea polițienească și judiciară între statele membre.
Pe lângă eliminarea controalelor la frontierele interne, spațiul Schengen a standardizat și controalele la frontierele externe. Acest lucru înseamnă că, pentru a intra în spațiul Schengen, cetățenii țărilor terțe trebuie să îndeplinească anumite condiții și să treacă printr-un punct de control la una dintre frontierele externe. De asemenea, spațiul Schengen a facilitat procesul de obținere a vizelor de scurtă ședere pentru vizitatori, prin aplicarea unor reguli comune pentru toate țările membre.
Deși spațiul Schengen promovează libera circulație și înlăturarea barierelor fizice la granițe, acesta permite, de asemenea, reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne în situații excepționale, cum ar fi amenințări grave la adresa ordinii publice sau securității naționale. Aceste măsuri sunt, însă, strict reglementate și trebuie să fie proporționale cu amenințarea percepută.
În concluzie, spațiul Schengen reprezintă unul dintre cele mai semnificative realizări ale integrării europene, oferind cetățenilor posibilitatea de a călători liberă și de a trăi într-un spațiu comun fără frontiere interne. Totuși, menținerea securității și gestionarea migrației rămân provocări importante pentru țările membre Schengen.
Demers românesc
Preşedintele Klaus Iohannis a avut joi o întrevedere cu cancelarul federal al Republicii Austria, Karl Nehammer, unul dintre subiectele abordate fiind aderarea deplină a României la spaţiul Schengen. „În discuţia mea cu cancelarul Karl Nehammer am convenit să continuăm procesul de aderare deplină a României la Schengen până când vom atinge acest obiectiv final. UE trebuie să fie unită, puternică, prosperă şi acest lucru va consolida şi mai mult securitatea UE pentru beneficiul tuturor cetăţenilor noştri”, a menționat Klaus Iohannis pe rețelele de socializare.
În prima zi a reuniunii, PPE a adoptat, în unanimitate, manifestul care solicită aderarea cât mai curând posibil a României la spaţiul Schengen. În manifestul adoptat de PPE se menţionează că este nevoie „de aderarea deplină la Schengen pentru Bulgaria şi România, prin ridicarea cât mai curând posibil nu doar a controalelor aeriene şi maritime, ci şi a controalelor la frontierele terestre”.
Conflict geopolitic
Ţinta Kremlinului este să schimbe guvernarea de la Chişinău, astfel încât să poată să folosească Republica Moldova şi Transnistria în războiul împotriva Ucrainei, a declarat, miercuri, preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu. Ea a afirmat într-o emisiune la Digi 24 că Rusia încearcă pe orice cale „să împiedice Republica Moldova să mai facă paşi pe calea integrării europene”, subliniind că acţiunile Kremlinului sunt cu atât mai puternice cu cât statul moldovean se apropie de Uniunea Europeană. „Kremlinul nu poate face mare lucru acum în regiunea Transnistreană. Kremlinul, ca să poată să folosească şi regiunea transnistreană, şi Republica Moldova, în general, împotriva Ucrainei în acest război, pentru că asta îşi doreşte, trebuie să schimbe guvernarea de la Chişinău. Acolo e ţinta Kremlinului. În regiunea transnistreană, sigur, mai poţi face anumite acţiuni de destabilizare, dar nu mare lucru, pentru că sunt departe şi nu au ce să facă, chiar dacă ar vrea să facă acest lucru. Acum, ce încearcă să facă Kremlinul este să împiedice Republica Moldova să mai facă paşi pe calea integrării europene, să se amestece în alegerile noastre şi să îşi pună oamenii lor, oamenii pe care îi controlează şi care vor face ceea ce le zice Kremlinul”, a susţinut Maia Sandu.
Potrivit acesteia, ameninţările venite dinspre Moscova către Republica Moldova sunt constante, dar ţara sa nu este „la prima experienţă” în ceea ce priveşte încercările de destabilizare a ţării şi a situaţiei din Transnistria.
Sprijin pentru Ucraina
Ucraina are nevoie de sprijin deplin din partea tuturor ţărilor libere europene, nu există nimic care să fie mai urgent decât revenirea la pace, a declarat Maia Sandu, preşedintele Republicii Moldova. Liderul de la Chişinău a avut o intervenţie în sesiunea plenară din prima zi a Congresului Partidului European care se desfăşoară la Bucureşti. „Suntem adunaţi astăzi aici într-un moment esenţial pentru libertate şi pentru democraţiile liberale care sunt supuse atacurilor la momentul de faţă. Agresiunea rusă caută să facă ca eşichierul internaţional să revină la modul cum arăta înainte. De aceea democraţiile noastre trebuie să se ralieze, democraţii care pun preţ pe drepturile omului, pe democraţie şi pe o societate liberală. Acesta este fundamentul pentru o lume paşnică şi prosperă”, a declarat Maia Sandu. Ea a subliniat că în Ucraina este atacată securitatea Europei, şi este nevoie de sprijin deplin din partea ţărilor europene libere. „În Ucraina securitatea Europei este atacată. Nu e momentul să ne îndoim. Ucraina are nevoie de sprijin deplin din partea tuturor ţărilor libere europene. Nu există nimic care să fie mai urgent decât revenirea la pace. Lângă Ucraina se află Moldova. Ce întâmplă în Ucraina va defini viitorul Moldovei zeci de ani de acum înainte. Rusia doreşte să atragă Moldova în sfera sa de influenţă, unde drepturile omului, libertatea de expresie sau de adunare să fie încălcate”, a declarat Maia Sandu. Ea a punctat că astăzi, Moldova „nu mai este pe masă pentru a fi împărţită aşa cum îşi doreşte Rusia”, ci se află la masa discuţiilor. „Rusia nu-şi doreşte să întrebe ţări mici ca a noastră ce anume îşi doresc. Pentru Rusia, Republica Moldova nu trebuie să aibă niciun un cuvânt de spus în harta geopolitică, însă poporul moldovean a ales altă cale. Astăzi Moldova nu mai este pe masă pentru a fi împărţită aşa cum îşi doreşte Rusia, ci se află la masa discuţiilor. Noi am făcut o alegere conştientă să nu fim contrânşi iarăşi să revenim în sfera de influenţă a Rusiei. Este alegerea noastră să trăim liberi într-o ţară democratică. Nu cu teamă şi oprimaţi. Şi reafirmăm aici sprijinul nostru pentru această alegere „, a declarat Maia Sandu. Azi, mai mult decât oricând este nevoie de curaj de leadership şi de unitate pentru a proteja societăţile libere şi pentru a respinge orice formă de agresiune, a subliniat ea în acelaşi context. Preşedintele Republicii Moldova a punctat că agresiunile nu vor dispărea dacă închidem ochii la ele, „acestea vor reveni iar şi iar dacă nu sunt oprit şi de fiecare dată o vor face mai puternic şi vor fi mai urâte”. „Nu este momentul să ne concentrăm asupra noastră individual, ci este momentul să dăm dovadă de generozitate. Să fim idealişti şi să apărăm acele valori în care cu toţii credem, democraţie, libertatea de alegere şi pacea”, a declarat Maia Sandu. Preşedintele R. Moldova a evidenţiat faptul că PPE a fost partidul care a sprijinit cel mai puternic integrarea Moldovei în UE. „Ne-aţi sprijinit în trecut în lupta împotriva oligarhilor şi a corupţiei. Astăzi, confruntaţi cu agresiunea, contăm pe voi pe drumul nostru către integrarea în UE. Apreciez leadership-ul pe care l-am primit de la Ursula von der Leyen, de la Roberta Metsola şi de la mulţi alţi prieteni adunaţi aici. Niciodată responsabilitatea noastră şi leadership-ul în Europa nu au fost mai importante decât în momentele de criză. Împreună ne vom ridica la înălţimea provocării şi vom clădi o Uniune mai mare şi mai puternică. Doar împreună!”, a concluzionat Maia Sandu.
Referendum pentru Europa
Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, propune organizarea, în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale din noiembrie, a unui referendum pe tema aderării europene a Moldovei. Liderul de la Chişinău a declarat, miercuri, într-o emisiune la postul de televiziune Digi 24, că referendumul este „un proiect de ţară”, care să confirme că Republica Moldova îşi doreşte „să ajungă parte a familiei europene”. „Noi avem partide care lucrează pentru Kremlin, nu pentru cetăţenii Republicii Moldova şi atunci ce putem face în această situaţie? Putem să demonstrăm că există o majoritate a cetăţenilor Republicii Moldova care sprijină acest proiect de ţară, să scriem în Constituţie şi, respectiv, să fie obligată toată clasa politică să urmeze decizia cetăţenilor”, a afirmat Maia Sandu. Şefa statului moldovean a precizat că suprapunerea referendumului cu alegerile prezidenţiale are ca scop atragerea unui număr cât mai mare de alegători şi pentru a da posibilitatea tuturor cetăţenilor cu drept de vot, atât din ţară, cât şi din diasporă, să îşi exprime opţiunea cu privire la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. „Sper să avem o decizie reprezentativă şi pozitivă. Proiectul Moldova europeană este singura opţiune pentru noi. Nu există altă opţiune prin care Republica Moldova să poată să îşi păstreze libertatea, democraţia şi pacea. Nu exagerez, este singura opţiune de dezvoltare democratică şi dezvoltare economică sustenabilă pentru noi (…) Noi suntem europeni. Acum este important să ne înscriem şi în acte şi să vadă şi Moscova, care ne doreşte răul, şi să vadă şi statele europene, care ne-au deschis uşile, să vadă că această alegere nu este doar alegerea mea, ci este alegerea cetăţenilor Republicii Moldova”, a subliniat Sandu.
Apel PPE
Lideri de guvern şi de opoziţie din Europa de Est au făcut apel miercuri, în prima zi a Congresului Partidului Popular European (PPE) de la Bucureşti, la intensificarea sprijinului pentru Ucraina, inclusiv prin oferirea de noi arme, şi a luptei împotriva Rusiei conduse de preşedintele Vladimir Putin, considerând că o eventuală victorie a Moscovei în război ar reprezenta o ameninţare pentru securitatea europeană şi globală. „Noi, europenii, ne confruntăm în prezent cu cele mai mari ameninţări şi pericole geopolitice la adresa securităţii noastre, a modului nostru de viaţă, a principiilor şi valorilor democratice de după cel de-Al Doilea Război Mondial. În momentul de faţă avem un privilegiu uriaş de a nu fi în primele linii ale frontului, sub domnia gloanţelor, bombelor şi rachetelor, şi în primele rânduri de tranşee. Acest privilegiu ne este adus de sacrificiile eroice ale ucrainenilor, atât militari, cât şi civili, bărbaţi şi femei, copii şi vârstnici”, a declarat şefa guvernului lituanian, Ingrida Simonyte, în cadrul Congresului PPE de la Bucureşti.
Ea a salutat „rezistenţa forţelor armate ucrainene şi a societăţii civile ucrainene”, care „împiedică orice formă de catastrofă modernă”, şi a atras atenţia că, dacă ajutorul pentru Ucraina nu va continua, atunci se va instala „dezordinea”, iar „prosperitatea se va prăbuşi”. „Prin urmare, modul în care abordăm această provocare şi ameninţare existenţială nu numai că va defini securitatea europeană pentru viitorul previzibil, dar sunt sigură că şi securitatea globală. Nu este o coincidenţă că dictatorii şi autocraţii de pe tot globul, de la Belarus la Iran şi Coreea de Nord, urmăresc îndeaproape şi analizează acţiunile noastre, hotărârea şi solidaritatea sau uneori lipsa ambelor”, a subliniat şefa guvernului lituanian. „Ei nu numai că îşi ajustează strategiile şi planurile agresive viitoare, dar cooperează deja foarte intens şi ajută şi întăresc regimul lui Putin să continue agresiunea şi ocupaţia, tortura, crimele de război, genocidul împotriva ucrainenilor (…) După ce îşi ucid adversarii acasă şi pun activiştii civici în închisori, ei încearcă să distrugă încrederea sistemelor noastre democratice pentru a impune polarizarea, sentimentul de vulnerabilitate sau cel puţin confuzia. Dar nu ne vom teme. Rusia lui Putin nu este la fel de puternică precum a fost Uniunea Sovietică, care, apropo, s-a prăbuşit şi ea”, a adăugat Ingrida Simonyte. „Putem şi trebuie să ajutăm Ucraina să câştige acest război, pentru că este şi războiul nostru. Acest război este împotriva noastră, împotriva tuturor valorilor în care credem. De la Marea Neagră la Marea Baltică, de la Marea Mediterană la Marea Caspică, de la Atlantic la Indo-Pacific, cu toţii ar trebui să ne intensificăm eforturile. Formula câştigătoare nu este un fel de misterios Sfânt Graal (…). Formula victoriei este destul de clară. Sprijin militar din ce în ce mai rapid pentru Ucraina, sprijin economic din ce în ce mai rapid, tragerea la răspundere pentru crimele regimurilor lui Putin şi Lukaşenko (…) Să mergem mai departe şi mai repede cu sancţiuni mai puternice”, a mai afirmat ea. Lidera de la Vilnius a subliniat de asemenea că „nu ar trebui să existe tabuuri în privinţa armelor şi sistemelor militare” pentru Ucraina. „Fără tabuuri pentru sprijinul militar pentru Ucraina. Fără linii roşii autoimpuse. Dictatorii sunt buni la sprint, la mobilizarea resurselor, dar slabi la maratoane şi lupte pe termen lung. Democraţiile sunt lente la început, dar au o capacitate unică de a învăţa din greşeli şi de a se reinventa din mers. Dacă vrem o pace durabilă pe continentul european, dacă vrem să salvăm UE ca un proiect geopolitic de pace unic, o putem face doar prin a ne întări. Pace prin consolidare, nu relaxare. Pace prin victoria Ucrainei (…) Pace prin integrarea Ucrainei în NATO şi UE alături de Republica Moldova, Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud, alături de un Belarus democratic şi european”, a mai declarat ea.
La rândul său, lidera opoziţiei din Belarus, Svetlana Tihanovskaia, care trăieşte în exil, a făcut apel la participanţii la Congresul PPE, în contextul campaniei electorale pentru alegerile europene din iunie, să fie „campioni ai democraţiei” şi „susţinători ai tuturor celor care îşi riscă viaţa şi libertatea în numele valorilor pe care le susţinem cu toţii aici”. „Vă rog să includeţi Ucraina şi Belarus în programele dumneavoastră electorale. De asemenea, vă rog să oferiţi Ucrainei tot ce are nevoie. Mulţi belaruşi luptă şi pentru libertatea Ucrainei chiar în timp ce noi vorbim acum. Mulţi dintre ei îşi dau viaţa pentru Ucraina, pentru că înţelegem că nu este doar războiul lor, este războiul nostru comun. Vă rog să fiţi alături de cei care luptă pentru un Belarus liber. Schimbări în Belarus ar putea aduce victoria Ucrainei mai repede şi ar fi o lovitură uriaşă pentru Putin. Şi, nu uitaţi, dictatorii nu pot fi calmaţi. Dictatorii nu pot fi reeducaţi. Cu ei trebuie să te lupţi. Aşa că este timpul ca democraţia să-şi arate dinţii”, a afirmat Svetlana Tihanovskaia.
Prezent la rândul său la Congresul PPE de la Bucureşti, fostul preşedinte ucrainean Petro Poroşenko, preşedinte al partidului de opoziţie Solidaritatea Europeană, a declarat că Ucraina trebuie sprijinită „atât timp cât este nevoie pentru victorie” şi că „mesajul nostru comun ar trebui să fie că nu avem încredere în Putin, că nu ne temem de Putin şi cu siguranţă vom câştiga”.
Mihail Saakaşvili rămâne în închisoare
El a făcut apel la continuarea şi intensificarea asistenţei militare pentru Ucraina. Poroşenko a cerut muniţie pentru ţara sa, „produsă în Uniunea Europeană sau livrată din întreaga lume”, şi a îndemnat la crearea unei coaliţii a avioanelor de luptă pentru „recâştigarea controlului asupra spaţiului aerian ucrainean”, nu numai prin avioane F-16, de producţie americană, ci şi prin avioane de luptă de producţie europeană. În plus, Poroşenko a spus că ţara sa are nevoie de rachete cu rază lungă de acţiune, inclusiv model Taurus, pentru „a distruge toate tipurile de muniţie şi pentru a-i ajuta pe soldaţii noştri să câştige, pentru victoria noastră comună”. Potrivit fostului preşedinte ucrainean, întărirea regimului de sancţiuni împotriva Rusiei este „singura modalitate prin care putem opri încercarea lui Putin de a finanţa războiul”. El a cerut ca activele ruseşti îngheţate să fie folosite pentru a sprijini Ucraina. În cadrul reuniunii a fost citit şi un mesaj din partea fostului preşedinte pro-european al Georgiei, Mihail Saakaşvili, care se află în prezent în închisoare, o detenţie despre care a spus că a fost motivată politic. „Anul acesta va fi crucial pentru a decide soarta unei mari părţi a Europei în multe feluri. Fie cedăm în faţa liderilor autoritari şi asistăm la instalarea unei noi Cortine de Fier în Europa, fie facem ca Europa să fie complet liberă şi o pace justă prevalează. Acest lucru este posibil doar atunci când Ucraina, sub conducerea unui Churchill modern, preşedintele Zelenski, va câştiga acest război. Nu e timp pentru ezitare sau autocomplezenţă. Este timpul pentru leadership, unitate, curaj şi hotărâre”, a transmis Saakaşvili prin mesajul său. Saakaşvili a mai spus că Putin îl consideră „duşmanul său personal, mai ales datorită rolului meu în a conduce Georgia şi, în mare parte, Ucraina în direcţia europeană”. „Putin mă vrea mort, la fel ca pe (opozantul rus) Aleksei Navalnîi, cu care m-a comparat în mai multe rânduri. Într-o astfel de situaţie, solidaritatea dumneavoastră contează foarte mult pentru mine şi pentru milioane de simpatizanţi din Georgia şi Ucraina”, le-a mai transmis el participanţilor la Congresul PPE, criticând totodată actualul regim din Georgia, spunând că este o „oligarhie în stil mafiot”. Congresul PPE a avut loc miercuri şi joi la Bucureşti pentru a o nominaliza pe Ursula von der Leyen, în vârstă de 65 de ani, pentru a conduce lista popularilor la scrutinul european de la 6-9 iunie şi, prin urmare, pentru a obţine un nou mandat de cinci ani la şefia Comisiei Europene.
Preşedinta Georgiei, Salome Zurabişvili, a cerut Statelor Unite să deblocheze livrările lor de arme către Ucraina, într-un moment în care Europa depune eforturi pentru a consolida capacităţile militare ucrainene, relatează mass-media regională.
Nevoie urgentă
Autorităţile ucrainene insistă că au nevoie disperată de ajutor militar şi financiar suplimentar, în timp ce noul pachet de ajutor de 60 de miliarde de dolari este în continuare blocat de republicani în Congresul Statelor Unite. Vorbind presei la Tbilisi, Salome Zurabişvili a spus că, „politic, Rusia este învinsă, dar militar, vedem problema livrărilor de arme (către Ucraina)”. „Există o mare voinţă în Europa de a depăşi această problemă”, a continuat ea, adăugând că UE îşi consolidează capacităţile industriilor sale de apărare în domeniul muniţiilor. „Sper ca Statele Unite să-şi revină în fire şi să deblocheze acest program de ajutor blocat la Washington”, a adăugat ea. „Dar pierdem timp”, a avertizat şefa statului georgian. Rusia a invadat Georgia în 2008 şi, ulterior, a înfiinţat baze militare permanente în cele două regiuni ale sale separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud, pe care le-a recunoscut drept state independente. „Europa s-a trezit, a realizat că Rusia este o ameninţare pentru securitatea sa, nu doar pentru cea a vecinilor săi”, a adăugat preşedintele Georgiei. Invazia Ucrainei „este un conflict global, nu regional”, a insistat Salome Zurabişvili.
Președinte pro-european
Salome Zurabichvili este o politiciană franco-georgiană care servește drept al cincilea președinte al Georgiei din decembrie 2018, fiind prima femeie aleasă în această funcție.Născută pe 18 martie 1952 în Paris, Franța, într-o familie de emigranți georgieni politici, Zurabichvili a urmat o carieră diplomatică de succes în serviciul diplomatic francez înainte de a deveni activă în politica georgiană. Ea a fost Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Franței în Georgia între 2003 și 2004, iar apoi a servit ca Ministru al Afacerilor Externe al Georgiei din 2004 până în 2005. Ulterior, a devenit profesor asociat la Institutul de Studii Politice din Paris și a condus grupul de monitorizare al Consiliului de Securitate al ONU privind sancțiunile împotriva Iranului. În 2016, a fost aleasă ca deputat independent în Parlamentul Georgiei, înainte de a fi aleasă președinte în 2018.Cariera sa diplomatică include lucrul în ambasadele Franței în Italia, Ciad și Statele Unite. Educația sa include studii la Institutul de Studii Politice din Paris și la Școala de Afaceri Internaționale și Publice de la Universitatea Columbia. Pe parcursul carierei sale, a ocupat mai multe poziții diplomatice importante, având un rol semnificativ în politica externă a Georgiei și a Franței.Constituția Georgiei a suferit modificări semnificative în timpul mandatului său, cu scăderea puterilor președintelui în favoarea unui sistem parlamentar mai puternic. Aceste schimbări au inclus eliminarea alegerilor populare pentru președinte începând cu 2024, președintele urmând a fi ales indirect printr-un colegiu electoral. Zurabichvili a câștigat alegerile prezidențiale din 2018 ca independent, cu sprijinul partidului Georgian Dream, devenind astfel ultimul președinte ales prin vot popular în Georgia.Pe parcursul mandatului său, s-a confruntat cu tensiuni crescute cu guvernul georgian, ceea ce a culminat cu inițierea, deși fără succes, a unei proceduri de impeachment împotriva sa de către Parlament în 2023, pe fondul acuzațiilor de încălcare a Constituției. Aceste tensiuni au evidențiat diviziunile din cadrul politicii georgiene și provocările cu care se confruntă liderii țării.
Exerciții militare
În următoarele două săptămâni, în Georgia vor avea loc exerciții militare multinaționale, „Trojan Trail”, cu participarea mai multor state, inclusi țări membre NATO.
Militarii vor lucra la îmbunătățirea cooperării și coordonării în cadrul unei rețele mondiale de parteneri și aliați. Exercițiul se desfășoară simultan în trei țări – România, Grecia și Georgia. Componenta care se va desfășura în Georgia include forțe speciale din SUA, Marea Britanie, România, Polonia și Spania. La exercițiu se vor alătura, de asemenea, rezerviști ai Ministerului georgian al Apărării din teritoriu și reprezentanți ai organizațiilor de voluntari. Militarii vor îndeplini diverse misiuni pe uscat și pe mare, atât în estul, cât și în vestul Georgiei.
Reamintim că, luni, peste 20 de mii de soldați din 13 țări au început să participe la exercițiile NATO în regiunile nordice ale Finlandei, Norvegiei și Suediei. Iar la sfîrșitul lunii februarie, poliția poloneză a avertizat că un număr mare de echipamente militare ar putea fi observate pe drumurile din țară, în cadrul ramurii poloneze a exercițiilor NATO pe scară largă.
Mai mulți experți americani în domeniul apărării au identificat o serie de acțiuni caracteristice operațiunile militare rusești îndreptate împotriva unor state din ultimele 5 decenii. Sursele citate consideră că, ţinând cont de acest model, potenţialele ţinte ale Kremlinului ar putea să-şi dezvolte o strategie care să împiedice invazia, relatează mass-media internațională.
Prelungirea invaziei militare ruse împotriva Ucrainei și situația tensionate din Transnistria îngrijorează autoritățile de la Chișinău, care încearcă să prevină un posibil desant militar rusesc.
Ucraina, piatra de încercare
Încercarea Rusiei de a pune mâna pe aeroportul Hostomel din Kiev la începutul invaziei din 2022 în Ucraina a făcut parte dintr-un „manual bine stabilit”, au scris Kevin Stringer și Heather Gregg într-un eseu pentru Institutul de Război Modern de la West Point. Pentru că, spun experţii, aeroportul este primul obiectiv vizat de armata rusă.
În susţinerea acestei idei, ei amintesc că, în trecut, Moscova a trimis comandouri și parașutiști pentru a cuceri aeroporturile din Praga, în 1968, în Kabul, în 1979, și în Sevastopol, în 2014. Ocuparea unui aeroport poate facilita un avans al trupelor terestre, care invadează peste graniță.
„Apărarea aeroportului este esențială pentru statele care s-ar putea afla în vizorul unei viitoare agresiuni rusești”, avertizează experţii. Strategia clasică a ruşilor poate funcționa cu o viteză fulminantă, pe măsură ce trupele de asalt de elită cuceresc aeroportul, pentru a crea un cap de pod aerian. Avioanele militare pot transporta apoi întăriri pentru a extinde capul de pod aerian, în timp ce așteaptă să se conecteze cu coloanele de blindate care se revarsă peste graniță.
Kevin Stringer și Heather Gregg au explicat secvenţa tipică pe care au identificat-o analizând strategia de luptă a Rusiei din ultimii 50 de ani.
„Poziționarea forțelor convenționale la granițele țării vizate pentru a amplifica presiunea politică și a organiza invazia; infiltrarea unităților de operațiuni speciale (Spetsnaz) pentru a pregăti și a fi vârful de lance al incursiunii; capturarea unui aeroport strategic prin intermediul unităților aeropurtate; și aterizarea pe calea aerului a unor trupe de asalt suplimentare pentru a securiza spațiul de luptă și a decapita guvernul național, împreună cu unitățile de operațiuni speciale deja inserate” – sunt cei mai importanţi paşi ai invaziei ruseşti.
Forța de invazie a aeroportului cuprinde, de obicei, „un detașament de forțe speciale pentru a obține surpriza, urmat de un element de mărimea unui batalion, pentru a pregăti terenul pentru ca cel puțin o brigadă să urmeze”, a declarat Kevin Stringer, colonel în retragere al armatei americane, pentru Business Insider. O brigadă rusă numără de obicei aproximativ 4.000 de parașutiști.
Schimbări de tactică
Din fericire, în Ucraina, aerian din 2022 de la Kiev a fost un fiasco: loviturile aeriene nu au reușit să suprime apărarea aeriană ucraineană care a doborât numeroase elicoptere, sprijinul aerian apropiat pentru capul de atac a lipsit, iar forțele ucrainene au contraatacat rapid cei 300 de parașutiști asediați.
Cu toate acestea, alte acțiuni ruseşti de ocupare a aeroporturilor au fost în mare parte reușite. Atacul de la Praga a ajutat forțele Pactului de la Varșovia să ocupe Cehoslovacia cu lupte și pierderi minime. Atacul de la Kabul, care avea ca scop răsturnarea președintelui afgan Hafizullah Amin, a fost mai sângeros. Sute de afgani, precum și comandouri KGB și Spetznaz au murit în timpul unui asalt asupra palatului prezidențial, care s-a încheiat cu uciderea lui Amin de către trupele rusești.
La Sevastopol, unitățile Spetznaz (faimoșii „omuleți verzi” în uniforme nemarcate) au cucerit două aerodromuri într-o operațiune în mare parte fără vărsare de sânge.
Unități de elită
Având în vedere că ocuparea aeroporturilor a funcționat pentru Rusia în trecut, experţii presupun că aceasta ar putea folosi metode similare împotriva altor ținte potențiale, cum ar fi statele baltice, Moldova sau Georgia. Pentru națiunile mici, cu armate mici, este însă extrem de dificil de organizat o misiune de apărare a aeroporturilor.
„Modelul Rusiei de a invada o țară și de a-i «decapita» conducerea face ca pentru țările vulnerabile să fie esențiale măsurile pentru a contracara amenințarea. Însă, pentru țări precum Moldova și Georgia, această pregătire nu este este deloc uşoară, având în vedere că ambele au deja trupe rusești în țara lor, sunt relativ mici și se confruntă cu o serie de constrângeri legate de resurse” – au scris cei doi experţii în eseul lor.
Experții sugerează însă câteva soluții mai puţin costisitoare. Prima este desfășurarea de unități militare speciale pentru a apăra aeroporturile-cheie. „Ucrainenii au lăsat elemente ale Brigăzii a 4-a de Reacție Rapidă a Gărzii Naționale la Aeroportul Antonov, în ciuda nevoii copleșitoare a trupelor ucrainene de a face față invaziei rusești la granițele sale”, se arată în eseu. Această unitate a reuşit să-i împiedice pe ruşi să preia aeroportul şi să urmeze modelul deja stabilit.
Kevin Stringer arată că un model bun de contraofensivă la un eventual asalt rusesc a fost un regiment special de apărare a aeroporturilor, care a staționat în Elveția, pe aeroportul din Zurich, în timpul Războiului Rece.
Chiar dacă Rusia ar putea eclipsa un stat mic în ceea ce privește puterea militară, acest lucru nu garantează succesul ocupării unui aeroport. Trupele aeropurtate slab înarmate au fost, din punct de vedere istoric, vulnerabile la apărările antiaeriene în timp ce zburau și la contraatacuri ale apărătorului înainte de a putea organiza o poziție la sol. „Dacă apărarea este pregătită, rușii sunt vulnerabili. Această vulnerabilitate crește dacă nu au superioritate aeriană asupra aerodromului”, a mai spus Kevin Stringer.
Sprijin european
În cazul în care trupele rusești reușesc să captureze un aeroport, cea mai bună opțiune a apărătorului este „contraatacul imediat pentru a disloca forța de asalt și a bloca pista pentru a împiedica întărirea și extinderea capului aerian”, crede expertul.
SUA și Europa pot, de asemenea, să ajute națiunile vulnerabile în apărarea aeroporturilor lor. „Armata Statelor Unite are mai multe unități dedicate preluării sau securizării pistelor de aterizare (…). Aceste unități ar putea oferi o pregătire valoroasă cu privire la modul de planificare și de întrerupere a unui asalt rusesc asupra aeroporturilor critice. Capacități similare există în cadrul forțelor europene de operațiuni speciale și convenționale, inclusiv în țările cu planuri de apărare totală, cum ar fi Finlanda și Suedia” – se arată în materialul experților americani.
În plus, SUA și Europa ar putea, de asemenea, să furnizeze informații cu privire la planurile rusești de capturare a aeroporturilor. De exemplu, înainte de invazia Rusiei din februarie 2022, CIA ar fi avertizat Ucraina cu privire la planurile de a captura aeroportul Hostomel.
„Înțelegerea și delimitarea secvenței de evenimente pe care Rusia a folosit-o din punct de vedere istoric pentru a iniția o lovitură de stat și conceperea de contramăsuri pentru a contracara aceste acțiuni s-ar putea dovedi critice în apărarea împotriva următoarei invazii rusești” – este concluzia celor doi experţi americani în apărare.
Măsuri de apărare
Apărarea unui aeroport împotriva unui atac cu parașutiști implică implementarea unor măsuri complexe și integrate, care să acopere atât aspectele de detectare și interceptare, cât și cele de răspuns rapid și eficient.
Una dintre măsurile recomandate de specialiști este instalarea unor sisteme avansate de supraveghere aeriană și terestră, inclusiv radare și senzori de mișcare, care pot detecta aeronavele și parașutiștii înainte de a ajunge la obiectiv.
Pregătirea și menținerea în alertă a unor unități speciale de intervenție rapidă, echipate corespunzător pentru a contracara rapid orice încercare de infiltrare prin parașutare, este o altă recomandare a experților militari.
Autoritățile din statele vizare ar trebui să instaleze sisteme de apărare antiaeriană capabile să intercepteze și să neutralizeze aeronavele inamice înainte ca parașutiștii să poată fi lansați.
Statele amenințate de posibilitatea ueni intervenții militare ruse trebuie să asigure un sistem robust de comunicații între diferitele entități de securitate de la aeroport pentru coordonarea eficientă în timp real a răspunsurilor la amenințări.
Organizarea periodică a exercițiilor de antrenament pentru forțele de securitate, pentru a simula scenarii de atac cu parașutiști și a îmbunătăți timpul de reacție și eficiența intervențiilor, este o altă recomandare.
Colaborarea strânsă cu forțele aeriene naționale și alte agenții de securitate pentru a asigura o acoperire aeriană și o capacitate de răspuns îmbunătățită, dar și consolidarea securității perimetrului aeroportului, inclusiv a zonelor de aterizare, prin bariere fizice, zone tampon și puncte de control acces, sunt alte măsuri considerate necesare.
Implementarea acestor măsuri, alături de o evaluare constantă a riscurilor și adaptarea strategiilor de securitate la noile amenințări, sunt esențiale pentru protejarea eficientă a aeroporturilor împotriva atacurilor cu parașutiști sau alte tipuri de amenințări.
Potențial aerian militar rusesc
Federația Rusă, ca o putere militară majoră, are un potențial aerian considerabil, care include o varietate de aeronave de luptă, bombardiere, avioane de transport, elicoptere și drone. Potențialul aerian al Rusiei este conceput să susțină atât operațiunile militare convenționale, cât și pe cele nucleare, reflectând astfel strategia sa de apărare complexă și capacitățile sale extinse de proiecție a forței.
Rusia dispune de o gamă largă de avioane de luptă și interceptori, precum Su-27, Su-30, Su-35, MiG-29 și MiG-31. Aceste aeronave sunt proiectate să domine spațiul aerian prin superioritate aeriană și intercepție, capabile să angajeze ținte aeriene la distanțe variate și să execute diverse misiuni de luptă aer-aer și aer-sol.
Flota rusă include bombardiere strategice precum Tu-95 și Tu-160, capabile să transporte arme nucleare și convenționale la distanțe intercontinentale. De asemenea, dispune de bombardiere tactice cum ar fi Su-24 și Su-34, proiectate pentru a lovi ținte terestre și maritime cu precizie ridicată.
Rusia folosește avioane de transport militar, precum Il-76, pentru a mobiliza trupe și echipamente pe distanțe lungi. De asemenea, dispune de aeronave de realimentare în zbor, cum ar fi Il-78, esențiale pentru operarea extinsă a flotei sale aeriene.
Flota de elicoptere a Rusiei include modele precum Mi-8, Mi-24, Mi-28 și Ka-52, care îndeplinesc o varietate de roluri, inclusiv transport, atac, recunoaștere și sprijin aerian apropiat.
În ultimii ani, Rusia a dezvoltat și integrat drone în operațiunile sale militare pentru recunoaștere, supraveghere și atacuri de precizie, reflectând tendințele globale în războiul modern.
Rusia continuă să modernizeze și să dezvolte capacitățile sale aeriene, cu accent pe îmbunătățirea tehnologiei stealth, integrarea sistemelor avansate de arme și creșterea eficacității operaționale. Proiecte precum avionul de luptă de generația a cincea Su-57 și noile drone grele subliniază angajamentul Rusiei către inovație și menținerea unei poziții competitive pe scena militară internațională.
Potențialul aerian al Federației Ruse este un element cheie al puterii sale militare, reflectând capacitatea sa de a proiecta forța la nivel global și de a-și susține obiectivele strategice.
VDV, mândria Kremlinului
Unitățile de parașutiști ale Federației Ruse, cunoscute și sub numele de VDV (din rusă: Воздушно-десантные войска, Vozdushno-Desantnye Voyska), reprezintă o componentă esențială a forțelor armate ruse, specializate în operațiuni aeropurtate și asalt aerian. VDV este considerată una dintre cele mai pregătite și respectate forțe din armata rusă, având un rol semnificativ în diferite conflicte și operațiuni militare.
VDV a fost înființată în anii 1930, dar a câștigat notorietate și a fost dezvoltată semnificativ în perioada postbelică, devenind o forță de elită în cadrul armatei sovietice, iar tradiția a continuat și în Federația Rusă. Unitățile VDV sunt pregătite să execute operațiuni în spatele liniilor inamice, includând recunoașterea, sabotajul și capturarea punctelor strategice înaintea înaintării forțelor principale.
VDV este structurată în divizii și brigăzi care sunt echipate pentru a fi desfășurate rapid și eficient în orice parte a lumii. Trupele sunt instruite să opereze o gamă largă de vehicule și echipamente, inclusiv vehicule blindate ușoare, artilerie și sisteme anti-tanc, toate fiind capabile să fie parașutate. De asemenea, VDV dispune de propriile aeronave de transport, care permit desfășurarea rapidă a trupelor și echipamentelor.
Parașutiștii ruși trec printr-un program intensiv de pregătire care include exerciții de parașutare, luptă corp la corp, supraviețuire în condiții extreme și operațiuni combinate. Această pregătire asigură că VDV poate opera într-o varietate de medii, de la Arctica până în deșerturi.
VDV a fost implicată în numeroase conflicte regionale și internaționale, inclusiv în Afganistan, Cecenia, Georgia și, mai recent, în conflictul din Ucraina. Participarea lor în aceste conflicte a subliniat rolul lor strategic în cadrul forțelor armate ruse, fiind adesea folosite în fazele inițiale ale unui conflict pentru a asigura poziții cheie și pentru a deschide calea pentru forțele principale.
VDV este cunoscută și pentru simbolurile și tradițiile sale distincte. Parașutiștii poartă berete albastre și camuflaj în nuanțe de albastru, simbolizând apartenența lor la această forță de elită. Ziua VDV, sărbătorită în fiecare an pe 2 august, este marcată de parade și festivități în întreaga Rusie, demonstrând mândria și coeziunea acestui corp de elită.
VDV reprezintă o componentă cheie a capacității de proiecție a forței militare a Federației Ruse, fiind recunoscută pentru mobilitatea, eficiența și pregătirea de înalt nivel a membrilor săi. Rolul său în operațiuni speciale și capacitatea de a răspunde rapid la diferite scenarii de conflict subliniază importanța strategică a acestei forțe în cadrul armatei ruse.
Forțe de elită
În cadrul forțelor armate ale Federației Ruse, pe lângă unitățile VDV (parașutiști), există și alte forțe speciale pregătite pentru operațiuni rapide și eficiente, inclusiv pentru cucerirea unor aeroporturi și obiective strategice. Aceste forțe includ Spetsnaz GRU, forțele speciale ale marinei (cum ar fi unitățile „Morskie Pekhoty” și Spetsnaz Naval), precum și alte unități de elită.
Spetsnaz GRU reprezintă forțele speciale ale Direcției Principale de Informații a Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse (GRU). Aceste unități sunt antrenate pentru recunoaștere de înaltă calitate, acțiuni de sabotaj, eliminarea țintelor de înaltă valoare, și capturarea sau distrugerea infrastructurilor și echipamentelor inamice. Spetsnaz GRU este cunoscut pentru eficiența și discreția cu care operează în spatele liniilor inamice, având capacitatea de a executa operațiuni complexe, inclusiv asaltul asupra aeroporturilor pentru a facilita desfășurarea ulterioară a forțelor principale.
Marina Militară Rusă dispune de propriile unități speciale, inclusiv brigăzile de infanterie marină (Morskie Pekhoty) și unitățile Spetsnaz Naval. Aceste forțe sunt antrenate pentru asalturi amfibii, securizarea capetelor de pod și operațiuni speciale pe coastă sau în zonele portuare. Deși principalul lor domeniu de operare este legat de mediul acvatic, aceste unități sunt capabile să execute operațiuni pe uscat, inclusiv cucerirea și securizarea aeroporturilor situate în apropierea coastelor sau râurilor.
Federația Rusă dispune de alte forțe și unități speciale în cadrul diferitelor agenții de securitate și departamente militare, inclusiv FSB (Serviciul Federal de Securitate) și Rosgvardia (Garda Națională). Aceste unități pot fi implicate în operațiuni de securitate internă, contraterorism și, în anumite circumstanțe, în operațiuni militare externe, inclusiv asaltul și securizarea obiectivelor strategice precum aeroporturile.
Pentru cucerirea și controlul aeroporturilor, Federația Rusă poate mobiliza o varietate de forțe speciale, fiecare având pregătirea și echipamentul necesar pentru a executa astfel de operațiuni. Aceste forțe sunt antrenate să opereze în condiții diverse, putând să execute operațiuni rapide și precise pentru a asigura obiectivele strategice. Eficiența și succesul acestor operațiuni depind de coordonarea dintre unitățile implicate și de capacitatea de a răspunde rapid și eficient la schimbările din dinamica conflictului.
Aeroportul din Tiraspol
Aeroportul din Tiraspol se află în regiunea Transnistria, un teritoriu separatist din estul Republicii Moldova care nu este recunoscut pe plan internațional ca stat independent, dar care, în practică, funcționează autonom față de guvernul central al Moldovei.
Rusia are o prezență militară în Transnistria sub forma unui contingent de pacificare și a unor trupe care păzesc depozitele de muniții de la Cobasna. Această prezență militară, împreună cu sprijinul politic și economic acordat de Rusia regiunii Transnistria, indică faptul că Rusia ar putea, din punct de vedere tehnic, să exercite controlul asupra acestuia, dacă ar considera necesar, pe fondul intensificării conflictului din Ucraina
Cu toate acestea, orice acțiune de acest fel ar avea implicații complexe din punct de vedere geopolitic și diplomatic. Ar putea duce la escaladarea tensiunilor între Rusia și comunitatea internațională, inclusiv Republica Moldova, Uniunea Europeană și Statele Unite, care susțin suveranitatea și integritatea teritorială a Moldovei. De asemenea, ar putea avea consecințe asupra securității regionale în zona Mării Negre și a Europei de Est.
Decizia de a folosi aeroportului Tiraspol ar depinde de o serie de factori, inclusiv obiectivele strategice ale Rusiei în regiune, relațiile sale cu comunitatea internațională și situația de securitate regională. Este important de menționat că astfel de acțiuni ar fi evaluate în contextul legislației internaționale și al principiilor suveranității statelor.
Chișinău, obiectiv important
Ocuparea Aeroportului Chișinău de către Rusia ar reprezenta o acțiune militară majoră cu implicații semnificative la nivel internațional. Chișinău este capitala Republicii Moldova, o țară suverană și independentă. Orice încercare de ocupare a aeroportului sau a oricărei alte părți a Moldovei de către o putere străină ar constitui o încălcare gravă a dreptului internațional, inclusiv a Cartei Națiunilor Unite, care stipulează suveranitatea națională și integritatea teritorială a statelor membre.
O astfel de acțiune ar atrage condamnări internaționale puternice, inclusiv de la Uniunea Europeană, Statele Unite și alte națiuni. Republica Moldova este un partener al Uniunii Europene și a semnat un Acord de Asociere cu UE, iar orice agresiune asupra teritoriului său ar putea duce la sancțiuni severe împotriva Rusiei și la o izolare diplomatică și economică suplimentară a acesteia.
Republica Moldova nu este membră a NATO, dar orice agresiune militară pe teritoriul său ar putea determina o reevaluare a relațiilor de securitate în regiune și ar putea încuraja țările din proximitate să caute sprijin și protecție mai strânsă de la NATO.
Ocuparea aeroportului ar putea declanșa un răspuns militar din partea Moldovei, deși capacitatea sa militară este limitată comparativ cu cea a Rusiei. Totuși, implicarea internațională și sprijinul pentru Moldova ar putea lua diverse forme, de la asistență militară la măsuri diplomatice și economice împotriva agresorului.
O astfel de acțiune ar putea duce la escaladarea tensiunilor în regiunea Mării Negre și în Europa de Est, având potențialul de a declanșa un conflict mai larg, care ar putea atrage mai multe țări și ar avea consecințe imprevizibile.
Deși tehnic posibil, o ocupație a Aeroportului Chișinău de către Rusia ar fi extrem de provocatoare din punct de vedere legal și ar avea consecințe grave din punct de vedere politic, diplomatic și militar. Astfel de acțiuni sunt contrare normelor internaționale și ar duce la o condamnare puternică și la reacții adverse semnificative din partea comunității internaționale.
Aeroportul Internațional Chișinău, cu codul IATA RMO și ICAO LUKK, este principalul aeroport internațional din Republica Moldova și servește drept unul dintre principalele puncte de intrare în țară. Situat la 13 km sud-est de centrul Chișinăului, în cartierul Galata, aeroportul funcționează ca hub pentru companiile Air Moldova, HiSky și FlyOne. Începând cu anii 1970, terminalul actual reflectă arhitectura tipică sovietică, fiind construit pentru a asigura zboruri interne fără facilități de vămuire sau de securitate. În urma renovărilor din 1999 și 2000, finanțate parțial de Guvernul Republicii Moldova și un credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, aeroportul a fost modernizat pentru a satisface standardele internaționale. În 2023, aeroportul a gestionat 2,838,073 de pasageri și a avut un trafic de 24,947 de avioane.
Date tehnice
Aeroportul dispune de o singură pistă de aterizare din beton, cu lungimi de 3590 m și 2383 m, respectiv, și oferă facilități pentru categoriile de aterizare II. Terminalul principal și anexa sa cuprind o suprafață totală de peste 11,870 metri pătrați, fiind echipate cu 12 porți, 18 birouri de check-in și două benzi de bagaje. Pasagerii au la dispoziție magazine duty-free, baruri, birouri de schimb valutar, un automat bancar, un birou de știri, un magazin de ziare, un punct de prim-ajutor, un birou de informații și o sală lounge pentru pasagerii VIP.
În 2024, codul IATA al aeroportului s-a schimbat din KIV în RMO, reflectând denumirea oficială a țării, Republica Moldova. Aeroportul a fost temporar închis pe 24 februarie 2022, din cauza închiderii spațiului aerian moldovenesc în urma invaziei rusești în Ucraina, dar și-a reluat operațiunile pe 22 martie 2022, după ce autoritățile au redeschis parțial spațiul aerian
Aeroportul Tiraspol, situat la aproximativ 1 km nord-vest de orașul Tiraspol, este cel mai important din regiunea separatistă de pe malul stâng al Nistrului. Inițial, aeroportul a fost folosit de către militarii ruși, iar în 2012, o delegație a Dumei de Stat din Rusia a anunțat că reconstrucția aeroportului va fi finanțată din bugetul rus. De-a lungul timpului, aeroportul a fost subiectul unor discuții privind transformarea sa într-un aeroport civil, cu finanțare din Rusia. În octombrie 2012, un avion Antonov An-72 rusesc a aterizat la Tiraspol, marcând primul zbor de acest tip din 1998. În 2016, președintele Transnistriei de atunci, Yevgeny Shevchuk, a confirmat intenția de a transforma aerodromul militar într-un aeroport civil, deși existau obstacole legate de permisiunile necesare de tranzit prin teritoriile Moldovei și Ucrainei.
Aeroportul dispune de o pistă cu o lungime de 2.500 de metri, adecvată pentru decolările și aterizările avioanelor militare, și a fost menținut în condiții foarte bune, capabil să primească aeronave de orice tip din dotarea armatei ruse. Ultimele reparații majore la aerodrom au avut loc între 2004 și 2006, când au fost reparate pistele și utilajul de manevrare și ghidare a zborurilor.
Există preocupări legate de posibilitatea utilizării aerodromului de către trupele ruse în contextul conflictului cu Ucraina, deși aceasta ar necesita controlul asupra regiunii Odesa pentru a permite aterizările avioanelor rusești datorită spațiului aerian închis al Ucrainei și parțial al Moldovei. Expertii militari consultati de Gazeta de Chisinau sugerează că utilizarea aerodromului ar fi posibilă doar în anumite condiții specifice legate de evoluția conflictului.
Obiective secundare
Aeroportul Internațional Mărculești, fondat în 2004 în nordul Republicii Moldova, servește ca hub logistic important. Situat la 6 km de Florești și 150 km de Chișinău, aeroportul are o suprafață de 265,2 ha și oferă facilități pentru dezvoltarea transporturilor aeriene și activități comerciale externe. În 2008, a fost transformat într-o zonă economică liberă pentru a atrage investitori și a sprijini proiecte economice. Companii internaționale și-au exprimat interes pentru investiții, iar planurile de modernizare includ un terminal nou și spații de parcare până în 2025.
Aeroportul Internațional Bălți, cunoscut anterior sub numele de Aeroportul Internațional Bălți-Leadoveni, este situat în partea de nord a Moldovei, în apropierea orașului Bălți, fiind al doilea cel mai mare aeroport din Moldova. Aeroportul operează servicii comerciale pentru transportul de marfă și zboruri charter și este gestionat de Guvernul Moldovei. Acesta acoperă o suprafață de aproximativ 144 de hectare și include facilități precum terminalul pentru pasageri, instalațiile de manipulare a bagajelor, un hangar din metal, un generator diesel-electric pentru rezervă, spații de parcare pentru vehicule speciale la sol, și alte clădiri necesare pentru procesele tehnologice.
