de Madalin Necsutu | ian. 24, 2017 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Să facem un pic abstracție de toate gesturile de PR ale lui Dodon la Moscova. Să privim un pic mai departe. Peste trucurile banale de iluzionism pe care Dodon a încercat să le vândă opiniei publice în cadrul vizitei sale la Kremlin. Ceea ce este cu adevărat important este faptul că Vladimir Putin i-a dat lui Igor Dodon firmanul luptei sale pentru viitoarele alegeri parlamentare. Atacarea României și lupta de prin hățișurile moldovenismului primitiv cu Bucureștii. Totul pentru a le ține ocupată mintea moldovenilor care nici de corupție și nici de sărăcie nu au scăpat, odată cu întronarea lui Dodon în fruntea statului.
Ciclicitatea acțiunilor lui Dodon și a socialiștilor nu se va opri aici. O scurtă retrospectivă și un mic exercițiu de memorie ne va aduce cu siguranță aminte că Dodon nu a câștigat alegerile la finalul toamnei lui 2016. Campania sa electorală începuse de mult timp, încă de prin primăvară-vară, atunci când panourile publicitare cu Dodon și „Moldova sa cu viitor”, semnată de „președintele PSRM”, îi făceau acestuia o campanie mascată. Mai pe scurt, Dodon a intrat oficială, odată cu vizita la Moscova, în campania electorală pentru alegerile parlamentare. Fie că vorbim de cele la termen din toamna lui 2018, fie că ne referim la unele de tip anticipat.
Dodon se află în război cu toată lumea. Cu vecinii săi, cu UE, cu guvernul și cel mai important cu propriul popor. Tocmai celui care i-a jurat că va fi „președintele tuturor”. Nici pe departe. El seamănă cu spor sămânța scandalului, fără să îi pese că cine seamănă vânt va culege furtună. Aciuarea sa pe lângă porțile Kremlinului, puparea poalei popii rus Kiril, rictusurile sale la glumele cu rusoaicele prostituate sau slugărnicia afișată pe lângă idolul său, Vladimir Putin, nu îi pot garanta reușita. Ceea ce însă va face Dodon de acum încolo este să ducă un lung război de gherilă. Să bage bățul prin gardul vecinilor și a Guvernului și să se ia la ceartă cu toată lumea. Asta e miza principală și singura metodă de a se face vizibil.
Ca orice novice, Dodon își consumă rapid muniția din dotare, dar cert este că a primit binecuvântarea Kremlinului să se apuce de treaba. Țintele din cătare primite de la Moscova sunt clare: România, UE și Ucraina. Pe de altă parte, Dodon va lucra la pregătirea terenului pentru planul „Kozak 2.0”, de federalizare a Republicii Moldova, iar contactele cu separatiștii de la Tiraspol se vor înmulți. Prin aceasta, Dodon urmărește să bage pe ușa din spate a viitorului Parlamentul stângiștii pro-ruși găgăuzi și transnistreni. Cei care i se vor încolona după ordinului Moscovei. Într-un astfel de scenariu, drumul european al R. Moldova va fi compromis nu numai pe un ciclu parlamentar, ci poate pentru totdeauna. Acesta este matul pe care șahistul Dodon speră să îl dea tuturor. Acel scenariu negativ, dar nu unul imposibil pentru Dodon.
El va căuta victimizarea și se va bucura enorm în cazul în care actuala putere va face greșeala să-l suspende pentru nerespectarea Constituției. În cazul referendumului de demitere, Dodon va trâmbița că aceasta este dovada vie a faptului că este victima unui conspirații occidentale și îi va spori și mai mult notorietatea. Fapt ce îi va atrage capacitatea de tractare, pe post de locomotivă, a PSRM-ului în viitorul Parlament. Între timp, Dodon primește girul întăririi micului său imperiu media care se clădește în tăcere în spatele cortinei socialiștilor. Media ruse de la Chișinău dispun de destul de multe guri de tun care vor lovi atunci când va trebui.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | dec. 29, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Sfârșitul de an prefigurează un 2017 foarte tulbure pentru scena politică din Republica Moldova cu toate ingredientele unui thriller autentic. Un lucru este foarte clar. Igor Dodon a ajuns președinte, iar „gâlceava înțeleptului socialist cu lumea” stă să înceapă. Personajul este unul combativ și se înscrie perfect în epoca actuală a „post-truth”. Nu adevărul este relevant, ci lupta machiavelică pentru putere. Pentru cine spera că scandalul va înceta după ce Dodon va îmbracă roba de „prezident”, acesta fie este un diletant în ale politichiei de pe Bâc, fie trăiește o iluzie.
Avem de-a face cu un președinte de partid revanșard și arțăgos care nu va fi nici pe departe „președintele tuturor”, așa cum promitea în campanie. Agenda sa este încărcată de resentimente și un plan ambițios de acaparare a puterii la toate nivelurile. El a realizat că postura de președinte emasculat poate fi schimbată doar dacă va prelua și hățurile puterii parlamentare. Doar așa va deveni acel președinte potent, sau jucător, iar pentru acest lucru se tratează momentan în doze și mai mari de populism. Lupta cu corupția, sărăcia, suveranitatea, neatârnarea și pensiile mai mari pe care le promite mincinos în campanie au trecut în planul doi. Acum anticipatele parlamentare sunt noul său obiectiv.
Pasul doi este deja previzibil și se rezumă doar la apucarea cu ambele mâini a puterii legislative prin intermediul Partidului Socialiștilor, dar și a puterii locale, în special în Chișinău și proximitățile sale, acolo unde Dodon a avut mari bătăi de cap în scrutinul prezidențial ce a trecut. Pentru a avea expunere cât mai mare, Dodon va folosi tactica saturării media de știri generate de isprăvile sale. Va fi toată ziua pe televizor cu declarații dualiste și flamboaiante. Instrumentele propagandistice și rețele sociale vor abunda în știri cu și despre el. Încet, dar sigur, Dodon îl va înlocui pe Oleg Voronin din celebru banc despre „cine altcineva mai muncește în țara asta?”. Dodon nu va face altceva decât să bage bățul prin gardul tuturor celor care nu l-au votat, în speranța ambalării celor care i-au stat în spate la alegeri. Totul pentru a da lovitura finală actualei puteri, care, de bine de rău, continuă drumul șchiopătat spre UE.
Din punct de vedere militar, Dodon a declarat război exponenților NATO din R. Moldova și vecinătate. Astfel, prin concursul nefericit al unor politicieni mici și ranchiunoși a avut grijă să se descotorosească de ministrul Apărării, Anatol Șalaru. Concomitent, Dodon s-a luat în bețe și cu România, dar și cu Ucraina. Una este țară avanpostul NATO în regiune, iar cea de-a doua are o conducere favorabilă unei apropieri de Alianță. Iar ambele au câte un dinte cu politica militaristă a Rusiei în regiune.
Cu Uniunea Europeană, Dodon poartă un război pervers al dublului limbaj. Pe deoparte, acesta folosește clișeul său verbal de „stimă” când este vorba de banii europenilor, iar pe de altă parte împunge imagologic pe la colțuri. Așa s-a întâmplat și cu drapelul UE pe care l-a dat jos recent de pe Președinție. A bălmăjit vreo două scuze patetice cum că Președinția nu poate arbora drapele tuturor organizațiilor din care face parte sau cu care colaborează.
Colac peste pupăză, Dodon și-a adus și o armată de socialiști la Președinție, în speranța unui soi sovietic de „guvern din umbră”. O ceată de scandalagii, în frunte cu urătorul de la Primărie, Ion Ceban. Toți mari patrioți ca și el, dar mari iubitori și de Maica Rusia. Că de, așa le stă bine unor patrioți neaoși. Mai toți rebuturi din epoca lui Voronin și trădători de ciolan neo-comunist. Din acela bine camuflat în socialism. Președinția a fost transformată în cazarmă pentru viitoarele bătălii politice, iar peisajul seamănă tot mai tare cu un azil de nebuni. Unul pe „stil nou”, de tipul sovietic, dar cu aceleași metehne ca cele din celebra peliculă americană „Zbor deasupra unui cuib de cuci” a lui Milos Forman.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Vitalie Goncearov | nov. 30, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, Ucraina, Uncategorized @ro
Armatele ucrainene și cele rusești sunt poziționate extrem de periculos în jurul zonelor fierbinți, după ce discuții în cadrul „formatului Minsk” au eșuat, marți, în vederea încetării ostilităților în estul Ucrainei. Pe de o parte, Ucraina vrea să efectueze o serie de teste cu rachete balistice în apropierea peninsulei Crimeea, anexată prin forță de către Rusia în 2014. De asemenea, Rusia și-a poziționat nu mai puțin de 55.000 de soldați la granița de nord-est a Ucrainei.
Anunțul a fost făcut, miercuri, de către ministrul adjunct al Apărării de la Kiev, Igor Dolhov. El a precizat că numărul soldaţilor ruşi activi pe teritoriul Ucrainei variază între 5.000 şi 7.500. „În Crimeea, cifra este de aproximativ 23.000 de militari, dintre care 9.000 sunt staționați la graniţa administrativă”, a explicat oficialul ucrainean. De asemenea, Ihor Dolhov a pus la calcul, ca pericol iminent de trecere pe modul de luptă, şi Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) din regiunea transnistreană, al căror număr este undeva între 1.000 și 2.000 de soldați ruși, la care se pot alătura și câteva sute de militari din trupele de „pacificatori”. El a mai spus că există informații potrivit cărora Rusia plănuiește o nouă adunarea de trupe și la granița cu Belarus.
Exerciții militare cu rachete
Mișcările de trupe rusești vin după anunțul armatei ucrainene care va efectua imp de două zile exerciții militare în apropierea peninsulei Crimeea. Exercițiile militare vor începe joi și se vor desfășura ‘pe teritoriul național’ al Ucrainei, prin urmare ‘nimeni nu trebuie să ne spună ce avem de făcut’, a indicat purtătorul de cuvânt al Ministrului Apărării de la Kiev, Andrei Lisenko. Ucraina a emis acum câteva zile o notificare privind „riscuri în spaţiul aerian, în contextul unor teste cu rachete programate pe 1 şi 2 decembrie”.
Testele ar urma să aibă loc în apropierea regiunii Crimeea, iar rachetele ar putea intra în spaţiul aerian al teritoriului rus. Statul Major al armatei ucrainene a refuzat să facă vreun comentariu privind exerciţiile militare contestate deja de Rusia. „Nu facem niciun comentariu. Toate problemele referitoare la teritoriile ocupate sunt în competenţa Ministerului de Externe”, a declarat Vladislav Selezniov, purtătorul de cuvânt al Statului Major ucrainean.
Cu nervii întinși la maxim
Însă unii comentatori de la Kiev se tem că aceste manevre militare ar putea conduce la represalii tot de natură militară din partea Rusiei în estul separatist prorus al Ucrainei. Întrebat despre acest anunț venit de la Kiev, purtătorul de cuvânt al președinției ruse, Dmitri Peskov, a răspunsă că Rusia nu va asista impasibilă. „Kremlinul nu va permite acțiuni ale Ucrainei care să încalce dreptul internațional, care ar putea pune în pericol zborurile (civile) internaționale deasupra teritoriului rus ori în regiunile învecinate”, a declarat Peskov. Moscova a denunţat o „decizie unilaterală” a Administraţiei prooccidentale de la Kiev.
„Prin încălcarea tuturor acordurilor internaţionale, Ucraina a luat decizia unilaterală de a efectua teste cu rachete în spaţiul aerian suveran al Rusiei”, a reacţionat Autoritatea rusă a aviaţiei civile (Rosaviatsiia). Potrivit Moscovei, „riscuri” ar putea apărea pe 1 şi 2 decembrie între orele 9.00-19.00, la altitudini frecventate de avioane civile. De altfel, există și un precedent foarte periculos, atunci când, în 2001, , armata ucraineană a doborât din greşeală cu o rachetă S-200 un avion de pasageri care se afla deasupra Mării Negre.
Avionul Tupolev Tu-154M, aparţinând companiei Sibir, circula din Tel Aviv spre Novosibirsk. Toate cele 78 de persoane aflate la bordul aeronavei au murit. Pe de altă parte, în iulie 2014, un avion Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines a fost lovit de o rachetă în timp ce zbura deasupra zonei de conflict din estul Ucrainei, iar incidentul s-a soldat cu 298 de morţi.
Alertă în Crimeea
De asemenea, forţele ruse de apărare antiaeriană din regiunea Crimeea au fost plasate în stare de alertă înaintea testelor balistice pe care armata Ucrainei le va efectua în zona Mării Negre, relatează Tass care citează surse militare rusești. „Exerciţiile ucrainene sunt un fel de manevră de relaţii publice cu rolul de a crea o situaţie tensionată, dar, oricum, armata rusă consideră acest caz o ameninţare potenţială şi reală, astfel că sistemele antiaeriene ruse din Crimeea sunt în stare de alertă”, a declarat un oficial militar rus, citat de sursa menționată. „Alerta nu se referă doar la sistemele antiaeriene terestre, ci şi la cele instalate la bordul navelor din Marea Neagră, unităţi autonome capabile să respingă orice ameninţare”, a explicat oficialul citat.
Un nou eșec politic de reconciliere la Minsk
Toate aceste manevre militar vin pe fondul unui nou eșec în negocieri ruso-ucrainene de la Minsk, desfășurate marți, cu asistența Franței și Germaniei. Miniştrii de Externe ai Germaniei, Franţei, Ucrainei şi Rusiei s-au întâlnit în capitala Belarusului pentru a discuta metode de implementare a acordului de la Minsk de încetare a focului în regiunea ucraineană Donbas. Steinmeier a spus că atât Ucraina cât şi Rusia şi-au consolidat poziţiile şi că nu a existat niciun acord politic privind organizarea de alegeri locale în Donbas, aşa cum au cerut Rusia şi separatiştii susţinuţi de Kremlin. „A fost din nou foarte obositor”, a spus Steinmeier.
„Vorbele goale nu vor fi suficiente pentru a rezolva acest conflict”, a continuat el. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a respins o propunere ucraineană de a permite prezenţa unor observatori OSCE înarmaţi în Donbas. „Nu au existat progrese astăzi. Acordurile de la Minsk sunt blocate – nu reuşim să cădem de acord asupra seriei de etape”, a declarat Lavrov. Situația dintre Rusia și Ucraina este din nou foarte tensionată, iar cele două părți sunt foarte aproape de conflict deschis.
de Razvan Iorga | sept. 30, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Ministrul Apărării din Republica Moldova, Anatol Șalaru, s-a aflat joi și vineri în România, în contextul instabilității tot mai accentuate în regiune din cauza exercițiilor militare ruse, dar și deteriorării climatului politico-militar din Ucraina și regiunea separatistă transnistreană. Chișinăul și Tiraspolul se pregătesc de alegeri prezidențiale, iar separatiștii din regiunea transnistreană, încurajați de Rusia, își intensifică retorica, dar efectuează tot mai dese exerciții miliare, alături de trupele ruse staționate ilegal în zonă. Șalaru s-a întâlnit, joi, la Cotroceni, cu președintele Klaus Iohannis, cu care a discutat mai multe aspecte importante de pe agenda bilaterală, cum ar fi perspectivele de dezvoltare ale cooperării bilaterale pe paliere de interes comun, securitatea şi apărarea, cât și parcursul european al Republicii Moldova. Președintele Klaus Iohannis a evidențiat importanța pe care România o acordă Republicii Moldova, reflectată în sprijinul constant din partea Bucureștiului pentru Chișinău în cadrul relațiilor bilaterale de parteneriat.
„În context, Președintele României a subliniat că este esențial pentru Republica Moldova să continue parcursul european și să valorifice potențialul beneficiilor derivate din raporturile cu Uniunea Europeană. Totodată, a reliefat că este necesar ca Republica Moldova să dovedească hotărâre în respectarea angajamentelor europene asumate și să continue eforturile de consolidare a instituțiilor naționale pentru a dobândi mai multă predictibilitate și credibilitate în plan european”, se arată într-un comunicat de presă de la Palatul Cotroceni. La rândul său, oficialul de la Chișinău a semnalat eforturile naționale întreprinse în direcția europeană și a exprimat încrederea privind continuarea acestui parcurs de importanță strategică pentru Republica Moldova.
Provocări regionale
Pe de agenda discuțiilor nu a lipsit subiectul celor mai recente provocări de securitate din regiune, cel mai probabil Iohannis și Șalaru având o discuție legată de exercițiile militare comune ruso-transnistrene ce au loc foarte frecvent în ultima perioadă peste Nistru. Întâlnirea celor doi oficiali survine la doar câteva zile distanță după ce România a anunțat că va fi elaborată în curând o strategie pe termen mediu și lung care va decide poziționarea României față de R. Moldova. „
„Relația noastră trebuie să devină mai bună, mai performantă, mai pragmatică și mai previzibilă. Pentru a îmbunătăți abordarea relației dintre România și Republica Moldova s-a decis să se lucreze pe o strategie pe termen mediu și lung care va stabili cum ne vom poziționa în această relație. Evoluția politică din Moldova ne-a arătat ca partidele pro-europene au dificultăți care s-au văzut foarte bine după alegerile parlamentare din 2014”, a declarat marți președintele Klaus Iohannis.
Războiul hibrid și amenințările rusești
După vizita la Cotroceni, Anatol Șalaru, a fost primit vineri de omologul său de la București, Mihnea Motoc. Cei doi au ținut o conferință comună de presă în care a fost evidențiată dorința celor două părți de a trece relația într-o etapă superioară de colaborare.
„Astăzi R. Moldova se află într-un amplu proces de reformare, iar această reformare se face și cu ajutorul României, inclusiv în ceea ce ține de modernizare, de dotare și de pregătirea specialiștilor și a ofițerilor. De asemenea, am discuta și aspectul politic. Astăzi R. Moldova este un stat în care există riscurile ca situația politică să degenereze, având pe teritoriul R. Moldova o armată rusă de ocupație, o armată a Transnistriei care este necontrolată și imprevizibilă. Din această cauză, armata R. Moldova trebuie să devină una modernă capabilă să facă față oricăror provocări, nu numai care vin din Transnistria, dar și provocărilor războiului hibrid care este dus de Rusia foarte activ și foarte vizibil în R. Moldova”, a declarat Anatol Șalaru.
Avertizări asupra intențiilor Moscovei
Acesta a mai spus că situația din regiune riscă să se deprecieze și că Rusia nu va renunța la atitudine expansioniste la Marea Neagră, subliniind că este nevoie ca Occidentul să facă presiuni asupra Rusiei pentru a-și înlocui trupele din regiunea transnistreană cu unele aflate sub mandat internațional de tipul celor ale ONU. „De asemenea, trebuie să ținem cont de situația din Ucraina și de dorința Rusiei de a-și extinde zona de influență la Marea Neagră în Ucraina și de a crea așa-numita Novorusie, o idee la care nu au renunțat și care încearcă să extindă. Situația din estul Ucrainei este una îngrijorătoare pentru noi. Faptul că în ultimul timp, în Transnistria, trupele care află ilegal (rusești- n.r.) au desfășurat o activitate intensă și o colaborare nemaivăzută până acuma cu armata transnistreană ne îngrijorează. Acest lucru l-am discutat și la summit-ul NATO, acest lucru a fost discutat ori de câte ori am avut această ocazie, noi am cerut sprijinul României pentru ca trupele de pacificatori ruse din Transnistria să fie retrase și acest format de pacificatori să fie înlocuit cu un format internațional ONU, deoarece armata rusă implicându-se direct din partea unei părți a conflictului și-a pierdut calitatea de pacificator și încrederea Este nevoie ca situația din Transnistria să fie readusă la ordinea de zi a marilor cancelarii europene și mondiale. Să se facă aceste schimbări, deoarece numai în felul acesta ca această problemă să fie rezolvată în viitorul apropiat”, a mai precizat oficialul de la Chișinău.
Creștere interoperabilității cu militarii români
La rândul său, ministrul român al Apărării, Mihnea Motoc, a afirmat că în discuțiile cu omologul său de peste Prut s-a pus accent pe sprijinul acordat de România pentru consolidarea si modernizarea forţelor armate ale Republicii Moldova, dar şi la cooperarea în context NATO și UE, ținând cont de evoluțiile recente ale mediului regional de securitate. Acesta a subliniat că relațiile dintre forțele noastre armate au „un caracter special” şi se situează pe un curs ascendent. „Au fost identificate noi direcţii de dezvoltare în domenii în care există deja o bună colaborare – învăţământ militar, exerciţii şi activităţi de pregătire în comun, instruire de specialitate – în scopul sporirii eficienței relațiilor bilaterale. „Am evocat, în cadrul discuțiilor de astăzi, posibilitatea aplicării, la nivelul Armatelor țărilor noastre, a conceptului modern Sister Units, care presupune aprofundarea cooperării practice, directe, la nivel de unități”, a declarat ministrul Motoc.
Ministrul Anatol Șalaru a conchis, cu ocazia anunțării schimbării de strategie a României față de R. Moldova, că este și de datoria militarilor de a da tonul acestei apropieri dintre cele două maluri ale Prutului. Oficialul de la Chișinău se află într-o vizită de lucru la București, în perioada 29-30 septembrie.
de Anatol Terzi | aug. 19, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Ucraina, Uncategorized @ro
Recolta de grâu din acest an este una destul de mare, în medie 3,47 tone la hectar, însă micii producători nu vor avea de câştigat, deoarece sunt obligaţi să-şi vândă cerealele la preţuri derizorii. Singurul beneficiar este Grupul de Companii Trans-Oil, un holding format din offshore-uri înregistrate în Elveția şi Cipru și societăți pe acțiuni sau SRL-uri din R. Moldova, Ucraina și România, care îl are în centru pe cetățeanul rus Vazha Dzashi, născut în Georgia (URSS), deținător de paşaport american şi membru al Consiliului de Administrare al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri a lui Vlad Plahotniuc. Fermierii ameninţă cu proteste de ani buni, iar autorităţile dau din umeri şi refuză să recunoască poziţia de monopol al Trans-Oil.
Trans-Oil, o firmă rusească, a ajuns să dețină monopolul absolut al exportului de cereale, pe orizontală și pe verticală, de la stocare, la transport intern pe cale ferată și apoi la exportul pe cale maritimă prin Portul Giurgiuleşti. Trebuie menţionat că acest obiectiv, inclusiv infrastructura, a fost construit pe bani publici ca, în cele din urmă, statul să controleze doar 10% din el, afacere făcută în timpul lui Vladimir Voronin.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=AYUzWrhzods[/youtube]Micii producători acuză că ar fi furați și la cântar sau la cantitatea care este judecată tendențios după gradul de umiditate pe care l-ar avea marfa. Ei reclamă că producția le este cumpărată la un preț derizoriu, iar ceilalți traderi acuză Trans-Oil de forțare a vânzării mărfurilor lor către aceeași companie monopolistă.
Trans-Oil fără „machiaj”
Grupul de companii Trans-Oil este format din off-shore-uri înregistrate în Elveția şi Cipru, care au cumpărat societăți pe acțiuni sau SRL-uri în R. Moldova, Ucraina și România. Conform Registrului de Stat al persoanelor juridice, societatea respectivă a fost deschisă în R. Moldova, în 1997, ca Filială a Firmei Americane „Trans Oil” LTD., administrată de Maria Corobanenco. În 2005, potrivit aceluiaşi registru, au fost înregistrate modificările operate în documentele de constituire ale întreprinderii privind schimbarea componenţei asociaţilor cu redistribuirea părţilor sociale în capitalul social după cum urmează: Dzhashi Vazha, Rusia – 100%! În 2006, Dzhashi a cedat dreptul de proprietate asupra holdingului unei societăți anonime, Visions Holding S.A., înregistrată la 18 octombrie 2004 la Geneva. Directoarea firmei este Evghenia Ursu, cetăţeană a Federaţiei Ruse, persoană apropiată lui Dzhashi, iar preşedintele consiliului de administraţie este un anume Gregorio Fazzone. Numele acestora apar în calitate de fondatori și administratori ai mai multor offshore-uri asociate grupului de companii Trans-Oil.
Filiera cecenă
Societatea Visions Holding S.A. este fondatoare şi proprietară a unei serii de întreprinderi în R. Moldova. Este vorba în principal de societăţi care au în proprietate silozuri: ÎM Moldogranum, ÎCS Kelley Grains, S.A. Elevator Kelley Grains, S.A. Elevatorul Iargara. Un alt offshore important asociat companiei Trans-Oil este Trezeme Limited, fondator şi cofondator al unei alte serii de firme care deţin în proprietate silozuri: ÎCS AnenGrain-Group SRL, ÎCS Flograin SRL, SRL Agrofloris-Nord, ÎCS UleiNord SRL, ÎCS Unco-Cereale SRL şi ÎCS Transbulk Logistics SRL, ultimul fiind și proprietarul terminalului cerealier din portul Giurgiuleşti, administrat de cecenul Azamat Misirbiev.
Arbi Misirbiev (stânga) este fondator al companiei Trans-Oil Investments LLC. Este vorba de o familie de ceceni originară din Groznîi. Pentru extinderea afacerilor sale în România, Dzhashi (centru) a folosit o altă societate anonimă, Delta Commodity&Financial Services SA, condusă de acelaşi Gregorio Fazzone și o anume Olivia Ludwika Chenaud.
Primele au fost silozurile
„În total, cumpărătorul, pe lângă obligaţiile asumate, a fost nevoit să achite cheltuieli suplimentare de circa 22 de milioane de lei”, se precizează în raportul Curții de Conturi. Compania nu și-a mai onorat obligațiile. Aceeași instituție constata într-un raport de audit din 2 iulie 2010 că obligațiile post-privatizare nu au fost îndeplinite întocmai nici la „Elevatorul Iargara” S.A. cumpărat de către Kelley Grains Corporation SRL (din grupul Trans-Oil) contra sumei de 4,2 milioane de lei, care se angajase să facă investiții de 18,1 milioane de lei.
În concluzia raportului, Curtea de Conturi nota: „Obiectivele și direcțiile investiționale prevăzute în programul investițional, incluse în contractul de vânzare-cumpărare a patrimoniului public, nu au fost realizate pe deplin și în termenele stabilite, care au fost prelungite prin acorduri adiționale, cu modificare, în unele cazuri, și a direcțiilor de investire”.
Grupul Trans-Oil deține 16 silozuri pe teritoriul R. Moldova cu o capacitate de circa 500.000 de tone (din cele 44 de silozuri existente) și încă unul în Portul Reni, Ucraina, precum și cele achiziționate recent în România din cadrul fostului grup Racova, deținut anterior de către Adrian Porumboiu.
Schemă cu iz imobiliar
Odată cu preluarea lor, majoritatea silozurilor administrate de grupul Trans-Oil au intrat într-un proces de gajare continuă. Sute de milioane de dolari au fost rostogolite sub formă de credite contractate de la diferite bănci. De exemplu, în urma gajărilor succesive ale silozului de la Ceadâr-Lunga, grupul de firme Trans-Oil a obținut, între 2007 și până în prezent, credite în valoare de 60 de milioane de dolari, 26 de milioane de euro și 40 de milioane de lei moldovenești. În urma gajării silozului de la Iargara, Trans-Oil a obținut credite în valoare de 50,5 milioane de dolari, în perioada 2007–2012. O parte din această sumă, 20 de milioane de dolari, a fost contractată și restituită în aceeași zi către fondul de investiții – Deutsche Investitions (DEG), la 3 decembrie 2012.
Aceste împrumuturi apar exact în momentul în care la Bursa de Valori a R. Moldova a înregistrat vânzări de acțiuni ale Silozului Iargara către Ceba Grup SRL, exponent al holding-ului „Trans-Oil”. În cazul silozului de la Căuşeni, Trans-Oil a contractat, în 2014, un credit de 25 de milioane de dolari din partea BERD. Ceea ce este însă interesant este faptul că holding-ul Trans-Oil a mai obținut un credit de 155 de milioane de dolari de la un grup de creditori internaționali, garantat de către offshore-ul Aragvi Holding International, societate anonimă ce face parte din grupul Trans-Oil, companie calificată de site-urile de profil drept una „foarte mică” (detalii, aici).
Acestea sunt doar câteva exemple de folosire a silozurilor în scheme financiare complexe și cu o valoare foarte mare față de prețul la care au fost achiziționate, unele dintre ele în urma unor privatizări de la stat. Mai precis, cumpărarea lor la prețuri mici și apoi gajarea acestora pentru credite de sute de milioane de dolari la valoarea de astăzi a pieței imobiliare.
Practicile de „business” Trans-Oil
Problema este cu atât mai apăsătoare cu cât producătorii din R. Moldova ar dori să exporte cereale pe piețele din Uniunea Europeană, acolo unde preţurile sunt mult mai bune. Ținând cont că este aproape imposibil să treci de Trans-Oil în Portul Giurgiulești, accesul la piața din România se poate face numai terestru, cu ajutorul camioanelor, ceea ce implică costuri extrem de mari, iar cantitățile sunt mici și procedurile anevoioase.
Potrivit producătorului şi exportatorului de cereale, Vasile Gajiu, piaţa UE, mult mai sigură, este blocată pentru majoritatea exportatorilor de cereale din R. Moldova. „Puterea favorizează de ani buni Trans-Oil-ul. Mai întâi, acest sprijin s-a manifestat prin acordarea de vagoane pentru transportarea cerealelor. Pentru a evita aceste piedici pe viitor, am cumpărat maşini cu care transportăm cereale la Reni şi Galaţi, deoarece Portul Giurgiuleşti este controlat de Trans-Oil. Suntem obligaţi să mergem la Reni şi Galaţi, cu maşinile, ceea ce este costisitor. Cea mai bună cale de export de cereale este cea maritimă, statul trebuie să creeze condiţii egale pentru toţi exportatorii. Dacă nu ar exista monopol, preţul la grâu ar fi mai mare, de aceea această companie [Trans-Oil] se străduieşte să controleze piaţa din R. Moldova, pentru a păstra preţurile mici”, a afirmat Gajiu.
Concurenţii Trans-Oil evită să discute cu presa, iar, în unele cazuri, ezită chiar să rostească numele acestei companii. Unul dintre puţinii oameni de afaceri care a avut curajul să vorbească cu noi despre practicile „de business” ale angajaţilor Trans-Oil este producătorul şi exportatorul Alexandru Vitan, patronul SRL „Vitanimpex-Agro”. Acesta a avut o serie de procese cu ÎCS „FFA Trans Oil LTD” din cauza că nu a reuşit să-şi achite datoriile către această companie. Pentru moment, Alexandru Vitan s-a stabilit la Galaţi, deoarece nu mai poate să-şi continue afacerile în R. Moldova. Aici a rămas doar cu datorii, „din cauza companiei Trans-Oil”, a precizat el.
„Tot timpul îmi blocau exportul prin nu ştiu ce relaţii, prin Vama centrală de la Chişinău. Când maşinile mele ajungeau în Vama Cahul şi îşi făceau actele, declaraţia vamală, eram blocat. Mă bloca Trans-Oil-ul… Chiar dacă aveam datorii faţă de Trans-Oil, nu ştiu de ce statul R. Moldova îmi bloca activitatea. Altă dată, mi-au ţinut maşinile 20 de zile încărcate în vamă. Totul s-a făcut cu vama, judecătoria şi executorul judecătoresc. Totul era legal, cum spuneau ei. Am avut nave încărcate în portul Giurgiuleşti. Când au auzit ei că încarc grâu, m-au blocat. Le-am întors o parte din bani, vreo 10.000 de dolari, și le-am cerut să mă lase să mai vând o navă ca să le întorc şi banii rămaşi. În plus, le-am spus că au marfa mea la silozul de la Iargara, ca gaj, pe care o puteau lua oricând, aşa au făcut, nu mai ştiu unde e marfa aia”, ne-a declarat omul de afaceri.
Afacerea Iargara
„Dar ştiţi cum au cumpărat silozul de la Iargara?! Au adunat toţi muncitorii şi au semnat toţi, am martori, au semnat că Trans-Oil are marfă în siloz, pe care nu o avea, ca să o pună gaj şi să ia bani de la bănci ca să cumpere obiectivul ăla. Aşa au cumpărat, aşa au devenit proprietari, prin înşelăciune!”, a adăugat el.
Trebuie să menţionăm că, potrivit datelor de la cadastru, în aceeaşi perioadă, silozul de la Iargara, Leova, a contractat de la Universalbank, instituţie financiară la care Vazha Dzhashi era acţionar, un credit în valoare de 444.500 de dolari, pe care l-a restituit în 2009. Amintim că silozul de la Iargara a fost cumpărat în 2007, de către Trans-Oil, cu circa 4 milioane de lei.
În același timp, directoarea silozului Iargara, Vera Belicci, ne-a spus că, în momentul venirii sale la conducere, întreprinderea avea mari datorii. După instalarea ei în funcția de director, dânsa ne-a declarat că a reușit să readucă întreprinderea pe linia de plutire, reechilibrând-o financiar. De altfel, directoarea a și primit o distincție pentru bunele practici de management pe care le-a aplicat. După privatizare, aceasta a rămas în fruntea acestei întreprinderi. În ce priveşte acuzaţiile lui Vitan, Belicci a afirmat: „Muncitorii nu au semnat niciodată asemenea acte şi nici Trans-Oil nu ne-a obligat să facem aşa ceva. A fost concurs de privatizare, nu ştiu cum s-a desfăşurat, deoarece eu nu am participat”.
„Situaţia producătorilor agricoli din R. Moldova e foarte grea”
„De multe ori producătorii vând Trans-Oil-ului cereale de calitate, însă reprezentanţii acestei companii spun contrariul: ‚Cerealele voastre sunt de calitate proastă’. După această experienţă, am decis că, pentru firma mea, compania Trans-Oil nu mai există! Mă străduiesc să asigur furnizorii mei cu seminţe de calitate aduse din Franţa, îi asigur cu ierbicide de calitate; le vând motorină cu o reducere de 2 lei–2,50 la litru, aduc îngrăşăminte minerale din Uzbekistan; grâul moldovenesc are o calitate foarte bună; importăm seminţe din SUA şi Turcia. Prin urmare, atunci când negociem preţul de achiziţie a cerealelor cu furnizorii noştri, se ia în calcul detaliile menţionate mai sus. În timp ce Trans-Oil vine şi stabileşte doar preţul în regiune. Trans-Oil şi-a făcut singură reputaţia pe care o are. Cumpără grâu şi nu-şi plăteşte furnizorii sau o face la trei-patru luni; înşală furnizorii în ce priveşte calitatea cerealelor”, ne-a declarat un exportator din UTA Gagauz-Yeri.
Concurenţii mai acuză Trans-Oil-ul că acesta nu ar dispune nici de tehnologie pentru stabilirea calităţii mărfii predate de producător. „Laboratoarele sunt vechi și lucrează după sistemul GOST, nu ca în România după ISO (sistem de management al calității). Trans-Oil-ul nu face nimic să modernizeze tehnologia. În plus, multe silozuri sunt vechi, ceea ce afectează calitatea cerealelor”, ne-a declarat o sursă din domeniul comerțului cu cereale apropiată de Trans-Oil.
Extinderea în Ucraina și probleme pe piața UE – România
În 2015, Trans-Oil-ul a intrat și în România, cumpărând grupul Racova de la omul de afaceri Adrian Porumboiu, cu toate silozurile, fabricile de ulei și drepturile de arendă a terenurilor. Prețul oficial al tranzacției nu a fost dezvăluit, însă presa din România l-a estimat în jurul sumei de 150–180 de milioane de dolari. Nici bine intrați pe piața UE, Trans-Oil nu îşi achită plățile către proprietarii de terenuri. „Sunt neplăcut surprins să aflu că mulți dintre proprietarii de terenuri, în noile condiții, nu și-au primit drepturile ce li se cuveneau prin contract, iar din cauza inerţiei acest lucru mi se reproşează mie. Acesta este suficient motiv să vin să le spun că nu mă mai ocup de această afacere și să le reamintesc că, timp de 18 ani, am avut o colaborare excelentă cu toată lumea”, a declarat recent afaceristul român Adrian Porumboiu, citat de economica.net.
Consiliul Concurenței stă cu mâinile în sân
În 2013, Uniunea Republicană a Asociațiilor Producătorilor Agricoli (UniAgroProtect) a solicitat Consiliului Concurenței să verifice dacă Trans-Oil deține poziție dominantă pe piață. UniAgroProtect reprezintă interesele a 15 asociații regionale de profil agricol de pe întreg teritoriul R. Moldova și circa 2.000 de agenți comerciali. „În opinia noastră, compania Trans-Oil face abuz de această poziție dominantă pe piața oleaginoaselor, oferind un preț mai jos de cel de pe piață, care există în regiune. Așadar, achiziționează un kilogram de floarea-soarelui cu 4,20 – 4,30 lei, în funcție de regiune, iar, în același timp, pe piețele locale din Ucraina și România acest indicator se estimează la 4,50 – 4,60”, se arată într-o plângere adresată Consiliul Concurenței la 27 septembrie 2013. Drept reacţie, această structură a cerut UniAgroProtect să facă munca de teren pe care chiar această instituție a statului trebuia să o desfășoare.
Preşedintele UniAgroProtect, Alexandru Slusari, ne-a spus că Consiliul Concurenței ştie despre monopolul din domeniul exportului de cereale, dar nu întreprinde nimic: „Trans-Oil controlează 60% din piața cerealieră. Scopul său este de a procura cât mai ieftin și de a vinde cât mai scump. În septembrie, prețul grâului va fi de 2 lei și 60 de bani. La un milion de tone, noi pierdem 500 de milioane de lei, doar dacă calculăm la pierderile de 50 de bani per kg”, a precizat Slusari.
Producătorii vor să vândă la prețurile bune din UE
La o întâlnire din 25 iulie curent dintre reprezentanți ai asociațiilor producătorilor de cereale, ai companiilor exportatoare, experților din cadrul Consiliului Concurenței și specialiști ai Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare s-a ridicat și problema prețul scăzut la cereale din Republica Moldova. Aceștia au ajuns la concluzia că cel mai convenabil este transportul maritim, reprezentanții asociațiilor producătorilor de cereale au prezentat informații privind prețul la grâu în porturile din România sau din Ucraina, în comparație cu prețul în portul Giurgiulești, unicul port din Republica Moldova accesibil pentru nave maritime.
Finalul investigației jurnalistice poate fi citit pe EvZ Moldova
