de Vitalie Goncearov | iul. 15, 2013 | Info Caspica, Intelligence, Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Recep Tayyip Erdogan, un aliat strategic al fostului presedinte egiptean, Mohamed Morsi
Premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a declarat ca, Mohamed Morsi, demis de armată egipteana, este singurul preşedinte legitim al Egiptului, relateaza mass-media turca, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „În acest moment, din punctul meu de vedere, preşedintele Egiptului este Morsi, întrucât a fost ales de popor”, a declarat Erdogan. „A nu ţine cont de această situaţie înseamnă a ignora poporul egiptean. (…) Am respecta regimul actual dacă ar fi rezultat în urma alegerilor, nu a unei lovituri de stat”, a insistat premierul conservator turc. Egiptul traversează o perioadă de criză care a atins punctul culminant pe 3 iulie, când armata l-a demis pe preşedintele islamist Mohamed Morsi, în ceea ce mulţi analişti consideră a fi o lovitură de stat militară. În prezent, preşedinte interimar al Egiptului este Adly Mansour, şeful Curţii Constituţionale.
Vicepresedinte de compromis
Politicianul cu viziuni liberale Mohamed ElBaradei a depus recent juramantul pentru functia de vicepresedinte pentru relatii externe al guvernul interimar din Egipt. Premierul interimar al Egiptului, Hazem al-Beblawi, a inceput deja consultarile pentru incredintarea mai multor portofolii. Ministerul de Externe fiind ocupat de fostul ambasador egiptean la Washington, Nabil Fahmy.
Reamintim ca ElBaradei este considera principalul lider al opozitiei fostului presedinte Mohamed Morsi si a gruparilor islamice apropiate acestuia. ElBaradei a fost director general al Agentiei Internationale de Energie Atomica (IAEA), intre 1997 si 2009, iar in 2005 a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Alegeri anticipate
Reamintim ca liderul interimar al Egiptului, Adly Mansour, a emis o declaratie constitutionala prin care isi acorda putere limitata in a legifera si a stabilit o agenda pentru organizarea alegerilor parlamentare si prezidentiale. Potrivit presei locale, decretul cu 33 de articole ii confera lui Mansour puteri legislative limitate, insa numai dupa consultarea cu un cabinet ce va avea putere de veto. Comparativ, presedintele arestat, Mohammed Morsi, a fost criticat pentru ca a extins puterile presedintiei.
Decretul lui Mansour declanseaza o agenda de votare a constitutiei amendate si de organizare a alegerilor parlamentare si prezidentiale. Referendumul constitutional ar urma sa fie organizat in noiembrie 2013 si va fi urmat de alegeri parlamentare in decembrie 2013 si prezidentiale in februarie 2014.
În pofida dimensiunii protestelor, autorităţile interimare din Egipt au continuat cu formarea unui nou guvern şi fac apel la sprijinul statelor din Golf pentru a ajuta economia egipteană aflată în dificultate. Emiratele Arabe Unite, Kuweit şi Arabia Saudită au oferit un ajutor de 12 miliarde de dolari SUA.
Fratia Musulmana, decapitata
Recent, procuratura egipteana a semnat un mandat de arestare pe numele liderului Frăţiei Musulmane, Mohamed Badie, surse locale semnaland faptul ca serviciile de securitate egiptene au retinut, ilegal, un numar de cateva sute de lideri si activisti ai Fratiei din provinciile Egiptului, pentru a impiedica organizarea unor manifestatii de protest de amploare impotriva loviturii de stat. Totodata, surse oficiale de la Cairo au confirmat retinerea unui numar de ofiteri ai armatei si serviciilor de securitate egiptene, suspectati de faptul ca sunt membri sau simpatizanti ai Fratiei Musulmane.
Badie este acuzat că a incitat la violenţă demonstranţii prezenţi în faţa Palatului Gărzii Republicane. Pe lângă Badie, au mai fost arestaţi alţi membri din conducerea executivă a Frăţiei, printre care adjunctul acestuia, Mahmoud Ezzat şi aţi doi lideri ai partidului, Essam El-Erian şi Mohamed El-Beltagi.
Razboi civil
Mitingurile simpatizanţilor şi dar şi cele ale opozanţilor lui Mohammad Morsi, planificate în întreaga Republică Arabă Egipt, arătau în noaptea de vineri spre sâmbătă că, deşi preşedintele islamist a fost demis şi plasat într-o formă neclară (până acum) de detenţie, criza politică nu numai că nu s-a diminuat, dar continuă chiar, după cum transmitea din Cairo postul pan-arab de televiziune Al Jazeera, citat de mass-media de la Bucuresti. În acelaşi timp, Al Arabyia, un al post de televiziune pan-arab, din Emiratele Arabe Unite, afirma că susţinătorii lui Morsi erau decişi să provoace armata egipteană pentru a obţine revenirea acestuia ca preşedinte.
Tenisiunile din Egipt se derulează pe fondul apelului Statelor Unite ale Americii şi al aliaţior săi europeni care au cerut armatei egiptene, şi dar liderilor politici interimari de la Cairo să îl elibereze pe fostul preşedinte Mohammad Morsi.
Mii de susţinători ai Frăției Musulmane din Egipt au demonstrat – în prima vineri a Ramadanului, luna de post musulmană – în cartierul Nasr City don capitala Cairo. Ei fluturau imagini ale președintelui Mohamed Morsi, demis acum zece zile. Manifestanţii aveau în plan să se mute apoi în Piaţa Tahrir, acolo unde se adunaseră deja susţinători ai actualei conduceri politice interimare a Republicii Arabe Egipt, opozanţii preşedintelui înlăturat de la putere prin forţa militară.
Tradator in uniforma
Simpatizanţii lui Morsi scandau lozinci anti-militare şi l-au numit drept trădător pe comandantul suprem al Egiptului, generalul-colonel Abdul Fatah al-Sisi, numit in aceasta funtie de fostul presedinte. Mii susţinători ai lui Morsi s-au înghesuit în afara moscheei Rabaa El Adaweiya, vineri, după Iftar, masa de seară de după postul din Ramadan, luna sfântă a mahomedanilor. Demonstranţii au organizat şi o bucătărie de campanie pentru masa de Iftar.
Armata egipteana a anunţat o amplă desfăşurare de forţe în întreaga capitală şi în alte părţi ale ţării, pentru a menţine securitatea şi pentru a se asigura că adunările rivale rămân separate. Totodată, armata a declarat că a trimis trupe în jurul instalaţiilor vitale din Cairo, inclusiv la palatul prezidenţial, sediul Gărzii Republicane, clădirea Ministerului Apărării, precum şi în apropierea podurilor vitale şi a unor artere importante.
Morsi, preşedintele ales Egiptul dar care a fost înlăturat de la putere prin puciul militar, ar fi fost dus loc într-un „loc sigur”, potrivit conducerii interimare din Egipt, numai că acesta nu a mai fost văzut în public de la înlăturarea sa, pe 3 iulie a.c. Morsi este în prezent deținut într-un „loc sigur, pentru siguranța lui”, și nu a fost încă acuzat, a dat asigurări Ministerul de Externe din Egipt.
Buturuga siriana
Analistii politici locali, citati de mass-media internationala, preluata de presa de la Bucuresti, considera ca neliniștile armatei egiptene în privința modului în care Morsi guvernează ar fi apărut după ce președintele egiptean a participat, alături de o serie de lideri islamiști radicali, la o intrunire în care s-a făcut apel la declanșarea unei intervenții în Siria, împotriva președintelui Bashar-al-Assad. Morsi însuși ar fi cerut o intervenție militara străină în Siria, oferind trupe egiptene, declanșând nemulțumirea generalilor, care l-au avertizat că singurul rol al șefului statului este de a vegehea asupra granițelor Egiptului.
Propulsat și decapitat cu mâna generalilor
În 2011, după demisia „faraonului” Mubarak, rolul-cheie în administrarea Egiptului l-a jucat Consiliul Suprem al Forţelor Armate, condus de ministrul Apărării, generalul Mohamed Hussein Tantawi, văzut drept omul care a dat Egiptul pe mâna Fraților Musulmani. Odată devenit președinte, Morsi l-a demis, deși generalul contribuise la alegerea sa, cerând Curții Constituționale să îl aprobe pe reprezentantul islamiștilor drept candidat. Fără să clipească, Morsi l-a înlocuit cu generalul Abdel-Fattah el-Sissi, fapt privit ca o încercare a Fraților Musulmani de a forma o alianță cu armata.
Arhitectul revoluției
Necunoscut egiptenilor până la numirea sa, în 2012, al-Sissi a apărut, în timpul recentelor manifestații de pe Nil și după celebrul ultimatum, drept singurul „salvator” pentru demiterea lui Morsi. Mai mult, unii îl văd pe tânărul general (58 de ani) ca viitor președinte. Format la o academie militară britanică, specializat apoi la americani, Al-Sissi a fost considerat de Washington „alegerea perfectă”. A reușit să intre în atenția presei internaționale însă, în 2011, când a trebuit să explice atacurile sexuale comise de militarii egipteni asupra femeilor care au participat la protestele anti-Mubarak, sub pretextul unor „teste de virginitate”.
Manevre din umbră
După prăbușirea regimului Mubarak, armata s-a instalat la putere, fiind acuzată că împinge Egiptul spre dictatură, după ce era clar că trage toate sforile politice. Lecția pare să fi fost învățată de Al-Sissi, care a preferat să rămână în umbră și a înscăunat un președinte interimar. Din culise, militarii se asigură de pe-acum că politica de securitate rămâne domeniul lor și că privilegiile financiare ale generalilor sunt tabu, în condițiile în care armata este una dintre cele mai mari puteri economice ale Egiptului, implicata in toate domeniile de activitate, inclusiv in turism, constructii, exploatarea gazelor, etc..
de Isac Mihai | iul. 15, 2013 | Info Militar, Intelligence, Orientul Mijlociu, Știri, Uncategorized @ro
Leopard 2, principalul tanc al armatei germane
Noul emir al Qatarului, şeicul Hamad Bin Tamin, care i-a succedat recent tatălui său, Hamad Bin Khalifa, intenţionează să consolideze fortele militare ale micului emirat arab din Golf, relateaza surse oficiale arabe, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Astfel, Qatar-ul a comandat din Germania 118 tancuri Leopard şi obuziere, care trebuiesc livrate înainte ca emiratul Qatar sa organizeze, în 2022, Cupa Mondială. Ambele sisteme de armament sunt produse de compania germană Krauss Maffei Wegman, fiind considerate printre cele mai bune tancuri şi obuziere auto-propulsate în lume, publicaţia germană Bild am Sonntag, estimand arsenalul solicitat la o valoare de cateva miliarde de euro.
Solicitarile actuale ale Qatar-ului vin pe fondul aprobarii, la inceputul acestui an, de catre guvernul cancelarului Angela Merkel, a livrarii catre emiratul arab a altor 62 de tancuri Leopard 62 şi 24 de obuziere, sisteme de lupta folosite si de catre alte armate, inclusiv membre NATO, precum Olanda, Marea Britanie, Turcia, etc..
Baza americana
Qatar găzduieşte la Al Udeid, în apropierea de Doha, cea mai mare bază aeriană militară americană în regiune, dorind insa sa isi consolideze capacitatiile proprii de aparare. Armata qatariota este formata in majoritate din soldati de origine straina, in mod special pakistanezi, englezi, sud-africani, rusi, arabi non-qatarezi. Autoritatile militare din emirat au implementat, in ultimii ani, un vast program de modernizare, destinat sa pregateasca cetateni qatarezi pentru a ocupa principalele functii din armata, in mod special, in domeniul aviatiei, intelligence si al fortelor speciale
Statul, cu aproximativ două milioane de locuitori, din care 85% sunt imigranţi, folosiţi ca mână de lucru si fara drepturi cetatenesti, are cel mai mare PIB pe cap de locuitor: 88.000 de dolari, nivel dublu faţă de cel din SUA. Tânărul monarh Hamad Bin Tamin, a studiat la academia militară britanica de la Sandhurst, ca şi tatăl său, fiind cunoscut pentru puternica sa personalitate.
de Anatol Terzi | iul. 14, 2013 | Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Ministrul german de finante, Wolfgang Schaeuble, lanseaza o noua cruciada electorala impotriva Turciei
Ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble consideră că Turcia nu ar trebui să se alăture Uniunii Europene, dat fiind că nu este parte a Europei, exprimând clar opoziţia Berlinului faţă de candidatură Ankarei, relateaza mass-media germana, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Germania a presat blocul comunitar cu 28 de membri să amâne o nouă rundă de negocieri săptămâna trecută, în replică la modul în care autorităţile au gestionat protestele antiguvernamentale din ultimele săptămâni. Bruxellesul a amânat discuţiile pentru cel puţin patru luni, dar a asigurat că drumul Turciei spre UE rămâne deschis.
„Nu ar trebui să acceptăm Turcia în calitate de membru deplin (…) Turcia nu face parte din Europa”, a explicat Schaeuble cu ocazia unui miting electoral organizat de formaţiunea sa şi a cancelarului Angela Merkel, creştin-democraţii CDU, la Duesseldorf, în vestul Germaniei.
Reamintim ca Germania şi Franţa şi-au exprimat în mai multe rânduri reticenţele faţă de eventuala accedere a ţării majoritar musulmane cu peste 76 de milioane de locuitori la blocul comunitar, temându-se că diferenţele culturale şi mărimea Turciei vor face prea dificilă sarcina integrării. Pe de altă parte, criticii lui Merkel au acuzat-o că se foloseşte de acest subiect pentru a-şi asigura voturile alegătorilor conservatori în perspectiva alegerilor legislative din septembrie 2013.
de Vitalie Goncearov | iul. 12, 2013 | Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, Info Caspica, R. Moldova, Razboi energetic, România, Știri, Turcia, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Visul Nabucco, ingropat de realitatea geopolitica
Construcţia gazoductului care va lega reţelele din România şi Republica Moldova pe traseul Iaşi-Ungheni va începe în august 2013 şi va fi încheiată până la sfârşitul anului, în urma unei investiţii totale de 23-24 milioane euro, a declarat joi ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Interesul nostru pentru interconectarea Republicii Moldova la sistemele noastre de gaze naturale şi energie electrică este maxim”, a spus Niţă, într-o conferinţă de presă, organizată după o întâlnire cu o delegaţie din Republica Moldova, condusă de Valeriu Lazăr, viceprim-ministru şi ministru al Economiei. Niţă a afirmat că gazoductul va putea transporta într-o primă fază 500 milioane metri cubi, iar într-o etapă următoare va fi construită o staţie de comprimare. Acest proiect va fi lansat anul viitor, în urma unei investiţii estimate la 10-20 milioane euro. Lazăr a arătat că pentru a atinge capacitatea maximă va fi nevoie şi de construcţia unui gazoduct intern suplimentar, care să lege Ungheni de Chişinău. Lazăr a afirmat, răspunzând unei întrebări, că în prezent Republica Moldova importă gaz de la Gazprom, prin Ucraina, iar pentru gazul românesc va plăti „preţul pe care îl va oferi piaţa”. „Operatorul de sistem importă sub trei miliarde de metri cubi anual. (…) La acest moment, preţul pe piaţă este în jur de 500 dolari mia de metri cubi, vorbesc de un preţ mediu la consumator. Observaţi că este mai mare decât preţul de piaţă în România. Ştim că şi în România odată cu liberalizarea pieţei preţul va fi în creştere. Estimările arată pe un orizont de timp de patru-cinci ani că oricum preţul de piaţă în România va fi atractiv pentru furnizorii din Republica Moldova”, a spus Lazăr.
Vise strategice
România va exporta în 2-3 ani gaze în Republica Moldova, Bulgaria şi Ungaria, odată ce vor fi construite conductele de interconectare, a declarat joi preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Niculae Havrileţ. Exportul de gaze este o cerinţă a Comisiei Europene, care a criticat România pentru lipsa reţelelor de interconexiune a reţelelor de gaze cu statele vecine.
Consumul de gaze al Republicii Moldova este de 0,9 miliarde metri cubi, a afirmat Havrileţ, prezent la o conferinţă pe teme energetice. Comparativ, România consumă anual 14 miliarde de metri cubi, din care circa 80% din producţia internă. Cei mai mari producători sunt OMV Petrom şi Romgaz.
Havrileţ a adăugat că extracţia gazelor din Marea Neagră va face ca România să devină un exportator net de gaze naturale. Rezervele de gaze din Marea Neagră sunt explorate de companii precum OMV Petrom, ExxonMobile şi Sterling Resources.
Proiectele de conectare a conductelor de gaze ale României cu statele vecine se află în discuţii la nivel politic de mai mulţi ani. Deocamdată, România are o conductă de gaze doar cu Ungaria, a cărei construcţie a fost finalizată în 2010, după aproximativ zece ani de discuţii.
Nabucco, ingropat oficial
Anuntul oficialilor de la Bucuresti este surprinzator, avand in vedere ca, recent, presa austriaca relata ca proiectul Nabucco, în care este implicată şi România, nu va fi realizat, deoarece consorţiul care operează exploatarea gazeiferă Şah Deniz (Azerbaijan) a selectat o altă rută de export către Europa. “Proiectul Nabucco a eşuat (…) Motivul deciziei pare să fie opoziţia grupului BP”, scrie ziarul austriac Die Presse în ediţia electronică, fără a preciza sursa informaţiei. Publicaţia mai arata că grupul de la Şah Deniz a selectat ca rută de export către Europa gazoductul TAP (Trans-Adriatic Pipeline), care va trece prin Grecia, Albania şi Marea Adriatică, având ca punct final un terminal din sudul Italiei.
Consorţiul care exploatează zăcământul gigant de gaze naturale Şah Deniz, din Marea Caspică, a luat recent decizia finală privind ruta pe care va exporta gaz către Europa, având de ales între proiectul Nabucco, susţinut de UE, şi TAP.
Nabucco era susţinut politic de UE şi vizează alimentarea cu gaze naturale extrase din regiunea Mării Caspice, pentru a reduce dependenţa Europei de gazul importat din Rusia, de la compania de stat Gazprom.
Concurenta geopolitica
Grupul petrolier austriac OMV a informat anterior că proiectul gazoductului Nabucco West nu a fost selectat de consorţiul Şah Deniz II pentru furnizarea de gaze naturale din Azerbaidjan, informează un comunicat de presă, citat de mass-media de la Viena. Nabucco West şi Trans-Adriatic Pipeline (TAP) erau singurele două proiecte care concurau pentru furnizarea de gaze naturale din Azerbaidjan în Europa.
‘Proiectul Nabucco West nu a fost selectat de consorţiul Şah Deniz II’, se arată în comunicatul de presă. Deşi acceptă această decizie, grupul austriac consideră că oferta trimisă de NABUCCO Gas Pipeline International Gmbh (NGPI) a îndeplini toate criteriile de selecţie. De asemenea, grupul OMV a subliniat că această decizie nu schimbă strategia sa de a-şi creşte operaţiunile în sectorul upstream şi cel al gazelor naturale. ‘OMV intenţionează să joace un rol în creşterea securităţii şi diversificării surselor de aprovizionare cu gaze naturale a Europei şi va evalua alternative pentru a completa actualele rute de aprovizionare’, se mai arată în comunicatul OMV.
Acţionarii Nabuco sunt OMV (Austria), FGSZ (Ungaria), Transgaz (România), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria), Botas (Turcia) şi RWE (Germania). Conducta Nabuco urma să facă conexiunea cu Trans Anatolian Pipline (TANAP), la graniţa turco-bulgară, tranzitând Bulgaria, România şi Ungaria, până la terminalul central-european de redistribuire de la Baumbarten, Austria. Via Baumgarten, gazele furnizate prin Nabucco puteau alimenta peste 500 de milioane de clienţi din Europa.
Surpriza azera
Firma britanica BP, franceza TOTAL si azera SOCAR vor cumpara 50% din actiunile proiectului TAP, actele finale urmand sa fie semnate, cel mai probabil, la sfarsitul acestui an. Presedintele SOCAR, Rovnaq Abdullayev, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS, a precizat ca BP si SOCAR vor cumpara cate 20%, iar TOTAL 10%. Cele trei companii sunt parteneri in proiectul Shah Deniz, impreuna cu societatea norvegiana STATOIL, companie implicata si in conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan.
Mass-media de la Bucuresti considera ca sunt alti factori care au înclinat balanţa către un proiectul TAP, mult mai puţin susţinut în faţă presei internationale de Comisia Europeană şi SUA. Un semnal a fost recentă privatizarea companiei elene de transport a gazelor, DESFA. Presată de FMI să privatizeze cât mai mult, Atena s-a trezit cu oferte din partea Gazprom şi SOCAR. În cele din urmă, azerii au rămas singurii competitori. Întâmplător sau nu, în aceeaşi zi în care OMV anunţă eșecul Nabucco, la Atena, premierul Samaras îl va primi pe preşedintele SOCAR şi vicepreşedintele britanic al consorţiului Shah Deniz ÎI. Grecia, alături de Italia au jucat o carte mai mare decât cele câteva benzinării oferite în România celor de la SOCAR şi au ştiut să speculeze, probabil, sacrificiile austerităţii impuse de Bruxelles şi FMI în ultimii ani.
Speculatii diplomatice
Pe de altă parte, trebuie ţinut cont că norvegienii de la STATOIL fac parte atât din consorţiul Shah Deniz, cât şi din cel care construieşte TAP. Şi nu în ultimul rând există interesul major al regimului Aliev de a-şi atrage de partea să cancelarii cât mai puternice în încercarea de a ajunge la o reglementare favorabilă Azerbaidjanului pentru situaţia din Nagorno Karabah.
Totodata, mai multe analize au arătat faptul că TAP este o varianta câştigătoare din punct de vedere comercial, în timp ce Nabucco era o variantă cu mai multe valenţe strategice, urmând să alimenteze o regiune total supusă importurilor ruseşti de gaz. Un comunicat eliberat de cei de la TAP mai scot în evidenţă şi oportunităţile de a transporta gaze naturale din Marea Caspică către Elveţia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Austria prin Italia încă din prima faza de operationalizare a conductei, dacă această va fi selectată. Puţin a mai contat că Italia are facilităţi suficiente de import de gaze prin alte mijloace, având facilităţi de import a gazelor lichefiate. Influenţa Romei şi a Atenei a fost mai puternică decât cea a Bucureştiului.
Nu este însă exclus că regimul de la Baku, în cooperare cu partenerii din SUA şi UE, să anunţe posibilitatea realizării ambelor proiecte, TAP şi Nabucco West. Este ceea ce sugerează ambasadorul Morningstar, dar şi oficiali ai SOCAR. Totul depinde însă de accesul la rezervele de gaz dinTurkmenistan, prin conducta Transcaspică. Până acum, statele riverane, printre care Rusia şi Iranul, se opun proiectului, din motive de protecţia mediului.
Fitch: Respingerea Nabucco va împiedica scăderea prețului la gaze
Decizia luată recent de a se transporta gazele naturale din bazinul caspic prin conducta Tras-Adriatică (TAP, prin Grecia şi Italia, va face ca noile livrări de gaze să nu pună presiune pe actualele preţuri din Europa, notează Fitch Ratings, citat de agentia de presa KARADENIZ-PRESS. Alternativă respinsă, prin Europa de Est, ar fi putut avea nu impact, modest, asupra preţurilor, datorită capacităţii sale mai mari şi prin stimularea diversificării resurselor în ţări care sunt dependente aproape total de gazele ruseşti.
Conducta aleasă de consorţiului Shah Deniz II, condus de BP, va avea o capacitate anuală de 10 miliarde de metri cubi, adică circa 2% din consumul european. Este puţin probabil să fie suficient pentru a afecta preţurile în regiune. Conducta va avea punctul terminus în Italia, care este oricum bine aprovizionată cu gaze din Rusia, Libia şi Algeria. Italia are şi infrastructura necesară pentru a redistribui gazele către vestul Europei, lucru posibil şi pentru că ţară are suficiente surse de aprovizionare, dar este puţin probabil să obţină beneficii locale semnificative din diversificarea suplimentară a surselor de aprovizionare, arată Fitch.
Gazprom invingatoare
Varianta respinsă, numită Nabucco Vest, avea o capacitate de 23 de miliarde de metri cubi, prin pomparea şi a unor eventuale volume de gaz din România, scrie Fitch. Deşi această avea potenţialul de a modifica preţurile, acesta a fost semnificativ redus de o decizie anterioară de a limita capacitatea conductei de la 31 de miliarde de metri cubi anual. Ruta propusă prin România, Bulgaria şi Ungaria ar fi îmbunătăţit şi securitatea energetică a acestor ţări, care sunt foarte dependente de gazele ruseşti. Mai există însă factori care pot reduce preţurile, inclusiv efectele exploatării gazelor de şist în SUA, axarea pe energie regenerabilă şi perspectivele unei creşteri economice reduse în Europa, notează Fitch.
Decizia luată de consorţiul Shah Deniz este una moderat-pozitivă pentru Gazprom, pentru că Nabucco ar fi fost un competitor al conductei Soth Stream, proiectată pentru 63 de miliarde de metri cubi, aflată în construcție începând din decembrie 2012. Decizia este însă negativă pentru OMV, unul dintre deţinătorii majoritari de acţiuni la Nabucco Vest, dar impactul nu este mare, pentru că gazele reprezintă o mică parte din afacerile companiei.
Planurile pentru Nabucco Vest nu au fost abandonate şi poate fi reproiectată pentru transportul gazelor din Marea Neagră către Europa. Nu este însă clar dacă aceste rezerve sunt suficiente pentru a justifica chiar şi construirea versiunii reduse a conductei, iar noi credem că companiile energetice pot caută alternative de a valorifica gazul din Marea Neagră pe plan local, mai arată Fitch Ratings.
South Stream va fi construit până în 2015
La randul sau, un alt concurent al Nabucco, urmeaza sa fie terminat in aproximativ 3 ani. Astfel, mass-media regionala a anuntat ca proiectul gazoductului South Stream, destinat să transporte gazul natural din Rusia şi Uniunea Europeană, „este o realitate şi urmează să fie construit până la sfârşitul lui 2015”, citandu-l recent pe directorul general al companiei care se ocupă de secţiune offshore.
South Stream, un proiect de 39 de miliarde de dolari, se va întinde pe o distanţă de peste 2.000 de kilometri începând din Rusia via Marea Neagră în Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovenia şi nord-estul Italiei. Însă mulţi analişti şi diplomaţi au ridicat semne de întrebare cu privire la viabilitatea economică a proiectului. Pe lângă costurile ridicate, proiectul se confruntă şi cu dificultăţi tehnice în condiţiile în care pe o distanţă de 900 de kilometri va fi amplasat sub apă la o adâncime de până la 2.000 de metri.
‘Decizia de investiţie a fost luată. Acţionarii ne-au instruit să lucrăm astfel încât prima conductă să fie în funcţiune până la finele lui 2015 şi acesta este calendarul după care operăm’, a declarat directorul South Stream Transport, Marcel Kramer.
Rival rusesc
South Stream este văzut ca un rival pentru TAP, proiect care intenţionează să transporte în Europa gazele naturale produse la Shaz Deniz în Azerbaidjan. Potrivit lui Marcel Kramer, South Stream ar trebui să demareze operaţiunile cu mult înainte de 2018-2019, adăugând că societatea este pe punctul de a finaliza finanţarea proiectului în a doua jumătate a acestui an sau începutul lui 2014. ‘Acesta este testul adevărului pentru viabilitatea unor proiecte de acest gen’, a spus Kramer care a adăugat că South Stream va avea peste 20 de participanţi, incluzând bănci şi agenţii de export.
Acţionarii South Stream sunt Gazprom (Rusia), EDF (Franţa), Wintershall (Germania) şi Eni (Italia). Rusia a construit deja un proiect similar, Nord Stream, care pompează gaz din Rusia în Germania, evitând tranzitul prin Europa de Est.
de Anatol Terzi | iul. 9, 2013 | Federatia Rusa, Info Militar, Marea Neagra, Știri, Ucraina, Uncategorized @ro
Flota militara rusa, atuu strategic al Kremlin-ului la Marea Neagra
Oficialii militari ucraineni considera ca eficiența aplicațiilor navale comune dintre statele NATO si marina ucraineana este depasita de calitatea exercitiilor comune ale flotei militare ucrainene si Flota militara rusa a Marii Negre, relateaza surse oficiale, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Pentru a sustine acest punct de vedere, oficialii militari ucraineni au comparat aplicatile ruso-ucrainene cu cele efectuate de flota militara ucraineana cu statele NATO din regiunea Mării Negre – România, Bulgari și Turcia. Această declarație a fost făcut de un inalt oficial ucrainean la finalul exercitiului militar „Șenalul păcii”.
Etapa activă a aplicațiilor ruso-ucrainene, „Șenalul păcii 2013”, la care au participat 16 nave ale Flotei militare ruse a Mării Negre și Flotei Militare ucrainene, a avut loc în perioada 22-25 iunie 2013. Conform surselor citate, au avut loc trageri de artilierie și operațiuni de eliberare a unei nave deturnate de pirați, comandamentele celor doua flote aprecind rezultatele favorabile obtinute.
„Din jumătate de cuvânt”
„Eficiența ridicată a aplicațiilor ruso-ucrainene contribuie la creșterea pregătirii de luptă a marinarilor ucraineni”, a declarat oficialul. Conform lui, comandanții ruși și ucraineni, se înțelegeau unii pe alții „din jumătate de cuvânt”, in timpul pregatirii actiunilor. „Ieșirea în larg, alinierea în formație de luptă, respingerea atacurilor aeriene și navale, salvarea echipajelor naufragiate – totul se execută rapid, cu înțelegere, fiecare își cunoaște locul și rolul, iar în caz de necesitate își ajută colegii. Cred că aceasta se datorează tradițiilor noastre marine comune, profesorilor comuni, navelor similare și mentalităților similare”, a relatat reprezentantul Flotei Militare din Ucraina.
Confuzie NATO
In acest context, oficialul militar ucrainean a precizat ca, in timpul aplicațiilor similare ale flotei militare ucrainene cu flotele Bulgariei, României, Turciei și altor state din NATO, nu au putut fi atinse rezultate similare. „De multe ori are loc o anumită confuzie și comandanți nu pot să își inteleagă sarcinile lor” a mai afirmat sursa citata.
În prezent, flota militara ucraineană se pregătește pentru parada militara comună cu Flota militara rusa a Mării Negre, cu ocazia Zilei Flotei Militare (28 iulie), pe care militarii ruși și ucraineni, o serbează în aceeași zi, incepand cu anul 2012. Până nu demult, Ziua Flotei militare era serbată, in Ucraina, în prima duminică din iulie, iar din anul 2012, după decretul președintelui Ianukovici, aceasta a început să se sărbătorească în ultima duminică din iulie, similar Federatiei Ruse.
