Rusia, supărată de aderarea Suediei la NATO

Rusia, supărată de aderarea Suediei la NATO

Ambasada Federației Ruse la Stockholm a precizat, într-un mesaj postat pe canalul său oficial de Telegram, că autoritățile de la Moscova vor lua „contramăsuri” în cazul aderării Suediei la NATO, relatează mass-media internațională.

„Aceste contramăsuri vor fi de natură politică şi tehnico-militară, pentru a minimiza ameninţările la adresa securităţii naţionale a Suediei”, a subliniat reprezentanţa diplomatică rusă. Conţinutul lor „va depinde de condiţiile şi de amploarea integrării Suediei în NATO, inclusiv de posibila desfăşurare în Suedia a unor trupe, mijloace şi arme” din Alianţa Atlantică, a continuat aceasta.

Luni, Suedia a obţinut aprobarea parlamentului ungar pentru intrarea sa în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, înlăturând astfel ultimul obstacol în calea unui proces de aderare început în urmă cu doi ani. Ţara, care a dorit să adere la NATO după ofensiva rusă din Ucraina, pune astfel capăt celor peste două sute de ani de nealiniere militară. Regatul scandinav va deveni cel de-al 32-lea membru al Alianţei Nord-Atlantice.

„Depinde de Suedia să facă o alegere suverană în ceea ce priveşte politica sa de securitate. În acelaşi timp, intrarea Suediei într-o alianţă militară ostilă Rusiei va avea consecinţe negative asupra stabilităţii în Europa de Nord şi în jurul Mării Baltice, care rămâne spaţiul nostru comun” şi care nu va deveni niciodată un „lac NATO”, au afirmat diplomaţii ruşi pe Telegram.

Aderarea Suediei, după cea a Finlandei în 2023, înseamnă că toate ţările riverane Mării Baltice, cu excepţia Rusiei, sunt acum membre ale Alianţei. Acest lucru i-a determinat pe unii observatori să numească această mare „lacul NATO”, unde Aliaţii vor putea restricţiona mişcările flotei ruse în caz de conflict. Intrarea Suediei va asigura cu siguranţă o mai bună protecţie a statelor baltice, dar Moscova va avea în continuare la dispoziţie enclava puternic înarmată Kaliningrad.

Începând din 2014, extinderea NATO a fost inclusă ca una dintre „principalele ameninţări externe” în doctrina militară a Rusiei, documentul care determină politica de apărare a ţării. Unul dintre motivele invocate de Rusia pentru atacarea Ucrainei în februarie 2022 a fost acela de a împiedica Kievul să adere la NATO.

Suedia se poate aştepta ca Rusiei „să nu-i placă” aderarea ţării la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), a declarat premierul suedez Ulf Kristersson, relatează CNN.

„În ceea ce priveşte Rusia, singurul lucru la care ne putem aştepta cu siguranţă este că nu le place ca Suedia să devină membră NATO. Nici lor nu le-a plăcut ca Finlanda să devină membră NATO”, a declarat Kristersson la o conferinţă de presă la Stockholm, subliniind că ambiţiile Rusiei de a limita extinderea NATO s-au întors împotriva lor.

Kristersson a remarcat, de asemenea, natura istorică a ascensiunii ţării sale în cadrul alianţei.

„Suedia lasă în urmă 200 de ani de neutralitate şi nealiniere. Este un pas mare şi ceva ce trebuie luat în serios, dar este, de asemenea, un pas foarte natural pe care îl facem. Aderarea la NATO înseamnă că acum venim acasă la un număr mare de democraţii care cooperează pentru pace şi libertate. O cooperare foarte reuşită”, a declarat Kristersson.

Preşedintele român Klaus Iohannis a afirmat că intrarea Suediei în familia NATO va spori apărarea şi descurajarea pe flancul estic şi „vom continua sprijinul nostru puternic pentru Ucraina”.

„Astăzi au fost stabilite condiţiile pentru a primi Suedia în familia NATO. Contribuţia acestei ţări la securitatea euro-atlantică este substanţială. Cu Suedia în NATO, vom spori apărarea şi descurajarea pe flancul estic şi vom continua sprijinul nostru puternic pentru Ucraina. Împreună suntem mai puternici”, a scris Klaus Iohannis, luni pe reţeaua X.

Parlamentul ungar a ratificat, luni, aderarea Suediei la NATO, ultima etapă a aderării acestei ţări nordice la Alianţa Nord-Atlantică, după invazia Ucrainei de către Rusia, relatează AFP. Această ratificare are loc după o lungă aşteptare şi un drum haotic, în urma unor tergiversări ale Turciei urmate de un vot pozitiv în ianuarie, şi tergiversări ale premierului naţionalist ungar Viktor Orban.

Viktor Orban şi-a dat de mult acordul de principiu aderării Suediei la NATO, însă înainte de a încheia ratificarea, cerea ”respectul” Stockholmului, pe care-l cosidera prea critic faţăă de politica sa.

O vizită a premierului suedez Ulf Kristersson în Ungaria a reprezentant epilogul unui ”lung proces în vederea restabilirii încrederii”, potrivit lui Viktor Orban.

În vederea pecetluirii acestei cooperări, cele două ţări au anunţat că Budapesta a cumpărat patru avioane de luptă din Suedia, care să-i consolideze flota actuală de 14 avioane de tip Gripen.

Protocul aderării Suediei la NATO, care este necesar să fie adoptat în unanimitate de către statele membre NATO, se afla în suspans din mai 2022.

În urma votului favorabil al Parlamentului ungar de luni, legea urmează să fie promulgată de către preşedintele ungar în câteva zile.

Suedia va putea, atunci, să depună ”instrumentul aderării” la Washington, potrivit uzanţelor NATO, şi să devină al 32-lea stat membru al Alianţei Nord-Atlantice.

În cazul Finlandei, Ankara şi-a dat unda verde la 30 martie 2023, iar Helsinki a depus acest instrument la 4 aprilie şi a aderat la NATO la cinci zile după votul turc.

Stockholmul şi-a anunţat candidatura la NATO în urma invaziei ruse a Ucrainei, în acelaşi timp cu Helsinki.

În timp, însă, Ungara a amânat neîncetat ratificarea, invocând de fiecare dată alte pretexte.

Aderarea Suediei la NATO pune capăt unei perioade de 200 de ani de nealiniere militară a acestei ţări nordice, care renunţă astfel la politica sa de neutralitate adoptată după sfârşitul Războaielor Napoleoniene, în secolul al XIX-lea, şi la politica sa de nealiniere militară de după Sfârşitul Războiului Rece.

Această aderare marchează o schimbare profundă a apărării suedeze, care intră de-acum într-un colectiv, o evoluţie geopolitică majoră în regiune.

Fostul ministru social-democrat al Apărării Peter Hultqvist declara în toamna lui 2021 că putea ”garanta” că nu va participa nicodată la o aderare la NATO.

Însă invazia Ucrainei de către Rusia, la 24 februarie 2022, a marcat o cotitură spectaculoasă în rândul partidelor de la putere şi din opoziţie, iar o majoritate clară a Parlamentului a adoptat prin vot, în mai 2022, o cerere de aderare la NATO.

Aderările Suediei şi Finlandei la NATO înseamnă de-acum că pe malul Mării Baltice se află numai state membre ale Alianţei.

Astfel, unii analişti cataloghează Marea Baltică drept un ”lac NATO”. ”Aceasta este utima piesă a puzzle-ului hărţii NATO în Europa de Nord pusă la locul ei”, a declarat pentru agenția AFP un analist de la Agenţia suedeză de Cercetare a Apărării Robert Dalsjö.

Share our work
Sultanul și arta negocierii

Sultanul și arta negocierii

Turcia a dovedit de nenumărate ori că este un actor extrem de pragmatic, care știe să negocieze pentru a-și atinge țintele de politică exterrnă. De asemenea, Ankara a demonstrat că este capabilă de a avea răbdare strategică, iar decidenții politico-militari turci au arătat că au o viziune pe termen lung pentru statul cu ambiții de mare putere. Liderul autoritar turc, Recep Tayyip Erdoğan, poate fi criticat pentru multe lucruri, dar nu i se poate reproșa nimic legat de modul în care reușeste să impună la nivel internațional obiectivele de pe agenda Turciei.

Potrivit unor surse jurnalistice, pe data de 24 ianuarie, președintele american Joe Biden a informat comitetele de specialitate ale Congresului american despre intenția sa de a iniția vânzarea avioanelor de luptă F-16 către Turcia după ce Ankara finalizează procesul de admitere a Suediei în NATO. Decizia președintelui american vine în urma aprobării parlamentului turc a aderării Suediei la NATO pe 23 ianuarie, lipsind doar semnătura finală a președintelui Erdogan. Deliberările Turciei privind aderarea Suediei la NATO s-au întins pe parcursul a unui an și jumătate de la aplicarea inițială a Suediei din mai 2022.

Printr-o scrisoare adresată membrilor comitetelor de afaceri externe din Congres, atât republicani cât și democrați, Biden a îndemnat aprobarea rapidă a vânzării, conform unui oficial american citat de Reuters. Turcia a depus o cerere de achiziționare a aeronavelor F-16 și a aproximativ 80 de kituri de modernizare în valoare de 20 miliarde de dolari de la SUA în octombrie 2021. Forțele Aeriene Turce operează în prezent aproximativ 240 de avioane de luptă F-16.

Pentru a întelege mai bine contextul acestui contract, trebuie amintit un eveniment relativ recent care a afectat profund relația dintre Statele Unite ale Americii și SUA. În 2019, Washingtonul a anunțat că este nevoit să excludă Turcia, o țară aliată NATO, din programul de avioane F-35 ca răspuns la achiziționarea de către Ankara a sistemului rusesc de apărare sol-aer S-400. Turcia și Rusia au semnat primul contract în decembrie 2017, iar primele sisteme S-400 au ajuns în Turcia în iulie 2019. Sistemele S-400 reprezintă o versiune modernă și îmbunătățită a sistemelor S-300 și sunt considerate printre cele mai reușite sisteme de apărare aeriană și antirachetă produse vreodată. Conform acordului, Turcia urma să primească două baterii de S-400 pentru suma de 2,5 miliarde de dolari SUA. Statele Unite au considerat că S-400 reprezintă o amenințare extrem de serioasă, afirmând că ar putea compromite capacitățile stealth ale avioanelor F-35.

Sistemul de apărare antiaeriană S-400 Triumph, denumit SA-21 Growler în terminologia NATO, este un sistem dezvoltat de compania rusă de apărare Almaz-Antey. Aproximativ 70 – 80% din tehnologia sa este preluată de la S-300, inclusiv containerele de stocare a rachetelor, lansatoarele și radarele. Batalioanele sunt formate din opt lansatoare, iar fiecare lansator poate transporta patru rachete. Raza de acțiune a S-400 este cuprinsă între 250 și 400 km (în funcție de tipul de rachetă folosit) la o altitudine de până la 30 km. Una dintre specificațiile distincte ale S-400 este capacitatea sa de a bloca două rachete pe o singură țintă și capacitatea de a ținti simultan 80 de ținte separate.

Finalizarea acordului pentru F-16 a fost de multe ori amânată, având în vedere poziționarea Turciei în privința aderării Suediei la Organizația Tratului Atlanticului de Nord. Atât Suedia, cât și Finlanda au aplicat pentru aderarea la NATO în mai 2022 în urma declanșării invaziei Rusiei în Ucraina. Inițial, Turcia s-a opus cererilor lor, dar a consimțit aplicația Helsinkiului în martie 2023. Ankara și-a motivat opoziția față de aderarea Suediei la NATO din cauza presupusei susțineri a statului nordic pentru membri ai grupurilor teroriste kurde afiliate Partidului Muncitoresc din Kurdistan, poziție pe care Suedia a respins-o de nenumărate ori.

Rezistența turcă a început să slăbească în iulie anul trecut, când președintele Recep Tayyip Erdogan a anunțat că aplicarea Suediei va fi trimisă în parlamentul turc după ce Suedia ia în considerare preocupările de securitate ale Turciei. Cu toate acestea, ratificarea parlamentară în Turcia a continuat să fie amânată până în această săptămână.

Ungaria este acum ultimul obstacol în calea aderării Suediei la NATO. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a asigurat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, pe 24 ianuarie, de sprijinul Budapestei pentru aderarea Stockholmului.

Faptul că Turcia își va mări semnificativ capabilitățile de luptă aeriană prin intermediul contractului pentru F-16 va genera implicații majore pentru echilibrul de putere din regiunea Mării Negre. Având în vedere ritmul actual de pierderi al Forțelor Aeriene Rusești, Turcia va ajunge în viitorul apropiat principala putere regională în privința forțelor aeriene, atât din puncte de vedere calitativ, cât și cantitativ.

Share our work
NATO, noi semnale privind negocierile pe axa Ankara-Stockholm

NATO, noi semnale privind negocierile pe axa Ankara-Stockholm

NATO vrea integrarea rapidă a Suediei și Finlandei

NATO vrea integrarea rapidă a Suediei și Finlandei

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a salutat reluarea negocierilor dintre Ankara și Stockholm privind aderarea Suediei la NATO, relatează mass-media turcă. Înaltul oficial NATO a menționat progrese în procesul de aderare al Suediei şi Finlandei, dosar blocat de Ankara pe fondul tensionării relațiilor dintre Ankara și Stockholm.

Prioritate de vârf

Finalizarea aderării celor două ţări nordice este „o prioritate de vârf, iar noi facem progrese”, a declarat secretarul general al NATO, aflat în vizită în Suedia, în cadrul unei conferinţe de presă cu premierul Ulf Kristersson.

Suedia, asupra căreia se concentrează obiecţiile Turciei,”şi-a respectat angajamentele” adoptate în iunie anul trecut, la Madrid, faţă de Ankara şi „a sosit timpul să se finalizeze procesul de ratificare”, a insistat Jens Stoltenberg.

Din cei 30 de membri ai alianţei nord-atlantice, doar Turcia şi Ungaria nu au ratificat încă aderarea celor două ţări.

În urma unei crize diplomatice cauzate de arderea unui Coran de către un extremist de dreapta anti-islam la Stockholm la începutul lunii ianuarie, Ankara a suspendat negocierile deja complicate. Discuţiile se vor relua joi, la Bruxelles, aşa cum a anunţat Ankara la sfârşitul lunii februarie.

„M-am întâlnit recent cu preşedintele turc Erdogan şi mă bucur că a fost de acord să reia întâlnirile trilaterale” cu Suedia şi Finlanda, a spus Stoltenberg.

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, îngrijorat de corupția din Ucraina

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, îngrijorat de opoziția turcă și maghiară

Buturuga maghiară

În ceea ce priveşte Ungaria, a cărei promisiune de ratificare a stârnit îngrijorări din cauza numeroaselor întârzieri din ultimele luni, dezbaterea a început săptămâna trecută în parlamentul de la Budapesta.”Mă aştept ca procesul să fie finalizat rapid”, a spus secretarul general al NATO.”Întrebarea nu este dacă Suedia va intra în alianţă, ci când”, a asigurat el.

Prim-ministrul suedez a anunţat un vot al Parlamentului pentru a valida în avans intrarea în alianţă.

Marţi, o delegaţie de parlamentari ungari a efectuat o vizită la Stockholm. Budapesta sprijină aderarea Suediei la NATO, dar politicienii suedezi trebuie să înceteze să răspândească „minciuni” despre Ungaria, inclusiv critici „nefondate” asupra eşecurilor statului de drept, a declarat şeful delegaţiei, Csaba Hende, membru al partidului premierului naţionalist Viktor Orban.

Share our work
Turcia, joc dur împotriva balticilor în ringul NATO

Turcia, joc dur împotriva balticilor în ringul NATO

Liderul turc Recep Tayyip Erdogan a acceptat să îl primească pe prim-ministrul suedez Ulf Kristersson, care s-a declarat pregătit, cu o zi în urmă, să se deplaseze "imediat" în Turcia pentru a obţine acordul Ankarei pentru aderarea ţării sale la NATO

Liderul turc Recep Tayyip Erdogan a acceptat să îl primească pe prim-ministrul suedez Ulf Kristersson, care s-a declarat pregătit, cu o zi în urmă, să se deplaseze „imediat” în Turcia pentru a obţine acordul Ankarei pentru aderarea ţării sale la NATO

Liderul turc Recep Tayyip Erdogan a acceptat să îl primească pe prim-ministrul suedez Ulf Kristersson, care s-a declarat pregătit, cu o zi în urmă, să se deplaseze „imediat” în Turcia pentru a obţine acordul Ankarei pentru aderarea ţării sale la NATO.

Concesiuni turcești

„Noul premier suedez a cerut să fie primit. Le-am spus prietenilor noştri: Stabiliţi o întâlnire pentru ca el să vină”, a declarat şeful statului turc în timpul zborului care îl aducea dintr-o vizită oficială din Azerbaidjan.
Erdogan, care ameninţă să blocheze intrarea Suediei şi Finlandei în NATO, a avertizat din nou că parlamentul turc nu va ratifica aderarea celor două state nordice atât timp când nu vor fi onorate cererile de extrădare formulate de Ankara.
„Aceşti terorişti (…) trebuie reţinuţi şi predaţi nouă”, a declarat preşedintele turc.
Şeful statutului acuză Suedia şi Finlanda că îi protejează în special pe luptătorii kurzi din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) şi din Unităţile de Protecţie a Poporului (YPG), considerate drept teroriste de către Ankara.
Până în acest moment, 28 de state membre – din cele 30 – ale Alianţei Nord-Atlantice au ratificat aderarea Suediei şi Finlandei.

Demersuri baltice

Singurele state membre NATO care nu și-au dat acordul final sunt Ungaria şi Turcia. La summitul NATO de la Madrid de la sfârşitul lunii iunie, Suedia, Finlanda şi Turcia au semnat un memorandum care deschide accesul celor două state nordice la Alianţa Nord-Atlantică.
Însă preşedintele turc a ameninţat imediat cu un veto în cazul în care nu vor fi îndeplinite unele condiţii.

Ministrul suedez de externe, Tobias Billstrom, şi-a exprimat anterior încrederea că Ungaria şi Turcia vor ratifica în curând aderarea ţării sale la NATO. După o întâlnire la Helsinki cu omologul său finlandez, Pekka Olavi Haavisto, Billstrom a declarat: „Considerăm pozitivă evoluţia din Ungaria şi apreciem că acolo, ca şi în Turcia, procesul de ratificare se va încheia în curând, când parlamentul votează asupra acestor chestiuni”.
„Nu există niciun indiciu că nu vom primi un răspuns pozitiv de la parlamentul din Budapesta”, a insistat şeful diplomaţiei suedeze.

Share our work
26 aprilie, Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl

26 aprilie, Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl

Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat

Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, la 8 decembrie 2016, o rezoluţie prin care data de 26 aprilie a fost desemnată ca Ziua internaţională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl (fosta URSS, în prezent pe teritoriul Ucrainei), potrivit www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day , citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Adunarea Generală a ONU a recunoscut, astfel, că „trei decenii după dezastrul de la Cernobîl, consecinţele serioase pe termen lung ale acestuia persistă încă, precum şi continuarea necesităţilor comunităţilor şi teritoriilor afectate” şi a invitat „toate statele membre, agenţiile relevante ale sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale, precum şi societatea civilă, să respecte această zi”.

Milioane de victime

Site-ul ONU aminteşte că o explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl din 1986 a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii.

Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990, precizează www.un.org. În acelaşi an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 45/190, solicitând „o cooperare internaţională pentru a aborda problema şi atenuarea consecinţelor la centrala nucleară de la Cernobîl”. A fost înfiinţat un grup de lucru inter-agenţii care să coordoneze cooperarea în privinţa dezastrului de la Cernobîl.

În 1991, ONU a creat Fondul de încredere (fiduciar) de la Cernobîl, aflat în prezent sub conducerea Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA).

Din 1986, organizaţiile ONU şi majoritatea ONG-urilor au lansat peste 230 de proiecte de cercetare şi asistenţă diferite în domeniile sănătăţii, siguranţei nucleare, reabilitării, mediului, producţiei de alimente naturale şi informaţiilor.

Schimbare de strategie

În 2002, Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat o schimbare în strategia de la Cernobîl, cu un nou accent pe o abordare de dezvoltare pe termen lung, notează www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day. PNUD şi birourile sale regionale din cele trei ţări afectate au preluat conducerea în implementarea noii strategii. Pentru a oferi sprijin programelor internaţionale, naţionale şi publice destinate dezvoltării durabile a acestor teritorii, în 2009, ONU a lansat Reţeaua Internaţională de Cercetare şi Informare Cernobîl (ICRIN).

La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.

Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.

Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat

Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat

Ambiții nucleare

Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 30 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.

Potrivit unui studiu publicat la New York, în aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe părţi ale globului au murit din cauza contaminării radioactive produse după accidentul de la centrala nucleară din Cernobîl, din 1986.

Cartea, editată de Academia de ştiinţe de la New York şi lansată cu ocazia împlinirii a 24 de ani de la catastrofă, cu titlul „Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment” (Cernobîl: Consecinţe ale catastrofei asupra oamenilor şi mediului), a fost scrisă de Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de Mediu din Moscova şi respectiv Vasili Nesterenko şi Aleksei Nesterenko de la Institutul pentru protecţie împotriva radiaţiilor din Minsk (Belarus).

Conform cărţii, până în anul 2005, între 112.000 şi 125.000 de persoane din cele 830.000 care au participat la operaţiunile de decontaminare şi sigilare a reactorului nuclear de la Cernobâl, şi-au pierdut viaţa. Numărul total al deceselor la scară globală, în perioada 1986-2004, provocate de accidentul de la Cernobîl, este de 985.000.

Cernobîl rămâne în memoria colectivă

Cernobîl rămâne în memoria colectivă

Țări afectate

Cele mai afectate state, pe lângă cele din fosta URSS, au fost Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, România, Grecia şi părţi extinse din Germania şi Marea Britanie, potrivit sursei citate. Aproximativ 550 de milioane de europeni şi între 150 şi 230 de milioane de oameni din emisfera nordică rusă şi nu numai, au fost expuşi unui nivel ridicat de radioactivitate. Norul radioactiv rezultat a atins după 9 zile de la accident părţi din SUA şi Canada.

Celelalte trei reactoare au continuat să producă electricitate până în decembrie 2000. Cum „sarcofagul” de beton construit în grabă în 1986 deasupra reactorului risca să se prăbuşească şi să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi casete, mai sigure. Astfel, s-a construit o arcadă metalică, în greutate de 25 de tone şi măsurând 110 metri înălţime, pentru a fi amplasată deasupra sarcofagului fisurat. Suma totală a fost de 2,2 miliarde euro furnizată de peste 45 de ţări donatoare, prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

Întrucât agenţiile Naţiunilor Unite şi-au îndreptat atenţia de la asistenţa umanitară către prevenire, recuperare, remediere şi dezvoltarea capacităţii, a fost adoptată o abordare integrată a dezvoltării durabile pentru a răspunde nevoilor regiunilor şi comunităţilor afectate. Agenţiile, fondurile şi programele au continuat să lucreze strâns cu guvernele din Belarus, Federaţia Rusă şi Ucraina pentru a oferi asistenţă pentru dezvoltare comunităţilor afectate de la Cernobâl. (N.G.)

Share our work