de Vitalie Goncearov | oct. 22, 2013 | Asia Centrală, Federatia Rusa, Razboi energetic, Știri, UE, Uncategorized @ro
Chiar daca in prezent Rusia este cel mai mare exportator de gaze si petrol din lume, SUA i-ar putea lua locul in viitorul apropiat, relateaza Europa Libera, citand mai mult experti si analisti economici de peste Ocean. Durata de timp ar putea fi 10-20 de ani pentru ca SUA sa devina cel mai mare furnizor de gaze natirale si de petrol al lumii in dauna Rusiei. In Polonia, anul viitor se deschide terminalul de gaze lichefiate de la Swinoujscie. De partea cealalta a Rusiei, China a semnat recent acorduri energetice importante cu tarile din Asia Centrala: Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan, tari bogate in hidrocarburi, cit si cu Kirghistanul, o importanta tara de tranzit. „„Sunt mai multe schimbari ce vor avea loc in urmatorii 10-20 de ani si care vor schimba peisajul energetic global al ultimilor 10-20 de ani…Desigur, Rusia ramine un jucator esential pe piata energetica a lumii, dar stabilitatea acestei pozitii este pusa sub semnul intrebarii intr-o perspectiva de viitor”, a declarat consilierul pe probleme energetice la centrul Woodrow Wilson din Washington, Alexandros Petersen. De aceeasi parere este si John Lough, este consilier asociat in programul pentru Rusia si Eurasia al centrului Chatham House din Londra El crede ca perioada in care exploatarea ieftina a resurselor energetice din Siberia, ca pe vremea sovietica, nu va mai putea fi sustinuta si, pe de alta parte China, cel mai mare consumator de energie al lumii, a decis sa isi faca singura „jocurile” in Asia Centrala. „China a luat-o inaintea Rusiei in Asia Centrala, fara doar si poate. Viteza cu care a putut sa–si dezvolte relatiile cu guvernele regiunii si, pe baza lor, sa construiasca o infrastructura acolo este impresionanta”, spune acesta. Radioul citat mai relateaza ca acest lucru, ca si cresterea sanselor pentru exploatarea gazelor de sist in Statele Unite, au avut un impact asupra Rusiei, unde sectorul energetic reprezinta in jur de 30% din produsul intern brut si cel putin jumatate din fondurile guvernamentale. Profitul companiei Gazprom a scazut anul trecut cu 15% si exporturile catre Europa cu 8%. La fel, cresterea economica a Rusiei a fost in al doilea semestru al acestui an de 1,2%, fata de 1,9 %, atat cat prognozase guvernul.
Capusarea Gazpromului si coruptie ridicata
In aceste conditii, liderii de la Kremlin trebuie sa se decida daca vor sa continue sa foloseasca Gazpromul ca o arma geopolitica impotriva vecinilor sai, o practica ce se dovedeste din ce in ce mai costisitoare. De exemplu, regiunea transnistreana, care este sustinuta energetic de Moscova, are o datorie de peste trei miliarde de dolari fata de Gazprom, din ultimii 20 de ani, de cand regiunea s-a autoproclamat independenta de Chisinau. „Daca Kremlinul vede Gazpromul ca pe o companie comerciala si daca vrea sa faca bani, atunci trebuie sa permita competitia si din partea companiei de stat Rosneft, dar si din partea altor actori energetici, atat in ceea ce priveste folosirea sistemului intern de gaze naturale, care are nevoie urgenta de modernizare, dar si in termeni de export, pentru ca, cel putin in teorie, ar mari eficienta companiei”, crede analistul Petersen. Pe de alta parte, Gazprom pierde imens atit prin subventionarea gazului, cit si prin coruptia interna. Potrivit Transparency International, compania Gazprom este considerata, in 2012, drept una dintre cele mai opace si mai corupte din lume si a fost singura companie din lume care, in termeni de eficienta a luptei impotriva coruptiei, nu a obtinut nici macar un punct. Potrivit expertului Petersen, pierderile Gazprom prin aceste doua parghii sunt estimate anual la 40 de miliarde de dolari, sau, altfel spus, la 40% din totalul veniturilor ei. Expertul de la Chatham House, John Lough, spune ca singura alternativa pentru Rusia ar fi sa castige increderea investitorilor straini, in asa fel incat sa poata sa faca fata competitiei internationale de pe piata energetica, competitie care va deveni mult mai puternica, odata ce exploatarea gazelor de sist si a celor lichefiate vor intra masiv pe piata tehnologiilor internationale.
de Razvan Iorga | oct. 9, 2013 | Asia Centrală, Caucaz, Federatia Rusa, Info Militar, Știri, UE, Uncategorized @ro
In timp ce Rusia duce o politica activa in mentinerea si inchirierea unor baze militare in afara granitelor sale, autoritatile de la Moscova se declara tot mai ingrijorare de fenomenul de expasiune militara a SUA in proximitatea sa. Rusia este ingrijorata de instalarea unor noi baze militare americane in Afganistan, dupa retragerea trupelor NATO din regiune, a declarat ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, intr-un interviu pentru postul de televiziune Russia Today, preluat de Karadeniz Press. „Cu cât mai aproape este termenul limita pentru retragerea fortelor coalitiei internationale (NATO) din Afganistan, cu atât mai siguri suntem ca in domeniul securitatii acestui stat (Afganistan) exista niste probleme grave”, a declarat Lavrov. Moscova detine informatii, potrivit carora, in prezent, noua baze militare sunt in plin proces de constructie in Afganistan, a adaugat el. „Noi am intrebat cu ce scop in zona vor fi mentinute trupe americane si ni s-a spus ca acest lucru este necesar pentru exercitii de antrenament si pentru operatiuni militare, in caz de necesitate”, a declarat ministrul rus, insistând totusi ca acesta situatie trebuie sa fie clarificata. In 2011, administrația Barack Obama anunta ca SUA vor crea un „pivot strategic” in politica externa, axându-se din punct de vedere militar și politic pe zona Asia-Pacific. Pe langa Rusia, aceasta noua politica a containment-ului vizeaza indeosebi tinerea in sah a dezvoltarii si expansiunii Chinei.
Politica de extindere
In urma cu doar doua zile, Karadeniz Press scria ca Rusia este pe cale sa finalizeze prelungirea contractului de inchiriere pana in 2042 a unei baze militare extrem de importanta in Tadjikistan. Acesta din urma a declarat ca tara sa este dezvoltarea stabila a Rusiei, fapt ce echivaleaza cu progresul si stabilitatea intregii regiuni. Intelegerea anterioara pentru baza rusa cu numarul 201 – care la o capacitate de 7.000 de soldati asigura Rusiei cea mai mare garnizoara din afara granitelor – urma sa expire la anul. Cu toate acestea, liderul tadjik Emomali Rahmon si liderul de la Kremlin Vladimir Putin au reusit sa se puna de acord pentru prelungirea contractului in vigoare pentru inca 30 de ani. In toamna lui 2012, conform Kommersant, Moscova intentiona sa ofere 200 de milioane de dolari Tadjikistanului, care are frontiera comuna cu partea de nord-est a Afganistanului. Suma mergea catre modernizarea armatei si apararii antiaeriene, asa cum promisese presedintele Vladimir Putin in cursul unei vizite efectuate la Dusanbe in octombrie 2012. Tot acest ajutor al Rusiei vine pentru a cumpara bunavointa celor doua tari in privinta inchiderii bazelor militare inchiriate de americani pentru a sustine razboiul din Afganistan.
de Marcu Viadi | oct. 8, 2013 | Asia Centrală, Info Militar, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen, si-a exprimat luni seara preocuparea in legatura cu intentia Turciei de a fabrica rachete impreuna cu o companie chineza, indemnand Ankara sa opteze pentru un sistem compatibil cu cel al Aliantei Nord-Atlantice. Turcia a anuntat intentia de a incheia un contract in valoare de 3,4 miliarde de dolari cu o firma chineza care este supusa sanctiunilor americane. Statele Unite au exprimat preocupari grave in legatura cu intentia Turciei, argumentand ca sistemul de rachete chinez nu este compatibil cu cel al NATO. „Ceea ce este important pentru noi este ca sistemul achizitionat de un stat membru sa fie compatibil cu cel al altor state. Astept ca Turcia sa indeplineasca aceasta conditie, care tine de apartenenta la Alianta Nord-Atlantica”, a reactionat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, citat de Reuters. Ministerul turc al Apararii a anuntat ca ar prefera achizitionarea unui sistem de rachete de tip FD-2000, care ar urma sa fie fabricat impreuna cu firma China Precision Machinery Import and Export Corp (CPMIEC). In afara de CPMIEC, alte trei firme au depus oferte pentru contract, si anume complexul rus Rosoboronexport, grupul american Lockheed Martin-Raytheon si alianta europeana Eurosam. Firma chineza ar fi oferit, potrivit presei turce, un transfer complet de tehnologie. Compania chineza este vizata de sanctiuni, pentru livrarea de armament Iranului si Siriei, aflate sub embargo. Pentagonul s-a declarat ingrijorat de optiunea Ankarei, iar NATO a evocat posibile probleme de compatibilitate cu sistemele si radarele folosite de aliati.
de Marcu Viadi | oct. 3, 2013 | Asia Centrală, Info Militar, Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Rachete de tip HQ-9 SAM
Autoritatile militare de la Ankara au decis sa accepte o oferta de rachete din China, fapt ce a produs iritare in randul aliatilor americani si europeni din cadrul NATO. „Chinezii ne-au cerut cel mai bun pret”, a declarat ministrul turc al Apararii Nationale, Ismet Yilmaz, pentru ziarul Vatan, justificand decizia Guvernului turc prin faptul ca firma chineza a acceptat sa produca armele impreuna cu Turcia. Saptamana trecuta, autoritatile turce au anuntat deschiderea unor negocieri cu China Precision Machinery Import-Export Corporation (CPMIEC), care fabrica rachete de tip Hongqui (HQ-9 SAM). Ankara a lansat o licitatie in 2009, in vederea unui contract pentru 12 baterii, a carui valoare este estimata la aproape trei miliarde de euro. „Am cerut o producere comuna si un transfer de tehnologie. Daca celelalte tari (care au depus oferte) nu ne pot asigura acest lucru, ne vom indrepta spre tari care o pot face”, a anuntat ministrul turc. Turcia, membra NATO, intentioneaza totodata sa isi consolideze protectia impotriva unor atacuri aeriene sau cu rachete, sa isi diversifice furniturile de echipamente si sa gaseasca parteneri in vederea producerii in comun de armament. in afara de CPMIEC, alte trei firme au depus oferte pentru contract, si anume complexul rus Rosoboronexport, grupul american Lockheed Martin-Raytheon si alianta europeana Eurosam. Firma chineza ar fi oferit, potrivit presei turce, un transfer complet de tehnologie.
Chinezii, sub embargo
insa compania chineza este vizata de sanctiuni, pentru livrarea de armament Iranului si Siriei, aflate sub embargo. Pentagonul s-a declarat ingrijorat de optiunea Ankarei, iar NATO a evocat posibile probleme de compatibilitate cu sistemele si radarele folosite de aliati. in privinta acestui ultim punct, Yilmaz s-a declarat increzator. „Nu exista nicio problema in acest sens”, a spus el. Turcia nu a luat, pentru moment, o decizie finala, a declarat miercuri, intr-o conferinta de presa, un purtator de cuvant al Ministerului turc de Externe. „Procedura (de achizitie) nu a fost finalizata inca”, a insistat Levent Gümrükçüoglu, care a insistat ca oficialii turci din in contact cu Bruxelles-ul pe acest subiect.
de Vitalie Goncearov | sept. 26, 2013 | Asia Centrală, Federatia Rusa, Info Militar, Știri, Uncategorized @ro
Vietnamul a fixat Rusiei anul 2015 ca data de finalizare a reparatiilor portuare pe care Moscova ar urma sa le faca la baza navala din golful Cam Ranh, a declarat joi un oficial de industria de aparare a Rusiei, citat de RIA Novosti. Serviciile de mentenanta si cele de reparatii vor veni in schimb pentru toata flota de nave si submarine care au fost livrate Vietnamului, a declarat Evgheni Sustikov, sef-adjunct al santierului naval de la Zvezdochka, cu ocazia unui expozitii internationale navale – NAMEXPO 2013 – ce se desfasoara in India. Specialistii rusi se afla in prezent in Vietnam pentru a lucra la reamenajarea bazei, a mai spus Sustikov, adaugand ca partea vietnameza a stabilit un deadline pentru 2015. In iulie 2012, presedintele Vietnamului a declarat ca navele rusesti le va fi permisa acostarea in portul de la Cam Ranh pentru a le fi asigurata mentenanta. El a explicat ca Vietnamul ca portul va adoposti navele pentru reparatii si mentenanta, dar ca navele straine nu vor avea permisiunea sa foloseasca aceasta facilitate in scopuri militare. Cam Ranh este principala baza folosita de aviatia americana in timpul razboiului din Vietnam. In 1979, Uniunea Sovietica inchiriase baza pentru 25 de ani, transformand-o in cea mai mare baza din afara tarii. Rusia a renuntat la ea cu doi ani inaintea terminarii contractului, in anul 2002, dupa ce Vietnamul a ridicat chiria acestei baze.
