ANALIZĂ: Care este miza declarațiilor simbolice de unire din R. Moldova cu România
Președintele prorus Igor Dodon și suținătorii săi politic în timpul lui spectacol dedicat domnitorului Ștefan cel Mare din 2 februarie 2018
Aniversarea de anul acesta a 159 de ani de la „Mica Unire” din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuză a pornit un tăvălug ce ținea de mult să plece la vale în R. Moldova. Pe fundalul Centanului Unirii, aleșii locali din deja peste 11 localități din R. Moldova au semnat declarații de unire între Republica Moldova și România. Acest episod nu este doar unul singular, ci mai degrabă un cumul de consecințe din anii trecuți ai activităților unioniste, ce se suprapun acum pe o criză economică și administrativă profundă a R. Moldova.
Guvernările de tip medieval, sau mai simplul „cumetrism al puterii” de la Chișinău, au împins spre acest gest simbolic care este posibil să se propage rapid în tot mai multe localități din R. Moldova. Este pentru prima dată când o astfel de acțiune este votată în plan local și vine de jos în sus, punând o oarecare presiune pe mai marii zilei de la Chișinău.
Există două perspective care trebuie privite cu atenția: cea istorică și cea economică/sistemică. Din cea istorică argumentele sunt clare, iar cei care doresc unirea pot aduce atât argumente documentate, cât și unele de factură emoțională. Toate de ințeles și de acceptat.
Pentru „agnosticii” acestei soluții, aceștia încep să vină și ei în prima tabără din cauza nefuncționalității pe multe paliere a R. Moldova, precum combaterea corupției, nivelul de trai foarte scăzut, lipsa perspectivelor de dezvoltare pe termen mediu și lung.
UE îți dă, dar nu își bagă și în sac, iar lipsa de reforme concrete în domeniile-cheie funcționării unui stat democratic își face tot mai simțită prezența la Chișinău, acolo unde majoritatea cetățenilor cred că țara merge într-o direcție greșită.
Ofensiva lui Dodon
Primul care a reacționat a fost președintele Igor Dodon, care cu stângăcie a turnat foc pe gaz în această privință. Acesta a reacționat impulsiv și a amenințat că ca convoca Consiliul Suprem de Securitate și va chema toate structurile de forță ale R. Moldova să păzească „statalitatea”.
Asta deși în paralel exercițiile Rusiei pe celălalt mal al Nistrului se fac cu regularitate, ajungându-se ca medie la mai bine de unul la două zile. La toate acestea se agaugă și exercițiile de „dragoste politică” pe care Dodon le încearcă cu regularitate la Comrat și Tiraspol, entități centrifuge de pe orbita Chișinăului, într-o măsură totală sau mai mică.
Mai mult, ca un jucător neinspirat, Dodon a trecut și el la ofensivă pe 2 februarie, atunci când a organizat o serie de manifestații în cinstea domnitorului Ștefan cel Mare pe care-l revendică în solitar în toată această poveste. Acesta a contracarat și el cu o inițiativă simbolică de oficializare a steagului vechii Moldove pe care vehiculul său politic – PSRM – o va trimite în Parlament.
Mai mult, Dodon și-a strâns alaiul de istorici negaționiști și iubitori de teze sovietice reșapate și, împreună cu cortegiul de preoți subordonoați canonic Moscovei, în frunte cu mitropolitul Vladimir, au desfășurat un spectacol în cinstea domnitorului Ștefan cel Mare.
Ca într-o telenovelă de tip sud-american, Dodon încercat să pună și puțină emoție în acest eveniment și a postat un mesaj lacrimogen pe pagina sa de Facebook, poate mai mult pentru a se îmbărbăta pe el.
„Sala a fost arhiplină, iar mulți au stat chiar și în picioare. Am remarcat că unii au și lăcrimat pe parcursul festivității. A fost unul din puținele momente cînd tot publicul emana energie pozitivă, mîndrie, stare de profund patriotism și dragoste pentru țara noastră – Republica Moldova (…) Moldova are viitor!”, a încheiat Dodon cu obișnuitul său slogan de campanie.
Băsescu, catalizatorul nepoftit
În paralel, media ruse au relatat și ele evenimentele de la Chișinău despre primarii și consilierii locali unioniști. Aceștia au scris cu patos despre acest „pericol” care ar putea curma existența micuțul stat est-european.
Pe acest fundal, Dodon a revenit la unison cu retorica separatistă de la Comrat și Tiraspol, recurgând la arsenalul greu de cuvinte precum „război civil”, „lichidarea statului” și alte formule politico-apocaliptice.
În fapt, Dodon este mai speriat despre un trend care ar s-ar putea propaga în R. Moldova cu o viteză amețitoare. De asemenea, fostul președinte al României, Traian Băsescu, poate fi catalizatorul acestei mișcări, fiind tot mai prezent în deja obișnuitele sale „băi de mulțime” în R. Moldova.
Acesta este o figură foarte charismatică peste Prut. Mai mult, poziționarea sa în războiul privind cetățenia R. Moldova pe care îl poartă cu Igor Dodon, îl pune mai degrabă într-o poziție de victimă, ceea ce nu-l va ajuta pe Dodon în viitoarele luni. Fair-play este să ții întotdeauna cu cel aparent mai slab într-o confruntare inegală.
Cu un Băsescu tot mai activ și cu o putere de propagare rapidă a unui trend în rândul aleșilor locali, Dodon își vede amenințată retorica goală și fără adversar pe care a avut-o la prezidențialele din 2016.
De data aceasta, tocmai tema sa preferată i-ar putea izbucni în față. Însă este prematur să facem pronosticuri încă de pe acum, dar este clar că Dodon și echipa sa socialistă devin din ce în ce mai temători în fața unor astfel de tendințe.
De altfel, și în plan intern, PSRM dă semne de derută. Mai nou, nu mai vrea vot mixt, după ce astă vară l-a votat cot la cot cu „dușmanicii politici” – PD. Astfel de manifestări lasă impresia că Dodon nu mai deține frâiele puterii în relația cu nimeni, nici măcar cu propriul partid. Imaginea pe care se chinuie să și-o clădească de „Lukașenko al Moldovei” începe să se estompeze, iar realitatea nu arată atât de bine.
De altfel acest lucru se vede și în sondajele recente, acolo unde erodarea își spune cuvântul, acesta coborând ușor în sondaje, la fel ca și PSRM-ul său, iar toamna nu se anunță una neapărat a culesului de roase. Cine a semănat vânt, ar putea culege furtuna.
Dodon devine anticipativ, iar ulciorul cu „unioniștii”, „familia tradițională” și „homosexualii occidentali lipsiți de credință” nu mai mai merge la apă. Astfel de teme populiste nu țin de foame cetățenilor, iar cârdășia sa cu puterea pe care o blamează doar verbal se teme de la șapte poște departare.
Limbaj disperat
Mai presus de toate, Dodon a spus că va pune tancurile pe unioniști, asta în condițiile în care Republica Moldova Moldova nu are nici tancuri și nici aviația. Singura astfel de tehnică de luptă putând fi „împrumutată” de peste Nistru de la Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) și forțele paramilitare loiale regimului separatist de la Tiraspol.
O declarație neinspirată ca cea pe care a făcut-o colega sa de partid în urmă cu circa nouă ani de zile, în timpul protestelor de la 7 aprilie 2009, în care avertiza mamele să își țină copiii acasă pentru că se poate deschide focul asupra mulțumii.
Toată povestea de atunci i-a atras acesteia porecla de „Zina-Carabina”, un personaj elocvent pentru experimentul făcut de sovietici în R. Moldova, ținând cont că părinții săi, dar și ea au fost deportați de sovietici și au trăit în Siberia în lăgare de muncă.
Voci separatiste
De asemenea, Moscova a activat în R. Moldova ce de-al doilea buton de presiune asupra Chisinaul, cel de la Comrat. Aici, nemulțumirile unor lider separatiști față de Chisinau si București sunt în creștere.
Fostul deputat și lider al mișcării separatiste proruse Gagauz Halkî, Ivan Burgudji a amenințat din nou cu indepedența UTA Găgăuzia față de Chișinău, pe fundalul manifestărilor tot mai active pro-unire la nivel de republică.
La fel ca și Dodon, el s-a arătat deranjat de faptul ca organele de forță nu ar reacționa „la aceste fapte criminale intenționate, anti-statale, anti-populare și anti-constituționale”.
Toate aceste eforturi ale Moscovei de a contracara tăvălugul par mai degrabă ineficiente. Acest trend poate crea nevoia unui lider charismatic pro-unionist care să vină pe acest val.
Dacă nu va fi Traian Băsescu, a cărei cetățenie stă în mâinile mai degrabă a PD-ului și a unui posibile înțelegeri PUN-PD, mai sunt și alți câțiva lideri care pot urca pe acest val și a capacita cele deja peste 23% de procente de unioniști din R. Moldova.
O astfel de masă electorală nu este deloc de neglijat, iar formațiunea care o va atrage va avea un cuvânt important de spus într-o viitoare alianță politică la Chișinău pentru formarea unui nou guvern de inspirație pro-europeană.
Până atunci, jocul este deschis, dar Dodon este deja în dificultate și nu pare să aibă soluții prea eficiente în cazul înmulțirii „focarelor unioniste” în R. Moldova, iar viitorul nu se arată tocmai roșu pentru Igor Dodon și tovarașii săi de campanie pe câmpul de bătălie de viitoarele alegeri parlamentare.
Corespodență de la Chișinău pentru Karadeniz Press de Mădălin Necșuțu
Oamenii de cultură din R. Moldova îl contrazic pe preşedintele interimar Lupu, în privinţa semnificaţiei aducerii steagului liturgic al lui Ştefan cel Mare la Chişinău. Marian Lupu a declarat recent că „este un gest care vine încă o dată să sublinieze că România recunoaşte şi în trecut, şi în prezent, şi în viitor statalitatea, independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova”. Oamenii de cultură şi oficiali din Republica Moldova şi România afirmă că stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare uneşte două maluri ale Prutului, este un simbol al unirii şi frăţiei. Aceştia spun că numai prin eforturi comune drapelul a putut fi adus la Chişinău, în premieră. Steagul este expus la Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, transmite Info-Prim Neo. Directorul muzeului, Eugen Sava, spune că valoarea drapelului este inestimabilă. „Un astfel de eveniment va arăta într-o secvenţă nouă rolul muzeului în societate, rolul educaţional, nu numai ştiinţific, ci şi din punct de vedere al studierii patrimoniului naţional, din punct de vedere al educaţiei generaţiei tinere”, a declarat directorul muzeului. Viceministrul culturii, Gheorghe Postică, a spus că expoziţia este un eveniment deosebit pentru că stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare este un obiect care ţine de patrimoniul internaţional. „Este un obiect care a trecut prin mâinile lui Ştefan cel Mare, practic singurul drapel care s-a păstrat de la Ştefan cel Mare până la noi şi în acest sens stindardul are o semnificaţie spirituală pentru toţi românii. Cred că este o onoare pentru Republica Moldova a avea aici, la Chişinău, această relicvă naţională”, a menţionat viceministrul culturii. Directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”, Petre Guran, a menţionat că expoziţia a fost organizată într-un timp foarte scurt, în 6 săptămâni. A fost un test de capacitate de colaborare. Instituţiile româneşti sunt dispuse să răspundă unei chemări, unei dorinţe a iubitorilor de artă din Republica Moldova, aceea de admira şi de a cunoaşte acest obiect, a declarat Petre Guran.
Vlad Filat vizitat joi Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, unde a fost expus steagul liturgic al lui Ştefan cel Mare. Stindardul a fost adus la Chişinău la solicitarea adresată părţii române de către Prim-ministrul Vlad Filat, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la proclamarea independenţei R. Moldova şi va fi expus publicului larg în perioada 27 august – 10 septembrie 2011. Filat, însoţit de ambasadorul României, Marius Lazurcă, ministrul Afacerilor Interne, Alexei Roibu, conducerea Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, experţi din România, a avut posibilitatea să vadă pe viu exponatul. Steagul lui Ştefan cel Mare reprezintă una din cele două relicve de acest gen, dăruite de către marele domnitor mănăstirii Zografu de la muntele Athos. Timp de cinci secole, „Steagul lui Ştefan cel Mare” a fost păstrat la mănăstirea respectivă, iar în anul 1917 această relicvă a fost recuperată de către România. Solicitat de jurnalişti, Vlad Filat a spus că aducerea la Chişinău şi expunerea steagului lui Ştefan cel Mare este un eveniment deosebit pentru Republica Moldova. „Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare este o piesă de o valoare excepţională istorică. Apreciem mult faptul că s-a reuşit aducerea la Chişinău a acestui steag în contextul celebrării a 20 de ani de independenţă”, a spus Vlad Filat. Premierul a mulţumit României pentru deschiderea şi eforturile depuse în aducerea steag. Miercuri, la bordul unui avion militar român, care a aterizat pe pista Aeroportului Internaţional Chişinău, la ora 11.17, a fost adus steagul liturgic al domnitorului Ştefan cel Mare, preluat sub pază şi escortat la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, de către angajaţii BPDS „Fulger” şi CGP mun. Chişinău. Relicva naţională a fost adusă din România, cu ocazia aniversării a XX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, pentru a fi expusă la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, în perioada 27 august – 10 septembrie 2011. Pentru asigurarea securităţii şi integrităţii relicvei, de către Ministerul Afacerilor Interne, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 577 din 28 iulie 2011 „Cu privire la expoziţia relicvei naţionale „Steagul lui Ştefan cel Mare” a fost elaborat Planul specializat al „Acţiunilor de asigurarea a securităţii publice pe parcursul aflării în Republica Moldova a relicvei naţionale „Steagul lui Ştefan cel Mare” în perioada 24 august-12 septembrie 2011”. Conform acestui plan, pentru asigurarea integrităţii relicvei naţionale, de către subdiviziunile MAI urmează să fie întreprins un complex sporit de măsuri de securitate, de realizarea cărora este responsabilă Direcţia Generală Poliţie Ordine Publică a Departamentului Poliţie.
Steagul liturgic al lui Ştefan cel Mare va fi adus miercui, la Chisinau, şi va fi expus publicului larg la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie în perioada 27 august – 10 septembrie, în cadrul aniversării a 20-ea de la proclamarea Independenţei R. Moldova. Pina acum, relicva istorică se afla la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. Potrivit organizatorilor, România va acoperi cheltuielile pentru transport şi asigurare a steagului. Iar pentru asigurarea securităţii şi amenajarea spaţiului expoziţiei, Guvernul va aloca din rezerva de stat circa 300 mii de lei, transmite TV7.md. Experţii în domeniu susţin că valoarea stindardului liturgic se estimează la 7,5 milioane de euro. Acum sapte ani a început restaurarea lui şi au fost cheltuiţi circa 20 mii de euro. Exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Conţine o inscripţie în limba greacă şi alta în slavonă, cu o rugăciune a lui Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe. Până în anul 1917, acest stindard s-a păstrat la o mănăstire de pe Muntele Athos, Grecia. Din 1917, a fost adus la Bucureşti.