Siria, cimitirul aviației ruse

Siria, cimitirul aviației ruse

Avionul de transport model An-26, implicat în mai multe accidente grave pe frontul rusesc din Siria

Avionul de transport model An-26, implicat în mai multe accidente grave pe frontul rusesc din Siria

Un avion militar rusesc s-a prăbuşit în Siria, iar cei aproximativ 30 de pasageri şi şase membri ai echipajului aflaţi la bord au murit, a anunţat Ministerul Apărării din Rusia, relatează mass-media rusă, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Aeronava, un Antonov An-26, s-a prăbuşit în timpul aterizării la baza aeriană Khmemim, în apropierea oraşului sirian de coastă Latakia, conform agenţiei de ştiri Ria Novosti. Ministerul Apărării investighează cauzele prăbuşirii, dar primele informaţii sugerează că ar fi vorba despre o defecţiune tehnică.
Avionul s-a prăbușit la doar 500 de metri de pista de aterizare. „Nu a fost vorba despre un atac asupra avionului. Nimeni nu a supraviețuit”, au declarat autoritățile ruse. Surse locale, citate de mass-media, au declarat că majoritatea pasagerilor făceau parte din forțele speciale ruse.

Săptămâni sângeroase

La sfârșitul lunii februarie 2018, ministerul rus al Apărării preciza într-un comunicat că “un avion rus Su-25 s-a prăbuşit în timpul unei misiuni deasupra zonei de detensionare din Idleb. Pilotul a apucat să anunţe că se catapultează în zonă, aflată sub controlul luptătorilor din Frontul al-Nosra. Pilotul a fost ucis în luptele împotriva teroriştilor”. Pilotul, care reuşise să sară cu paraşuta, a încercat să-şi folosească arma înainte de a fi încercuit, capturat şi împuşcat mortal, a declarat directorul OSDO, Rami Abdel Rahman, care nu a putut preciza din care grupare făceau parte autorii atacului.
Ulterior, potrivit ministerului Apărării de la Moscova, aviația rusă ”a efectuat bombardamente care au dus la uciderea a peste 30 de teroriști” după doborârea avionului.

Marea Neagră, zbor fatidic

Unul dintre cele mai mari dezastre din istoria aviației militare ruse a avut loc și în bazinul Mării Negre, pe fondul implicării în războiului din Siria. Astfel, în 2016 un avion miliar de transport rusesc s-a prăbușit în Marea Neagră, la aproximativ 20 de minute după decolarea dintr-un aeroport rus. 93 de persoane se aflau la bord, dintre care 64 de membri ai corului Alexandrov, celebrul cor al armatei ruse, precum și mai multe echipe de jurnaliști. Artiștii urmau să țină o serie de concerte pentru contingentul militar rus desfășurat în Siria. (M.A.B.)

Share our work
Kremlinul îşi consolidează prezenţa militară în Siria

Kremlinul îşi consolidează prezenţa militară în Siria

SU-57, răspunsul rus la avionul de luptă de producție americană F-35

SU-57, răspunsul rus la avionul de luptă de producție americană F-35

Rusia a trimis în Siria cele mai noi avioane ale sale, Suhoi 57, aparţinând aşa-numitei generaţii cinci, a anunţat cotidianul „Kommersant”, citând două surse militare de la Moscova. Acestea au confirmat astfel informaţiile publicate miercuri, de un blogger sirian care a postat imagini video a două aparate ruseşti, aparent SU 57, în zona bazei aeriene ruse de la  Hmeimim, în nordul Siriei.

Sursele „Kommersant” nu au precizat numărul avioanelor, menţionând doar că au fost trimise în Siria pentru testarea armamentului avioanelor din generaţia a cincea. Informațiile publicate de mass-media rusă confirmă parțial declarațiile recente ale generalului rus Vladimir Şamanov, fost comandant al trupelor de paraşutişti devenit deputat, vorbind în Duma de Stat (camera inferioară a parlamentului federal rus). Deputatul rus, aflat la conducerea unei comisii parlamentare de apărare din Parlamentul federal rus, a declarat că Rusia a testat „peste 200 de noi tipuri de arme” în Siria.

Rusia trimite noi sisteme de armament și unități pe frontul sirian

Rusia trimite noi sisteme de armament și unități pe frontul sirian

SU 57 vs. F35

SU 57 este primul avion rus din generaţia a cincea, căreia îi mai aparţin aparatele americane F 22 şi F 35, prezente de mult în Orientul Mijlociu. De menţionat că avioanele F 35 se află şi în dotarea Aviaţiei israeliene. Aparatele ruseşti se află însă doar în faza de testare care se va încheia în 2019, cand Ministerul rus al Apărării ar urma să contracteze primele 12 aparate.

Trimiterea în Siria a celor mai sofisticate avioane ruseşti are loc la două luni după ce preşedintele Putin a anunţat retragerea parţială a forţelor ruse din Siria, la o lună după ce jihadiştii au doborat în provincia Idlib un avion rus SU 25 şi la două săptămâni după ce Aviaţia americană a ucis şi rănit zeci de mercenari ruşi care luptau de partea Damascului. Mesajul poate fi adresat inclusiv Turciei care de o lună asaltează miliţiile kurde de la Afrin, după ce Rusia şi-a retras de acolo observatorii militari si a deschis spaţiul aerian sirian pentru aviaţia turcă.

Mass-media turcă, citând surse militare de la Ankara, a menționat periodic interesul regimului Erdogan pentru achiziționarea unor sisteme de armament modern din Federația Rusă, inclusiv SU 57, după ce anterior partea turcă a achiziționat sisteme moderne de rachete antiaeriene de producție rusească. Această decizie a trezit nemulțumiri profunde din partea aliaților Turciei din NATO, mai ales SUA și unele state europene.

„Peste 200 de noi arme” testate

Rusia a testat „peste 200 de noi tipuri de arme” în Siria, a afirmat un general rus aflat la conducerea unei comisii parlamentare de apărare din Duma de Stat de la Moscova, în timp ce Moscova este acuzată că participă la raidurile sângeroase asupra bastionului rebelilor din Goutha Orientală, în apropiere de Damasc, relatează mass-media rusă, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Ajutând poporul nostru frate sirian, noi am testat peste 200 de noi tipuri de arme”, a declarat generalul Vladimir Şamanov, fost comandant al trupelor de paraşutişti și deputat al partidului de guvernământ din Federația Rusă, Edinaia Rossia (Rusia Unită).

„Aceasta a arătat lumii întregi eficienţa armelor ruseşti”, a spus el într-un discurs rostit cu ocazia „Zilei Apărătorilor Patriei”, sărbătorită în Rusia la 23 februarie, potrivit afirmaţiilor publicate pe site-ul partidului Edinaia Rossia (Rusia Unită).

Situație complexă

În aceste zile, mass-media internațională a tirajat mai multe informaţii contradictorii în legătură cu intrarea în zona Afrin, în sprijinul kurzilor, a unor formaţiuni ale miliţiilor siriene proguvernamentale. Aceste date au fost confirmate de surse militare și diplomatice din mai multe state din regiune, fiind vorba despre un acord al kurzilor cu armata siriană, folosirea miliţiilor permițând evitarea unei confruntări directe între armata siriană și cea turcă.

Rusia încearcă să prevină cu orice preţ un asemenea conflict ce ar putea pune în pericol complexa sa construcţie politică şi militară din Siria bazată, pe de o parte, pe alianţa sa cu Damascul şi Teheranul, iar pe de altă parte cu Turcia şi Iranul. Recent, ministrul rus de Externe, Lavrov a acuzat statele occidentale că urmăresc culpabilizarea regimului de la Damasc şi, în ultimă instanţă, înlăturarea acestuia de la putere.

Grupul Wagner, armata de mercenari rusă din Orient

Grupul Wagner, armata de mercenari rusă din Orient

Deznodământ sângeros

Rusia a chemat părţile implicate să manifeste reţinere şi să respecte integritatea teritorială a Siriei, blamând însă SUA pentru intervenţiua turcă la Afrin, dar mai ales pentru susţinerea separatismului kurd. Ministerul Apărării de la Moscova a mai subliniat “prezenţa ilegală” a trupelor americane pe teritoriul Siriei, care ar fi implicate în acțiuni de preluare a controlului asupra unor obiective economice strategice sub pretextul luprei împotriva teroriştilor radicali islamiști.

Noile declarații ruse vin doar la câteva zile după ce aviaţia Statelor Unite ar fi ucis 200 de mercenari ruși pe frontul sirian, în ultima săptămână. Surse americane, citate de mass-media occidentală, au subliniat că alte câteva sute de cetățeni ruși ar fi fost răniți. Dacă datele din teren vor confirma bilanţul, acesta ar deveni cel mai sângeros înregistrat între SUA şi Rusia, cei doi foşti inamici ai Războiului Rece.

Mercenarii ruşi, mulți veterani ai războiului din estul Ucrainei şi care sunt plătiţi să lupte în numele dictatorului sirian Bashar al-Assad, au încercat să ia cu asalt o bază militară şi o rafinărie, apărate de forţele americane în regiunea Deir Ezzor, adaugă sursele militare citate. Aviația militară SUA a intervenit în forță, distrugând forțele ruso-siriene implicate.

Cetățenii ruși implicați sunt angajați ai mai multor companii de securitate privată din Rusia, mai ales grupul Wagner, deținut de oligarhul rus Evghenii Prigojin, un cunoscut aliat al liderului rus Vladimir Putin. Până în acest moment partea rusă a recunoscut doar parțial pierderile suferite, accentând faptul că cetățenii ruși implicați nu au nicio legătură cu forțele armate ruse, fapt respins de experții în domeniu.

Share our work
Piloți pakistanezi pentru F-16 turce, armata secretă a regimului Erdogan împotriva kurzilor

Piloți pakistanezi pentru F-16 turce, armata secretă a regimului Erdogan împotriva kurzilor

Piloții militari pakistanezi sunt considerați printre cei mai buni din lume

Piloții militari pakistanezi sunt considerați printre cei mai buni din lume

O parte a avioanelor militare turce implicate în acțiunile militare anti-kurde din Siria sunt pilotate de piloți militari pakistanezi, activi și rezerviști, angajați de Ankara pe fondul penuriei de personal militar calificat provocate de epurările masive din ultimii ani, relatează surse militare turce, citate de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Sursele militare turce citate au menționat că cei aproximativ 100 de piloți și 400 de personal tehnic au fost angajați de statul turc prin intermediul fundației pakistaneze Fauji, cunoscută pentru serviciile de securitate oferite statelor arabe din Golf, inclusiv Arabia Saudită, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite. Prin intermediul acestei fundații, controlate de serviciile de securitate pakistaneze, statele arabe menționate recrutează zeci de mii de pakistanezi cu experiență militară pentru armatele proprii și serviciile de securitate. Folosirea pakistanezilor în acțiunile de reprimare a protesteor din unele state arabe, precum Bahrain și Arabia Saudită, a provocat protestele organizațiilor pentru protecția drepturilor omului.

Penurie de piloți

Dupa epurarile masive in randurile armatei, urmare a puciului esuat din 2016, fortele aeriene turce duc mare lipsa de piloti militari, în pofida faptului că autoritățile de la Ankara au lansat o serie de ofensive militare de amploare împotriva forțelor kurde din zona de frontieră turco-siriană. Pentru a suplini parțial necesitățile militare, fortele aeriene turce au rechemat aproximativ o suta de fosti piloti de F-16, majoritatea actuali piloți în aviația civilă.

Datorită faptului că armata turca este majoritar echipata cu avioane de lupta F-16 produse de Lockheed Martin, Ankara a cerut ajutorul aliatului american pentru formarea de noi piloti, precum și implicarea aviației militare SUA în raidurile anti-kurde, solicitări refuzate de administrația SUA. Și alte state membre NATO au refuzat să sprijine operațiunile militare turce din Siria cu aviație militară ori forțe de uscat.

Refuzul american a dus la reorientarea Turciei către Pakistan, stat cu care Ankara are relații militare vechi, inclusiv din timpul Războiului Rece, când amândouă făceau parte din alianța militară anti-URSS, cunoscută sub numele de CENTO ori Pactul de la Bagdad, încheiat în 1955.

Pakistan-furnizează-zeci-de-mii-de-mercenari-pentru-armatele-statelor-arabe-din-Golf-bogate-în-petrol

Pakistan-furnizează-zeci-de-mii-de-mercenari-pentru-armatele-statelor-arabe-din-Golf-bogate-în-petrol

Opoziție americană

Inițial, SUA s-au opus oricărui demers în acest sens, autoritățile americane folosindu-se de tratatele care impun Turciei să nu implice o terță țară în antrenamente ori operațiuni militare cu sisteme de armament militar american fără acordul expres al SUA.

Fără a ține cont de obiecțiunile americane, autoritățile turce au apelat în ultimele luni la fundația pakistaneză Fauji, care a intermediat angajarea a câteva sute de piloți militari și personal tehnic pakistanez, aceștia participând activ la operațiunile militare turce din Siria și Irak. Contractul este estimat la aproximativ 300 de milioane de dolari pentru 6 luni, cu posibilitatea de prelungire, incluzând și livrarea către partea turcă a unor piese de schimb pentru F-16, mai greu de obținut de către Ankara datorită răcirii relațiilor militare cu SUA și alte state NATO, în special Germania.

Pakistanezii implicați au primit automat și cetățenie turcă pentru a evita implicațiile legale ulterioare, legislația turcă interzicând folosirea de către autorități a serviciilor mercenarilor.

Sursele citate au mai menționat că Ankara s-a folosit de serviciile fundației Fauji și în timpul crizei din Qatar, când Turcia a trimis un contingent militar pentru susținerea micului emirat arab împotriva alianței conduse de Arabia Saudită. (Mihai Isac)

Share our work
Războiul din Siria: Controverse între Turcia și Iran

Războiul din Siria: Controverse între Turcia și Iran

Forta militara kurda, perceputa drept o amenintare de regimul Erdogan

Forta militara kurda, perceputa drept o amenintare de regimul Erdogan

Iranul a făcut apel la Turcia să-şi înceteze ofensiva militară din Siria, spunând că operaţiunea din provincia siriană Afrin încalcă suveranitatea şi sporeşte tensiunile din ţara răvăşită de război, Turcia a lansat luna trecută o campanie aeriană şi terestră, denumită ”Operaţiunea Ramura de Măslin”, împotriva miliţiei kurde YPG (Unităţile de apărare a poporului ) în Afrin, relatează mass-media regionala, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. ”Turcia ar trebui să-şi înceteze operaţiunea şi să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Siriei”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Bahram Qasemi, citat de agenţia Irna. ”Acţiunile Turciei pot aduce insecuritate, instabilitate şi terorism în Siria”, a adăugat el.
În opinia lui Qasemi, orice soluţie la criza siriană ar trebui discutată la convorbirile din capitala kazahă Astana, desfăşurate sub egida Rusiei, a Iranului şi a Turciei. El a mai spus că Teheranul este într-un dialog continuu atât cu Turcia, cât şi cu Rusia în legătură cu ultimele evoluţii din Siria.

Amenințările lui Assad

Armata siriană a desfăşurat noi sisteme de rachete antiaeriene în proximitatea provinciilor Alepp şi Idlib, a anunţat un comandant al forţelor regimului condus de Bashar al-Assad, informează Reuters. ”Sistemele acoperă spaţiul aerian din nordul Siriei”, a declarat comandantul Armatei siriene. Acesta a adăugat că această mutare a regimului Bashar al-Assad reprezintă ”un mesaj pentru toată lumea”.
Rusia şi Iranul susţin regimul preşedintelui sirian Bashar Al-Assad, în timp ce Turcia îi sprijină pe oponenţii lui Assad. Ankara consideră miliţia kurdă siriană YPG, susţinută de SUA şi care deţine controlul în Afrin, drept o grupare teroristă şi o extensie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), ce duce un război de gherilă din 1984 în regiunea de sud-est a Turciei cu populaţie majoritar kurdă. Săptămâna trecută, guvernul sirian a calificat drept ”ilegală” ofensiva turcă din Afrin şi a afirmat că se va ocupa de ea în consecinţă.

Schimburi de replici dure între Ankara și Paris

Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, i-a dat sâmbătă asigurări omologului său francez, Emmanuel Macron, în privinţa operaţiunilor armatei turce în Siria, subliniind că acestea vizează lupta contra unor „elemente teroriste” şi că Ankara „nu râvneşte teritoriul unei alte ţări”, transmite AFP, preluată de Agerpres. Preşedintele Macron a avertizat Turcia în legătură cu orice tendinţă de ”invadare” a Siriei.
”Dacă se dovedeşte că operaţiunea va lua o altă turnură decât cea a unei acţiuni de luptă împotriva unui potenţial terorist care ameninţă frontiera turcă şi că este o operaţiune de invadare, în acel moment, respectiva operaţiune reprezintă pentru noi o problemă reală”, a avertizat Macron, citat într-un articol online miercuri de către cotidianul francez Le Figaro.
Într-o discuţie telefonică, Recep Tayyip Erdogan l-a asigurat pe Emmanuel Macron că Turcia „nu râvneşte teritoriul unei alte ţări”, conform agenţiei de presă turce Anadolu. El a adăugat că operaţiunea în curs „nu vizează decât să cureţe” regiunea Afrin, din nordul Siriei, de „elemente teroriste”, precum YPG.
Ministrul de externe turc, Mevlut Cavusoglu, a criticat joi avertismentul lansat de către preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, pe tema ofensivei Ankarei în Siria, afirmând că Franţa ”nu are de dat lecţii” Turciei. Şeful diplomaţiei turce a denunţat totodată ”ipocrizia” unor ţări europene care, în opinia sa, îşi afişează sprijinul faţă de Turcia în cadrul unor discuţii bilaterale, dar îşi schimbă discursul în public. ”Nu suntem Franţa, care a invadat Algeria. Ţări precum Franţa nu au de dat lecţii pentru noi pe această temă”, a adăugat el.

Share our work
Editorial: Războiul ce stă să vină, dar a început deja

Editorial: Războiul ce stă să vină, dar a început deja

Conflictele militare, o prezenta obisnuita pe scena politica a secolului XXI

Conflictele militare, o prezenta obisnuita pe scena politica a secolului XXI

În urmă cu 15-25 de ani, de câte ori se întâmpla ca tensiunile la nivel internațional să crească, obișnuiam să spunem că ”se ascut armele” sau că ”zăngănitul armelor” se aude din nou. Paradoxul ultimului deceniu constă în faptul că, deși nu se mai aud, armele se ascut din ce în ce mai tare. Ne place să gândim că, odată cu ”dezghețarea” Războiului Rece și explozia globalizării, Omenirea a intrat în ceea ce s-ar putea eticheta drept ”făgaș normal”, ”Eră a Dezvoltării”, ”Mileniu al Păcii”. Din păcate, realitatea ultimilor cinci ani contrazice și cele mai pesimiste previziuni ale curentului Optimist-Umanist.

În plin război

Din nefericire, Omenirea este în plin Război. Și este în plin război cu ea însăși. De data aceasta, este mai mult decât clar că acest conflict nu se mai poartă pentru acapararea de resurse necesare dezvoltării, ci pentru resurse necesare supraviețuirii. Cele mai sumbre ”proorociri” se adeveresc sub ochii noștri, chiar dacă cei mai mulți nu le văd sau refuză să le vadă, mânați doar de instinctul de supraviețuire și viețuire le nivel micro, în afara sistemului macro-social. Dacă, în preistoria dominată de vânătorii-culegători, coeziunea și supraviețuirea grupului tribal era posibilă fără interacțiunea cu grupuri similare, în ceea ce privește societatea modernă, până în urmă cu 5-10 ani, această posibilitate era exclusă din start de majoritatea antropologilor și psiho-sociologilor. Dar, ce să vezi, realitatea este mai crudă și decât cele mai sumbre previziuni.
În momentul de față, în ciuda ”Păcii aparente”, societatea globală este sfâșiată de ”mici războaie”. Paradoxal este că, atunci când vorbim de războaie, ne place să le localizăm și să le minimalizăm importanța, pornind de la o comparație intenționat-eronată cu cele două conflagrații mondiale, care au produs sute de milioane de morți. Pentru că, dacă acceptăm să le vedem în deplina lor monstruozitate, aceste ”mici războaie”, care nu au încetat niciodată, au produs o suferință similară și, în total, cel mai probabil, un număr similar de morți și răniți.

Războiul din Siria: sute de mii de morți și milioane de refugiați

Declanșat în 2011 după represiunea demonstrațiilor pașnice împotriva regimului de la Damasc, conflictul din Siria a devenit mai complex pe parcursul anilor, cu implicarea unor țări străine și a grupurilor jihadiste, pe un teritoriu din ce în ce mai fragmentat.
Mai mult de 350.000 de persoane, între care peste 100.000 de civili, au fost ucise de la începutul războiului din Siria în 2011. Bilanțul a fost anunțat la finele anului trecut, în momentul în care mai multe puteri străine își intensificau eforturile diplomatice pentru a pune capăt acestui conflict sângeros și cu câteva zile înainte de o nouă serie de negocieri de pace sub egida ONU la Geneva. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, care dispune de o vastă rețea de surse în țară aflată în război, a precizat că 343.511 de persoane și-au pierdut viața pe teritoriul sirian între martie 2011 și noiembrie 2017.
Dintre acestea, 102.618 sunt civili, între care 19.000 de copii și 12.000 de femei, a precizat OSDO. Potrivit sursei citate, 119.000 de membri ai forțelor proguvernamentale au fost uciși, între care 62.000 de soldați sirieni și 1.556 membri ai organizației libaneze Hezbollah.
Totodată, în conflict au fost uciși aproximativ 59.000 de combatanți ai grupurilor rebele și Forțelor Democratice Siriene (FDS) — o alianță arabo-kurdă sprijinită de Washington. Printre cei uciși se numără peste 62.200 de luptători ai diferitelor grupări jihadiste, potrivit OSDO. În cursul ultimelor 12 luni, circa 12.000 de persoane au fost ucise pe întreg teritoriul sirian, între care 3.000 de civili.
Din păcate, din noiembrie 2017 și până în prezent, numărul victimelor a crescut îngrijorător.

Mii de morți în Ucraina

Conflictul din Ucraina a făcut peste 10.000 de morţi. La care se adugă zeci de mii de civili strămutați din zonele de conflict: un bilanț uman pe care nimeni în Ucraina nu și l-a imaginat atunci când Maidanul a condus la plecarea prorusului Viktor Ianukovici de la putere. Ulterior, Ucraina a asistat neputincioasă la anexarea de către Moscova a Peninsulei Crimeea, apoi la preluarea, la începutul lunii aprilie, de către manifestanți proruși, a unor clădiri oficiale în Donețk și Lugansk, în estul țării, scrie Agerpres, care citează agențiile de presă innternaționale.
Manifestanții, care se opuneau noilor autorități proeuropene, au fost înlocuiți în scurt timp de milițiile separatiste, iar Kievul a declanșat la 13 aprilie 2014 o „operațiune antiteroristă” pentru a prelua controlul asupra zonelor rebele. Rusia, care dezminte orice ingerință, afirmă că acesta este un conflict intern al Ucrainei, recunoscând totuși că „voluntari” ruși luptă de partea rebelilor „din proprie dorință” împotriva guvernului de la Kiev.
Acest conflict, singurul în curs de desfășurare pe continentul european, a provocat o criză gravă între Rusia și Ucraina, două țări istoric „surori”, dar și la un nou Război rece între Rusia și Occident, acesta din urmă decretând o serie de sancțiuni împotriva Moscovei. De îndată după alegerea sa în mai 2014, președintele ucrainean Petro Poroșenko promitea că recucerirea estului țării „nu va dura mai mult de două sau trei luni”. „Aceasta ar trebui să dureze câteva ore”, lansase el atunci, transmite AGERPRES.
Dar trei ani de conflict a pus în lumină incapacitatea Kievului de a recuceri teritoriile controlate de separatiști. Armata ucraineană, insuficient echipată și prost pregătită, a cunoscut mai multe înfrângeri usturătoare după succesul inițial.
În august 2014, aproape 360 de soldați au fost uciși la Ilovaisk. În ianuarie 2015, după nouă luni de lupte crâncene, aeroportul din Donețk a trecut sub controlul rebelilor, la fel și nodul de cale ferată strategică din Debalțevo în februarie același an.
Pe front diplomatic, Kievul și separatiștii au semnat în 2014 la Minsk, cu participarea Rusiei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), un acord destinat să aducă pacea în Donbas.
Acest acord a fost reafirmat de Kiev și rebeli în februarie 2015 în urma unei medieri franco-germane și în prezența președintelui Vladimir Putin. Supranumit „Minsk 2”, el a condus la numeroase încetări ale focului, dar a fost fragilizat de confruntările care au continuat în zona liniei frontului, fiind înghețat de facto în prezent. O succesiune de armistiții au permis, totuși, în 2016 si 2017, de a reduce în mod semnificativ violențele, chiar dacă ciocniri sporadice înrăutățesc bilanțul conflictului.(M. Bâtca)

Share our work