ANALIZĂ: Mercenarii moldoveni, tot mai numeroși în rândul armatelor separatiste sau private

ANALIZĂ: Mercenarii moldoveni, tot mai numeroși în rândul armatelor separatiste sau private

Moldoveanul Radu Donciu, făcând semnul victoriei, alături de un militar rus

În ultimii ani, numărul moldovenilor care luptă în zone de conflict precum estul Ucrainei și mai recent în Siria s-a înmulțumit vizibil. Aceștia pot fi divizați în două categorii și anume cei care merg acolo pentru pentru a fi mercenari cu scopul de a fi plătiți, dar și o categorie care merg să lupte în Donbas din rațiuni ideologice, în special cei care provin din regiunea separatistă transnistreană.

Serviciile speciale moldovenști și cele ucrainene îi monitorizează atent pe cei care merg să lupte în aceste zone, iar procurorii în trimit în judecată după caz.

Cu toate acestea, se poate observa o mișcare a mercenarilor din zona Donbas, acolo unde luptele sunt în special de menținere a poziții și doar sporadic se mai înregistrează ciocniri, spre o zonă mult mai firbiente, cea a Orientului Mijlociu, acolo unde Rusia sprijină regimul lui Bashar al Assad în Siria. Recent, aceștia au început să fie contractați în Africa.

Cel mai recent caz în acest sens este cel al mercenarului moldovean Radu Donciu, un bărbat la 43 de ani, căsătorit în Rusia. După ce a luptat în Donbas alături de rebelii proruși, acesta a luat calea Orientului Mijlociu. Aici s-a angajat în compania militară privată Wagner care sprijină regimul Bashar al-Assad, dar despre care Rusia spune că nu aparține statului rus.

„Serviciul de securitate continuă să informeze publicul despre faptele serviciilor secrete rusești care utilizează cetățeni străini în cadrul companiei private de securitate Wagner pentru a conduce un război hibrid în Ucraina și în lume”, a precizeazat SBU – serviciul secret al Ucrainei.

Oficialii ruși au admis prezența luptătorilor voluntari în estul Ucrainei și în Siria, unde Moscova susține guvernul Damasc, dar neagă orice legătură cu compania privată Wagner, scrie Balkan Insight.

„Conducerea politică și militară rusă ascunde în mod deliberat de ochii publicului pierderile uriașe din rândul mercenarilor în războiului hibrid pe care îl poartă în Ucraina și Siria”, a declarat săptămâna trecută șeful SBU, Igor Guskov.

Săptămâna trecută, SBU a făcut publice numele a circa 70 de mercenari care au murit sau au fost răniți în timpul luptelor grele din Siria pe 2 iulie.

În februarie, compania Wagner a suferit pierderi majore de forță de muncă în Siria în timpul unei operațiuni militare dure în provincia Deir-ez-Zor, a repcizat SBU.

„Serviciul [SBU] a identificat 206 de mercenari care au fost implicați direct în această aventură”, a adăugat Guskov.

SBU a declarat că datele sale arată că cel puțin 80 dintre aceștia au fost uciși și aproape 100 au fost răniți sub diverse forme.

Site-ul ucrainean Myrotvorets, care colectează informații despre surse interne sau străine în estul Ucrainei, a scris că Radu Donciu locuiește în Rusia, iar din pozele postate se observă că este căsătorit și are o fiică de doar câțiva ani.

El a publicat numeroase poze despre el și familia sa într-o rețea socială rusă, VKontakte, dar a încetat postările în noiembrie 2016.

SBU a identificat zilele trecute trei bărbați care au luptat în Ucraina și sunt acum în Siria pentru compania Wagner, cetățeanul armean Gevorg Hrachyan (care între timp a fost ucis), Radu Donciu din Moldova și un cetățean kazah, Maxim Klimov.

Varianta rusească a „Blackwater”

Compania „Wagner” are ca model de inspirație omoloaga sa din Statele Unite, controversata „Blackwater” care a primul său contrac militar din SUA în 2000 și a fost foarte activă pe timpul Războiului din Irak.

Compania paramilitară Wagner a luat ființă în 2014, imediat după anexarea Crimeii cu ajutorul „omuleților verzi”. Deși există numeroase voci care spun că, de facto, Wagner este o unitate ce aparține Ministerului rus al Apărării, liderii acesteia neagă această variantă. Cert este că a apărut în 2014, în zona Lugansk-ului, acolo unde fondatorul său Dmitri Valerievici Utkin, locotent-colonel în cadrul trupelor special Spetnaz din cadrul serviciul de informații al Armatei Ruse – GRU. De altfel, numele companiei vine de aliasul pe care singur și l-a luat și anume „Wagner”.

Legătura dintre Utkin și Kremlin a fost cât se poate de vizibilă în 2016, atunci când, în cadrul unei recepțin, Utkin, împreună cu alți comandanți ai Wagner au primit distinții chiar și din mâna lui Vladimir Putin – Ordinul pentru Curaj și de Eroul al Federații Ruse.

Atunci când ajung în taberele Wagner, recruților le este interzis să mai folosească rețele de socializare, fapt ce s-a întâmplat și cu moldoveanul Radu Donciu, al cărui cont de Vkontacte (rețea de socializare rusească -n.r.) se oprește în noiembrie 2016. La fel ca și în cazul recruților din afara Rusiei care urmează drumul spre Donbas, compania Wagner își pregătește soldații în regiunea Krasnodar.

Compania Wagner deține și o unitate sârbă care cuprinde mercenari sau voluntari care au luptat în Ucraina și care au fost mutați în Siria, potrivit Balkan Insight.

Așa-numitul pluton sârb din compania Wagner este condus de un sârb bosniac, Davor Dragolobovic Savicic, în vârstă de 42 de ani, numit „Lupul” de către oamenii săi pentru curajul și forța sa. Alți luptători sârbi, presupuși membri ai companiei Wagner, sunt considerați a fi cazați în Rusia, de unde călătoresc ocazional în zonele controlate de rebeli din estului Ucrainei. Toți au pașapoarte sârbești sau bosniace.

Monitorizare atentă

În tot acest timp, serviciile speciale de la Chișinău urmăresc atent mișcările mercenarilor moldoveni, dar și a altor naționalități, atunci când doresc să treacă frontiera R. Moldova. În aprilie 2018, Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) de la Chişinău preizat că a identificat cel puţin 62 de cetăţeni moldoveni, cei mai mulţi din Transnistria, care participă activ la conflictul din estul Ucrainei, în special de partea separatiştilor proruşi, scria Balkan Insight

Până în prezent de către ofițerii de informații și securitate au fost identificați 62 de cetățeni ai Republicii Moldova implicați în activități de mercenariat. Materialele probatorii în privința acestor persoane au fost remise în adresa organelor Procuraturii Republicii Moldova. De menționat că, 17 mercenari au fost deja condamnați de către instanțele judecătorești ale Republicii Moldova”, se menționează în răspunsul SIS la solicitarea de presă a Balkan Insight.

O anchetă jurnalistică de la RISE Moldova, realizată la începutul acestui an, a arătat de asemenea modul în care cetățenii moldoveni merg să lupte atât pentru separatiștii din Donbass, cât și pentru batalioanele ucrainene, unii pentru bani și alții din motive ideologice.

Expertul în securitate, Rosian Vasiloi, declara pentru Balkan Insight că serviciile de informații din Moldova și Ucraina au lucrat împreună timp de câțiva ani pentru a opri acest fenomen.

El a adăugat că majoritatea luptătorilor provin din regiunea separatistă transnistreanăși din regiunea autonomă a Găgăuziei, dar și din unele zone ale raioanele de vest ale R. Moldova, cum ar fi Ungheni, aproape de granița cu România.

„Unii sunt foști soldați care provin din forțele armate ale Moldovei, fie din partea Ministerului Apărării, a Jandarmeriei, fie și a Poliției, și care nu mai au nevoie de pregătire militară specială”, a adăugat Vasiloi.

SIS a mai precizat atunci că depune eforturi împreună cu partenerii externi pentru a opri acest fenomen.

„Serviciul de Informații și Securitate în cooperare cu organele abilitate ale statului, precum și cu partenerii externi, întreprind măsuri continue pentru identificarea și reținerea persoanelor bănuite de organizarea și desfășurarea activităților cu caracter ilegal, implicit cele de mercenariat”, mai precizează SIS.

Legionarul moldovean „Parma”, luptător în Donbas

Chiar la începutul lunii august, un nou caz de recrutare a mercenarilor pentru Donbas s-a produs în Italia, acolo unde șase persoane au fost arestate de către carabinerii italieni. Printre aceștia s-a aflat și un cetățean moldovean, potrivit La Reppublica, pe numele său Vladimir Verbițchi, poreclit „Parma”, un legionar aspirant în organizația neo-fascistă „Buldogii”, care a mai luptat în Donbas. Acesta locuia în regiunea Emilia și a fost ridicat împreună cu o femeie de origine rusă, scrie La Stampa.

Autoritățile italiene nu i-au făcut public numele acestuia, în schimb Procuratura Generală din Genova (regiunea Liguria) a operat arestările și investighează în total 15 persoane care se presupune că aveau legături cu această activitate. Astfel, polițiștii italieni au reușit să aresteze trei persoane, dintre care doi sunt cetățeni albanezi și unul moldovean, iar alți 3 suspecți, pe numele cărora au fost eliberate mandate de arestare, s-ar putea afla în regiunea Donbas.

Deconspirarea şi destructurarea organizației criminale angajate în recrutarea mercenarilor în Donbas a fost precedată de o investigație a activităților grupărilor de ultra-dreapta din Liguria. Poliția stabilit prin intermediul rețelelor sociale că unul dintre foștii activiști ai organizației ultra-drepta „Buldogii”, Andrea Palmeri, este angajat în recrutarea și finanțarea mercenarilor pro-ruși în zona de conflict din estul Ucrainei.

Răzvan Iorga

Share our work
Cutremur diplomatic la Marea Neagră. Siria recunoaște independența abhază și sud-osețină. Militarii caucazieni, recrutați pentru frontul sirian

Cutremur diplomatic la Marea Neagră. Siria recunoaște independența abhază și sud-osețină. Militarii caucazieni, recrutați pentru frontul sirian

Georgia-rămâne-o-țară-amenințată-de-noi-confruntări-cu-regimurile-separatiste-pro-ruse

Georgia-rămâne-o-țară-amenințată-de-noi-confruntări-cu-regimurile-separatiste-pro-ruse

Tbilisi a început procedurile de încetare a relațiilor diplomatice cu Siria, a declarat ministrul adjunct de externe al Georgiei, David Dondua, la o informare specială dedicată recunoașterii de către Siria a independenței teritoriilor georgiene ocupate de Rusia, relatează mass-media georgiană, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Conform oficialului georgian, ca urmare a manipulării din partea Rusiei, regimul sirian a luat o decizie ilegală și cu încălcarea principiilor de drept internațional a recunoscut independența Abhaziei și a regiunii Țhinvali (Osetia de Sud). „Prin această acțiune, regimul Assad sprijină agresiunea militară a Rusiei împotriva Georgiei și epurările etnice care au continuat de-a lungul anilor”, a spus Dondua.

În acest sens, partea georgiană a început procedurile de rupere a relațiilor diplomatice cu Siria, a subliniat el, citat de mass-media.

Până în prezent, doar Rusia, Venezuela, Nicaragua și Nauru au recunoscut independența celor două republici autoproclamate – Osetia de Sud și Abhaziei. Georgia a întrerupt relațiile diplomatice cu Rusia după agresiunea militară ruseasca din august 2008.

Anunț așteptat

Siria a recunoscut independența republicilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia și a stabilit relații diplomatice cu aceste teritorii ocupate de Rusia, au anunțat agențiile oficiale din cele regiuni separatiste.

”Ministerul de Externe” al Osetiei de Sud a declarat că „Republica Osetia de Sud și Republica Arabă Siria, afirmând angajamentul lor față de principiile de bază ale dreptului internațional (…) anunța recunoașterea reciprocă și stabilirea relațiilor diplomatice dintre cele două țări la nivel de ambasador“, se arata în comunicatul citat. Un anunț similar a fost dat publicității și de autoritățile de la Suhumi, care au anunțat și vizita iminentă a liderului sirian în mica republică caucaziană.

Liderul sirian, Bashar Al Assad, recunoaște independența Abhaziei și Oseției de Sud, aliate strategice ale Moscovei în Caucaz

Liderul sirian, Bashar Al Assad, recunoaște independența Abhaziei și Oseției de Sud, aliate strategice ale Moscovei în Caucaz

Întâlnire strategică

Surse diplomatice de la Moscova, citate de mass-media, au declarat că în data de 28 mai, a avut loc o întâlnire trilaterală a ambasadorilor celor două republici separatiste și omologului lor sirian, în timpul cărora au fost convenite textul comunicatului și data de lansare a declaratiei de recunoaștere.

Până în prezent, doar Rusia, Venezuela, Nicaragua și Nauru au recunoscut independența celor două republici autoproclamate ale Georgiei.

Recunoașterea de către Siria a independenței Abhaziei și Oseției de Sud fost speculată periodic de către mass-media, având în vedere că Damascul este una dintre puținele state care a recunoscut anexarea Crimeei de către Moscova, principalul său aliat militar și economic.

Legături militare

Relațiile dintre Siria și cele două regiuni caucaziene sunt mult mai ample decât par la prima vedere, au declarat surse diplomatice abhaze în exclusivitate pentru Karadeniz Press. Astfel, în afară de relațiile comerciale, în Abhazia s-au stabilit câteva sute de etnici abhazi și din alte etnii caucaziene, originari din comunitățile din Siria, unde au fost colonizați pe timpul Imperiului Otoman, când ambele regiuni erau sub stăpânirea fostului imperiu.

Concomitent, sursele citate au mai declarat că un număr de câteva sute de abhazi participă la războiul din Siria în calitate de angajați ai forțelor militare ruse ori ai organizației de securitate privată Wagner, parte a efortului de război rus de pe frontul sirian. Sursele citate au mai declarat că aroximativ 50 de abhazi au decedat pe frontul sirian în ultimii ani. Concomitent, autoritățile ruse și siriene duc o campanie intensivă de recrutare a unor cadre active ale armatei ori serviciilor de securitate abhaze, pentru a lupta în Siria. (M.B.)

Share our work
Editorial: De ce nu este pregătită România pentru un conflict militar

Editorial: De ce nu este pregătită România pentru un conflict militar

Armata română nu este pregătită pentru un conflict militar

Armata română nu este pregătită pentru un conflict militar

În ultimul an, media abundă în aberații de genul tabelelor comparative între forțele armate ale diferitelor state. S-a ajuns la situații ilare, în care se compară forțele armate ale Siriei cu cele ale României. Sau, și mai aberant, am văzut o comparație între puterea militară a Federației Ruse și cea a României.

Evident, toate aceste comparații sunt produsul unor diletanți cu zero cunoștințe în cam toate domeniile, mai ales în cel militar. Din păcate, în momentul de față, este la modă să faci tabele în Excel și să generezi grafice. Cu cât sunt mai pline de cifre și mai colorate, cu atât pare mai inteligent autorul. Poate și din cauza asta mulți dintre managerii din România au pretenția că sunt și foarte eficienți, în timp ce structurile manageriate se îndreaptă vertiginos spre eșec. Nu contează că planificările lor sunt lipsite de substanță și conținut ancorat în realitate, dacă graficul arată bine.

Din păcate, dacă renunțăm la toate tabelele astea minunate și ștergem praful de pe mințile unora cu graficele alea colorate, o să vedem că România nu este pregătită deloc în eventualitatea unui conflict militar. Situația îngrijorătoare nu rezidă neapărat din dotarea Forțelor Armate și, în niciun caz, din lipa de pregătire a personalului militar. Din fericire, la acest capitol, România a început să se miște destul de bine, față de anii precedenți.

În schimb, vulnerabilitatea României are legătură cu mai multe deficiențe esențiale ale societății românești:

Clasă politică coruptă, preocupată doar de căpătuire

O clasă politică coruptă și preocupată doar de căpătuire a reprezentat și reprezintă în continuare una dintre principalele vulnerabilități ale unui stat. Cu cât sunt mai corupte pârghiile de decizie din fruntea statului sau cele de la nivel local, cu atât mai ușor va putea fi scos scos din luptă statul reespectiv.

Despre corupția din România s-ar putea publica, în ediții de lux, tomuri întregi, care ar intra chiar în bilbiotecile politicienielor corupți, doar pentru a le completa spațiile goale, destinate teancurilor de bani.

Parlamentul României, considerat printre cele mai corupte instituții din România

Parlamentul României, considerat printre cele mai corupte instituții din România

Lipsa infrastucturii minimi-necesare și protejarea deficientă a infrastructurilor critice

Lipsa infrastructurii minim-necesare de transport, sănătate și comunicații, coroborată cu deficiențele majore din procesul de protejare a componentelor care alcătuiesc infrastructurile critice reprezintă, în momentul de față, una dintre cele mai mari vulnerabilități ale României.

Complexitatea riscurilor şi ameninţărilor, tot mai interconectate şi caracterizate prin determinări multiple, necesită o abordare inteligentă a obiectivelor de securitate, cu accent pe protejarea acelor componente vitale pentru siguranţa şi buna desfăşurare a vieţii comunității.

Activitatea de protecţie a infrastructurilor critice nu mai ţine cont de graniţele naţionale şi implică eforturi comune, în sensul identificării şi evaluării oricăror puncte vulnerabile ale acestora. Prin urmare, protecţia infrastructurilor critice necesită amplificarea preocupărilor actorilor decidenți pentru armonizarea unor strategii eficiente în domeniu.

Potrivit SRI, acestea trebuie să permită identificarea şi avertizarea timpurie a riscurilor, concomitent cu adoptarea şi iniţierea oportună a deciziilor de prevenire și contracarare.

Stat condamnat la dispariție

La toate acestea se mai pot adăuga un management defectuos al resurselor naționale și protejarea defectuoasă a mediului înconjurător, un sistem de sănătate la pământ și lipsa programelor sustenabile de prevenire în domeniul sănătății; mijloace de informare în masă subordonate politicului și deservite de oameni fără minimă pregătire sau vânduți pe doi bani; planuri decrepite și ineficiente în ceea ce privește pregătirea populației pentru situații de urgență; lipsa de educație a populației în privința a ceea ce înseamnă comportament în situații de conflict militar etc.

SUMA celor de mai sus reprezintă cea mai mare amenințare la adresa existenței statului: scăderea spre zero a dorinței poporului/populației de a lupta și de a se implica în salvgardarea statului. Ceea ce, implicit, nu poate duce decât spre dispariția statului, în cazuri excpționale.

Marius-Alin BÂTCĂ

Share our work
Editorial: Cum o să rateze românii al Treilea Război Mondial

Editorial: Cum o să rateze românii al Treilea Război Mondial

USS Harry S. Truman, unul din simbolurile puterii militare americane, in drum spre Siria

USS Harry S. Truman, unul din simbolurile puterii militare americane, in drum spre Siria

Rusia își umflă mușchii în Siria. În 280 de caractere, Trump amenință pe Twitter cu rachete „smart”. Rusia amenință că doboară și distruge rachetele, lansatoarele (nave și submarine), tot! Franța amenință. Marea Britanie amenință. Israelul amenință. Arabia Saudită amenință. Iranul amenință. ONU se arată îngrijorată! Analiști internaționali vorbesc de pericolul unei noi conflagrații mondiale. Poate ultima! Dar, obișnuiți cu felul în care se mișcă toate lucrurile în țară, românii o să rateze și „al Treilea Război Mondial”.

Pentru românul de rând, evoluția subiectelor de ordin politic, economic, social și științific pe plan internațional este inexistentă. Așa că, în ultimele trei decenii, România a întârziat la democratizarea societății, la Unirea cu „republica” Moldova, la aderarea la NATO, la aderarea la UE, la reformarea eficientă a sistemului de Educație și a sistemului de Sănătate, la reforma Justiției și la construirea unei rețele de transport eficiente (șosele, autostrăzi, căi ferate). Lista poate continua pe multe pagini.

Pentru că s-a obișnuit ca trenul București-Brașov să vină cu o întârziere cât suma tuturor întârzierilor din Japonia într-un an și pentru că nu-l mai deranjează că face cu autobuzul mai mult decât i-ar lua să meargă pe jos până la destinație, românul consideră că, și în restul lumii, se întâmplă la fel.

Un singur lucru se mișcă mai repede în România: Internetul. Pornind de aici, s-ar putea trage concluzia că românii au acces mai rapid la informații concludente, ceea ce ar trebui să îi transforme într-unii dintre cei mai ancorați în realitate și conștienți locuitori ai Planetei.

Realitatea este cu totul alta. O simplă consultare a instrumentului Google Trends (Tendințe), demonstrează care este interesul utilizatorului român de Internet. Astfel, cele mai căutate subiecte de joi, 12 aprilie, au fost legate de jucătorul de fotbal Buffon și despre un reporter BBC care a căzut într-o piscină. Urmează un alt subiect de fotbal (Michael Oliver) și unul despre Spotlight-Bucharest International Light Festival. Pe locul al cincilea, se situează căutările despre raportul despre Justiție, redactat de GRECO, acesta fiind singurul subiect mai important, care a prezentat interes. În schimb, pe locul al șaselea, vine în forță tulburarea bipolară de care suferă cântăreața Mariah Carey.

Subiectul Siria nu intră în acest top. Nici căutările legate de eventualitatea amplificării războiului. Cu o singură precizare. A existat o amplificare maximă a interesului despre Siria, în jurul orei 03.00 AM (!?).

Între timp, distrugătorul american USS Donald Cook se află la 100 de kilometri de portul sirian Tartus, unde există și o bază logistică a Marinei Federației Ruse. Alături de acesta, ar urma să sosească, în scurt timp, și distrugătorul USS Porter. Din Norfolk, Virginia, începe deplasarea spre zona Mediteranei a portavionul USS Harry S. Truman, însoţit de crucişătorul USS Normandy, distrugătoarele USS Arleigh Burke, USS Bulkeley, USS Forrest Sherman şi USS Farragut. Potrivit US Navy, în prima parte a marșului, grupul naval american va fi însoțit de fregata germană FGS Heschen. De asemenea, la finalul marșului spre estul Mediteranei, ar urma să se alăture și distrugătoarele USS Jason Dunham şi USS Sullivans.

Tot în apropierea Siriei se află și fregata franceză Aquitaine, care, asemenea multor nave militare NATO, a fost ținta hărțuielilor aviației ruse. Potrivit presei de la Londra, submarine britanice sunt deja în drum spre regiune. Iar Arabia Saudită și-a exprimat disponibilitatea de a participa la eventuale lovituri punitive împotriva regimului Assad. Dintre toți actorii zonali, Israelul este singurul care tace și face. În ciuda avertizărilor lansate de la Kremlin, forțele armate israeliene își văd liniștite de propria agendă și lovesc pe neașteptate ținte iraniene și Hezbollah din Siria.

În schimb, la București, la Cluj, la Iași, la Timișoara, la Constanța și, cel mai important, în județul fruntaș Teleorman, „buricul” culturii politice și civilizației românești neo-tractoriste este liniște și pace. Lumea urmărește cu sufletul la gură adevăratul război, cel de la Exatlon, unde Kiriță a țipat la Belbiță. (Marius Alin BÂTCĂ)

Share our work
Israel avertizează nuclear Republica Islamică Iran

Israel avertizează nuclear Republica Islamică Iran

Aviația israeliană, pregătită să atace obiectivele nucleare iraniene

Aviația israeliană, pregătită să atace obiectivele nucleare iraniene

Israelul a recunoscut în această săptămână, pentru prima data, ca a efectuat un raid aerian ultrasecret in 2007 si care a vizat un „reactor nuclear” in Siria, o dezvaluire care constituie, potrivit unui ministru, un avertisment la adresa Iranului, relatează mass-media israeliană, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Nu exista nicio indoiala, de mult timp, ca Israelul s-a aflat in spatele atacului care a vizat situl Al-Kibar, in provincia siriana Deir Ezzor (est), in noaptea de 5 spre 6 septembrie 2007. Dar, pana in prezent, cenzura militara israeliană a impiedicat difuzarea de informatii pe marginea acestei operatiuni.

Presiune diplomatică

Aceasta recunoastere coincide cu multiplicarea avertismentelor Israelului fata de intarirea prezentei militare iraniene in Siria si a solicitarilor de a corecta sau anula chiar acordul incheiat de marile puteri cu Iranul in privind dosarului nuclear.

Presedintele american Donald Trump a acordat europenilor termen pana in 12 mai pentru remedierea „teribilelor lacune” ale acestui acord incheiat in 2015.

Posibilitatea unui atac iranian impotriva instalatiilor nucleare iraniene a fost mult timp obiectul unor speculatii intense. In 1981, Israelul a bombardat reactorul nuclear irakian din Osirak in ciuda opozitiei Washingtonului.

Ministrul israelian Avigdor Lieberman dorește declanșarea unei ofensive aeriene împotriva obiectivelor nucleare iraniene

Ministrul israelian Avigdor Lieberman dorește declanșarea unei ofensive aeriene împotriva obiectivelor nucleare iraniene

„Amenintare existentiala”

Ministrul insarcinat cu serviciile de informatii Yisrael Katz a evocat un nou scenariu de acest tip. „Operatiunea efectuata in 2007 a permis sa se inteleaga ca Israelul nu va permite niciodata ca arma nucleara sa cada in mainile celor care ii ameninta existenta: Siria ieri, Iranul azi”, a avertizat ministrul, pe contul sau de Twitter.

Si ministrul Apararii, Avigdor Lieberman, a lansat un avertisment.  „Puterea armatei noastre, a aviatiei noastre si capacitatile noastre de informatii s-au intarit puternic in raport cu 2007. Toata lumea din Orientul Mijlociu trebuie sa tina cont de aceasta ecuatie”, a spus Lieberman, intr-un comunicat, citat de mass-media locală, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Amenințare iminentă

Presedintele israelian Reuven Rivlin a felicitat la randul sau responsabilii si participantii la aceasta operatiune, subliniind ca Israelul a „contractat fata de ei o datorie pe viata”.

Generalul in rezerva Amos Yadlin, seful informatiilor militare israeliene la momentul atacului, a afirmat pentru ziaristi ca reactorul sirian ar fi devenit activ „intr-un interval de sase-opt luni” si ca trebuia reactionat rapid. Intrebat despre motivele care au determinat armata sa renunte la cenzura, Amos Yadlin a invocat razboiul civil care devasteaza Siria.

In schimb, fostul sef al Mosad, serviciile de informatii, Tamir Pardo, a spus ca nu intelege utilitatea de a divulga astfel de informatii strategice care pot afecta avantajul militar israelian în regiune.

Siria a negat tot timpul ca ar fi fost vorba de un sit nuclear, dar Agentia Internationala a Energiei Atomice (AIEA) a apreciat in 2011 „foarte probabil” ca aceasta locatie sa fie efectiv un reactor, construit poate cu asistenta Coreii de Nord.

Atacuri repetate

Israelul s-a mentinut oficial departe de conflictul din Siria, izbucnit in 2011, dar a efectuat in ultimii ani zeci de atacuri in aceasta tara care au vizat pozitii ale regimului sau convoaie de arme destinate miscarii siite libaneze Hezbollah, inamic declarat al Israelului si care lupta alaturi de presedintele Assad.

Israelul acuza si o prezenta militara iraniana tot mai mare in Siria si consideră că Teheranul ca vrea sa construiasca in Siria si in Liban uzine de producere de rachete de inalta precizie care ar putea fi folosite impotriva sa.

Israelul a admis, pentru prima oara din 2011, ca a lovit in 10 februarie tinte iraniene in Siria, dupa infiltrarea unei drone iraniene in spatiul sau aerian. Israelul a pierdut pentru prima oara din 1982 un avion de lupta intr-o confruntare.

„Mesajul atacului din 2007 impotriva reactorului este ca Israelul nu va accepta sa fie construite instalatii susceptibile sa constituie o amenintare existentiala” la adresa sa, a subliniat generalul Eisenkot. (M.B.)

Share our work