Editorial: „Sodova” și „Dodona”
Alegerile parlamentare de la Chișinău, unele de o importanță deosebită, stârnesc pasiuni pe măsură. Suprapuse pe Anul Centenarului din România, acestea vin mănușă pentru unii policieni populiști din ambele tabere politice. Sigur, alții stau și privesc, tatonează și intervin deasupra taberelor ca mediatori. Un fel de înțelepți gata să împartă soluția raționalului. Cea de-a treia cale de echilibru, neutră, cea europeană.
Agonia electorală din R. Moldova are mai mulți protagoniști. Pe de parte avem tabară pro-românească și unionistă, iar pe de cealaltă parte cea prorusească deghizată în „moldovenistă”. Pe acest fundal întrecere, cele două entități conceptuale au început deja lupta de gherilă. Motivul: declarații simbolice de unire dintre unele localități din Republica Moldova și România.
Majoritatea din cele 14 localități care au semnat declarația, au avut sau au în derulare proiecte de dezvoltare/înfrățire cu unele din România. Pe lângă partea emoțională, acestea au legături materiale strânse cu unele din România.
Ceea ce este mai interesant că este că aceste tendințe unioniste vin cumva de jos în sus de data aceasta, într-o logică oarecum mai sănătoasă decât ceea ce se vrea la nivel politic superior. Acolo, nimeni din aleșii locali, fie ei de orice parte a baricadei, nu vrea să dea drumul hățurilor puterii.
Opozanții acestei idei sunt socialiștii. În fapt, continuatori ai tezelor sovietice moldoveniste. În subsidiar ,acestea nu au foarte multă treabă cu mândria moldovenească locală, ci mai degrabă ascund înt-un mod pervers sentimente anti-românești segregaționiste din puct de vedere istorico-cultural. Numai că de ani de zile, politicienii abili de la Chișinău, au călărit populist această temă sensibilă.
Dodon a făcut deunăzi paradă de declarații populisto-inflamatoare ce aduce mai degrabă aminte de retorica sovietică. El a spus, foarte curajos din platoul unei televiziuni, că va ieși cu tancurile în stradă împotriva unioniștilor. Întrebare e care tancuri? Că armata R. Moldova nu mai, săraca, nici unul. Poate le va chema pe cele de peste Nistru, ca un adevărat patriot moldovean?
Astfel, declarația sa poate fi asemănată că prostie și intensitate cu cea a colegei sale, șefa de paie a socialiștilor, ex-comunista Zina Greceanîi. În aprilie 2009, aceasta sfătuia mamele să-și țină copii în casă, astfel riscau să fie fie mitraliați de forțele de ordine, pe care PCRM era gata să le scoată în stradă, ca să înăbușe revolta. Fapt ce i-a adus și porecla de „Zina-Carabina”.
La circa nouă ani distanță, Dodon a preluat și el aceeași retorică mitraliantă și populistă pentru a-și umfla mușchii în fața electoratului său. Cu toate acestea, până acum, Dodon și PSRM nu au venit cu niciun program concret de guvernare. Unul în care să povestească electoratului cum vor lupta ei cu sărăcia și corupția endemică de la Chișinău. Ultima țară a Europei și la propriu și la figurat.
Totuși, măsura raportărilor comuniștilor și apoi a socialiștilor la electorat a fost dată, joi seară, de „tătuca absolut”. Mentorul celor doi „mitraliori” de serviciu ai Kremlinului, nimeni altul decât generalul de miliție Vladimir Voronin. În obișnuita sa retorică flegmatică, acestea a pus punctul pe „i”: „Ai cetățenie română, ai pașaport românesc… du-te la mama dracului în România și fă acolo ce vrei, unește-te dacă vrei!”, a răcnit acesta.
Cel mai interesant punct din toată acestă poveste a localităților care au semnat simbolic o declarația de unire a fost cea din satul Sadova, raionul Călărași al R. Moldova. De altfel, satul de baștină a lui Dodon. Acesta era cât pe ce să semneze și el această declarație. De menționat este că, în ciuda faptului, că este satul natal al lui Dodon, primarul este de la PLDM. Mai mult, „gospodarului-șef”, așa cum se alintă singur Igor Dodon, i-a fost reparată grădinița din sat, cea la care a învățat și el acum 35 de ani, de către români. Ce rușine mai mare poate fi decât să vină altul la tine în ogradă și să-ți bată șipcile în gard și pe acoperiș? Bașca, să-l mai și urăști de moarte.
De aceea, campania electorală din Republica Moldova s-a născut în 2018 la Sadova. Cine va ieși fript din toată această poveste rămâne de văzut, dar faptul că la ultimul referendum din toamna anului 2017, de la Primăria Chișinău, socialiștii au pierdut. Unii analiști au prognozat chiar că acesta este și începutul sfârșitului lui Dodon și al PSRM. Vom vedea dacă Dumnezeu bate cu parul și va nărui cetatea politică a lui Dodon și ciracii săi din PSRM. Una construită în păcat politic liber consimțit cu Kremlinul.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu