Rusia a pierdut piața energetică mondială și anvergura geopolitică

Rusia a pierdut piața energetică mondială și anvergura geopolitică

Cea mai mare pierdere: Uniunea Europeană. Statele Unite suplinesc o parte din gaze.

La doi ani de la declanșarea agresiunii rusești asupra Ucrainei, Europa și-a redus cu aproape 90% importurile de gaze naturale din Federația Rusă, principalul furnizor devenind Statele Unite. În 2021, 41% din importurile de gaze din Uniunea Europeană au provenit din conductele rusești, 40% prin conducte de la alți furnizori și 19% din gaze naturale lichefiate (LNG). În mai 2022, Comisia Europeană a lansat Planul REPowerEU care a schimbat traseul industriei energetice către economia de energie și eficiență energetică, și a trasat direcțiile către implementarea surselor regenerabile și diversificarea aprovizionării cu energie. Scopul UE este reducerea dependenței de combustibilii fosili, în special de cei proveniți din Federația Rusă. După punerea în alplicare a planului REPowerEU, mixul de aprovizionare cu energie s-a schimbat. 

Capacitatea actuală de import de gaze naturale din Federația Rusă prin conducte este de 355 miliarde de metri cubi (mmc) / an. În 2021, UE a importat 155 mmc / an.

În 2022, doar 9% din importurile de gaze în UE au provenit prin conducte din Rusia, 40% de la alți furnizori prin conducte și 41% importl de GNL. Și în 2023, 41% din gaz a continuat să fie furnizat de importurile de GNL.

Asadar, capacitățile europene de import de gaze naturale lichefiate au crescut, luând locul importurilor prin conducte din Federația Rusă.

Fig. 1 – Importurile UE din Federația Rusă versus importurile din Statele Unite (sursa: voronoiapp.com)

Uniunea Europeană și-a scăzut consumul energetic și implicit și cel de gaze. Evaluarea specialiștilor este că cererea de gaze naturale a scăzut cu aproape 20%. Această scădere s-a petrecut deoarece prețurile în piețele spot și futures au fost mult mai mari decăt în anii precedenți. Pentru a renunța la importurile de gaze din Federația Rusă, Uniunea Europeană are programate investiții în noi infrastructuri de transport ale energiei iar la sfarșitul lui ianuarie 2024 s-au mai disponibilizat încă o tranșă de bani pentru aceste investiții. Pentru estul european, Grecia și-a stabilit o strategie de export (Culoarul energetic de sud-est) de gaze naturale provenite din terminalul LNG de la Alexandroupolis către Bulgaria, România, Moldova, Ucraina, Polonia și de energie electrică tot pe aceeași direcție, energie electrică provenită din regenerabile ce este mult mai disponibilă în sud decât în nord. De coridorul sudic de gaze ce provin din Marea Caspică este interesată și Statele Unite pentru a devulnerabiliza Uniunea Europeană.

Scăderea cererii de gaze provine în special din scăderea cererii industriale și cererii casnice.

Fig. 2 – Scăderea cererii de gaze naturale în câteva țări din UE în 2023 comparativ cu 2022 (sursa: brugel.org)

Până în luna decembrie 2022, Germania a fost cel mai mare importator. Începând cu ianuarie 2023 locul a fost ocupat de Polonia iar începând cu martie 2023, singurele țări UE care mai importă gaze rusești fiind Ungaria, Slovacia și Cehia. Cele trei țări au avut o dependență istorică față de produsele energetice rusești începând din anii `70. De asemenea Ungaria are o infrastructură energetică învechită, Slovacia, ce are peste 60% din producția de energie electrică din energie nucleară, este dependentă de tehnologia și combustibilul nuclear rusesc iar Cehia este dependentă de cărbune, combustibil fosil ce va dispare în curand din mixul energetic european.

Fig. 3 – Exporturile lunare de gaz rusesc în țările UE (sursa: brugel.org)

Începând din iunie 2022 exporturile energetice ale Federației Ruse către Statele Unite și Marea Britanie au fost sistate datorită sancțiunilor economice. Importurile în UE s-au situat la sub trei miliarde de dolari.

Fig. 4 – Importul de produse energetice rusești în UE (sursa : brugel.org)

Asfel importurile de gaze naturale lichefiate au crescut simțitor, pe primul loc situându-se Statele Unite, apoi Qatarul și pe locul trei situându-se Rusia, urmând Algeria, Nigeria și Egipt.

Fig. 5 – Importurile de LNG în UE în funcție de proveniență (sursa : IIEFA.org)

Specialiștii de la Institute for Energy, Economics and Finacial Analisys apreciază că până în 2030 cererea europeană de gaze va crește cu toate planurile de decarbonare UE. Întradevăr, cererea ar putea crește deoarece Uniunea nu a luat în calcul cum va suplini cererea de energie termică și ”inverzirea gazelor naturale”. Este demonstrat că pentru decarbonarea consumului de energie termică și în special cel din marile aglomerări urbane, cea mai simplă cale este folosirea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică (SACET), cele mai mari randamente întâlnindu-se la cele care au drept combustibil gazul.

De asemenea UE dorește decarbonarea transportului. S-a demonstrat că folosirea hidrogenului în transporturile grele este mai rentabil și mai puțin poluant decât folosirea acumulatorilor. Astfel hidrogenul obținut din reformarea gazelor naturale cu abur și captare de carbon reduce poluarea simțitor și randamentele acestei tehnologii sunt cu mult peste cele de obținere prin hidrolizarea apei cu energie electrică regenerabilă.

Fig. 6 – Prognoza consumului de gaz naturale în UE versus capacitatea terminalelor LNG. (sursa : IIEFA.org)

Din graficele IIEFA se observă că de fapt UE are un exces de investiții în capacitățile de import de LNG, dar aceste importuri vor fi acoperite de cererea în creștere.

Federația Rusă cunoaște prognoza că Uniunea nu poate renunța la gazele naturale. Astel, după doi ani de conflict, vicepremierul rus, Alexandr Novac și-a arătat disponibilitatea de a relua relația de export către Uniunea Europeană. Această declarație a apărut ca urmare a faptului că la sfârșitul lui 2024, contractul de furnizare prin conductele ucrainiene va expira. Prin acest contract, Federația Rusă se obligă a plăti Ucrainei o taxă de tranzit și transport. Imediat după declarația lui Novac, un oficial al UE a refuzat orice discuție pe această temă.

China nu îi este chiar o țară prietenă Rusiei

Astfel Federația Rusă s-a orientat către China, aceasta devenind cel mai important importator de produse energetice rusești.

Au fost mărite exporturile de petrol și cărbune, cele de gaz fiind dependente de capacitatea singurei conducte ce leagă Federația Rusă de Republica Populară Chineză.

Fig. 7 – Exporturile de combustibili fosili în 2023 a Federației Ruse (sursa: visualcapitalist.com)

Capacitatea Power of Siberia este astăzi de 23 mmc / an, urmând ca aceasta să crească la 38 mmc / an începând cu 2025.

În stadiu de studiu de fezabilitate se află Power of Siberia II. Această nouă conductă se preconizează a trece prin Mongolia și în discuție se află o capacitate viitoare de 50 mmc / an. Dar la sfârșitul lui ianuarie 2024, premierul Mongoliei, L. Oyun Erdene, a anunțat că lucrările planificate de Rusia se amână.

Fig. 8 – Rețeaua de conducte Power of Siberia (sursa: Table China)

China de fapt s-a orientat către gazele și petrolul provenit din zona Kazahstan, Uzbechistan, Turkmenistan. Acest fapt a însemnat o scădere semnificativă a economiei rusești, care se baza pe exporturile energetice.

Fig. 9 – Conductele de petrol și gaz Central Asia – China (sursa: South China Morning Post)

Importul de gaze naturale din Turkmenistan face parte dintr-o strategie mai amplă a Chinei de a-și asigura aprovizionarea cu energie în mod sustenabil și de a consolida relațiile cu țările din Asia Centrală. China importă gaze și petrol din Asia Centrală din mai multe motive strategice și economice:

  1. Diversificarea resurselor energetice: China își diversifică sursele de aprovizionare cu energie pentru a reduce dependența de orice furnizor unic sau regiune. Importul de gaze naturale din Turkmenistan oferă o alternativă la alte surse de gaz, precum cele din Rusia.
  2. Asigurarea securității energetice: Prin diversificarea surselor de energie, China își consolidează securitatea energetică. Acest lucru este important pentru a evita riscurile asociate cu posibile întreruperi ale aprovizionării sau schimbării bruște în relațiile comerciale cu anumite țări furnizoare.
  3. Proximitatea geografică: Turkmenistan se află în Asia Centrală, la o distanță relativ mică față de China. Transportul gazelor naturale din Turkmenistan către China este, astfel, mai eficient din punct de vedere logistic decât importul din regiuni mai îndepărtate.
  4. Parteneriate economice și politice: China cu țările din Asia Centrală au dezvoltat relații economice și politice strânse.
  5. Planuri de dezvoltare economică: China este într-o continuă expansiune economică și dezvoltare industrială, iar necesarul său de energie crește constant. Importul de gaze naturale și petrol din Asia Centrală contribuie la satisfacerea acestei cereri crescânde și la susținerea proiectelor de dezvoltare economică.
  6. Acorduri comerciale și investiții: China cu Turkmenistanul, Uzbekistanul și Kazakstanul au semnat acorduri comerciale și de investiții pentru a consolida relațiile lor economice, aceste țări aflându-se sub asaltul unei politici chineze de soft power.

Și exporturile de petrol rusesc au avut scăderi în valori absolute. UE a importat numai prin Marea Neagră cantități imfime. China și India au devenit principalii importatori de petrol provenit din Federația Rusă.

Fig. 10 – Exporturile lunare de petrol rusesc pe țări (sursa: brugel.org)

Scăderea exporturilor de produse energetice ale Federației Ruse, în mare parte datorate sancțiunilor comerciale are un impact semnificativ asupra PIB-ului acestei țări din mai multe motive:

  1. Dependența de exporturile energetice: Rusia este cunoscută pentru resursele sale bogate de energie. Exporturile acestora au fost o sursă semnificativă de venituri pentru Rusia. Scăderea exporturilor energetice a înseamnat o reducere a veniturilor obținute din această activitate economică crucială.
  2. Venituri la bugetul de stat: Exportul de produse energetice aduce venituri semnificative la bugetul de stat rus. Aceste venituri sunt utilizate pentru finanțarea proiectelor guvernamentale, infrastructurii, serviciilor publice dar și a războiului din Ucraina. Sancțiunile au dus la o scădere a exporturilor de produse energetice, ceea ce a înseamnat o reducere a veniturilor guvernului, care a afectat capacitatea statului de a finanța programele, investițiile dar și cheltuielile de război.
  3. Impactul asupra altor sectoare: Industriile conexe sau dependente de sectorul energetic, cum ar fi cel manufacturier sau al serviciilor asociate cu acesta suferă. Reducerea activității în aceste sectoare a dus la pierderi de locuri de muncă și la scăderea producției, implicit la scăderea PIB-ului.
  4. Devalorizarea monedei: Exporturile energetice reprezintă o parte semnificativă a câștigurilor în valută ale Rusiei. Scăderea acestor exporturi a dus la o reducere a veniturilor în valută, de unde a rezultat devalorizarea monedei naționale. Această devalorizare are consecințe negative asupra inflației și puterii de cumpărare a populației.
  5. Investiții străine: O parte din veniturile obținute din exporturile energetice erau direcționate către participarea la investiții străine și proiecte de dezvoltare. Scăderea acestor venituri și retragerea companiilor occidentale a afectat creșterea economică pe termen lung.
Fig. 11 – Evoluția PIB-ului Federației Ruse (sursa: Consiliul Europei)

Pierderea pieței de produse energetice și scăderea PIB-ul Federației Ruse generează probleme grave la nivel intern și internațional.

Astfel la nivel intern există un impact major asupra standardului de viață. Scăderea economiei a afectat nivelul de trai al cetățenilor ruși, creșterea șomajului și reducerea puterii de cumpărare pot genera posibile probleme sociale. Declinul economic ar putea genera nemulțumiri în rândul populației și ar putea duce la presiuni politice asupra guvernului rus. Acest lucru poate influența direcția politică și deciziile luate de autorități. Scăderea economică poate duce la probleme în sectorul bancar, existând riscul de insolvență a anumitor banci și presiuni insurmontabile asupra sistemului financiar.

La nivel internațional, o scădere a economiei rusești ar putea duce la o reducere a exporturilor, afectând piețele globale. Deja scăderea producției de petrol și gaze din Rusia a afectat traseele de furnizare globală de energie și a avut un impact semnificativ asupra prețurilor la energie. Probabil că piețele energetice își vor reveni dar posibilitatea ca prețurile să revină la valorile dinaintea agresiunii asupra Ucrainei este minimă. De asemenea au fost declanșate probleme în sectorul bancar global deoarece sectorul bancar rusesc se confruntă cu probleme, aceasta au un impact și asupra altor piețe financiare internaționale. Mai adaugam și scaderea exportului de armament din cauza războiului din Ucraina și din cauza ineficienței dovedite a acestuia.

Astfel asistăm la schimbări geopolitice. Scăderea puterii economice a Rusiei afecteaza echilibrul geopolitic la nivel global, având implicații asupra relațiilor internaționale și alianțelor geopolitice.

Share our work
Fostă vicepreședintă a Delegației PE pentru R. Moldova, acuzată de spionaj în favoarea Rusiei

Fostă vicepreședintă a Delegației PE pentru R. Moldova, acuzată de spionaj în favoarea Rusiei

Parlamentul European a anunţat că a deschis o anchetă asupra unei eurodeputate letone, acuzată în urma unei anchete realizate de un site de investigaţii că a desfăşurat activităţi de spionaj în beneficiul Moscovei în ultimele două decenii.

Tatiana Zdanoka, care provine din minoritatea rusă din Letonia, a susținut taberele radicale pro-ruse în timpul referendumului din Crimeea și a celui din Găgăuzia din 2014. Eurodeputata acuzată de spionaj a vizitat frecvent Chișinăul la invitația unor politicieni pro-ruși. Ea a ocupat funcția de vicepreședintă Potrivit site-ului de investigaţii rus The Insider (cu sediul în Letonia), Tatjana Zdanoka, eurodeputată neafiliată din 2004, ar fi colaborat de anul următor cu serviciile de securitate ruse (FSB).
Politiciana ar fi „apărat în mod deschis” poziţiile Moscovei, scrie The Insider într-un lung articol bazat pe schimburi de e-mail-uri între Zdanoka şi agenţi ruşi, incluzând „rapoarte explicite şi detaliate despre activitatea ei ca europarlamentar”.
Aceste e-mail-uri se referă la „întâlniri fizice la Moscova sau la Bruxelles” şi la „cereri de finanţare provenite din surse ruseşti pentru activităţile sale politice”, conform acestei anchete realizate împreună cu alte mass-media, printre care un site eston şi ziarul suedez Expressen.
Preşedinta Parlamentului European, malteza Roberta Metsola, „ia foarte în serios aceste acuzaţii şi a trimis cazul Comitetului Consultativ pentru Codul de Conduită, ceea ce înseamnă că au fost deschise anchete” în cadrul instituţiei, potrivit purtătorului său de cuvânt.
Chestiunea va fi inclusă miercuri şi pe ordinea de zi a unei reuniuni a preşedinţilor grupurilor politice.
„Luăm notă de faptul că aceste acuzaţii au fost semnalate în ţara (Tatjanei Zdanoka) de ceva vreme”, în timp ce „toţi europarlamentarii sunt supuşi aceloraşi reguli în ceea ce priveşte independenţa mandatului sau etica”, a adăugat serviciul de presă al Parlamentului, fără a dori să comenteze în detaliu.
Pe lângă ancheta internă deschisă de instituţie, se face referire la eventuale proceduri pe care autorităţile letone le-ar putea întreprinde în acest caz.
Aceste suspiciuni de spionaj apar în condiţiile în care Parlamentul European a fost zdruncinat la sfârşitul anului 2022 de Qatargate, un presupus scandal de corupţie care a implicat mai mulţi europarlamentari, suspectaţi că au acţionat în favoarea Qatarului şi Marocului în schimbul unor sume de bani.

Share our work
Boris Nadejdin: Rivalul lui Putin pentru președinția Rusiei

Boris Nadejdin: Rivalul lui Putin pentru președinția Rusiei

Alegerile prezidențiale din Federația Rusă, stabilite pentru 17 martie, ar putea să urmeze un scenariu neașteptat, mai puțin evidențiat în mass-media. Pe lista buletinelor de vot, ar putea apărea un nume care să propună o alternativă reală pentru viitorul Federației Ruse. Boris Nadejdin, unicul opozant al regimului de la Kremlin, își face eforturi pentru a-și înregistra candidatura la alegerile prezidențiale.

Opozantul rus și-a început cariera politică în 1990, ca membru al Consiliului Municipal din Dolgoprudnîi, un oraș situat la o distanță de 18 km de Moscova. În anii 90 a ocupat funcția de consilier al lui Boris Nemțov, un alt opozant rus proeminent. Între anii 1999 și 2003, Nadejdin a servit ca deputat în Duma de Stat, reprezentând partidul „Uniunea Forțelor de Dreapta”. După tragicul eveniment din 2015, când Boris Nemțov a fost asasinat, Nadejdin a continuat să se opună regimului de guvernare rus, menținându-se activ în politica de opoziție. În prezent, el este membru al Consiliului Municipal din orașul Dolgoprudnîi.

Boris Nadejdin și-a anunțat intenția de a candida la alegerile prezidențiale din Federația Rusă la sfârșitul anului 2023. Pe 28 decembrie, Comisia Electorală Centrală din Rusia i-a acordat permisiunea de a începe colectarea semnăturilor necesare pentru înregistrarea candidaturii sale. În primele trei săptămâni de colectare a semnăturilor, susținătorii lui Nadejdin au reușit să adune 25.000 de semnături. După ce mai mulți opozanți ruși, inclusiv deputatul Vladislav Davankov, și-au exprimat sprijinul pentru Nadejdin, s-au format cozi de susținători la birourile de campanie ce colectează semnături. Aceste cozi au fost vizibile nu numai în orașe mari, precum Sankt Petersburg și Moscova, dar și în orașe mai puțin cunoscute, precum Saratov sau Iaroslavl. Birourile de campanie ale lui Nadejdin, au fost deschise în 75 de regiuni din întreaga Rusie, reflectând o campanie națională extinsă.

În ciuda informațiilor apărute în mass-media săptămâna trecută, care susțineau că Boris Nadejdin a reușit să strângă cele 100.000 de semnături necesare, site-ul oficial al opozantului nu oferă detalii cu privire la numărul de susținători pe regiune. Pentru a se califica pentru în nominalizare, candidații trebuie să depună 2.500 de semnături din 40 de regiuni diferite la Comisia Electorală Centrală a Rusiei. Conform site-ului oficial al lui Nadejdin (https://nadezhdin2024.ru/#main), la data de 29 ianuarie 2024, echipa sa a reușit să colecteze peste 200.000 de semnături și continuă să o facă în alte 51 de regiuni. Conform Comisiei Electorale Centrale din Federația Rusă, semnăturile trebuie să fie depuse până în data de 31 ianuarie 2024.

Opozantul rus a dezvoltat un program electoral care se concentrează pe trei puncte principale. În primul rând, Nadejdin se opune războiului și intenționează să declare un armistițiu imediat în Ucraina, urmând să inițieze negocieri de pace. În al doilea rând, el intenționează să elibereze toți prizonierii politici, inclusiv pe Alexey Navalny, în prima zi a mandatului său. În al treilea rând, Nadejdin se opune tendințelor de militarizare și izolare a Rusiei, pe care le atribuie președintelui Putin, și intenționează să schimbe această direcție dacă va fi ales. Nadejdin este cunoscut pentru campania sa împotriva acțiunilor Rusiei în Ucraina și a câștigat sprijinul unui grup de soții de soldați, care sunt nemulțumite de desfășurările lungi ale soților lor. De asemenea, este unul dintre puținii opozanți ruși care au fost invitați și la emisiunile TV de stat. În prezent canalul său de Youtube are aproape 90.000 de urmăritori și adună zeci de mii de vizualizări. Pe pagina sa de Telegram este urmărit de peste 200.000 de oameni.

Alegerile prezidențiale din Federația Rusă sunt unice în felul lor, din moment ce se cunoaște cine urmează să fie desemnat câștigător. În acest context, candidatura lui Boris Nadejdin poate părea simbolică mai mult decât o amenințare reală la adresa puterii actuale. Șansele ca Boris Nadejdin să câștige alegerile sunt aproape nule, însă această acțiune ar putea marca începutul sfârșitului erei Putin. Candidatura sa reprezintă în primul rând un act de curaj și rezistență, fapt ce ar putea inspira mai mulți oameni să-i urmeze exemplul. El reprezintă o voce a opoziție, a mesajului că cetățenii au la dispoziție o alternativă. Rezultatul alegerilor ar putea să devină cel mai sincer sondaj de opinie din Federația Rusă cu privire la sprijinul populației pentru guvernul actual.

Share our work
Războiul dronelor: infrastructura energetică rusească sub atac

Războiul dronelor: infrastructura energetică rusească sub atac

Ministerul rus al Energiei a propus restricţionarea zborurilor deasupra instalaţiilor energetice ruseşti, a relatat luni cotidianul Vedomosti, după o serie de atacuri care au avut loc în această lună asupra infrastructurii petroliere ruse, lovituri care au fost puse pe seama Ucrainei. Inclusiv luni a avut loc un astfel de atac, relatează Reuters.

Ziarul rus Vedomosti a precizat că, potrivit planului, doar avioanele desfăşurate pentru a proteja instalaţiile energetice şi avioanele înalţilor oficiali ruşi sau ale oficialilor străini care vin în vizită vor putea zbura cu permisiune specială în zonele desemnate.

Ministerul rus al Energiei nu a comentat deocamdată această informaţie a cotidianului rus.

Însă apărarea aeriană rusă a contracarat chiar luni un atac cu drone asupra rafinăriei de petrol Slavneft-YANOS din oraşul Iaroslavl, la nord-est de Moscova, a declarat guvernatorul regional Mihail Evraev, citat de TASS.

Acesta a fost cel mai recent dintr-o serie de raiduri similare cu drone asupra infrastructurii energetice ruseşti din ultimele săptămâni, unele dintre acestea perturbând producţia de combustibil.

Oficialii ucraineni au declarat că Kievul se află în spatele unora dintre aceste atacuri.

Războiul care durează de aproape doi ani al Rusiei în Ucraina se transformă într-un război de uzură în condiţiile în care asistenţa financiară şi militară occidentală pentru Kiev a fost blocată şi nu au fost posibile schimbări semnificative pe câmpul de luptă în ultimele luni.

Rusia şi Ucraina şi-au vizat reciproc infrastructura energetică în atacuri menite să întrerupă liniile de aprovizionare şi logistica şi să îşi demoralizeze adversarul, în timp ce încearcă să obţină un avantaj într-un război de aproape doi ani care nu dă semne că se va încheia.

Infrastructura energetică a Rusiei a fost afectată de atacuri cu drone şi incendii în ultima lună, ceea ce sporeşte incertitudinea pe pieţele globale de petrol şi gaze, deja zguduite de conflictul din Orientul Mijlociu.

Compania energetică rusă Novatek NVTK.MM a suspendat deja unele operaţiuni la un imens terminal de export de combustibil din Marea Baltică, la 21 ianuarie, după un incendiu provocat de ceea ce presa ucraineană a declarat că a fost un atac cu drone.

Cu două zile înainte, un atac cu drone a lovit un depozit de petrol din regiunea vestică rusă Briansk, la graniţa cu Ucraina, pentru care Moscova a dat vina tot pe Kiev. Aceasta urmase unui atac, cu o zi mai devreme, asupra unui terminal petrolier rusesc din Marea Baltică, despre care oficialii ruşi au declarat că a fost contracarat.

Conform mass-media de la Moscova, un oficial rus a declarat la 18 ianuarie că Ucraina a încercat şi nu a reuşit să ţintească cu o dronă un terminal petrolier rusesc din Marea Baltică. Ucraina a declarat că a lovit ţinte în Sankt Petersburg cu o dronă de fabricaţie internă. Mihail Skigin, coproprietar al terminalului petrolier din Sankt Petersburg, a declarat pentru RBC că apărarea aeriană a zădărnicit o „catastrofă monstruoasă”, care putea duce la pierderi umane şi daune ecologice în Marea Baltică.

Patru rezervoare de petrol de la o mare instalaţie de depozitare din oraşul Klinţi din regiunea Bryansk, în vestul Rusiei, au luat foc pe 19 ianuarie, după ce armata a doborât o dronă de atac ucraineană, a declarat guvernatorul regional. Un purtător de cuvânt al agenţiei de informaţii a armatei ucrainene nu a confirmat sau infirmat implicarea Ucrainei.

Tot pe 19 ianuarie, un incendiu a distrus rafinăria de petrol Riazan, a treia ca mărime din Rusia, a relatat ziarul Komsomolskaia Pravda, citând serviciile de urgenţă.

Gigantul energetic rus Novatek a fost nevoit să suspende la 21 ianuarie unele operaţiuni la imensul terminal de export de combustibil din Marea Baltică de la Ust-luga, precum şi „procesele tehnologice” la un complex de producţie de combustibil din apropiere, din cauza unui incendiu, declanşat de ceea ce presa ucraineană a spus că a fost un atac cu drone.

Rusia va reduce probabil exporturile de nafta cu aproximativ 127.500-136.000 de barili pe zi, adică aproximativ o treime din totalul exporturilor sale, după ce incendiile au întrerupt operaţiunile la rafinăriile din Marea Baltică şi Marea Neagră, potrivit traderilor şi datelor de urmărire a navelor LSEG.

Rafinăria de petrol Tuapse a Rosneft, din sudul Rusiei, a oprit procesarea şi producţia de petrol pe 26 ianuarie, în urma unui incendiu, au declarat pentru Reuters două surse din industrie familiare cu acest subiect. O sursă ucraineană a declarat că drone ucrainene au atacat rafinăria de pe malul Mării Negre.

Al doilea mare producător de petrol din Rusia, Lukoil, a oprit o unitate de la NORSI, a patra rafinărie ca mărime din Rusia, situată în apropierea oraşului Nijni Novgorod, la aproximativ 430 km est de Moscova, după un „incident”. Vicepremierul rus Alexander Novak a declarat la 27 ianuarie că lucrările de reparaţii vor dura cel puţin o lună sau o lună şi jumătate.

Apărarea aeriană rusă a zădărnicit un atac cu drone pe 29 ianuarie asupra rafinăriei de petrol Slavneft-YANOS din oraşul Iaroslavl, la nord-est de Moscova, a declarat guvernatorul regional Mihail Evraev.

Share our work
Statele Unite nu mai iau în considerare refacerea teritorială a Ucrainei. Vladimir Putin spune că statalitatea Ucrainei este în pericol dacă războiul continuă

Statele Unite nu mai iau în considerare refacerea teritorială a Ucrainei. Vladimir Putin spune că statalitatea Ucrainei este în pericol dacă războiul continuă

În articolul U.S. war plans for Ukraine don’t foresee retaking lost territory, semnat de Karen DeYoung, Michael Birnbaum, Isabelle Khurshudyan și Emily Rauhala, publicat în 26 ianuarie în The Washington Post, se reconfirmă că Administrația Biden lucrează la o strategie pe termen lung pentru sprijinirea Kievului.

Contraofensiva ucraineană de anul trecut a afectat încrederea Occidentului că Rusia poate fi scoasă din Ucraina, lucru valabil și în 2024. Rusia s-a dovedit mult mai adaptată la condițiile frontului prin câmpurile de mine puternic fortificate și tranșeele săpate. Parțial din acest motiv, alături de dificultățile politice din viața politică americană în a se aproba o nouă tranșă de finanțare, la care se adaugă lipsa de determinare a Europei în a prelua greul sprijinului militar și economic, Administrația Biden elaborează o nouă strategie. Nouă abordare a Washington-ului este o schimbare radicală față de anul trecut și nu se focusează pe recâștigarea teritoriului ci pe a ajuta Ucraina să evite noile posibilele atacuri rusești, în timp ce se îndreaptă către un obiectiv pe termen lung de a-și consolida capacitatea de luptă și economia. Ideea avansată este de a stabiliza Ucraina pentru a-și menține poziția pe câmpul de luptă, deocamdată, dar și de „a-i pune (n.r. pe ucraineni) pe o traiectorie diferită pentru a fi mult mai puternici până la sfârșitul anului 2024 și a-i aduce pe o cale mai durabilă”, a spus, sub anonimat, un oficial american citat de publicația americană.

Strategia pe termen lung de a transforma Ucraina pentru viitor își are rădăcinile într-o declarație de sprijin a grupului G-7 vara trecută, în care liderii occidentali au promis să construiască o forță militară „durabilă” interoperabilă cu Occidentul și să întărească „stabilitatea economică și stabilitatea economică” a Ucrainei.

În articol se vorbește că faza de „construire” a strategiei se concentrează pe angajamente pentru viitoarea forță de securitate a Ucrainei pe uscat, pe mare și pe aer, pe o perioadă de 10 an. În același timp, o parte din banii suplimentari solicitați este direcționată spre dezvoltarea bazei industriale a Ucrainei pentru producția de arme.

Fiecare dintre statele care sprijină Ucraina pregătește un acord de securitate în care își subliniază angajamentele specifice economice și militare care se întinde pe cel puțin 10 ani. Marea Britanie a făcut public săptămâna trecută acordul său pe 10 ani cu Ucraina. Următoarea va fi Franța, va urma și România, știre neconfirmată, încă, de București.

Dar succesul strategiei, spune The Washington Post, depinde aproape în întregime de Statele Unite, cel mai mare donator de bani și echipamente al Ucrainei și coordonatorul efortului Occidentului colectiv. În această primăvară administrația americană încearcă să-și onoreze propriul angajament pe 10 ani, necunoscuta fiind dacă cererea de 61 de miliarde de dolari a președintelui Biden pentru finanțare suplimentară a Ucrainei este aprobată de Congres.

Pe fondul planificării noii strategii Washington-ul pare să meargă pe varianta că, dacă Ucraina nu își va recâștiga tot teritoriul în termen scurt, are nevoie de asistență continuă semnificativă pentru a se putea apăra și a deveni parte integrantă a Occidentului. „Putem vedea care poate și ar trebui să fie viitorul Ucrainei, indiferent de locul exact în care sunt trase liniile. Și acesta este un viitor în care se sprijină puternic pe propriile picioare din punct de vedere militar, economic, democratic”, a spus Anthony Blinken la Davos, Elveția.

Potrivit oficialilor americani, citați în articolul menționat, proiectul american va garanta sprijin pentru operațiunile militare pe termen scurt și „va construi o viitoare forță militară ucraineană care poate descuraja agresiunea rusă. Acesta va include promisiuni și programe specifice pentru a ajuta la protejarea, reconstituirea și extinderea bazei industriale și de export a Ucrainei și pentru a ajuta țara cu reformele politice necesare pentru integrarea deplină în instituțiile occidentale”.

În articol se precizează că guvernele occidentale doresc ca Kievul să se concentreze pe tactica loviturilor la distanțe mai lungi, inclusiv cu rachete de croazieră franceze promise pentru livrare în următoarele luni.

Se dorește, de asemenea, să se blocheze de către ucraineni flota Rusiei de la Marea Neagră pentru a proteja tranzitul naval din porturile Ucrainei precum și lovirea forțelor ruse din Crimeea cu lovituri cu rachete și cu operațiuni speciale de sabotaj.

Planul include, de asemenea, apărare aeriană suplimentară pentru a permite redresarea părților cheie ale economiei și exporturilor ucrainene.

Documentul, potrivit oficialilor americani implicați îndeaproape în planificare, este redactat având în vedere patru etape: lupta, construirea, recuperarea și reforma.

Factorii politici americani se așteaptă ca războiul să se încheie în cele din urmă prin negocieri dar nu cred că Putin va iniția discuții serioase în 2024, în parte pentru că își păstrează speranța că Trump va recâștiga președinția în noiembrie și va retrage sprijinul pentru Ucraina.

Paralel cu prezența lui Volodimir Zelenski la Davos unde a ținut un discurs intens pentru cauza țării sale, președintele rus Vladimir Putin a declarat, într-o apariție televizată în 16 ianuarie 2024, că statalitatea Ucrainei ar putea suferi o „lovitură ireparabilă” dacă războiul va continua, iar Rusia nu va fi niciodată forțată să renunțe la câștigurile pe care le-a obținut.

El a respins „așa-zisele formule de pace” care se discută în Occident și Ucraina și ceea ce el a numit „cererile prohibitive” pe care acestea le implicau. „Ei bine, dacă nu vor (să negocieze), atunci nu!” a spus el.

Planurile de pace și noua strategie a Americii nu par, însă, a fi calibrate cu viziunea Kremlinului pe termen scurt și mediu, mai ales că Vladimir Putin nu a lansat un mesaj de pace în intervenția sa, declarând tranșant: „Acum este destul de evident că nu numai contraofensiva (Ucrainei) a eșuat, dar inițiativa este complet în mâinile forțelor armate ruse. Dacă acest lucru va continua, statalitatea ucraineană poate suferi o lovitură ireparabilă, foarte gravă”.

Sursa: Karen DeYoung, Michael Birnbaum, Isabelle Khurshudyan and Emily Rauhala, U.S. war plans for Ukraine don’t foresee retaking lost territory, https://www.washingtonpost.com/national-security/2024/01/26/ukraine-war-plan-biden-defense/, accesat la 27 ianuarie 2024.

Share our work